1,687 matches
-
mai repede. Și dacă putrezește mai repede, îl ia Aghiuță de chică. După toate astea, vin rudele. Ți se face lehamite de om când îi vezi. Niște scârnăvii de muieri care plâng de zici că li se rupe inima după răposați, da când le cer un bacșiș, le tremură mâna. Da nici eu nu-i las nepedepsiti. Încă vreo văduvă mă roagă: "Fă-l pe Mitică al meu mai frumos, că vreau să-l fotografiez!" Auzi dumneata: vrea să-l fotografieze
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
noi verighetele astea? La ce-i mai folosește mortului?" Nu m-ating. Îl înjur și-l pui să-și vadă de treabă. Mie nu-mi trebuie. 191 Încă unii au ei grijă înaintea noastră să nu lase aurul pe degetele răposaților. Să le fie de bine! Și uite-așa îmi trece ziulica! Am învățat: le scot ficatu afară, mă uit: "Ăsta a băut mult", îizic Iu Vasile. La cîte-o baborniță-i găsesc fierea, o arunc într-un lighean: "Na! De-acu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pleacă în lumea celor veșnici. Rudele, vreo două femei și vreo trei bărbați, așteptau încremeniți pe niște scaune. Își blestemau în gând soarta pentru că răsturnaseră casa cu susul în jos și nu găsiseră decât o ladă plină de polițe. Banii, răposatul și-i ținea în altă parte, și toți bănuiau că fratele mortului știa unde și-i ascunsese, și-l priveau cu o ură neascunsă. Și aici, în încăperea fără lucruri, domnea o tăcere apăsătoare. Femeile se închinau din când în
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
la Străulești. Rudele, nădușite ca vara sub paltoane, gîffiau cu ochii cârpiți de groază la mulțimea care ajunsese iar lângă dric, privind cu mânie sicriul, scăpat de pe bulumaci de atâta goană, ridicat în picioare, cu mort cu tot, de parcă și răposatul ar fi simțit ura celor ce-l urmau la groapă. - Nu scapi tu! strigă o muiere bătrână, ridicând mâna ei osoasă ca o gheară deasupra capului. Nu scapi tu, m-auzi?! Cioclii tremurau pe capră și abia stăpâneau caii tulburați
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
convoiul se opri și părintele coborî să arunce agheasmă în patru colțuri. Făcu o cruce mare spre răsărit, bătu din poalele anteriului pe loc și se întoarse spre mulțime, eostind cu vocea lui joasă: - Și iartă-i, Doamne, păcatele lui, răposatului! Neamurile azvârliră mărunțiș copiilor din marginea drumului. Văduva striga: - Gogule! Gogule! Te-ai dus, Gogule, și m-ai lăsat singură, singurică, Gogule! Că mai bine mă lua pe mine Dumnezeu, nu pe tine! Bocitoarele i-au acoperit glasul: - Ăl cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și să-l facă strigoi. Clopotele de la cimitirul Sfânta Vineri se auzeau de departe. Au ocolit puțin, au trecut pe Grivița, în cele din urmă au ajuns la locul de veci al croitorului. Când au început să cadă bulgării, femeia răposatului a picat grămadă la pământ. Preotul se ruga pentru odihna tuturor nelegiuiților morți fără spovedanie: "...și iartă-le lor, Doamne, cele ce-au greșit și ascultă-i, că, de-au făcut strâmbătăți, au plătit, pentru că nu se află bucurie nedesfătată
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
vândut casele de la Matache Măcelarul și le-a jucat în cărți, păi cum să nu-l dai dracului de om și să te uiți după altul?! - Tăceți, frate, că v-aude frații lui și ne dă afară, că bem vinul răposatului! - Mai tare, că nu-nțeleg! se ruga Lixandra. - Pagubă-n ciuperci! După vreun ceas, a plecat fiecare acasă. Aglaia a ajutat-o pe văduvă să strângă tacâmurile, a îmbărbătat-o, s-a uitat la rudele mortului și-a întrebat-o
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cei ce rămân în urmă... mai ales dacă lași avere. O! am văzut scene unde mama ascunde testamentul tatălui în sânul ei, de frica fiilor ei, ce, aproape cu cadavrul nenmormîntat încă, caută cu ochiri umede, însă de șarpe, testamentul răposatului. Am văzut asemenea scene, unde soția leșină numai pentru că letargia și libertatea ce dă paloarei sale îi șade bine. E infam tot ce e om... Nu cred în această bestie răutăcioasă care se trage din măimuțe și care și-a
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Ben Franklin scria cândva că Înțelepciunea reunește „licăririle de spirit” ale altora. Am adunat Înțelepciune de la atâția oameni, Încât mi-e cu neputință să-i pomenesc pe toți. Câtorva le voi mulțumi totuși, iar această carte le este dedicată lor. Răposatului Norman Vincent Peale, a cărui scrisoare de Încurajare („Nu te lăsa de scris, Mark, nu se știe ce destine vei influența”) a fost și Încă este un izvor de inspirație. Lui Rick, Chad, Cathy, Dave Ă și tuturor celorlalți membri
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
pentru prânz, și la propunerea lui Hagienuș intrară într-un cavou deschis, care avea o masă de tablă pentru pus flori și candelă și două bănci pentru eventualii vizitatori. Începură să mănânce, iar Hagienuș, turnîndu-le din vinul lui, făcu prezentările răposaților din cavou, pe care de asemeni îi cunoscuse. Erau acolo soț, nevastă, copii, nepoți de copii ai unei familii Cîrlănopol și un Făurescu, despre care Hagienuș informă că era amantul nevestei, devenit soț după spânzurarea celui dintâi. Madam Cîrlănopol îi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
anunț pentru ziar așa: "Cavou monumental, în stilul epocii lui August, de marele arhitect de renume internațional Ioanide, cu splendid monument funerar de sculptorul Hansen, reprezentând un arhanghel ducând de mână un simbol al celor morți, se vinde numai cunoscătorilor." Răposata madam Hagienuș devenise, precum se vede, în ingenioasa reclamă a orientalistului, o simplă abstracțiune în stare a satisface pe oricine de ambe sexe, bătrân ori tânăr. Hagienuș chiar compusese o inscripție latină, în hexa și pentametre, ca o legendă la
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
era măritată cu marchizul de Falloux, numită de aceea de sora din Anglia "the Marchioness". Marchizul avea întinse relații de rudenie cu cele mai aristocrate familii, între altele și cu a contelui de Noailles. Astfel, Max Hangerliu era rudă cu răposata contesă de Noailles. Nu astea erau cărțile de vizită europene ale Hangerliilor. Prin celelalte rubedenii de generație mai veche, aveau legăturile cele mai solide cu familii mult mai importante, în Italia, Belgia și Spania, și cea mai neînsemnată rudenie era
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
schimbării de caracter, un puf negru pronunțat îi crescuse pe deasupra buzei superioare. La fel Sultana, care avea sprâncenele foarte negre și îmbinate, începea să capete o ușoară mustață, deocamdată grațioasă. Singura speranță era aceea că la inteligență Sultana semăna cu răposata soră a lui Manigomian, cu mătuși-sa. Sub aceste auspicii era greu de stabilit cine făcea o afacere rea: Sultana ori Demirgian? După o destul de lungă familiarizare la ștrand, la tenis și pe motocicletă, Sultana chemă într-o zi pe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
act apare la momentul respectiv compromițător. Să zicem că Talleyrand 1 Prințul Hangerliu are onoarea a face cunoscut apropiatul lui deces. Conform dorinței defunctului, ceremonia va avea loc în cerc intim. Nădăjduiesc să pot mulțumi fiecăruia la timp potrivit. Fantoma răposatului Prinț Hangerliu. (fr. și engl.). 2 În atenția domnilor istorici: Fragment din unghia degetului gros de la picior a răposatului Prinț Hangerliu, colectată la închisoare (fr.). G. Călinescu ar fi fost condamnat pentru asasinat în stradă cu furt, n-ar mai
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
lui deces. Conform dorinței defunctului, ceremonia va avea loc în cerc intim. Nădăjduiesc să pot mulțumi fiecăruia la timp potrivit. Fantoma răposatului Prinț Hangerliu. (fr. și engl.). 2 În atenția domnilor istorici: Fragment din unghia degetului gros de la picior a răposatului Prinț Hangerliu, colectată la închisoare (fr.). G. Călinescu ar fi fost condamnat pentru asasinat în stradă cu furt, n-ar mai fi fost apt să devină ministru de externe. Omul politic conduce firele, dar nu ia parte personală la operațiile
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în viața sa plantat în drum așa de expeditiv. Pe urmă află cu mult sânge rău că directorul său de cabinet, recomandat de Gaittany, se menținuse și sub noul ministru, în vreme ce Gaittany însuși avea o trecere nebună ca rudă a răposatului Hangerliu, pe care încercase a-I salva de la moarte. Pe toți cei căzuți, folosind vocabularul lui Ioanide, Gaittany îi califica "dobitoci", "nenorociți", tratîndu-i discret cruțător, ca pe Pomponescu, însă expeditiv. Era în preziua de a căpăta o sinecură, cu titlu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
când unul din soți l-ar pierde pecelălalt, care din ei, după părerea dumitale, ar suporta mai bine accidentul? . - Cu siguranță femeia! interveni anticipat madamValsamaky-Farfara. . - Posibil. Ce vă face să presupuneți asta? . - Nu am cercetat cauzele, vorbesc doar din experiență.Răposatul bărbatu-meu era foarte îngrijorat când mă îmbolnăveam și știu bine că se zăpăcea cu totul când pierdea pe cineva din familie. Eu, când a murit el, am suferit, firește, și acum îl regret, dar n-am murit din pricina asta
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
simfonia. Eu aș acorda eternitatea tocmai celor care nu au făcut nimic în viață și care nu au cum să se retragă din ea, de vreme ce nu au început și nu au încheiat încă nimic. "Merită să trăiești, spunea un prieten răposat, ca să poți citi în fiecare zi "Universul"." Acestor simpli spectatori la spectacolul fără sfârșit al lumii, cititorilor de ziare și privitorilor la televizor, lor le trebuie acordată veșnicia, ca despăgubire pentru că n-au putut să desăvârșească nimic și, deci, să
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
au destinat acest boier bătrân averea sa. Încă pe la anul 1830 vedem figurând un Otetelișanu în Societatea filarmonică, vedem cum începătorul teatru românesc tipărește repertoriul său, nepretențios și cu toate acestea ales, dintr-un fond al căminarului Otetelișanu. Uzufructul averei răposatului Ioan Otetelișanu, reprezentând o rentă de 150 până la 200 de mii de lei noi, rămâne după testament la dispoziția soției sale. Iar după moartea acesteia, averea aceasta va forma un fond pentru crearea unui institut de fete cărora - zice testamentul
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
proiectului de budget d-nul prezident al Consiliului de Miniștri au ținut un cuvânt ce cuprinde un șir de prețioase adevăruri, de mult cunoscute de noi, dar pentru a căror răspândire a trebuit, se vede, mai mult de zece ani. Răposatul Marțian în Analele statistice, Titu Maiorescu în critica direcției culturei române, d. Ioan Ghica în Convorbirile economice, Teodor Roset [t]i în articolul "asupra progresului la noi", M. Eminescu în discursul public "asupra influenței austriace" au arătat cu toții că primirea
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
sale vieți sufletești. Ieri la 4 ore dup-amiazi au început în biserica Dancu prohodul, care, după rânduiala îngropăciunii preoților, e foarte lung și a durat până la 6 1/4. Totuși o mulțime de lume, vechii elevi și eleve ale răposatului, studenți și amploiați împleau biserica și ograda. În fine pe la 6 1/2 cortegiul l-au condus de la locuința cea pământească la locuința cea vecinică, în cimitirul Eternității. Domnul îndurărilor să-i îngăduie intrarea în corturile celor drepți! [8 iunie
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
de monumente istorice", un arhiv în care-a reprodus scrieri relative la istoria românilor. În "Revista Carpaților" au publicat câteva acte din corespondența ținută în limba latinească între Petru Voivod Rareș Domnul Moldovei și Ioachim, electorul de Brandenburg. Aceste acte răposatul le-au fost extras din arhiva de la Berlin. Cât despre politică... au făcut-o și el cum o face oricine la noi; dar... de mortuis nil nisi bene. [16 octombrie 1877] SCORNIRILE "TELEGRAFULUI" DIN BUCUREȘTI În primul său București de la
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Lupul postea și învăța bucoavna pe vro câțiva miei. Toți viețuiau în cea mai mare liniște, numai gâștele câteodată tot mai făceau gălăgie. [20 aprilie 1877] SCRIPT TIBETAN Între odoarele prețioase ce i-au rămas d-lui Dimitrie Sturza de la răposatul său părinte vornicul Alexandru Sturza Miclăușanu se află și o foiță lungăreață de hârtie de bumbac, văpsită negru și scrisă cu litere albe de o parte 4 rânduri, de alta pe un rând. Această foiță, după cum zice o notiță a
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
hotar localizat și prin reperul Teiul lui Baliță. De pildă, într-o hotarnică pentru Sasul de Jos, sat situat la vest de Siret, aflat pe atunci în stăpânirea stolnicului Ștefan Dia, apare menționată o hotarnică anterioară și o „mărturie a răposatului jitnicer Negre Apostol din veleat 7258 (1750) iunie 20 ci au arătat răzășii din moșia Umbrărești prin carili diosăbești moșia Umbrărești din moșia Sasul di Gios”, iar capătul de apus al moșiei Umbrăreștilor, numit de răzăși „Cotul Umbrăreștilor” (oare cătun
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
împărțit moșiile”, fiecărei surori revenindu-i, printre altele, „a tree parte din Dimăceni, ce esti la ținutul Tecuciului [...] și a tree parte din satul Țigănenii (sic) în ținutul Tecuciului” (subl. ns.). La 15 martie 1668 vedem că „Armanca vorniceasa a răposatului vornicului Vasile” Roșca, fiica Măricuții Cernătoaia, lasă prin zapis de danie fiilor săi „sat întreg Țigăneștii (sic) la ținutul Tecuciului”, evident că este vorba de satul Țigăneii. În cele din urmă, întregul sat Țigăneii va ajunge în stăpânirea exclusivă a
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]