1,580 matches
-
erau dați peste cap, pe jumătate Închiși, dar ea avea o mină calmă, pură, angelică. Uneori Îmi spuneam că Holofern nici nu și‑o fi dat seama ce anume l‑a năpăstuit. Există și feluri mai rele de a fi răpus. Din când În când Îl Întrebam pe Ravelstein de ce alesese acest anume tablou ca să‑i domine salonul. - N‑am vreo rațiune specială. - Tot ce vedem traducem În limbajul lui Freud. Spune‑mi, ce apare trivializat, vocabularul lui sau observațiile noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ei controversate, The Closing of the American Mind a pus un diagnostic sever Învățământului superior american și a arătat rădăcinile, contextele și consecințele unei masive crize societale de orientare 10. Revenind la miezul romanului Ravelstein: În esență, „Chick” l‑a răpus simbolic pe „Abe”. Ideologia s‑a dovedit din nou mai tare decât prietenia. „Radu Grielescu” și Mircea Eliade: ficțiune și istorie Dincolo de intriga subțire (În care orice nu se leagă direct de „Abe” are parte de un tratament schematic până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
care niciodată nu ar putea să fie stăpânul sufletului nestins al codrului, chiar dacă pe o hârtie emisă de vremelnicele autorități ale statului scrie acest lucru. Vă rog, atunci când aveți timp, în nopțile cu lună să ascultați cum plânge codrul românesc răpus de securi și trimis ca bușteni peste multele hotare ale lumii. Să știți că de fiecare dată când un arbore măreț cade sub tăișul securii, se rupe ceva și din sufletul nostru, chiar dacă pe loc nu conștientizăm asta... a fost
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
de copaci și drumul dosnic prin părculeț până la bloc. La una din stații urcară doi milițieni. Trecură pe lângă scaunul fetei și se opriră în spate. Ea întoarse capul după ei. Nici să nu te gândești, șuieră vocea dogită de băutură. Răpusă de spaimă, Luana nu îndrăzni să se miște. Era încolțită, lipsită de orice speranță. Cu ochii ațintiți în întuneric și zăpăcită de scurgerea minutelor până în stația unde avea să coboare, începu să se roage. Singurul ajutor nu putea veni decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cu spade, și din forturi s-au ivit duzine de lănci și săgeți îndreptate spre piață. Jur pe ce-am mai scump, longobarzii s-au luptat ca niște lei și au omorât cel puțin treizeci de romani, dar au fost răpuși într-un timp atât de scurt, că n-am avut nici măcar vreme să scot un strigăt. Primul care a murit a fost Taso, și cel din urmă, Kakko, amândoi străpunși de săgeți. Lumea parcă se uita la circ: râdea, urla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cuvintele: am venit să mor ca om, cu spaima și fricoșenia săpate-n carne, căci precum Dumnezeu n-aș fi putut s-o fac; și tot ca om am cunoscut mușcătura durerii, fără să-mi fac iluzii de a o răpune sau de a o ocoli. În noaptea aceea însă n-am fost în stare decât să mă las doborât de oboseală, și am dormit ca și cum nimic nu s-ar fi petrecut. Dimineața nu am fost treziți de razele roșii ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
iar de mâncare urmau să aibă grijă cărbunarii. Înainte de a pleca împreună cu ai săi, ne-a prevenit: - A treia zi în zori, cineva o să vină și-o să vă ducă la Pad. N-aveam încredere în cărbunari, așa că, în timp ce tinerii dormeau răpuși de oboseală, eu împreună cu Gundo am stat de veghe, rezemați de pragul ușii. M-am uitat atent la Rotari: somnul îi era agitat, și fața, palidă de chinurile și întunericul temniței, deseori brăzdată de zvâcnete și tresăriri. După-amiază când, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ca lucrurile să dea în clocot. N-am scris acestea spre a-i defăima pe Romilde sau pe Gisulf, ci doar ca să ofer o justificare, chiar dacă meschină, pentru ceea ce ea va săvârși, căci, la un moment dat, carnea i-a răpus sufletul și a căzut pradă dorinței prea mult timp stârnite și nicicând domolite. Dar să revenim la fapte în ordinea în care s-au petrecut și fie-mi iertate cele câteva gânduri personale ce fac atâtea ocolișuri ca să atingă ținte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cardinalul, încât am poposit vreo patru zile la reședința episcopatului. N-am ieșit de-acolo de teama unei epidemii, care se răspândea cu mare repeziciune. În a cincea zi am plecat, și dincolo de ziduri am văzut grămezi de cadavre, oameni răpuși de o molimă care provoca în corp niște umflături atât de monstruoase, că nici rudele nu-și mai recunoșteau morții. Așezați precum legăturile de surcele în vatră, erau arși, aerul umplându-se de o duhoare insuportabilă. Cu ajutorul lui Dumnezeu, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
iarăși la pământ și încep să curăț mormântul, îndepărtând cu multă grijă iarba crescută în neștire, mă străduiesc apoi din răsputeri să împlânt crucea în pământ la căpătâiul mortului și-mi imaginez că acolo jos zace fie o fată tânără răpusă de blestemul unei iubiri neconsumate, fie trupul de lumină al unui sfânt poate ce-a trăit cândva în peșteră, Stau și mă uit la tine, acesta-i glasul meu, îl recunosc după cum începe, stau și mă uit la tine cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de lumină al unui sfânt poate ce-a trăit cândva în peșteră, Stau și mă uit la tine, acesta-i glasul meu, îl recunosc după cum începe, stau și mă uit la tine cum te maimuțărești în fața acestui mormânt, o fată răpusă din dragoste, of, un sfânt cu trup înveșmântat în lumină, vai, sigur n-ai făcut insolație de când îți tot bate soarele în cap și zburzi prin iarbă ca un ied țopăind pe picioarele din spate sau o fi din cauza foamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
oameni se repeziră afară, lăsând să intre vântul. De astă dată, nu mai erau tunete la distanță. Tropotul copitelor și al pașilor omenești ajunsese deja pe culme. Era un grup de vreo două sute de oameni, purtând multe capete ale inamicilor răpuși la Narumi - dovada vie a modului cum progresa războiul. Capetele fură aduse Înăuntru, pentru a fi cercetate de Yoshimoto. Capetele samurailor Oda din Narumi. Aliniați-le! Să aruncăm o privire! Yoshimoto era bine dispus. — Aduceți-mi scăunelul de campanie! Potrivindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
direcția comandamentului lui Nobunaga. — Apărați-l pe Seniorul Nobunaga! urlă Kyusaku. Vine dușmanul! Văzându-l pe Nobunaga, samuraiul inamic se pregăti să sară peste un taluz scund, când, călcă pe bareta sandalei și se Împiedică. Kyusaku se aruncă peste el, răpunându-l cu iuțeală. În timp ce era târât de Kyusaku spre sediul lui Nobunaga, omul mugi: — Taie-mi mai repede capul! Imediat! Nu potopi cu rușine un războinic! Când Îl văzu pe prizonierul care urla, altul, În timp ce era dus de-acolo, izbucni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Obata erau strategi reputați. În timp ce generalii clanurilor Oda și Tokugawa ascultau descrierile cercetașilor despre pozițiile inamicului, despre vehemența voinței acestuia de a lupta, despre calmul și Încrederea sa În sine, sângele li se scurgea din obraji. Tăceau, ca niște oameni răpuși de groază, chiar Înaintea unei bătălii. Dintr-o dată, vorbi Sakai Tadatsugu, cu un glas atât de sonor, Încât Îi surprinse pe cei din jur. Deznodământul este deja limpede. Nu avem de ce să mai discutăm. Cum ar putea un inamic atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
acordul. Shikanosuke primi ordinele lui Hideyoshi, Își pregăti trupele În timpul nopții și porni spre Castelul Kozuki. Era sfârșitul anului și domnea un frig amarnic. Ofițerii și oamenii lui Shikanosuke erau animați de același zel ca și comandantul lor. Juruiți să răpună clanul Mori și să-l readucă la putere pe Katsuhisa, căpetenia clanului Amako, erau oameni de cel mai loial curaj. Când generalii clanului Ukita aflară de la cercetașii lor că inamicul era clanul Amako, cu Shikanosuke În frunte, Îi cuprinse groaza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
sigur că inamicul avea să-l lase să se Întoarcă viu. Iar Hideyoshi nu putea fi sigur nici că Hanbei ar fi acceptat să se Întoarcă cu mâna goală. Oare Hanbei Își dorea, de fapt, să moară? Fie că sfârșea răpus de boală, fie că era ucis de inamic, nu putea muri decât o dată. Atunci, Kanbei expuse un alt plan. Avea câteva cunoștințe printre vasalii lui Ukita Naoie. În timp ce Hanbei aborda clanul Akashi, el se putea adresa vasalilor superiori ai clanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
o zi Înaintea lui Katsuie. Dar, Într-a patra zi a lunii, Hideyoshi făcuse pace cu Mori, În ziua a cincea plecase, Într-a șaptea ajunsese la Himeji, În cea de-a noua cotise spre Amagasaki, Într-a treisprezecea Îl răpusese pe Mitsuhide În bătălia de la Yamazaki și, la vremea când Katsuie ajunsese la frontiera provinciei Omi, curățise deja capitala de trupele inamice rămase. Cu siguranță, drumul care ducea din Echizen În capitală era mai lung și mai dificil decât cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
atât vor cădea mai ușor celelalte castele! Katsuie și Genba aprobară din toată inima planul lui Shogen. — Shogen a Înțeles șiretenia inamicului, spuse Katsuie. E cel mai bun plan pe care ni l-am fi putut face pentru a-l răpune pe Hideyoshi. Era pentru prima oară când Shogen era atât de elogiat de Katsuie. Timp de câteva zile, fusese dezamăgit și dezumflat, dar acum expresia i se schimbă, pe neașteptate. — Aruncați o privire aici, spuse el, Întinzând o hartă. Fortărețele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
lui Hideyoshi. Acesta a intrat În Castelul Oyama fără luptă. Dar, cu cât câștigau armatele lui mai multe victorii, cu atât le prevenea despre gravitatea situației și le avertiza Împotriva slăbirii disciplinei militare. Scopul lui era acela de a-i răpune pe Îndârjiții războinici ai clanului Shibata și ai aliaților acestuia, odată pentru totdeauna. Sassa Narimasa, din castelul Toyama, era unul dintre acești războinici. Într-adevăr, sprijinea, cu tărie, clanul Shibata, iar, pentru Hideyoshi, nutrea un dispreț desăvârșit. În privința originii nobile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
este Gruia la arat. Mama îl sfătuiește pe Gruia să renunțe la lupte și să aibă grijă de gospodărie. Gruia îi urmează sfatul și pleacă împreună cu sora lui la arat. Nu peste mult timp apar turcii, pe care Gruia îi răpune, apoi, spunându-i mamei că a terminat lucrul, o cheamă să-i arate „rodul”. Mai puțin răspândit este motivul travestirii lui Gruia în femeie pentru a-i ademeni pe turci, unul asemănător întâlnindu-se și la sârbi. Baladele românești despre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288493_a_289822]
-
a' fericirii 40 Unde libertate era dreptatea, si veșnică știință era milă. Deci, O, dragul meu domn, ascult-o pe Ahania, ascultă viziunea, Viziunea lui Ahania, în somnul lui Urizen Cînd Urizen dormí în prag și-Omul Străvechi fost-a răpus. Întunecatul Om umblắ pe treptele de foc din fața sălilor, 45 Și Vala-l însoți în reverii, în dulce somn himeric. El se uitắ în sus și te văzú, Prințe-al Luminii, splendoarea ta se stinse, [ Dar nu-l văzu pe Los
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
copii din toate semințiile care trăiesc sub cer Se strîng în jurul bărbaților în pilcuri de douăzeci și de cincizeci, palizi Că neaua care-n verdeața cade în jurul unui arbore ce-i desfrunzit. 50 Asupritorii lor căzut-au, ei i-au răpus, la viață se trezesc. Și deși palid, omul cel drept în picioare stă și-n sus la cer privește. Tremurînd și loviți de lovitură cea Universală, copacii-s dezrădăcinați, Stîncile gem oribil și-aleargă care încotro; munții și Rîurile lor
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și Sate, Înalte turnuri și Castele se înecară în potopul negru; grămezi peste grămezi Plutesc leșurile Oamenilor și-ale Jivinelor, mînate-ncoace și încolo pe valurile cele De sînge înspumat sub cerul fără încetare negru, pînă ce toți Tiranii Tainei sînt răpuși și pe Pămînt nici unul nu rămîne. 80 Și cînd întreaga Tiranie fost-a spulberata de pe fața Pămîntului, În jurul chipului cel de balaur al lui Urizen, și-n jurul chipului sau împietrit, Văpăile rostogolindu-se năvalnic prin largul Univers [Se-apropiară
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
celebrarea Revoluției din Octombrie de la Moscova. Cu acest prilej, Zhou a avut alte trei întâlniri cu Maurer în cursul cărora cei doi s-au informat reciproc asupra contactelor lor cu noii lideri ai PCUS. în martie 1965, Gheorghiu-Dej a murit, răpus de boală, iar Zhou En-lai, vicepreședinte al CC al PCC și premier al Consiliului de Stat chinez, a participat la funeralii. în iunie 1966, Zhou En-lai a condus o delegație a partidului și statului chinez într-o vizită oficială în
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
fost probabil o condiție necesară de supraviețuire, ele nu au fost în sine suficiente, deoarece mulți au pierit, în ciuda accesului la rații mai mari de hrană, credință în Dumnezeu și legăturii puternice cu ceilalți. Deși înfometarea și bolile i-au răpus pe mulți, așa cum a fost cazul tifosului din iarna 1945-1946, bolile puteau fi în același timp biletul spre libertate, așa cum au fost pentru cei care au plecat în 1945-1946 cu „vagoanele de bolnavi”. Cei mai mulți dintre deportați au fost însă forțați
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]