1,548 matches
-
între paharul său de vin și o farfuriuță cu muștar și ghiudem și pornește să fornăie. Kaput, Mariusele, kaput! Ein, zwei, drei și-n cur să te f...t! îl prohodește proteguitor Dănuț, ca pe un bun și brav hoplit, răpus în bătălia de la Gaugamela. Iar dup' aceea, Poetul cugetă, profund: Băi, am băut o groază de coniac. Ce mosorela mea! Sunt proaspăt ca o floare. Mi se-ntinde! Să mai beau și vin sau, mai bine, nu? That's the
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
nici nu mai importă. Despre ce naiba discutăm? Oricum, ca și alcoolul, totul curge, totul se evaporă, se risipește și se duce-n budă! Punct ochit, punct lovit! Ai dracilor să fim amândoi, așa este...! vine și răspunsul. Poetului nu-i răpunsese, însă, Fratele. Nu-i răspunseseră nici Vălică ori Boss. Nici Apostatul, care încă mai suspina, nemângâiat. Nici măcar Îngerul! Îi vorbise chiar Lucică, mortul... Din sicriu! Cel puțin, aceasta a fost percepția singulară a Avocatului. Lucică se sculase în șezut, zâmbind
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
un incubator, cum s-a folosit prima de Kane, sugeră Ash. ― Sau de hrană, zise Ripley dintr-o suflare. Tresări. Lambert își abandonă cafeaua. Începea să-i fie rău. ― Oricum ar fi, doi sunt terminați și mai rămân cinci de răpus, din punctul de vedere a! creaturii, se-nțelege. Parker strângea în mâini arma. Și brusc, furios, o izbi cu toată puterea de zid. Datorită șoculului, tubul se îndoi și căzu cu zgomot. Urmară câteva pârâituri, apoi ― liniștea. ― Eu zic că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
prin care trecuse, a îngenuncheat la mormântul mamei, care rămasă văduvă la 38 de ani, a crescut cu greu în vremuri tulbure 6 copii. S-a dus și la mormântul surorii sale care la doar 65 de ani a fost răpusă de o boală neiertătoare. Soarele trecuse de mult de amiază, se apropia seara. Pe drumul de întoarcere spre casă nu a scos o vorbă. Ajuns acasă, n-a vrut să mănânce nimic. Era prea obosit. S-a întins în pat
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
lipsa vederii, chiar parțială, este foarte greu de suportat, mai ales pentru un intelectual, căruia îi ia bucuria și plăcerea de a citi, de a veni în contact cu gândirea colectivă a omenirii, exprimată în scris. Suferința aproape m-a răpus. Mi-am pus problema căutării motivației de a mai trăi. Mam întrebat dacă eu mai am pentru ce trăi. La o analiză profundă am găsit: să mai trăiesc, să o ajut pe nepoțica mea, preșcolară, să stau cu ea, ca
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
și cu dorința manifestată din toată inima, de a-l ajuta. L-a strigat până ce leșinatul s-a trezit. Colegul nostru Sandu era tocmai după un tratament pentru dezalcoolizare și munca forțată, cu privarea de somnul de noapte, l-au răpus. Grație chemării colegei, leșinatul și-a normalizat respirația, s-a trezit din starea inconștientă și s-a ridicat singur de jos, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Cazul 6. Eram într-un autocar, ne întorceam dintr-o excursie, împreună cu
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
lăturalnic, sperând să scap puțin de mașini. Se anunță o zi la fel de caniculară ca cea de ieri. In orele de după prânz, căldura aceasta este capabilă să-ți înmoaie nu numai mușchii, dar și oasele. Este imposibil să-i reziști, te răpune cu aerul fierbinte pe care îl respiri ca și cum ar fi ieșit direct dintr-un cuptor, și care te pătrunde prin toți porii pielii, făcându-te să transpiri mereu și sa bei lichide, și tot însetat și cu gura uscată ești
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
clipa-n care ne-am retras, / Se-aprinde luna-n clopote de ceară, / Nisipul mort deasupra mării este ceas... -, astfel că manifestările lui sunt explicite, dar, mai ales, implicite, în primul rând prin taina care învăluie sentimentul și care poate răpune, adică îl poate metamorfoza pe cel atins de ea, dându-i o altă identitate: Mă las răpus de taină în zodia cea clară / Când vraja se întrupă în zbor necunoscut... La nivelul expresiei, verbele la prezentul gnomic, dând aspect aforistic
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
este ceas... -, astfel că manifestările lui sunt explicite, dar, mai ales, implicite, în primul rând prin taina care învăluie sentimentul și care poate răpune, adică îl poate metamorfoza pe cel atins de ea, dându-i o altă identitate: Mă las răpus de taină în zodia cea clară / Când vraja se întrupă în zbor necunoscut... La nivelul expresiei, verbele la prezentul gnomic, dând aspect aforistic textului (Decapitat, sărutul e crucea mea de ceară...; Cocorii-n cerc stelar sunt umbră peste noi...), ca
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
clipa în care am începe să scuzăm crimele, aceasta, vrem sau nu vrem, ar fi o încurajare a crimei. Căci circumstanțele atenuante găsite de justiție sânt vinovate pentru multe crime care s-au săvârșit. Sânt destui asasini care și-au răpus victimele cu grija de a-și asigura și niște circumstanțe atenuante. Dacă n-ar fi existat atâtea circumstanțe atenuante în justiție, ar fi existat mai puține crime. Și puneți, vă rog, în balanță oamenii nevinovați care au murit datorită acestui
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
și în spațiu. Așa stând lucrurile, nu se putea ca tocmai viețuitoarele să scape interesului omului. Se spune că, tare demult, în preistorie, aflându-se la vânătoare, un om a fost atacat chiar de fiara pe care voia să o răpună. Era o namilă mare și fioroasă, pe care povestitorul anonim a numit-o urs. Prins în labele puternicului animal, bietul om nu mai știa ce să facă pentru a se desprinde și a împunge fuga. Nu a reușit, însă, decât
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
persoane. Banalități, locuri comune, vorbe de clacă! Unde era elocința care mă entuziasmase cîndva? Frazele maestrului sunau calp de astădată, le lipseau căldura și forța. Ce rost ar fi avut să-i înșir tot ce s-a întîmplat, că am răpus viața unei femei, că această femeie era unica mea iubită și că modul inedit cum am ucis-o m-a scăpat de rigorile legii penale, dar conștiința ― tribunalul meu suprem ― nu putea trece cu vederea acest lucru și m-a
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
câțiva peștișori. Am plecat mai în josul râului, pentru că sus nu mișca niciun pește și era o liniște tulburătoare... Deodată, pârâiașul, ca printr-o minune, se transformă într-un iaz în toată firea și un vârtej mă prinse de picioare, răpunând o mulțime de copaci, purtându-mă haotic spre lucruri nebănuite încă de lume. M-am trezit pe un râu, spre mirarea mea, din suc de portocale. Pluteam lin pe o cascadă parfumată de șerbet cu gust de portocale. Am ieșit
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
e decât un „ălan vers le pire“. Ei bine, să vă spun. Pe de o parte, de la conștiința nesmintită a faptului că mass-media e pusă să ne arate numai apocalipticul. Cum te smulgi un milimetru din ecranul televizorului - unde te răpun de zece ori pe minut morțile, viciile, violările, de capitările, incendiile, codurile galbene, portocalii și roșii, malpraxisul medical, copiii abuzați, topoarele, înjun ghie rile, inundațiile, spânzurații și faptul că România e cam pi oana maladiilor în Europa -, dai numaidecât de
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
o șosea. În rest, de o parte și de alta, munții își etalează, sfidător, stâncile goale, crăpate din pricina diferențelor de temperatură. La fel i-au văzut, cu siguranță, și cei care au înfruntat Valea Morții, mânați un delir fabulos... Cei răpuși de sete sau de deznădejde abandonau sau piereau. Trecerea prin Valea Morții reprezenta o probă selectivă. Nu ieșeau din ea decât cei mai puternici. Pe când azi, goana după aur cere alte calități... Ne abatem din șosea, pe un dram pietruit
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
opresc ventilatorul, ca să nu fie curent, și trec câteva secunde bune până ce mă dumiresc că "obiectul" are patru viteze; în consecință, trebuie să trag de patru ori de firul ce atârnă din tavan pentru ca elicea să nu se mai învîrtă. Răpuși de căldură, ne repezim să ne răcorim în piscina din apropierea barăcilor. Înot mai mult pe spate ca să pot privi cerul decolorat al deșertului. Câțiva lilieci dau ocol deasupra, ceea ce o face pe Blandiana să se sperie că i s-ar
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
mi-a lăsat-o azi doamna M. care trăiește, singură, între umbre, într-un apartament din Beverly Hills. A venit să mă ia cu mașina, ca să-mi arate desenele și acuarelele soțului ei (pe care l-a adorat, se pare), răpus de o boală necruțătoare cu câțiva ani în urmă. M-a impresionat evlavia cu care îi cultivă amintirea. Casa e plină, asfixiată chiar, de cărți, hârtii (scrisori, mai ales) și desene în care ar vrea să pună ordine. Câteva ore
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
mărească dezastrul, dar nu se opri decât la capătul coridorului unde muza tăcerii stătea cu degetul pe buze. 20. S-a năpustit iarăși peste curte un cântec de cocoș. Ciorile s-au trezit din toropeală și au ridicat capetele, curioase, răpuse de căldură. Apoi, am avut impresia că aud liniștea putrezind, încet, la soare. Altădată, asta m-ar fi emoționat. Acum, mă gândesc, cel mult, la substanțele din corp care produc ― se zice ― stările romantice. Probabil, și asta e o consecință
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Într-adevăr, n-a mai rămas prea mult. Tăișul sapelor despică crusta care voise să devină, pe zi ce trece, tot mai tare. Ca-ntr-o bătălie pe viață și pe moarte, bălăriile (unele mai firave, altele destul de viguroase) cad răpuse de ascuțișul celor două unelte agricole. Eliberat parcă de lunga-i povară, porumbul își înalță mândru capul, voind să ajungă sus, cât mai sus, și să fie, astfel, mai aproape de picăturile de ploaie care or să vină curând. Că arșița
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
cadou la botez. Iar pernuța aceea amintește acum de o ființă care nu mai este. Căci signora Paolina, soția lui signor Giuseppe Soldan a murit în urma unei banale pneumonii care, încet dar sigur, a avansat până a ajuns s-o răpună. Astfel că nenea Pepi Talianu, cum îi zic copiii satului, a rămas singur. Au venit în sat imediat după război, aduși aici de valul aiurit al vieții. După ce și-au încropit, cât de cât, un rost, le-a venit greu
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
aici era vorba numai de piedici ridicate de oameni, de greutăți politice, și faptele omului, mai ușor se pot învinge sau cel puțin încunjura. Creațiile naturii însă stau înaintea noastră ca o putere mult mai mare și mai greu de răpus. De câtă încordare va avea nevoie simțământul național la români, pentru ca luându-și zborul peste culmile carpatine, să prindă într-un singur lanț viața lor ca popor! Tot așezarea Carpaților hotărî legăturile în care românii intrară cu popoarele ce avură
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
în Moesia peste Dunărea înghețată, încât una din grijile de căpitenie ale Romanilor pe acel timp era: «Ce se mai aude de Daci ? August trimite pe Lentulus care îl gonește pe celaltă râpă. Romanii atunci se fericesc a-i fi răpus armata lui Cotiso și a i-a ucis trei capi de-ai Dacilor, între care poate era și Cotiso. Fiind însă că Romanii tot pe timpul lui August prefac și Panonia în provincie romană (15 in. de Hr.- 6 d. Hr
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
greutăți, Romanii ajunseră înaintea Sarmizagetuzei din partea răsăriteană, precum cu trei ani mai înainte se apropiase de ea prin cea apuseană. Scopul lui Traian nu mai era acum de a scăpa pe poporul roman de un tratat înjositor, ci de a răpune statul și poporul Dacilor. De aceea când Decebal speriat de defecțiunea tot mai deasă a triburilor dace, oferă pacea lui Traian, acesta îi răspunde că să se predea el și armata sa în deplina lui voie. Supunere necondiționată sau moarte
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
treacă prin el, ca printr-o membrană subțire, care se făcuse la loc, după ce pătrunsese într-o grădină. Aici muzica încetase, dar era un foșnet de frunze și un murmur adormitor, de vânt ori de apă, încât el se lăsă răpus peste pajiștea de verdeață, unde două femei mâncau. Era ca în Dejunul pe iarbă al impresionistului refuzat, Manet, doar că cele două stăteau cu spatele, una complet goală și albă, ca o boabă de fosfor pe un fundal, iar cealaltă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
place, ca să n-o prindă de veste, Ce frumos îl află dânsa, cum îi stă, ce drag îi este? Dar de-odată spăimântată de un sunet, ea îi spune: 395- Fugi! că dac-a veni smeul, viața ta o va răpune! - Vie numai! zise dânsul... ș-om vedea atunci cum plouă - Nu se dă Călin, săracul, nici cu una, nici cu două. Și de-odată peste codri de argint vine în sbor Zmeul falnic, care mișcă cu aripa vârful lor, 400Peste
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]