1,176 matches
-
-i spună să vină, dar plecase deja, neobișnuit de devreme. După ceasul de pe peretele din bucătărie, trecuse aproape o oră de când plecase de la redacție. Camilla nici nu păru să observe când ieși pe ușă. Traficul de la orele de vârf se rărea, în timp ce își croia drum înapoi spre Cathedral Arms, pe când cei care poposiseră la un pahar după muncă se întorceau acasă, unde erau așteptați cu masa gata și cu copiii deja gata de culcare. Fran încercă să-și scoată din minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ploaie se lăsase răcoare, primul semn că venea toamna. Își scoase hainele de serviciu și își puse pe ea dragul ei chimono alb, de mătase, pe care i-l adusese tatăl ei dintr-o excursie în Hong Kong. Începuse să se rărească, dar avea să-l poarte până când avea să se rupă de tot. Aprinse toate luminile din apartamentul ei pustiu și dădu drumul la apă în cadă. Tocmai se dezbrăcase și pusese un picior în cadă când sună telefonul. Îi veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
începură a crește chiotele și a tremura prin văzduh; se încrucișau peste vale, parcă se depărtau, și ecourile deșteptate clocoteau prelung. Vin flăcăii și fetele de la cules... murmură, nemișcat, moșneagul. O vreme valea se deșteptase în tremur; apoi chemările se răriră, slăbiră, se stânseră. În tăcerea care se întinsese pretutindeni până în depărtări nesfârșite, pe roșața din fund, din apus, începură a trece rațele sălbatice. Veneau din zarea Dunării, din bălțile Brăilei, și treceau prin smârcurile apropiate de la Mălina. Stoluri, pe cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
îmi amintesc ca de la un timp îl apucase un nărav neplăcut: se obșinuise a manca pui de găina sau de rață. Văzând ca tot dispar puii l-am urmărit și am observat ca el le făcea de petrecanie și ne rărea orătăniile. Deși i-am aplicat câteva corecții bune cu biciul ca să-l dezobșinuim de acest obicei el a continuat. L-am și dus de acasă de câteva ori și l-am abandonat. Dar la scurt timp veneAșacasă. Văzând ca nu
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
spre deosebire de alte elemente puse în joc exclusiv în acest scop, împachetarea este realizată la superlativ doar pentru a potoli setea de armonie estetică a vânzătorului/donatorului. Aici, mă bazez atât pe intuiția mea sensibilă (care, după treizeci de ani, își rărește rateurile), cât și pe multiplele evidențe înregistrate la fața locului (indivizi care își împachetează ceremonios sandvișurile sau deserturile pe care urmează să le consume singuri la picnic). Împachetarea devine, cu alte cuvinte, un ceremonial artistic, cu deschideri spre religiosul contemplativ
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
și a anunțat-o mult mai târziu, după ce se vindecase, că nu se mai întoarce, pentru că știa că nu va alege nimic greșit, cu spiritul ei pragmatic. Nu s-a lăsat copleșită nici când rândurile prietenilor și prietenelor ei se răreau, dispărând cu adevărat, sau numai închiși în casele lor de neputințele bătrâneții, pentru care ar fi fost nedrept să-i învinuiască. Nu toată lumea i se asemuia. Ea mai păstra încă energie, își vizita fratele, îndemându-l să mai cânte la vioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
S-a întâmplat ca momentul acesta să se suprapună cumva și aniversării zilei de naștere a bătrânei doamne și, dacă nu aveau alt pretext, veneau, înainte sau după, să o felicite, după cum își aminteau. Dar pe urmă reuniunile s-au rărit, nu spun că au dispărut cu totul, și-au reluat doar ritmul de dinainte. Bătrâna doamnă Marga Pop nu mai stârnea nimănui curiozitatea. Mai era însă un motiv hotărâtor și, dacă n-ar fi fost acesta, probabil că doamnele - mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
gândea la asta, dar, dacă nu s-ar fi încăpățânat să nu mediteze la ce se întâmpla cu ea, așa ceva și-ar fi spus. De fapt, cu o excepție sau două, n-a văzut pe nimeni mai mult de o dată. Rărindu-și drumurile și rămânând mai mult timp acasă, trebuia să-și ocupe ziua. Nu era simplu. Asculta multă muzică, dar de la o vreme s-ar fi putut spune că aparatul de radio mergea în neștire, iar ea nu dădea atenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
prin cap că s-a petrecut ceva cu ea, dar n-a întrebat-o nimic... Avusese o întâlnire? Sau altceva?... Nu, nu fusese departe de el numai în ultima săptămână, evitase să-l vadă mai de mult, e greșit evitase, rărise pur și simplu întrevederile lor, nu-i mai spunea zilnic că e moartă dacă nu-l vede... El avea de învățat și nu înțelegea și nici nu se gândise, îi spusese de foarte multe ori vrei să te distrezi, fă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
capăt, o verificare cronologică. Știa dinainte că n-are nevoie, că e inutil, dar nu se putea opri și până să-și spună oprește-te, mintea lui scormonea după ordine. Deci: plimbare în grădina botanică; evită să-l vadă sau rărește întrevederile, e tot una; cearta; dorința de a-i spune exact programul; refuzul de a se mai culca cu el; întrebarea despre aventură; ziua Yvonnei; întrebările despre căsătorie; teatrul, serile acelei săptămâni în care nu l-a văzut deloc; refuzul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
credeți În vitamine? Doamna Vincent se uită În farfuria ei. — Un copil tare ciudat, spuse cu o disperare sinceră În glas... Refuzul ei nu-l tulbură pe Jim. Tot ce avea În legătură cu această femeie, cu părul ei blond care se rărea, Îl intriga, deși În multe privințe nu avea Încredere În ea. Cu șase luni În urmă, cînd doctorul Ransome crezuse că Jim contractase pneumonie, ea nu făcuse nimic ca să-l Îngrijească, iar doctorul Ransome fusese obligat să vină În fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
aproape se făcuse șapte. Traficul de miercuri seara era ușor, cei mai mulți ducându-se de la muncă direct acasă. Vremea Îngrozitoare Îi ținuse acolo. Doar cei mai nechibzuiți umblau de colo-colo, din bar În bar, sub luminile de Crăciun. Pe măsură ce traficul se rărea, zăpada punea stăpânire pe drumuri. Asfaltul negru sclipitor, din centrul orașului, lăsa loc cenușiului și, În cele din urmă, albului În vreme ce Logan Își croia drum dinspre cartierul general al Poliției. Nu avea o destinație precisă În minte: conducea de dragul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cîte ori era Întrebat asupra obîrșiei sale, el răspundea printr-o deschidere largă a brațelor, care cuprindea, deopotrivă, denecuprinsul pămîntesc, ca și cel ceresc. Era de statură mijlocie, vînos, cu-n păr Învîlvoiat negru și creț, care Începuse să se rărească În creștet, barba Însă, la fel de Învîlvoiată și creață, era deja Înspicată. Avea nas coroiat și profil de oaie. Un ochi părea mai mare decît celălalt și asta Îi dădea chipului o expresie batjocoritoare. De urechea stîngă atîrna un cercel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
se Înfundă urechea de bătăile repezi ale inimii. La Început florile fură azvîrlite una cîte una, apoi În buchete, apoi jerbele trimise din mînă-n mînă, ca la o clacă de flori, de la capelă pînă-n zona cimitirului săracilor, unde brusc se răreau crucile și unde lespezile de granit și monumentele de bronz luau locul Însemnelor de piatră și al crucilor de lemn putred. Și nimeni nu va ști vreodată ce anume Îi va fi stîrnit, ce pornire, din beție, din durere, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
sub spete, sub coate, urzeala era mai bățoasă, ca și sub călcîie ori sub pulpele țepene ca niște furci.PRIVATE Zăceau cu fața-n sus, cu mîinile Împreunate pe piept, ca și morții, pe velința muruită și putregăită care se rărise sub povara trupurilor lor, căci arareori mai fremătau printr-un zvîcnet involuntar adormiții vlăguiți de viață și mișcare, pe deplin adormiți; membrele Îi mai trădau uneori, ce-i drept, tresăltînd pe ascuns, iar pe alocuri velința se subțiase, acolo unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
a părăsit curajul, că i s-a frînt mîndria. Scena provocă chiote de bucurie. (Căci gloatei Îi place să vadă cum se frîng cei mîndri și curajoși.) La capătul bulevardului, acolo unde Începea curia aristocrată și unde mulțimea se mai rărise, el ridică ochii. În lumina zorilor, la un balcon, văzu o pată de un alb strălucitor. Aplecată peste balustradă, toată În alb, stătea mama lui, iar În spatele ei, parcă pentru a accentua strălucirea de crin a rochiei - uriașe frunze verzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
la Dave’s Blue Room, victimele doi țărani din Iowa veniți în oraș pentru meciul de fotbal de la Rose Bowl, atacatorii doi negrotei care au fugit într-un Mercury ’47 cu bare de protecție violete. Când ploaia s-a mai rărit, la puțin timp după 3:00, detectivul Danny Upshaw, ofițerul de serviciu din acea noapte a stației de poliție, a prezis că 1950 va constitui începutul unui deceniu de căcat. În afara unor bețivi și a altor câțiva scandalagii din arest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
îl dădu peste cap. Barmanul îl umplu din nou. Danny bău și simți cum nervii încordați i se încălzeau. Numărul muzical se încheie cu un o explozie de strigăte și tropăituri. Luminile se aprinseră în mijlocul aplauzelor. Când aplauzele se mai răriră, Danny scoase din buzunar o bancnotă de cinci dolari și fotografiile mortului. Barmanul zise: — Doi dolari pentru băutură. Danny îi îndesă hârtia de cinci în buzunarul de la cămașă și îi arătă pozele. — Ți se pare cunoscut? Mijindu-și ochii, omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
lui Dudley Smith, cei șaptesprezece băieți acuzați de uciderea lui José Diaz erau în mod evident nevinovați. Iar Claire Katherine De Haven, bogata târfă comunistă, fusese forța majoră din spatele eliberării lor. Mal frunzări jurnalul. Însemnările referitoare la De Haven se răreau pe măsură ce trecea de ’44 și ’45. Gustă din mâncare și trecu printr-o mulțime de pagini care îl arătau pe Eisler drept un tip inteligent, cu o minte analitică, un om de bine condus pe cărarea înmiresmată de profesori de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
În Linden mașina din mijloc viră la dreapta și se îndreptă spre nord. Danny se apropie de Gordean, luminându-i bara de protecție cu farurile, apoi încetini. Beverly Hills fu înlocuit de Holmby Hills și apoi de Westwood. Traficul se rări, devenind aproape inexistent. Veni Brentwood, apoi Pacific Palisades - o zonă verde, punctată de case în stil spaniol și loturi vacante. Sunset Boulevard șerpuia prin întunericul de un verde mlăștinos. Danny observă reflexia farurilor puternice din spatele lui. Apăsă pe accelerație. Farurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
1952. Este o mare bucurie pentru noi să asistăm la această prestigioasa manifestare...și să apreciem cum se cuvine această inițiativă lăudabila a unora dintre colegi. Deși anii de viață s-au mai adunat, iar rândurile noastre s-au mai rărit, niciodată nu vom uita anii de școală. Cartea despre noi „Peste vremi...” aduce și mai mult în amintire vremurile de peste o jumătate de veac, cu bucurii și mici împliniri, dar unde fiecare ne regăsim într-un locușor aparte. Aducem mulțumiri
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93344]
-
cu larghețe de mătușa lor. Brânza a fost atât de tare presată în acea strachină de mătușa Ftenia, încât copiii au terminat toată mămăliga, dar stratul de brânză a rămas același. Doar gestul de a întinge în brânză s-a rărit și, ușorușor, nu s-a mai repetat! Copiii au înțeles! Au înțeles că atât a știut mătușa Ftenia să le ofere la acea masă... Umilință! - Haideți, băieți! Haideți, băieții mamii, că doar ați muncit! Haideți, băieți, că doar nu ați
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
eu să fiu asasinat fiindcă telefonul nu avea curent. Un joc pentru copii, lansat de italieni, face ravagii: astronauți-soldați transformă Luna într-un câmp de bătălie. „Societatea internațională a Pământului plat” (aproape 80 de membri) constată că rândurile i se răresc, cadre vechi mor, cadre tinere nu mai apar. „Nenorocirea omului vine din faptul că, inventând avionul, el crede că zboară”. Cu acest citat aparținând pictorului Georges Braque, își încheie răspunsul la o anchetă privind zborurile planetare, dramaturgul francez René de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
coșurile de pască, cozonaci și ouă roșii, să vină preotul. Acesta veni târziu pe la 4 dimineața (mai slujise începând cu orele 12 noaptea încă la trei patru biserici din cele vreo șase-șapte pe care le avea în păstorire; atitudinea oficială rărise radical numărul preoților...). Slujba și sfințirea „blidurilor” se terminaseră în vreo jumătate de oră, nu înainte ca oamenii să trăiască, ca în fiecare an, miracolul resurecției lui Hristos dar și a propriei primeniri sufletești; deodată, contrar rânduielii sărbătorii și bucuriei
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
pace niciunde. Era găsit și alungat din orice refugiu și-ar fi găsit. — Vai, vai, ce se va alege de băiatul ăsta? — Și a durat un an întreg până să-i găsesc postul de la oficiul poștal... În jurul lui uguiau și răreau prin ghivece familii numeroase de porumbei, care păreau că încearcă să se înfășoare într-o lume a confortului molatec. Furios dintr-odată, Sampath călcă apăsat ca să-i sperie. Se ridicară doar ca să se așeze din nou. Cooo, fâșș, cooo, fâșș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]