3,561 matches
-
de jandarmi care, vrând să-i ia nevasta, îl predă - denunțându-l mincinos drept evreu - autorităților. Era la începutul războiului și ambiguitățile sonorității numelui declanșează suspiciuni în jurul lui Johann Moritz, care ajunge astfel într-un lagăr de muncă de la frontiera răsăriteană; de acolo evadează în Ungaria cu un grup de evrei bogați și, abandonat de aceștia, este arestat ca spion român. Deportat în Germania, este primit într-o unitate de elită ca specimen exemplar al rasei germane, înlesnește evadarea unor prizonieri
GHEORGHIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287233_a_288562]
-
La création des identités nationales. Europe XVIIIe-XXe siècle, Seuil, Paris. Thomas, Michael (coord.) (1992), Abbruch und Aufbruch. Sozialwissenschaften im Transformationsprozeß, Akademie, Berlin. Tismăneanu, Vladimir (1996), Bălul mascat. Un dialog cu Mircea Mihăeș, Polirom, Iași. Tismăneanu, Vladimir (1997), Reinventarea politicului. Europa Răsăriteana de la Stalin la Havel, Polirom, Iași. Tismăneanu, Vladimir (coord.) (1999), Revoluțiile din 1989. Între trecut și viitor, Polirom, Iași. Țeposu, Radu G. (1993), Istoria tragică și grotesca a Întunecatului deceniu literar nouă, Eminescu, București. Ulici, Laurențiu (1994), „Protecția scriitorului și
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
eseurile Cinci sute de ani de la căderea Bizanțului și 450 de ani de la moartea lui Ștefan cel Mare sau Povestea cu doi coți de postav și două sute de galbeni, deoarece Horia Stamatu consideră necesar să fixeze dimensiunile specifice ale latinității răsăritene și totodată să clarifice polemic problema abandonării ei, în evoluția istoriei românești, de către romanitatea occidentală. Este și acesta un mod de a răspunde cu argumentul tradiției unei politici pe care Occidentul o introducea conceptual în manifestările sale, în numele „coexistenței pașnice
LIBERTATEA ROMANEASCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287798_a_289127]
-
intitulată Țăranul polonez în Europa și America: monografia unui grup imigrant (apărută în 1918-1920, la Chicago). Lucrarea este bazată pe analiza scrisorilor familiilor poloneze către un membru al familiei care a emigrat în SUA, situație frecventă în Europa Centrală și Răsăriteană după 1900. Oamenii, în special bărbați tineri, plecau pentru a aduna bani în scopul redresării gospodăriei. Pornind de la scrisorile „într-un singur sens”, din Polonia spre SUA, autorii evidențiază anumite schimbări în structura de autoritate din familie: în condițiile în
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
în cazul poeziei, sunt acreditate pe piața literară românească o serie de nume: Lucia Demetrius, Cella Serghi ș.a. Dintre marii prozatori colaborează constant Mihail Sadoveanu, care trimite din 1939 fragmente din Divanul persian, Poveștile de la Bradul-Strâmb, Frații Jderi sau Fantazii răsăritene, Gala Galaction, cu scrieri de factură tradițională, începând cu romanul La răspântie de veacuri și continuând cu jurnalul intim, Tudor Arghezi - cu poeme în proză, Ion Agârbiceanu - cu fragmente și schițe de roman, Liviu Rebreanu - cu două fragmente din Gorila
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289212_a_290541]
-
Pios față de înaintași, Odobescu publică Istoria românilor supt Mihai-Vodă Viteazul de N. Bălcescu, rămasă între manuscrise în timpul vieții istoricului, precum și unele scrieri ale lui Alecu Russo. Tot Odobescu semnează studiul monografic Poeții Văcărești și exegeza comparatistă Cânticele poporane ale Europei răsăritene, mai cu seamă în raport cu țara, istoria și datinile românilor. Definindu-și identitatea în primul rând prin genul acesta de preocupări, revista nu a polarizat un cerc de poeți și de prozatori cu o colaborare permanentă. Vasile Alecsandri trimite cu generozitate
REVISTA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289257_a_290586]
-
medicale (Lucia Djamo-Diaconiță despre un text slavon de farmacoterapie populară din secolul al XVI-lea). O atenție deosebită se acordă personalității lui Petru Movila. Astfel, Dan Horia Mazilu evidențiază rolul jucat de ierarhul moldovean în inițiativele de modernizare a eclesiologiei răsăritene, Stanislav Semcinski tratează problemă locului studiilor lui Petru Movila, Magdalena László-Kuțiuk se referă la Biserică română în scrierile hagiografice ale lui Movila, iar Pavel Mihail și Zamfira Mihail se ocupă de difuzarea scrierilor lui Petru Movila în limba română în
ROMANOSLAVICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289351_a_290680]
-
de teologie dogmatică, fondată în școala românească de Ioan Irineu Mihălcescu, și eliberându-se de înrâuririle lui Hristos Andrutsos, profesorul său de la Atena (al cărui tratat deschide șirul impresionant al traducerilor pe care S. le-a făcut - Dogmatica Bisericii Ortodoxe Răsăritene, 1930), el a orientat cercetarea acestei discipline „spre scrierile patristice și postpatristice, cu apelul la texte, pe care le-a pus la dispoziția învățăceilor și cititorilor prin tălmăciri în colecția «Părinți și scriitori bisericești»”, „dând prospețime, adâncime și autentic duh
STANILOAE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289881_a_291210]
-
are douăsprezece triple terține), cizelarea cu grijă maximă a versurilor (perfectă stăpânire a meșteșugului arătând în special rimele) -, dar îi opune un „itinerar spiritual” ce „nu s-așază-ntre erezuri”, anume „vieața de îndumnezeire” a Sfântului Paisie cel Mare, prăznuit de Biserica Răsăriteană la 19 iunie. Cel care a urcat scara desăvârșirii monahale în Egiptul veacului al IV-lea, învingător în „războiul său nevăzut”, potrivit unei viziuni dăruit de Iisus Hristos cu harul împlinirii oricărei rugăminți, este un model de urmat, mai mult
STERIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
Acasa > Orizont > Opinii > LIVIU JIANU - SĂRBĂTORILE ÎN PREZENT... SAU COCOȘATUL CONTINUU Autor: Liviu Florian Jianu Publicat în: Ediția nr. 1819 din 24 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Marea bucurie a sărbătorilor, este shopping-ul. Firește, pentru spiritele multiculturale apusene, și răsăritene, avansate. Din punct de vedere al tuturor vânzărilor și cumpărărilor. Mărfurile te cocoșează. Sub abundenta lor. Cumpărată, sau doar cârâită. Problema cea mai mare, a oricărui client, de sorginte de la țară, nu este ce cumpără. El nu știe ce bucurie
SĂRBĂTORILE ÎN PREZENT... SAU COCOŞATUL CONTINUU de LIVIU FLORIAN JIANU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381283_a_382612]
-
să-l îndoape cu istorii cu refugiați, istorii cumplite, cu violuri, pe care, chiar dacă nu le trăise pe propria-i piele, le auzise povestite și răspândite pretutindeni, ca să împrăștie groaza, de când în octombrie patruzeci și patru tancurile rusești trecuseră granița răsăriteană Imperiului și pătrunseseră în regiunile Goldap și Gumbinnen. Așa o fi fost, se poate să fi fost așa. Cam așa a fost. Când, la câteva zile după asaltul gărzilor armatei a doua sovietice, localitatea Nemmersdorf a fost recucerită de unități
Günter Grass - În mers de rac by Maria-Gabriela Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14959_a_16284]
-
limba franceză ale autorului. Ele se găsesc în Cabinetul specializat al Bibliotecii Academiei Române: manuscrisul 1050, paginile 2-139, pentru spațiul apusean, Polonia, Austria, Italia, Elveția, cu plecarea din Botoșani și Parisul, ca punct final; și manuscrisul 1024, paginile 236-148, pentru spațiul răsăritean, cu plecarea din Iași, trecerea Prutului, străbaterea teritoriului străjuit de pe fiecare fațadă a instituțiilor publice de Vulturul Imperial rusesc, până la Odesa. Ediția din 2001, "revizuită și adăugită", față de cea din 2000, este considerată de autorii ei, ca și precedenta, "o
Seducția manuscriselor by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14974_a_16299]
-
să meargă spre pieire” (17,8). Capitolul III Anticristul tiran și katechon în scrierile lui Hipolit I. Enigma Hipolit Prima monografie consacrată integral Anticristului aparține lui Hipolit, autor enigmatic, multă vreme identificat - atât de tradiția apuseană, cât și de cea răsăriteană - cu unul dintre episcopii Romei. În Istoria bisericească VI, 20, 22, Eusebiu amintește în treacăt: „Beril, episcopul Bostrei, în Arabia, a lăsat scrisori și diferite alte scrieri; ca și Hipolit, și el întâistătătorul unei Biserici”. Eusebiu mai spune că Hipolit
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
lor. Din mitologia greacă se cunoaște legenda incestului lui Apollo (Soarele) cu sora sa, Artemis ( Luna), legendă valorificată și de poeții antici, întâlnită apoi la romani (unde Ianus e Soarele și Iana sau Diana - Luna), la popoarele germanice, la slavii răsăriteni și la unele popoare balcanice. În tradiția noastră orală există numeroase credințe despre „sfântul Soare” și „sfânta Lună”. Numai la români, la bulgari și la croați se găsește transpunerea poetică a acestei legende în cântec epic. Potrivit concepției antropomorfice și
SOARELE SI LUNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289739_a_291068]
-
1948), deși romanul, imaginând un falanster rural, va fi criticat pentru înapoiere ideologică, Mitrea Cocor (1949; Premiul de Stat), Clonț de fier (1951) și Aventură în Lunca Dunării (1954). Deloc sau mai puțin atinse de imixtiunea conjuncturalului politic rămân Fantazii răsăritene (1946), Nada Florilor (1951), Nicoară Potcoavă (1952; Premiul de Stat), Evocări (1954) și Cântecul Mioarei („Viața românească”, 1961). S. e distins cu Premiul Internațional pentru Pace (1951) și cu Premiul Lenin (1961), primește titlul Erou al Muncii Socialliste (1955). O
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
cărțile târzii, Valea Frumoasei, Poveștile de la Bradu-Strâmb, expedițiile cinegetice își pierd finalitatea practică, devin doar prilejuri de a conduce pașii vânătorului pe meleaguri vrăjite, cum e dumbrava cocoșilor sălbatici, veritabilă mandala, din povestirea Raiul. În Ostrovul Lupilor și în Fantazii răsăritene se face elogiul înțelepciunii orientale. Plăcerea de a povesti e suverană, se renunță la invenție și autorul se mulțumește cu înflorituri pe marginea unor motive epice vechi, bine cunoscute, care au alcătuit subiectele cărților populare. S. își dăduse chiar osteneala
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
persian, cu desene de Aurel Bordenache, București, 1940; Vechime, București, 1940; Opere, I-VIII, București, 1940-1953; Ostrovul Lupilor, București, 1941; Poveștile de la Bradu-Strâmb, București, 1943; Anii de ucenicie, București, 1944; Lumina vine de la Răsărit, București, 1945; Caleidoscop, București, 1946; Fantazii răsăritene, București, 1946; Păuna Mică, București, 1948; Poezia cimiliturilor, București, 1949; Mitrea Cocor, București, 1949; Nada Florilor, București, 1951; Despre marele povestitor Ion Creangă, București, 1951; Clonț de fier, București, 1951; Cântece bătrânești, București, 1951; Lupta pentru pace, București, f. a.; Nicoară
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
ce curge de sub coroana de aur. Este - constată Al. Alexianu - „vălul tuturor reginelor din Apusul Europei până dincolo de sfârșitul acestui veac”317, văl cu care este pictată Elisabeta Movilă la Sucevița. Vremea lui Alexandru Lăpușneanu a oficializat în Moldova caftanul răsăritean (purtat până atunci doar de Doamne și de marii boieri). Curând caftanul va deveni însemn al învestiturii, alăturându-se firmanului dat de sultan (căci Domnul, odată numit în funcție, era înscris, simbolic, în ordinul select al ienicerilor purtători de caftane
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
tradiționala haină domnească fără mâneci a moldovenilor din vremea lui Ștefan cel Mare, prin gurile căreia se strecoară mânecile cămășii (iei) sau rochiei, brodate și ele în flori de fir, alese. De sub coroana neobișnuit de înaltă, cu pandantive de împărăteasă răsăriteană, coboară, lăsat pe spate, mândrul mesal vărgat, pe care, în vremea lui Lăpușneanu, la 1565, îl avu până și boieroaicele muntene...”318. Hainele, a căror croială nu se modifica, fac ca personajele încoronate din tablourile votive, în solemnitatea lor de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
îmbrăcând „ghiordia înflorată cu aur, cu mânecile retezate și îmblănite, împodobită la gât cu freza rotundă de dantelă, apuseană, pe care o purtau și grofițele din Ardeal, ca și nobilele kievene”338. Schimbarea funcției unui veșmânt (este evocat conteșul, haina răsăriteană, purtată mai ales de polonezi și de unguri, care marchează un „privat” al membrilor familiei domnitoare 339) poate marca trecerea dinspre „public” spre „particular”. Iorga credea că, într-un cadru „neoficial”, „domestic”, Voievozii se îmbrăcau (Doamnele lor nu puteau face
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
fratelui ei, Ștefan, înmormântat acolo în 1552) și ale altor membri ai familiei sale (Doamna Elena, Ecaterina, Ștefan). Cel ce a reclădit biserica Mănăstirii Putna (operație începută în 1654 și terminată în 1662 de către Gheorghe Ștefan), Vasile Lupu, protectorul Patriarhiilor răsăritene, Voievodul cu „hire mai mult împărătească decât domnească” (Miron Costin), a înălțat, în 1639, propriul miracol la Iași - Mănăstirea Trei Ierarhi -, proiectând pentru lăcașul de rugăciune și funcția de necropolă a familiei sale. Arhitecții lui Vasile Lupu au eliminat gropnița
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
minte, s-au dus la Padova, de au învățat carte den destul (cum s-au zis mai sus)” (Cronica Balenilor). Prea puțin ar fi de adăugat despre instruirea acestei personaj, care a învățat carte europeană (servindu-se și de biblioteca răsăriteană, și de cea apuseană), a ridicat biserici în țară și la Sfântul Munte și și-a uimit contemporanii prin fastul introdus la Curțile sale din țara Românească și din Moldova. își luase numele de „Corvin” („Radu Mihnea Corvin, din mila lui
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de Laura Zăvăleanu într-o remarcabilă teză de doctorat [condusă de prof. dr. Ion Vlad] consacrată timpului și spațiului) în definirea cronotopilor fundamentali ai imaginarului lumii de dincolo 506. O astfel de plasare subterană era sugerată categoric de literatura creștină răsăriteană (nu doar apocrifă). în Limonariu sau livada duhovnicească se află mai multe „viziuni” despre tărâmul suferinței, aflat sub pământ. Dacă pustnicul care spune, povestindu-și „vedenia”, „am văzut pământul deschis și pe mine cufundat în adâncimea lui. Și am văzut
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
meu german Herr August Schöfft304 a fost cât pe ce să-și piardă viața din pricina furiei lor. Acest domn e un artist cu o bună reputație (el se află acum la Sankt-Petersburg), iar atunci, Împreună cu soția lui, a vizitat Indiile Răsăritene puțin Înainte de grava mea boală. Și bucurându-se de un mare succes datorită priceperii sale În pictura În ulei, a venit să mă viziteze la Lahore. În acea vreme curtea se Întâmpla să fie la Amritsar, iar eu primisem ordin
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
vestică dinspre grădina regală, numită Hazuri Bagh. Nr. 8 - grădina regală de flori, În centrul căreia este o elegantă clădire de marmură (ridicată de Ranjit Singh) În care durbarul s-a Întâlnit ocazional. Către această grădină existau patru intrări: cea răsăriteană, dinspre fortăreață; cea apuseană, dinspre moscheea regală; cea nordică, dinspre promenadă; iar cea sudică, dinspre oraș. Nr. 9 - fatala poartă de intrare de deasupra căreia, de la extremitatea interioară, a căzut parapetul ce s-a năruit peste No-Nehal Singh, succesorul legal
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]