4,129 matches
-
iubit al Mădălinei și trebuie să își învingă resentimentele, spre a-și păstra obiectivitatea profesională, iar eroina e încă o victimă țărănească. Dar reziduul social apare acum artificial, ia o turnură senzațională și parazitează, în ultimă instanță, investigația psihologică. Pentru Răscoala R. „și-a făcut mâna” cu Crăișorul, biografie romanțată a lui Horea, căpetenia moților răzvrătiți la 1784. O intrigă amoroasă îi dă prilej să se ocupe și de latura sufletească a protagonistului. Jar, povestea unei sinucideri din motive sentimentale, constituie
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
tensiune. Este un romancier al luptei și al pasiunilor. Schema tuturor creațiilor sale ar putea fi reprezentată într-un fel generalizat prin imaginea liniștii sfâșiate, a tăcerilor aparente sub care mocnesc pasiuni. Satul „părea” mort în Ion, țara - liniștită în Răscoala, conștiința lui Apostol Bologa - împăcată în Pădurea spânzuraților. Scriitorul este puternic atras de suflul dramatic al vieții, știe să-l descopere chiar în pragul dezlănțuirii, când nici un semn nu pare încă a prevesti tăria cu care se va abate asupra
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
dezlănțuie, pentru a reintra în tiparul constant sau într-o nouă epocă de așteptare, când criza s-a consumat. LUCIAN RAICU SCRIERI: Frământări, Orăștie, 1912; Golanii, introd. Mihail Dragomirescu, București, 1916; Mărturisire, București, 1916; Calvarul, București, 1919; Cadrilul, București, 1919; Răscoala moților, București, 1919; Răfuiala, București, 1919; Ion, I-II, București, 1920; Catastrofa, București, 1921; Hora morții, București, 1921; Norocul, București, 1921; Nuvele și schițe, București, 1921; Pădurea spânzuraților, București, 1922; Plicul, București, 1923; Trei nuvele, București, 1924; Adam și Eva
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
București, 1923; Trei nuvele, București, 1924; Adam și Eva, București, 1925; Apostolii, București, 1926; Cântecul lebedei, București, 1927; Cuibul visurilor, București, 1927; Ciuleandra, București, 1927; Cântecul iubirii, București, 1928; Crăișorul, București, 1929; Metropole, București, 1931; Ițic Ștrul, dezertor, București, 1932; Răscoala, I-II, București, 1932; Jar, București, 1934; Trei povestiri, București, 1936; Oameni de pe Someș, cu desene de Lena Constante, București, 1936; Calea sufletului, București, 1936; Gorila, I-II, București, 1938; Amândoi, București, 1940; Lauda țăranului român, București, 1940; Amalgam, București
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
borderline. La rândul lor, ele ar cuprinde două mari clase de manifestări: a) acțiuni de masă, ce includ opinia publică, moda, capriciile și nebuniile, fanismul și celebrarea excelenței (a eroilor sau starurilor), zvonurile, isteriile de masă, mulțimea, panica, gloata și răscoala; b) acțiuni de impact, formate din: acțiuni politice de masă (greve politice, demonstrații antiguvernamentale sau antiglobaliste, atacuri armate îndreptate împotriva guvernului, a unor instituții sau formațiuni politice), revoluția și terorismul. Problematic în această oarecum inedită taxonomie rămâne faptul că, în cadrul
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
secolul al XIX-lea; Javra pământului (1942) așază în centrul acțiunii figura enigmatică a lui Rasputin; Neliniștea Doamnei (nepublicată) abordează problema maternității; Morișca (1937) este o satiră socială inspirată de realități românești interbelice; Pelina (în Teatru, 1963) rememorează momente ale răscoalelor țărănești din 1907 ș.a.m.d. După 1945 L. încearcă o aliniere la cerințele literaturii realist-socialiste, producând scrieri lipsite de valoare dramatică și literară, câteva dintre ele montate în spectacole efemere, una singură publicată - Apele-n jug (în Teatru, 1963
LUCA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287860_a_289189]
-
pedagog la Institutul „Clinciu și Popa”. Urmează în paralel teologia și dreptul la Universitatea din București, în 1906 fiind dublu licențiat. Se îndepărtează de tradiția clericală a familiei și îmbrățișează cariera juridică. În 1907, ca tânăr recrut, este martor al răscoalelor țărănești, ce îi vor lăsa o impresie puternică. Din anul următor avea să ocupe funcții mărunte în Ministerul de Finanțe, ulterior angajându-se ca magistrat stagiar la ocoluri din județele Argeș și Muscel. Ajunge administrator pentru plasa Vâlsan din județul
LUNGIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287917_a_289246]
-
semnează Octavian Goga și Zaharia Bârsan. Sunt prezenți cu proză C. Sandu-Aldea, D.N. Ciotori, N. Dunăreanu, iar cu articole de atitudine, N. Iorga, Ioan Slavici, Al. Ciura, Aron Cotruș. În cursul anului 1907 apar diverse reportaje despre evenimentele din timpul răscoalelor țărănești. Se publică numeroase traduceri din Alphonse Daudet, Anatole France, Marcel Prévost, Edmondo de Amicis, Heinrich Heine. Faptul că L. reproduce articole din revistele „Neamul românesc literar”, „Luceafărul”, „Vieața nouă”, precum și prezența în paginile ei a semnăturii lui N. Iorga
LUPTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287932_a_289261]
-
Patria” (1936), însă va considera adevăratul său debut apariția poeziei Crengi în „Revista Fundațiilor Regale” (1944). Debutul editorial se produce în plină maturitate, cu volumul de scurte povestiri Roata cu șapte spițe (1957), care evocă, din perspectiva unor personaje secundare, răscoala lui Horea. A colaborat sporadic cu versuri și povestiri în presa literară, precum și la radio și televiziune cu monoloage și piese de teatru (Meci la Chițăoani, Aurică 2, Cenușăreasa și Anul Nou ș.a.), unele jucate și la teatre de profesioniști
STANCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
și sîngeroase războaie pentru recuperarea Italiei și a Africii, presupunea respectarea hotărîrilor de la Calcedon, pentru a nu-l supăra pe papă; în același timp, energica sa soție Teodora (care i-a salvat domnia cînd la Constantinopol a izbucnit, în 532, răscoala „Nika”) exercita o influență puternică și îi simpatiza pe monofiziți. După eșecul total al conferinței convocate de împărat, la care au participat cinci episcopi calcedonieni (conduși de Hypatios din Efes; cf. p. 000) și șase severieni (532-533), el a promulgat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
al doilea Anastasios. Așadar, Roman trebuie plasat în prima jumătate a secolului al VI-lea; apoi, Maas a descoperit în imnul Despre cutremur și pîrjolire referiri la unele evenimente din vremea lui Iustinian, cum sînt cutremurele devastatoare, pîrjolul de la Constantinopol, răscoala Nika împotriva împăraților Iustinian și Teodora; ostilitatea poetului față de „elini” ar fi un ecou al persecuției inițiate de Iustinian contra ultimelor școli de filozofi păgîni, încă active în epoca sa. în imnurile sale se mai găsesc referiri la cutremurele din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
o literatură română capabilă să reziste timpului, când numele rostite mai des de I. sunt Miguel de Unamuno, Marcel Proust sau Giovanni Papini, între care nu prea se întrevăd legături, când singurul roman românesc față de care își dovedește respectul e Răscoala de Liviu Rebreanu, iar Aldous Huxley devine obiectul unor ironii tăioase. E, în orice caz, limpede că tânărul nonconformist nu se simte apropiat nici de atitudinea avangardei. De altminteri, atacul prelungit și sistematic împotriva lui Arghezi, într-un moment când
IONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287581_a_288910]
-
passim. Testamentul lui Iov este dominat de confruntarea dintre Iov și Satan, al cărui locaș îl distrusese. Satan este denunțat aici ca inițiatorul idolatriei. - Azaz’el: Vezi 1 Enoh, îndeosebi capitolele 6‑12. Una dintre căpeteniile Supraveghetorilor, care va conduce răscoala acestora împotriva lui Dumnezeu, prezintă trăsături comune cu Satana din Apocalipsa lui Ioan. Această căpetenie va fi înlănțuită, apoi aruncată într‑un loc întunecos și acoperită cu pietre uriașe. Va rămâne acolo până la sfârșitul lumii. - Belial/r: Bel...ar, în
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Ea închipuie Împărăția lui Dumnezeu (Sion = Israel) „care va dăinui în veci” (v. 44). Capitolul 7 Partea a doua a Cărții lui Daniel debutează cu capitolul 7, care cuprinde mai multe vedenii apocaliptice. Alcătuirea acestei părți a fost prilejuită de răscoala Macabeilor împotriva regelui Antiochos al IV‑lea Epiphanes (175‑164 î.Cr.), unul dintre cele mai nedemne personaje pomenite în istoria Israelului. Potrivit 1Mac. 1,21‑24, din ordinul său este confiscat tezaurul templului din Ierusalim, fapt care semnifica profanarea lăcașului
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în istoria Israelului. Potrivit 1Mac. 1,21‑24, din ordinul său este confiscat tezaurul templului din Ierusalim, fapt care semnifica profanarea lăcașului sfânt. Mai mult însă și mai grav decât aceasta, lucrul care a dus în mod direct la declanșarea răscoalei a fost așezarea „urâciunii pustiirii” pe altarul jertfelor. Se pare că această formulă reprezintă forma criptică a numelui zeului sirian Baal Șamain; în ceea ce privește noutatea profanării, „se presupune că este vorba despre un altar suprapus celui vechi, destinat aducerii sacrificiilor păgâne
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Rolul castei preoților este puternic evidențiat, în jurul său construindu‑se viziunea teologică a capitolului. 2) Întoarcerea Unsului lui Dumnezeu, după 62 de săptămâni (434 de ani). A doua perioadă începe cu anul 605, data profeției lui Ieremia, și durează până la răscoala Macabeilor (171). Este vorba de o perioadă de refacere și de normalitate care se încheie cu uciderea Unsului, adică a preotului legitim, Onias al III‑lea, din ordinul Marelui Preot uzurpator, Menelas. Evenimentul marchează începutul persecuțiilor care vor dura „o
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
rece. Ultimele capitole aduc în mod indirect argumente împotriva refacerii templului din Ierusalim, ceea ce situează în mod obligatoriu apocrifa după distrugerea acestuia de către armatele lui Titus. Singura persecuție sângeroasă și sistematică exercitată de evrei asupra creștinilor s‑a petrecut în timpul răscoalei lui Simeon bar Kosiva, personaj supranumit de rabbi Aqiba, Bar Kokhba, „fiul stelei”, în acord cu Num. 24,17: „o stea răsare din Iacov; un toiag se ridică din Israel”. Caracterul mesianic al răscoalei lui Bar Kokhba a fost minimalizat
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
asupra creștinilor s‑a petrecut în timpul răscoalei lui Simeon bar Kosiva, personaj supranumit de rabbi Aqiba, Bar Kokhba, „fiul stelei”, în acord cu Num. 24,17: „o stea răsare din Iacov; un toiag se ridică din Israel”. Caracterul mesianic al răscoalei lui Bar Kokhba a fost minimalizat, chiar respins de anumiți cercetători contemporani. Argumentele lui Bauckham ne par totuși foarte convingătoare: 1) atitudinea favorabilă a lui rabbi Aqiba (Ier. Ta’anit 68d, 48); 2) mărturia lui Iustin (1 Apol. 31, 6
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
dar nefăcut de mână omenească, ci pregătit de Tatăl cel ceresc pentru Mine și pentru cei pe care Eu i‑am ales” (16, 8‑9). Odată cu ideea unui Mesia politic și războinic, creștinii resping și ideea rezidirii templului din Ierusalim. Răscoala lui Bar Kokhba a reprezentat un moment crucial în istoria raporturilor dintre evrei și creștini. Persecuția sângeroasă declanșată de cei dintâi împotriva fraților lor, considerați trădători, a rămas imprimată în memoria celor din urmă de‑a lungul secolelor. Drept dovadă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
anumite informații și trimiteri de ordin teologic. În general, este foarte dificil, chiar imposibil, de identificat mediul istoric în care au fost concepute scrierile apocrife cu caracter apocaliptic. Cercetătorul scoțian nu respinge posibilitatea ca AP să se refere nu la răscoala condusă de Bar Kokhba, ci la răscoala iudeilor din Cirenaica și din Egipt (între 115‑117), în timpul domniei lui Traian. Această răscoală este menționată de Eusebiu, în HE 4, 2, 4. Dacă varianta ar fi cea reală, ar însemna că
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
În general, este foarte dificil, chiar imposibil, de identificat mediul istoric în care au fost concepute scrierile apocrife cu caracter apocaliptic. Cercetătorul scoțian nu respinge posibilitatea ca AP să se refere nu la răscoala condusă de Bar Kokhba, ci la răscoala iudeilor din Cirenaica și din Egipt (între 115‑117), în timpul domniei lui Traian. Această răscoală este menționată de Eusebiu, în HE 4, 2, 4. Dacă varianta ar fi cea reală, ar însemna că AP a fost redactată undeva în Egipt
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
concepute scrierile apocrife cu caracter apocaliptic. Cercetătorul scoțian nu respinge posibilitatea ca AP să se refere nu la răscoala condusă de Bar Kokhba, ci la răscoala iudeilor din Cirenaica și din Egipt (între 115‑117), în timpul domniei lui Traian. Această răscoală este menționată de Eusebiu, în HE 4, 2, 4. Dacă varianta ar fi cea reală, ar însemna că AP a fost redactată undeva în Egipt. În favoarea acestei localizări există două argumente: mai întâi, tema judecății individuale (răsplată și pedeapsă) ar
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
două epistole ale lui Ioan, rămâne destul de generic, referindu‑se, într‑o primă fază, exclusiv la profeții care predică false învățături. Abia cu Irineu - într‑o etapă de decantare dogmatică și de radicalizare a conflictului dintre iudei și creștini (după răscoala lui Bar Kokhba) - numele respectiv va unifica în jurul său toate tradițiile întâlnite până aici și va dobândi o conotație conflictuală foarte pronunțată (mai ales la Hipolit). Nașterea mitului se datorează triplei întâlniri a mitologiei, a Scripturilor și a istorie, întâlnire
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
al II‑lea, prin Irineu de Lyon, primul teolog care a propus o viziune de ansamblu asupra doctrinei creștine. El este cel care va face ampla sinteză, de care am amintit deja, între datele mitologiei, ale Scripturii și ale istoriei - răscoala lui Bar Kokhba a jucat un rol important în configurarea mitului - propunând prima viziune „dogmatică”, potrivit expresiei lui Peerbolte, a scenariului anticristologic. Tabelul 1 Motive anticristologice prezente în Cartea lui Daniel (capitolele 2,7-12) Motive Războiul cosmic Succesiunea imperiilor Cornul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
istoriei românilor și caută posibilități de editare. După 1808 existența sa mai este atestată doar de încercările de a-și tipări opera, iar după 1814, anul în care cenzura guvernului Transilvaniei îi confiscă manuscrisul cronicii, acuzându-l ca instigator la răscoală, biografia sa intră aproape în legendă. Pătruns de spiritul european, în care s-a format, afin cu ideile filosofiei lui Christian Wolff și ale discipolilor acestuia, raționalistul Ș. se aliniază la gândirea iluministă. Modul și gradul de înțelegere a lumii
SINCAI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289694_a_291023]