3,256 matches
-
dorind tuturor elevilor SUCCES în noul an școlar și dumneavoastră, părinților, multă sănătate, răbdare și putere pentru a vă îndruma “puii” pe drumul vieții și al cunoașterii.” Cei mici au primit apoi Abecedarele, aduse din România, pe care le-au răsfoit și pe care urmează să lucreze, începând de sâmbăta viitoare. SUCCES TUTUROR, ÎN NOUL AN ȘCOLAR! Veronica Ivanov
ÎNCEPUT DE AN ŞCOLAR LA ȘCOALA ROMÂNEASCĂ DIN CIPRU (ȘCOALA DIN NICOSIA) [Corola-blog/BlogPost/92857_a_94149]
-
LUI BUCUR NR. 51 A apărut nr. 51, mai 2013, al revistei Cetatea lui Bucur. Așa cum ne-a obișnuit, prestigioasa publicație răspunde și de această dată exigențelor cititorilor ei fideli sau ocazionali, satisfăcând, în același timp, curiozitatea celor care o răsfoiesc pentru prima oară. Mai noi sau mai vechi, cu toții ne regăsim cel puțin într-un articol al ei online, Cetatea lui Bucur, oferind o varietate de texte din care îți este greu să alegi doar unul. ,,Gazdele noastre literare’’, Elisabeta
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92904_a_94196]
-
mai mult au un interes special pentru subiect sau pentru domeniu. Dacă e vorba despre presa serioasă, care face dezvăluiri, care promite să ofere date și fapte, analize, investigații, reportaje, care înseamnă un efort de atenție, atunci publicul grăbit, care răsfoiește Internetul în devălmășie, mânat de setea nepotolită a navigării, s-ar putea să ignore aceste subiecte sau să treacă repede peste ele. Cine pe cine imbecilizează? Suntem în epoca divertismentului și a consumului de fast-food cultural, cum ne atrag atenția
Brînduşa Armanca: „Social vorbind, jurnaliştii sunt zero în faţa societăţii, neavând niciun fel de protecție socială” [Corola-blog/BlogPost/92929_a_94221]
-
mei declară că nu sînt spion”. O declarație inutilă și tardivă, care nu i-a ajutat la nimic, obligat fiind în scurtă vreme să demisioneze. Dacă vrem să descifrăm viața lui Cătărău, așa cum încerc de ani de zile, trebuie să răsfoim presa de odinioară și să parcurgem, metodic, mărturiile sumare ale celor care l-au cunoscut. Iar printre aceștia se numără și bunicul meu matern, preotul-profesor dâmbovițeano-muscelean Gheorghe Cotenescu. Ilie Cătărău s-a născut în anul 1888 în localitatea Mărcăuți-Orhei, pe
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92964_a_94256]
-
fac și ei parte din aceeași categorie, căci timpul s-a comprimat deja pentru ei și le este imposibil să-și mai împartă puținele clipe de liniște cu o carte. E prea mult! Elevii și studenții sunt forțați să mai răsfoiască un volum, pentru că vor fi întrebați la bacalaureat sau vor avea nevoie de răspunsuri la diferite evaluări, pe care nu le găsesc decât în cărțile indicate de profesorii lor. Ce catastrofă! Când să citească ei atâtea cărți? Păi când mai
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93325_a_94617]
-
din 1972, dânsa și-a ales o misiune autoimpusă de a scrie articole despre prezențe românești-surpriză în străinătate. A publicat din 1998 încoace peste 50 de articole, din care primul volum apărut în anul 2015, „Exerciții de Neuitare”, poate fi răsfoit pe Amazon la: www.amazon.com/EXERCITII-NEUITARE-vol-I-romanesti-surpriza-strainatate - Dragă Ileana, ne-am cunoscut prin intermediul internetului, prin revista Melidonium. Cum ai reacționat cunoscând acest nou site românesc de informații culturale? - M-a atras calitatea articolelor, atât prin conținutul lor cât și prin
O ROMÂNCĂ ADEVĂRATĂ (I) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383055_a_384384]
-
aș promite Că vreau să fac tot ce nu am făcut Era o carte numai cu secrete Și îți destăinuiam din fiecare În vremea ceea noi, ființe bete Din carte absorbeam pe îndelete Ne deschideam la minte fiecare Nostalgic, cartea răsfoiesc acum... Și nu te regăsesc între-a ei file Mai simt un fin parfum Dar ești pierdută-n fum Pierdut rămas-am, cu priviri umile ... Citește mai mult CARTEA SECRETELORautor, Bertoni D Albertîți mai aduci aminte carteaDin care îți citeam
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
să-mi spui "iubite" Iar astăzi ți-aș promiteCă vreau să fac tot ce nu am făcutEra o carte numai cu secreteși îți destăinuiam din fiecareîn vremea ceea noi, ființe beteDin carte absorbeam pe îndeleteNe deschideam la minte fiecareNostalgic, cartea răsfoiesc acum...Și nu te regăsesc între-a ei fileMai simt un fin parfumDar ești pierdută-n fumPierdut rămas-am, cu priviri umile... XIX. IERNATICĂ, de Daniel Bertoni Albert, publicat în Ediția nr. 2200 din 08 ianuarie 2017. IERNATICĂ autor, Bertoni
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
Caută în cărțile oculte, poate găsești ceva asemănător unei mantre. Sau cuvântului sacru deținut, cândva, de Hiram. Gândește-te la Rostiri inexprimabile în scris pentru că nici sunetele nu au fost descoperite toate. Ți se vor releva echivalențe grafice! E deconcertant. Răsfoind manuscrisul, editorul te va întreba: „De ce te-ai vârât și dumneata aici?”. Va dori doar povestea Magistratului și a Caravellei, a Filozofului și așa mai departe. Cititorul vrea basmul. Crima. Justiția. Să mori pentru el, uneori; să ucidă cu mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
dreptul că atlanții au existat cu adevărat și că urmașii lor conduc lumea. Și nici că te simți, iremediabil, frustrat: ți s-a răpit - prin incendierea Bibliotecii - șansa de a cunoaște Marile Mistere; ai ajuns un neajutorat care trebuie să răsfoiască mii de tomuri pentru a afla, cât de cât, ceva. Ca și cum ai fi nevoit să reinventezi roata. Ți se întind milioane de capcane, miliarde. Toate cărțile publicate de la incendiu încoace. Te vor separa, de-a pururi, de Adevăratele Scrieri. Pitagora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
de o glumă proastă. Bună, de fapt; poate nițel deplasată. Isprava vreunui amic scriitor; am citit, câtorva, mici fragmente din roman. Chiar am publicat câteva zeci de pagini în reviste, dar nimic despre afișul criptic. Unul dintre invitați, probabil, a răsfoit manuscrisul în vreme ce pregăteam cafeaua și acum se amuză. O explicație. Ar mai fi una. Fufița care mă vizitează din când în când, dar prima ei grijă, de cum vine, este să se vâre în pat. Ar fi prea mult pentru ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
vor elabora programe pentru tot soiul de cocteiluri „literare”, perfect dozate, pentru ultimii amatori de povești redate în scris. Citirea se va face pe sisteme video. Cine să-și mai piardă vremea să alcătuiască o carte? Și cine să o răsfoiască, măcar? Istoricii? Stațiunea va fi analizată (îți faci iluzii!Ă pe felii: Literar: ... a primit un premiu, dar cine nu era premiat în vremea aceea? Autorul era, desigur, psihopat, credea că a intrat în relație cu VOCEA(!Ă și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
facultatea de a stabili o legătură Între fapte părea să-i fi dispărut. Își recapitulă În pripă noțiunile de astrologie. Într-un ungher al camerei, ascuns sub o grămadă de cărți, era tratatul lui Guido Bonatti. Îl luă și Îl răsfoi absorbit. Spera că acea vagă senzație va căpăta În cele din urmă contur. Filele mari ale volumului Îi alunecau pe sub ochi cu tabelele lor, cu calculul efemeridelor, cu mișcările planetare... Apoi, dintr-o dată, le văzu. Erau sub ochii lui, desenate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
contemporană, În spatele lui se ghicea o altă scriere, foarte veche, un fel de reportaj-palimpsest aparținând unui martor ocular al evenimentelor. Eva avusese dreptate: erau destule lucruri cunoscute, pe care le-am parcurs, totuși, din impulsul obscur care ne Împinge să răsfoim un album cu vechi fotografii de familie, deși am mai făcut-o și altădată și știm foarte bine ce cuprinde. Imaginea de acolo a lui Alexandru cel Mare nu diferea În esență de ceea ce se știe Îndeobște despre el: un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
reci ale așanumitelor epoci istorice, ei care au fost cândva prezentul, existența, lumea vie cu mișcarea, freamătul interior și diversitatea ei uluitoare. E o senzație unică, stranie, tulbure și tulburătoare. În fine... Și când căutam un lucru anume, și când răsfoiam rutinier documente de arhivă, eram urmărit de un noroc chior. Ceva - n-aș putea spune ce, un instinct secundar, o pornire irațională, febrilă, ca un puseu sexual, aproape - declanșa câteodată Înlăuntrul meu o stare de excitație, de violentă incandescență a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
justifica, gestul de a sustrage un obiect care nu Îmi aparținea rămânea totuși unul reprobabil. Pentru că trebuie să spun că, Între timp, intențiile mele legate de Statut se radicalizaseră sensibil: nu mai vroiam doar să-l văd și să-l răsfoiesc, intenționam să-l iau cu mine, să mi-l Însușesc, pur și simplu. Aveam să văd eu ulterior la ce-ar fi putut să-mi folosească. Derutat și neputincios, cu o brichetă neaprinsă În mână, singur În fața ușii care refuza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
A la G, tipărite pe cartoane mari și așezate la loc vizibil. Pentru că În subconștient abandonasem deja probabil orice speranță de a descoperi, fie și Întâmplător, ceea ce căutam, am luat de la locul lor câteva dosare și am Început să le răsfoiesc. Eram curios ce puteau conține atât de important și de secret Încât să-și merite plasarea În acel loc cvasiinaccesibil. Într-o primă instanță, n-am priceput nimic. Erau texte În toate limbile, de diferite dimensiuni și din varii domenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ușor încruntat în momentul pozării. — îi murise calul - lămuri Cosette, văzând privirea întrebătoare a lui Broanteș. îl rugam toți să zâmbească, că era un om vesel, dar lui nu-i ieșea din minte calul. Episodul 57 FOARTE CALD în vreme ce Broanteș răsfoia albumul cu amintiri al Cosettei, iar țigăncușa fierbea cafeaua, arcuindu-se ca o șerpoaică peste ibric, turcii intrau în Camenița. Dar cine-i poate acuza pe eroii noștri? De multe ori, în vâltoarea și-n inconștiența tinereții, oamenii nu iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
puternic al Dogelui, însoțit de sforăiturile mai timide ale supușilor săi. Episodul 146 AMORUL LA VENEȚIA Așa era Veneția la vremea aceea și cine nu crede n-are decât să deschidă la întâmplare ușa nu importă cărei biblioteci și să răsfoiască prin maldărul de cărți închinate orașului acesta: va găsi puține lucruri noi. Dar pentru a cunoaște chipul ascuns și adevărat al unei lumi, dacă datele sunt vechi, măcar perspectiva să fie nouă. Cu moartea la Veneția știm cum stăm. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
APĂ NU SE FACE în această stare îl găsi cardinalul Damiani, un om mărunțel, nu tocmai slab, foarte vioi, cunoscut pentru deosebitul său fler diplomatic și pentru pasiunea nestinsă, aproape inexplicabilă, ce-o avea pentru mierea de stupi. Nu o dată, răsfoind sau numai aducând la semnat și pecetluit documente, bule papale, scrisori sosinde întru sau plecânde dintru Vatican, foile i se agățau de buricele degetelor, veșnic lipicioase și dulci. Cardinalul se opri în fața lui Grigorie al XV-lea și tuși. Sticleții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
coapsele prelungi „Bate-mă boierule, bate-mă că nu-ți semăn!“. Seara pe străzile Întunecate care se deschideau din piețe adormite ca degetele dintr-o palmă, acordurile Încete ale unui pian „Für Elise“ și tu acolo În spatele tuturor pereților aceia răsfoind o carte, turnînd ceaiul În cești, scriind o scrisoare, spălînd mîinile unui copil cu un săpun parfumat, despletindu-te În fața oglinzii, așteptînd brațele unui bărbat, Însoțindu-te pînă la confuzie cu duhul acelor locuri, pipăindu-i sensibilitatea cum Își mîngîie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
animatorului cultural George Almosnino, antena pentru captarea posturilor de televiziune bulgare. O cafea, o țigară și iar aceste foi albe sub ochii mei, sub pixul care se supune docil ca o ordonanță la toate capriciile creierului. Aseară, Înainte de culcare am răsfoit un volum de eseuri de Dieter Wellershoff - la pagina 279, unde s-a deschis cartea din Întîmplare, am citit că soția lui James Joyce se numea Nora și că Învățase la Institutul de maici Sf. Ursula, undeva În Irlanda probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
am să păstrez totdeauna, niciodată n-am să trădez vreo parte sau părți, chipul sau arta - În tulburiile nisipuri ale mării un otgon lung dinspre țărm unde fluxul se trage Îndărăt și se revarsă“... o fată În spatele tuturor pereților aceia răsfoind o carte, turnînd ceaiul În cești, scriind o scrisoare, spălînd mîinile unui copil cu un săpun parfumat. Am Încă În palme mirosul acela și apa rece ca gheața și eu clănțănind de frig ca de frică pentru că vreau cu orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
gară. Poemele mele, hieroglifele lor anacronice sub ochii voștri - mușchiul acestui picioruș de broască conectat la o sursă electrică, țopăiala lui caraghioasă producîndu-vă brusc o bună dispoziție, o Îngăduință, un fel de iubire. Poate atunci, din acea depărtare, o mînă răsfoind o carte va trece prin părul meu ca adierea unei Îndelungi așteptări. De cîțiva ani Încoace ni se fac daruri. De la rude, de la prieteni, de la cunoștințele Îndepărtate, de peste mări și țări. Înainte, cînd eram tînără primeam rar cadouri, de Crăciun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de fotografii, nu scrisori intime; de fapt nici un fel de scrisori, că tot veni vorba. Un dosar cu șină pe care era notat „Conturi“, cu diviziuni marcate în genul „Extrase de cont“, „Conturi de carduri de credit“, „Asigurare“. L-am răsfoit scurt, ca să văd dacă toate secțiunile conțineau ceea ce trebuiau să conțină. Și așa era. Cu o predictabilitate consecventă observam că nu ajung nicăieri. Un ceas îmi ticăia în cap, din ce în ce mai tare, pe măsură ce șederea mea în apartament se prelungea. Era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]