KorAP: Find »[drukola/base=răspândi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...36 37 38 ...554 >

13,830 matches

Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776

caii Hequ, renumiți în lume; Tibet, principala zonă crescătoare de iaci. Resurse miniere China are bogate resurse miniere, până acum fiind descoperite 172 de zăcăminte, însă, rezervele medii pe cap de locuitor sunt relativ puține. Resursele miniere din China sunt răspândite în felul următor: țițeiul și gazele naturale se găsesc în nord-estul, nordul și nord-vestul Chinei, cărbunele în nordul și nord-vestul țării, fierul în nord-est, nord și sud-vest, cuprul în sud-vestul, nord-vestul și estul Chinei, minereurile de plumb și zinc pe

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
obiective mixte. Există, de asemenea, numeroase zone care, pe lângă peisajele spectaculoase, atrag turiștii și prin specificul cultural și tradițiile păstrate nealterate, locuri în care frumusețea naturii se îmbină perfect cu creațiile umane, de-a lungul unei istorii ce însumează milenii. Răspândite pe o suprafață imensă, orașele Chinei au particularități diferite, în funcție de regiunile din care fac parte. Capitala Beijing în nord, centrul economic Shanghai în est, frumosul oraș Lhasa, cu accentuat specific tibetan în vest, orașul primăverii veșnice Kunming în sud, împreună cu

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
lucrări de lingvistică, literatură și artă, religie, medicină și farmacologie, știință și tehnologie din China, Asia Centrală, Asia de Sud și Europa, fiind apreciate ca o "enciclopedie a epocii medievale". Wang a scos câteva obiecte din grotă astfel că vestea descoperirii s-a răspândit repede, atrăgând atenția multor persoane interesate, în special străini. În următorii 20 de ani, un mare număr de aventurieri în căutare de comori din Rusia, Marea Britanie, Franța, Japonia și Statele Unite au sustras în jur de 40.000 de cărți budiste

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
podișului Qinghai-Tibet, la o altitudine de 2.000-3.106 m, o zonă carstică glaciară de o frumusețe rară. Formată de-a lungul unui afluent al râului Baihe, Valea Jiuzhaigou se întinde pe o suprafață de 620 km2 pe care sunt răspândite nouă sate tibetane. Aproximativ 52% din suprafața acesteia este acoperită de păduri virgine, bogate în bambus, specii de flori și plante prețioase. Pentru că piciorul de om calcă rar în zonă, aici viețuiesc în pace ursul panda, maimuța cu blană aurie

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
de'ang, bao'an, yugur, jing, tatar, dulong, olunchun, hezhe, menba, luoba și jino și alte câteva grupuri etnice foarte mici. Populația han reprezintă aproximativ 91,5% din totalul locuitorilor Chinei. Celelalte 55 au statutul de minorități naționale și sunt răspândite în principal în nord-vestul, sud-vestul și nord-estul țării. Naționalitatea han și celelalte populații etnice au trăit în armonie și în bună înțelegere de-a lungul anilor, ocupând împreună un teritoriu de aproape 9.600.000 km2, creând împreună, pe acest

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
al naționalității miao este credința în existența sufletului, o formă de animism (credință potrivit căreia orice în univers, și universul însuși, are un suflet sau este o ființă vie). Naționalitatea yi Naționalitatea yi numără peste 8.710.000 de locuitori, răspândiți în provinciile Yunan, Sichuan, Guizhou și Guangxi și care folosesc o limbă proprie, ce ține de sistemul lingvistic han-tibetan, însă mulți sunt cunoscători ai limbii chineze moderne. Acest grup etnic este o minoritate națională cu o populație numeroasă și cu

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
Qing, populația yi era în majoritatea ei taoistă. La începutul secolului al XIX-lea, a pătruns creștinismul în zonă, însă numărul adepților este și acum foarte mic. Naționalitatea tujia Naționalitatea tujia are o populație de 8.350.000 de persoane, răspândită în principal în regiunea muntoasă Wulingshan, din zona graniței comune dintre provinciile Hunan, Hubei și Sichuan. Aceasta are limbă proprie, ce aparține unei ramuri din familia lingvistică han-tibetană, cu două dialecte, cel de nord și cel de sud. Conviețuind cu

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
o formă scrisă a limbii, bagajul folcloric și tradițiile au fost transmise pe cale orală, din generație în generație, prin narațiuni, unele dintre acestea ajungând foarte cunoscute în întreaga țară. Naționalitatea pumi Populația pumi numără aproape 42.000 de persoane, fiind răspândită în principal în nord-vestul provinciei Yunnan. Pumi din Yunnan reprezintă majoritatea acestei populații la nivel național. Limba acestei etnii aparține familiei lingvistice han-tibetane. Neavând o formă proprie de scriere, generațiile tinere ale etniei pumi folosesc mai mult limba chineză. Naționalitatea

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
folosesc caracterele tibetane. Zona Menyu a fost înglobată în teritoriul Chinei ca parte a Tibetului încă din secolul al XIII-lea, ca urmare a contactelor foarte strânse cu Regatul Tibetan. Naționalitatea olunchun Naționalitatea olunchun are peste 8.000 de locuitori, răspândiți în localitățile din zonele împădurite din regiunea de graniță dintre provincia Heilongjiang și Regiunea Autonomă Mongolia Interioară. Vorbesc limba proprie, fără scriere. Oficial folosesc limba chineză. Olunchun înseamnă munteni. Naționalitatea dulong Naționalitatea dulong locuiește în zona fluviului Dulong din ținutul

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
cu cea mai mică populație din China. Etnicii vorbesc limba proprie ce aparține familiei limbilor han-tibetane, similară cu cea a etniei nu, fără scriere proprie. Naționalitatea hezhe Etnia hezhe are o istorie îndelungată în nord-estul Chinei și membrii acesteia trăiesc răspândiți în ținuturile Tongjiang, Raohe și Fuyuan, aflate în zona străbătută de fluviile Songhua, Heilongjiang și Usuri, provincia Heilongjiang. Se numără tot printre minoritățile naționale chineze cu populație redusă. La recensământul efectuat în anul 2010, au fost înregistrați doar 5.300

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
activități religioase independente și înființează, dacă este cazul, institute teologice, tipăresc și publică materiale și cărți religioase și desfășoară activități în interes public. Principalele religii din China Budismul Budismul a pătruns în China în secolul I e.n. și s-a răspândit pe scara largă după secolul al IV-lea, devenind treptat religia cu cea mai mare influență în China. Această religie este ramificată în budismul de limbă chineză, cel de limbă tibetană și cel de limbă pali. În China există 200

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
chineză, cel de limbă tibetană și cel de limbă pali. În China există 200.000 de călugări budiști și funcționează peste 20.000 de temple. Statuia lui Sakyamuni de la muntele Lingshan al orașului Wuxi (Foto: Felicia Gherman) Budismul tibetan este răspândit în regiunile autonome Tibet și Mongolia Interioară și în provincia Qinghai. Peste șapte milioane de chinezi de naționalitate tibetană, mongolă, yugur, menba, luoba și tu sunt adepți ai budismului tibetan. În prefectura autonomă Xishuangbanna a naționalității dai și în prefectura

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
Peste șapte milioane de chinezi de naționalitate tibetană, mongolă, yugur, menba, luoba și tu sunt adepți ai budismului tibetan. În prefectura autonomă Xishuangbanna a naționalității dai și în prefectura autonomă Dehong a naționalităților dai și jingpo din provincia Yunnan este răspândit budismul de limbă pali. Peste un milion de locuitori din naționalitățile dai, bulang, achang și wa sunt budiști pali. Locuitorii de naționalitate han sunt adepți ai budismului de limbă chineză . Taoismul Taoismul este o religie autohtonă care datează din secolul

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
de moschei din țară, în care oficiază peste 40.000 de imami. Creștinismul Catolicismul Catolicismul a pătruns primul în China începând cu secolul al VII-lea e.n., în câteva etape succesive. După Războiul Opiului din 1840, această religie s-a răspândit pe scară largă. În 2010, în China erau aproape șase milioane de credincioși, peste 6.300 de biserici catolice și mai bine de 2.700 de preoți tineri și de vârste mijlocii. Protestantismul Creștinismul de factură protestantă a fost adus

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
zonă sau habitat bine determinat) au dispărut deja. 15% din speciile de plante și 20% din speciile de animale sunt amenințate cu dispariția, printre acestea calul sălbatic, al cărui nume științific în limba latină este Equus caballus przewalskii. Acesta este răspândit în nordul Regiunii Autonome Xinjiang-Uigură și în zona limitei administrative dintre provincia Gansu și Regiunea Autonomă Mongolia Interioară. În China însă, calul sălbatic este inclus în categoria A de protecție (animal pe cale de dispariție). La fel și cerbul "milu", un

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
președinte al acesteia este profesorul Liang Congjie de la Academia Culturală din China, membru al forului consultativ suprem. Asociația Prietenii Naturii are scopul de a îndruma societatea în spiritul protejării mediului, de a promova civilizația ecologică, de a forma și a răspândi cultura ecologică cu specific chinezesc și de a impulsiona activitățile de ocrotire a mediului în China. Site-ul Asociației Prietenii Naturii este: http://www.fon.org.cn/ Capitolul IX MEDICINA TRADIȚIONALĂ CHINEZĂ 1. Istoria medicinii tradiționale chineze Medicina tradițională chineză

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
afaceri și cercetătorilor din Orient și Occident erau mult mai frecvente decât în dinastiile din trecut. Dinastia Yuan avea legături strânse cu Japonia și țările din sud-estul Asiei. Cele trei mari invenții, tipografia, praful de pușcă și busola au fost răspândite, în dinastia Yuan, prin intermediul arabilor, în Europa. În același timp, astronomia, medicina și aritmetica din țările arabe, precum și islamismul au intrat în China. Porțelanul și ceramica din China, transportate spre Africa de Est, au ajuns în Maroc. Astfel, dinastia Yuan

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
spații pentru administratori, grădinari și ostași. Administratorii se ocupau de organizarea ceremoniilor, grădinarii de cultivarea legumelor și fructelor necesare oficierii ritualurilor, iar ostașii, de paza complexului. Pentru protejarea eficientă a zonei de veci, împărații ceruseră sfetnicilor să născocească și să răspândească povești care să înspăimânte și să-i țină la distanță pe posibilii intruși și au izolat perfect mormintele. Palatul subteran al fiecărui mormânt degajă o atmosferă cel puțin misterioasă. Această stranietate este prezentă din plin în mormântul Ding, cel mai

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
arta războiului, limba scrisă și vorbită, literatură și artă, religii universale, medicină și farmacologie, știință și tehnologie din China, Asia Centrală, Asia de Sud și Europa, apreciate ca "Enciclopedia epocii medievale". Taoistul Wang a scos câteva obiecte din grotă. Vestea descoperirii s-a răspândit fulgerător, atrăgând atenția numeroșilor interesați. În următorii 20 de ani, un mare număr de aventurieri veniți din Rusia, Marea Britanie, Franța, Japonia și Statele Unite au sustras peste 40.000 de cărți budiste și fragmente de picturi murale, sculpturi, producând un adevărat

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
în situl de pe Muntele Dragonului, provincia Zhejiang din sud-estul Chinei, datat acum aproximativ 4200 de ani. Porțelanul adevărat de China a apărut în perioada dinastiei Han de Est (23-220 e.n.), în provincia Zhejiang. Tehnica de fabricare a porțelanului s-a răspândit, ulterior, în partea sudică și în nordul regiunii și a înregistrat o puternică dezvoltare, caracterizată prin generalizarea porțelanului alb, culoare care se datorează unui conținut redus de fier în compoziție. Procesul de dezvoltare a porțelanului a fost marcat de trecerea

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
pe potecă pentru a culege frunze de dud mari și fragede''. După ce Zhang Qian, un demnitar din dinastia Han de Vest (206 î.e.n.-25 e.n) a vizitat țările din centrul și vestul Asiei, produsele chinezești din mătase s-au răspândit, ajungând până în Europa. Această țesătură subțire, moale și colorată a fost privită drept un obiect prețios și bogații Europei acelor vremuri s-au întrecut să o cumpere. Se spune că Gaius Iulius Caesar a mers în Forum îmbrăcat într-o

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
pleca de-acasă, prințesa a ascuns comorile secrete în acoperământul capului. La frontieră, soldații au examinat toate obiectele prințesei, dar n-au îndrăznit să se uite și sub vălul ei. Așa, potrivit povestirii, metoda creșterii viermilor de mătase s-a răspândit până în Occident. Autenticitatea întâmplării este confirmată și de o gravură descoperită de un explorator ungur în Regiunea Autonomă Xingjiang-Uigură. Aceasta arată o nobilă, îmbrăcată somptuos și încadrată de slujnice. Cea din stânga arată cu degetul spre capul stăpânei. Este posibil ca

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
mii de chi/Ce spânzură de sus/ Te-ntrebi: e fluviu de argint/ Ce curge-n zbor apus?" (Privind perdeaua de apă de pe Lushan) și multe alte versuri în care sunt folosite des hiperbole și metafore, devenite celebre și larg răspândite de-a lungul veacurilor. Li Bai a lăsat posterității peste 900 de poeme și peste 60 de proze. Lirica lui, caracterizată printr-o imaginație miraculoasă și o impetuozitate magnifică, a influențat profund generațiile următoare. Poetul a fost numit "Zeul poeziei

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
probleme sociale serioase, de pildă, biciuiau concepția despre noblețe a celor sus-puși și umilința la care erau supuși cei obijduiți sau criticau căsătoria dictată de părinți. Operele dramaturgice ale lui Li Yu erau foarte apreciate în societatea chineză de atunci, răspândindu-se chiar în Japonia și în unele țări din Asia de Sud-Est care aveau relații strânse cu China. Chiar și în zilele noastre, unele piese ale lui Li Yu continuă să figureze în repertoriul multor trupe chineze de operă tradițională. Pe lângă creația

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
E a mișcat Cerul și a zguduit Pământul a fost jucată timp de șapte sute de ani și continuă să fie montată și în zilele noastre. Influența ei a trecut demult hotarele Chinei, fiind tradusă în mai multe limbi și larg răspândită în lume. Guan Hanqing a trăit în secolul al XIII-lea, când se afla la cârma țării dinastia Yuan (mongolă). Era un cărturar elegant, deosebit de înzestrat, cu suflet sensibil și mult umor. Se pricepea la mai multe arte și meșteșuguri

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]