959 matches
-
fiind un apanaj al eului, autoportretul pare forma cea mai legitimă dintre toate cele produse de imaginația scriitoricească. Nici descrierea, nici dialogul, nici portretul nu pot aduce În propria apărare argumentele de legitimare ale autoportretului. Din acest motiv, așezat la răspântia dintre subiectivitatea extremă a ficțiunii și obiectivitatea intrinsecă a eului creator, autobiografia poate decide În bună măsură, cu cele mai adecvate argumente, dacă un text aparține sau nu literaturii. Înseși modalitățile prin care el ia naștere depun mărturie pentru procesul
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
orală și scrisă, stil infantil, vocabular sărac, instabilitate psihomotoră etc. Acești copii au o inteligență liminară, un comportament normal, fără tulburări de lateralitate și în organizarea spațiotemporală. O altă categorie a dislexiilor, de natură afazică, ca urmare a leziunilor de răspântie parieto temporo occipitală se manifestă la sindroame dismaturative. În aceste cazuri au loc tulburări de organizare spațială și de lateralizare și se manifestă prin nerespectarea ordinii și a discriminării elementelor fonetice (inversări de sunete și silabe), scrierea ca în oglindă
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
a fi mereu pregătiți pentru a-i sluji pe toți cu o atitudine de incertitudine identitară, situație care le permite o prezență solidară, pe scară largă, fără prejudecăți și interdicții. Dreptul amintește și stabilește că persoanele consacrate se află la răspântia dintre ierarhie și laicat și, din acest motiv, sunt experți sau, mai bine zis, artiști ai medierii. Acest serviciu al medierii necesită o bună doză de flexibilitate și de creativitate. Nu trebuie să fim nici minimaliști, nici maximaliști. Nu este
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
ca etapă valorică nouă în discursul poetic românesc. L. este, de asemenea, membru al redacției revistei „Versuri și proză” (1915). Colaborează cu articole politice, sociale, culturale la „Adevărul literar și artistic”, „Curier israelit”, „Gazeta politică și literară”, „Informația Bucureștiului”, „Mântuirea”, „Răspântia”, „Renașterea noastră”, „Seara”, „Știri din lumea evreiască”, „Tribuna”, „Versuri și proză”, „Vieața nouă” ș.a. A fost redactor fondator al revistei „Adam” (1929-1940), publicație de orientare antifascistă și antihitleristă, unde polemizează cu Nae Ionescu și A. C. Cuza. Nu s-a sfiit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287879_a_289208]
-
La sfârșit de ciclu. Despre impactul revoluției franceze, Iași, 1994; ed. (Reflections on the Impact of the French Revolution. 1789, de Tocqueville, and Romanian Culture), pref. Paul E. Michelson, Iași-Oxford-Portland, 2000; Impasul reîntregirii, Iași, 1995; Chemarea istoriei. Un an de răspântie în România postcomunistă, Iași, 1997; Discurs istoric și tranziție. În căutarea unei paradigme, Iași, 1998; Orizont închis. Istoriografia română sub dictatură, Iași, 2000; Oglinzi retrovizoare. Istorie, memorie și morală în România. Alexandru Zub în dialog cu Sorin Antohi, Iași, 2002
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290760_a_292089]
-
culturală și politică ce îndrăznea să se opună rațiunii de stat, punînd la punct noi moduri de a interveni în cîmpul puterii 2. În cartea lor despre intelectualii din Franța, Pascal Ory și Jean-François Sirinelli 3 situează istoria intelectualilor la răspîntia istoriilor politică, socială și culturală; totuși, se face foarte rar referire la alți oameni de știință decît cei din domeniul științelor așa-zis umane (sociologie, antropologie, științe politice, psihologie socială, economie și lingvistică). Prin intermediul studierii unui grup particular, Grupul celor
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
transversal. Pierre Cadorai poartă în el o operă, un peisaj pe care încearcă să-l elibereze, iar acest peisaj va începe să existe prin ochii pictorului-personaj, prin intermediul crochiurilor sale îmbrăcate în cuvinte. Și în Elveția romandă, francofonia ridică problema unei răspîntii identitare, a unei dinamici a eu-rilor duble sau multiple, a unui univers de oglinzi care spațializează și interiorizează totodată un între cultural, căci nici acolo nu se pot evita ambiguitatea concep telor sau apartenențele discutabile. Să nu uităm că o
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
o debordare transgenerică și îndeosebi o viziune a romanescului în termen de difracție: doar la nivelul fracturii din discurs, al acestei imposibilități de a locui pe deplin limba franceză se poate observa singulara aventură a scriiturii francofone, o literatură a răspîntiilor culturale, lingvistice, ontologice, un metisaj care nu ajunge într-un impas, ci într-un spațiu infinit flexibil și modelabil. Atunci cînd franceza, ca limbă de expresie scrisă, nu coincide cu limba maternă a autorului se produce inevitabil o distanțiere în raport cu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
un mic autodidact, foarte moralist, care crede că prea am fost "neutri" și că a venit vremea să "ridicăm boala de pre ochii noștri". Caracterurile lui, așa de persiflate, sunt doar operă de educator. Când satiricul adoptă sincer verva de răspântie, prefăcând pe La Bruyère în Anton Pann, "caractirul" capătă oarecare mișcare scenică, cum e cazul în Defăimătorul: Unde merg nicicum nu spun De vrun om vrun cuvânt bun, Ci la toți găsesc ceva Ș-începe a defăima. Zic cutare că-i
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Dar întîi de toate Negruzzi e un mare prozator, fără invenție, mărginit la anecdotă și memorii. Cea dintâi nuvelă, Zoe, cu intrigă violent romantică, izbește plăcut ochiul prin arta de ilustrator, atent la învălmășirea de tonuri și la contrastele acestei răspântii între Occident și Orient. Cât despre structura prozei, înainte de orice comparație, trebuie să se releve că Hermiona Asachi tradusese în 1839 René-Paul și Paul-René de Emile Deschamps și că în același an în Almanachul literar cineva dădea din același autor
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
se arată interesat de comunism și salută Internaționala. În Papucii lui Mahmud, mai mult parabolă decât roman, profesează un soi de religie naturală, admițând valabilitatea tuturor confesiunilor. Doctorul Taifun e o dezvinovățire a femeii "plurivire", a Magdalenelor. În fine, La răspântie de veacuri, varietate de Dichtung und Wahrheit, e o autobiografie voalată suferind de dilatație verbală. Logosul îmbracă aici toate varietățile: monologul, dialogul, dizertația, conferința, discursul, predica, omilia, catehisirea. ALICE CĂLUGĂRU Puțin cunoscuta Alice Călugăru, autoare a unui volum de versuri
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
frunze... Ermetismul lui Al. Robot, bun versificator, e galopant, lipsit de orice ciment intelectual. Promiteau versurile pastorale: Alăturea de capre Sion încearcă plante, Ciobani închid tăcerea cu mugetul în țarc, Orbii s-au dus cu bățul și Tine, ca să caute Răspântia sosirii vreunui patriarc. Cicerone Theodorescu e încă prea dificultos, însă repudiază acum "turnul de fildeș", pregătind o nouă lirică, Horia Stamatu asocia, în spiritul lui Jean Cocteau, cotidianul cu solemnul în improvizații ce "fac să roșească pe poeți", Dragoș Vrînceanu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
În prealabil asamblate). Acesta este ansamblul care permite o creștere celulară orientată. Vacuola este comparabilă cu un stomac În măsura În care, conținând enzime digestive, ea degradează substraturile macromoleculare (sechestrare lizozomală) și le transformă În produși reutilizabili În procesele anabolice. Vacuola este o răspântie care primește substanțe mai mult sau mai puțin toxice, considerate „deșeuri”. Acest proces de eliminare prin Îndiguire internă se opune modului de excreție a celulelor animale, care evacuează deșeurile aruncându-le În mediul extern. Printre substanțele reținute În vacuolă se
Prelegeri academice by C. TOMA, Irina Toma () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92345]
-
a mă conduce singur: sunt târât precum nava împinsă de valuri puternice"444. În alt loc445, Tragedia îl dojenește pe poet (dar el, se subînțelege, este mândru de acest lucru): Despre viața ta desfrânată vorbesc banchetele bine stropite 446, vorbesc răspântiile care te-au dus pe mai multe drumuri... Tu ești, și nu-ți dai seama, bârfa întregului oraș, când, trecând peste orice pudoare, îți povestești cuceririle". De aici rezultă faptul că sensibilitatea comună era ofensată: Augustus, însă, încă mai tolerează
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
nestare... Altă disociere subțire privește natura duală a erosului: trupească și cerească. Disociere comună la Greci: există două Afrodite: Afrodita Pandémos (simbolul dragostei terestre, carnale) și Afrodita Urania (amorul celest, pur). Pe cea dintîi romanii o numeau Vulgigava (Venus de răspîntie). Conachi acceptă cele două firi ale lui Amor: omenească și Îngerească, Înțelegînd printr-una pasiunea ce Împinge la faptă, prin cealaltă Înălțarea deasupra simțurilor, potolirea pe care o aduce spiritul: „Două firi are-ntro fire - și de om, și Îngerească, Una
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
se poate pune deci, în mod legitim, întrebarea deloc retorică: ce tip de cultură este preferabil? În ce direcție urmează cultura română să se îndrepte? Să se dezvolte? Să fie cultivată și sprijinită? Ne aflăm, în mod evident, la o răspântie. De răspunsul dat depinde, pentru o lungă perioadă, întreaga noastră înaintare și politică a culturii. Atât cea oficială, cât mai ales cea particulară. Să privim întreaga problemă, descărnată, fără fraze literar-eseistice (boala copilăriei publicisticii române libere), redusă la esență. Câteva
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
cuvintelor și În grădinile noastre cresc oameni Laolaltă cu noi printre pomii de viață ai viitorului, Trăind pentru zorii ce, roșii, se vor desface. (Ă). Semințele florilor roșii, din luptă crescute, Florile păcii, ale luminii și libertății, Le presarăm la răspântii; crescând, Înflorind să le arate drumeților Căile drepte către grădina cea mare Plivită de rănile-amare ale scaieților. (Ă). (Ben CORLACIU. - Suntem grădinarii cuvântului. În: Flacăra, nr. 16 (68), 23 apr.). „Tovarășe! cu pumnul voințelor să zdrobim normele ce ieri au
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
care caută în orice întâmplare simbolul ei uman și emblema ei mitică. P. nu a aspirat niciodată să fie un scriitor realist. Când călătorește, călătorește însoțit de Don Quijote și de Sisif (mituri preferate). Sentimentul dominant este că trăiește la o răspântie a timpurilor și civilizațiilor, nu acceptă ideea turnului de fildeș ca loc sublim pentru creatorul de artă pentru că nu crede în tăceri inocente. Pe când era tânăr se gândea să scrie o istorie etică a artei. Nu e atras de filosofia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
Dumitru Micu, Un roman în două lecturi. Sala cu oglinzi, VR, 1986, 6; Aurora Hrițuleac, Privirea ca fir al Ariadnei, „Dialog”, 1986, 115-116; Rotaru, O ist., III, 871-874; Marian Papahagi, Confesiune și livresc, TR, 1988, 13; Ioan Holban, Omul de răspântie, CRC, 1988, 15, 16; Gheorghe Grigurcu, Clasicism și angajare, ST, 1988, 5; Cornel Moraru, Destin de scriitor, VTRA, 1988, 5; Michael Astmer, În căutarea punctelor de sprijin, „Dialog”, 1988, 124-125; Gheorghe Grigurcu, Între vis și istorie, RITL, 1989-1990, 3-4 (1-2
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
Trigorin, Nina Udrescu Arkadina, în prim plan profil Lucian Iancu Dorn Pescărușul meu se naște din scândura scenei și eu ucis tot acolo... Scândură de viață... Lemn de dragoste și chin... [...] E tot una... E tot una. Pescărușul lui Cehov, răspântie a identităților tulburate de teatru. Teatrul... Betleemul gândului. Și apoi... tăcerea de după râs, rece, tăioasă... înspăimântă; poate și vindeca incurabile maladii. Asta e tot TEATRUL... Cortina, culisele și nimic altceva..." (Alexa Visarion) 2000 REVOLUȚIA OARBĂ L. M. Arcade Teatrul Național
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
acum încolo. Deci știu că prologul s-a terminat și ar fi timpul piesei. Frică îmi e de dramoleta de duzină sau de comedia moralizatoare. Vreau și trebuie să-mi urmez drumul. Nu știu cum. Și nu vreau să aflu care sunt răspântiile care mă așteaptă. Am mizat pe drumul întreg și de aceea, împotriva mea chiar, trebuie să exist, să lucrez, să trăiesc. Aș vrea o școală de teatru pe care s-o gândesc și s-o realizez cu experiența mea de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
aceea singurul Dumnezeu este cel simțit de Dumnezeire, cel care nu se angajează în confruntările umane. Starea mea e un amestec de stări. E o veghe în care frica și câteodată nostalgia copilăriei s-au îngemănt în ceva ciudat, la răspântia dintre tinerețe și bătrânețe, fără a se mai vedea în afară, ci numai pândindu-se înăuntru. Cred că trebuie să continui jocul, cred că trebuie să mă ofer până la capăt, cred că am obligația de a nu renunța, atunci când renunțarea
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
dat copilăriei tensiune și poezie deopotrivă. Am trăit amândoi, eu, singurul bărbat al familiei și mama, atacată de pretutindeni, o relație de necuprins în cuvinte, care în mod sigur m-a format și m-a obligat să trec peste toate răspântiile așezate înaintea mea. Care au fost primele semne ale vocației dvs. teatrale, primele manifestări ale atracției pentru teatru și film? Jucam teatru în curte, împreună cu prietenii mei... iar apoi, la Liceul "Mihai Eminescu", am încropit o echipă de teatru... jucam
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
căpăta o altă călăuzire. Un film despre cum nu am putut face niciodată filmul "Meșterul Manole". Și pe asta ai făcut-o. Da! Și m-a interesat foarte mult. În acest film, "Ana", se rostuiesc toate filmele mele. Pragurile și răspântiile, pânda bătrâneții, neliniștea și sufletul ce se sfințește prin dragoste. Călătoria unei obsesiitemă a filmului, dar și a mitului. E un film pe care mă bucur că l-am făcut și dacă mor mâine, poate fi testamentul meu. Asta nu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
a așteptat înăuntrul diperării mele, întărit de energie și vitalitate, să mă cuprindă, să mă elibereze. L-am început de trei ori și de fiecare dată l-am pierdut. Ideile s-au întărit în această așteptare. Existența mea, pragurile și răspântiile venite din copilărie, frica și energia ei, detenția tatălui, teama de risipire și ratare, atacul agresiv al nimicului... suferință și bolile celor dragi... bătrânețea atotcuceritoare, toate se întâlnesc în acest film. Pândit de propria lașitate, fascinat de descoperirea înțelesului trecerii
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]