1,007 matches
-
Didina. - Dar bani de unde? întrebă posomorit Piele. Că ne-am apucat să furăm icoane în loc să ne vedem de păcatele noastre. Stăpânul și-a luat partea lui, ce-i pasă de amărâți, că stau cu comisarii-n cîrcă!... - Bani, bani! se răsti la ei Florea. Dacă vreți bani de ce nu vă luați după milogul ăsta de Gheorghe, să vă faceți oameni cinstiți, să v-apucați de muncă... Oacă râse fără veselie: - Să muncească el, că-i prost! Dacă munca era bună, o
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și te uită!" mi-a arătat el cotul. Si pe urmă, parcă aduseseră și lăutarii, pe Mitică Ciolan cu ai lui. Guristul îmbătrînise de tot, dar se ținea. De la poarta raiului începuseră să cânte. "Ia zi-i, Anghele", s-a răstit bunul Dumnezeu la armonist. Dumitru bătea coardele cu degetele. Plângea sfîntu Petru, plângea curvarul de Dumnezu, plângeau și muierile de pe genunchii lui... Ce-aveți, mă beliților?" m-am răstit la ei și m-am hâit. la îngerașii din jur. M-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
poarta raiului începuseră să cânte. "Ia zi-i, Anghele", s-a răstit bunul Dumnezeu la armonist. Dumitru bătea coardele cu degetele. Plângea sfîntu Petru, plângea curvarul de Dumnezu, plângeau și muierile de pe genunchii lui... Ce-aveți, mă beliților?" m-am răstit la ei și m-am hâit. la îngerașii din jur. M-am ridicat de la masă și-am început să joc geamparalele pungășești. O dată s-a-nveselit tot raiul! S-au aprins și stelele alea moarte, și luna... "Așa! Așa!" făcea Dumnezeu cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
-Ei? - Domnu Bică, am strâns bani să-mi cumpăr un loc în gura gropii, să am și eu un metru de pământ al meu... - Ei? a mormăit stăpânul. - Și nu-mi ajung banii... 171 - Și ce-mi spui mie? Se răstise. Avea o voce spartă, cum au toți bărbații vocea dimineața, dar slugii i s-a părut că 1-a supărat. - Domnu Bică, a început iar cu inima cât un purice, mai îmi trebuie cinci sute de lei. Cu împrumut. Nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lumea ailaltă am să mă fac pisică, domn' Bică, și tu, dușmanu meu, șoarece, ca să te chinuiesc cum m-ai chinuit tu pe mine! Veneau mai mulți împrejur și-l smoneau, că sluga vorbea ca din cărți. - Nu rîdeți! se răstea la ei Mielu. Nu râdea nimeni, cine să râdă, așa i se părea lui. - Nu rădeți, că Dumnezeu pe cei buni u face vânt, pentru că dacă ești pasăre, tot te vânează vânătorul, dacă ești broască, te mănâncă șarpele, pe când vântul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
-lau târât pe Florea. Înțepenise. Gheorghe și-a rupt o mânecă de la cămașă și a vrut să-l lege. Era prea târziu. Se adunase lume. Trebuiau să-l lase dacă nu voiau să cadă în mâna sergenților. Paraschiv s-a răstit la ei: - Ușcheală, că ne priponește! Un mort nu mai are gură! Nicu-Piele le-a spus unde să se găsească și s-au risipit în toate părțile. La miezul nopții s-au întîlnit într-un gang, sub Hotel Nord. Erau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
aer stau! Sufletu n-are cămașă și firmă la poartă: domnu cutărică, domnu cutărică! S-a zis! D-aia-i Dumnezeu mare! Că-i aduce pe toți la un fel." Mă uit la ei. Tac. "Nu mai ziceți nimic? niă răstesc la câte un bărbos. Ei, unde nu mă prindeai tu acum câteva luni?! Ce mi-ai fi făcut! Pă când așa, stai colea în fața mea cu zgaibaracele-n sus." Incai trebuie să nu mă supere. Că dacă mă supără, îl las
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
slăbeau din privit. Se dădeau în vânt. Își lăsau muierile și ieșeau afară, pe un balcon care atârna deasupra liniilor de tren, să le umble-n sui și să le făgăduiască bani. Băgau de seamă legitimele. Meseriașii se supărau, se răsteau la ele, le mai loveau, că li se făcuse de altă carne. Umblau blănării ca turbați în jurul curvelor aduse de peștii lor Ia petrecere. Aruncau polii, nu se uitau. Era ziua lor de desfrînarc, altceva simțeai să mai schimbi muierea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
țineau cu mâna de burtă simigiii. Pungașii, să intre în pământ, și mai multe nu. Moarte le-ajurat ucenicul. - Am scăpat bre, ziceau grecii, legîndu-și curelele. Precupețele oftau după Gheorghe: - -Lau luat, sărăcuțul, și ce om cumsecade era! Apoi se răstiră la negustori: - Da mai tăceți dracului, că se întoarce el odată și-o să vedeți voi! Iani își mângâia gușa și striga la prăvăliași: - Scoateți, bre, plăcintele afară, că nu are cine să le mai fure! Muierile aruncară cu roșii terciuite
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ochii. Comisarul se repezi și la ăl bătrân. Îl cârpi de două ori, cu dosul peste față. - Caii... spunea încet, râzând. Haide, mă, spuneți! Unde-s caii, dar repede, că altfel e vai de măiculița voastră! Caii... - Ce cai? se răsti Paraschiv. Simțise în gură gustul sărat al sângelui și încleștase pumnii. Șeful se uită la el, zâmbi și vorbi iar: - Zi, tu ai și clanță mare, ia să ți-o-nmoi eu oleacă! Dar parcă se răzgândi, se plimbă puțin
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
sălbatice ale bătăii. Presării se schimbau pe rând. Loveau cu sete, se aplecau mai mult, înjurau și-i udau cu apă. Sergentul căra căldările una după alta. Îi lăsară cu spinările ca piftia, cam un ceas. Comisarul se înfuriase. Se răsti la ceilalți: - Trebuie să spună unul din ei! Fumară aruncând țigările arse pe jumătate. Îi ridicară apoi pe ladă ca pe doi saci și-i așezară spate la spate. - Aprinde cărbunii! ordonă șeful. Necunoscutul dezveli ligheanul și sergentul scoase un
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
țină mai bine și-o plesnea pe spate și pe față: - Na! Na! striga. Na, să-ți ajungă! Ți-a trebuit corditor, ai? Curvă fără saftea! Didino, mi-ai mâncat viața, Didino... Plângea și el și nu se lăsa. Se răstea iar la lăutari: - Ce vă uitați, cântați, că bag șișul în voi! Gagica se târa pe zăpadă și-l ruga: - Nu mai da, Bozonceo, nu mai da! Iartă-mă! Iartă-mă! Avea mâinile roșii de frig și pe spinare i
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de vie. Mînă-mică i-a spus: - Lasă, Stăpâne, noi să fim sănătoși, să punem laba pe ucenic, să-i plătim... Starostele nu-i răspunse. Se gândea că o să vie vremea să-l vândă și ceilalți. De-acum pierduse totul. Se răsti la Nicu-Piele: - Du-te dincolo și spune-i să tacă! Să n-o mai aud! Da-n inima lui bătrână o iertase, că-i era parcă mai dragă, nu putea s-o piardă, s-o lase altora, de-acum trebuia
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
privit cu frică. Flăcările u luminau fața slabă, si privirea lui rea se plimba pe ei, să-i scormone în suflete. Au simțit hoții altă putere. Didina tot mai plângea alături, strîngîndu-și rochia ruptă și murdară. - Iar tu, s-a răstit Paraschiv la ea, dacă mă mai vinzi vreodată, știi ce te-așteaptă! Ceilalți râdeau gros. Numai Sandu se gândea că în sufletul lui tot o mai ținea pe muierea asta batjocorită pe care i-o furaseră alții. I-a întins
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
așteaptă nevasta, să-i aducă parale de ciuguleală. 334 - Mă, vă mai dăm trei sute de lei dacă ne mai cântați până diseară! zise ginerele. - Nimic! Mergem! Avem și noi treabă, ce credeți dumneavoastră? Ia-ți, Anghele, blestemul și haide! se răstise starostele la buzat, care ar mai fi stat de dragul câștigului. Erau morți de osteneală. Pe la patru au plecat cu o sanie. S-au uitat în sus, cerul aproape negru. Tăcuse totul înjur. Zăpada, vmătă. Peste câmpia pustie a Munteniei se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Se mișcară în neștire. După vreo jumătate de ceas, ieșiră la o margine. Nicăieri, nici o lumină. Cine știe încotro se pierduse Bucureștiul! O dată intră spaima-n țigani. - Aici ne prăpădim! făcu Neacșu. Moartea-i cât capra pe noi... și se răsti la bătrîn: Dumneata ne-ai adus aici, dumneata să ne scoți la cap, că n-ai vrut să stăm la nuntă! După o ceartă scurtă începură iar să caute. Să fi trecut un ceas, două de când se zbuciumau, când au
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și Vasiloaia... - Ei, nu mai spune... - Da, Dumnezeu s-o ierte! O fi pă lumea ailaltă acum, împărțind dreptatea... - Ce să-i faci, ne ducem, ne ducem... - Ba eu una nu vreau să mă duc, mai am treabă... Afară se răsteau cocoșii la vreme, cuprinși de o frică. Pica și baba Mița. - Coană Marghioală! Coană Marghioală! - Da cine o mai fi? se mira aceasta. 345 - Mița, cine să fie, a ieșit și ea din iarnă! Chiriței parcă-i părea rău că
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
în ureche Mița. - Aha, liberalii, dar de ce strigi așa, că n-oi fi surdă... Bărbații, mai într-o parte, niște zidari care văzuseră multe, clătinau din capetele bătrîne: "De, numai să fie așa, că am mai auzit noi..." - Fraților, se răstise necunoscutul și mai răgușit, așa că la alegeri știți ce aveți de făcut. Votați-l cu toți pe părintele orașului nostru, domnul primar Rigo. Semnul său electoral arată așa... Scoase pe nerăsuflate din buzunar un afiș mare, în mijlocul căruia se afla
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
orașului nostru, primarul sectorului de verde! Toboșarul mai lovi de câteva ori în instrumentul lui și mulțimea se împrăștie. Lunganul intră în cârciuma lui Stere, mai bău ce mai bău cu zidarii și, când termină să le împuie capul, se răsti la nătărăul care-l aștepta afară: - Vezi, ai grijă să nu ia careva pietrele sau nisipul, că-i avutul primăriei, și dacă află domn' primar că s-a clintit ceva, ți-ai pierdut pîinea! ' Ăsta ce să zică? A dat
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
întâmplă numai mie? suspină ea. — E, nu-i mai băga în seamă. Sunt o adunătură de rasiști, Steff, știi doar. Mereu se iau de fetele albe. Măcar de data asta nu au reușit să-ți ia geanta. — O, excelent, se răsti Steff un pic mai veselă. Ce dracu’, acum ar trebui să fiu recunoscătoare sau ce? — Așa, bravo, așa-mi placi. Uite, ia o Silk Cut1. Brichetele au scăpărat, fetele au tras adânc în piept, în timp ce eu împingeam de ușă s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de flegme pă jos, să-ți rupi gâtul. Miliția nu-și face datoria. Arestează oamenii muncii, da’ pă tebeciști îi lasă liberi.“ „Bine“, l-a întrebat femeia, „nu ți-e rău? De ce dai cu capul de zid?“. „Nu!“, s-a răstit el și s-a repezit spre o altă coloană. SCRIITOAREA. Venea la cofetăria „Tineretului“ și își întindea pe măsuța de lângă sobă teancuri de caiete, agende, creioane, fel și fel de foi, un borcan cu lipici și un fel de foarfece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
fată înaltă, cu niște ochi... Era tare băiețoasă... Va ridica din umeri, privindu-mă dintr-odată absentă. Scormonise și nu găsise nici acum nimic. — Noi îi spuneam Ester. — Ester? voi întreba, îngânând-o. De ce tocmai Ester? aproape că mă voi răsti la ea. Îi plăcea ei, așa... Va zâmbi, ridicând din umeri. — De la ea știu chestia aia cu măslinele de care vorbeai. O făcuse unu’, un aiurit, să sufere mult, își bătuse joc de ea. Eram cu serviciul încă la Botoșani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
rîndul ei pieptul vrăjmașului și apăsă pe trăgaci. Nu se auzi decît zgomotul. Același zgomot care se repetă la fel și ieși prin aceeași deschizătură. Niña Carmen azvîrli arma cît colo. — Ți-ai rîs de mine tot timpul ăsta! se răsti la el. Ai scos gloanțele. Oberlus Încuviință În tăcere, se apropie Încet și, cu o palmă foarte violentă, o aruncă pe spate, cu tot cu fotoliu. — Asta pentru insulte, preciză el și se uită la ea cum se așeza pe jos, scuturîndu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
arată. Diminețile, în special, erau monstruoase. Diminețile cu ochi urduroși, când somnul nu se desprinde de genele rare și țepene, cu cearcăne și pleoape umflate, cu fața verzuie ca o pungă de venin și surpriza coșurilor ivite peste noapte. Se răsti incapabilă să-și stăpânească iritarea: ― Eu nu beau! Nu vă deranjați. Bătrânica își încleștă degetele fragile. Părea sincer îngrijorată. ― De ce, draga mea? O să te învioreze. Încearcă, te rog! Dispăru vioaie în bucătărie. Matei ridică două degete: ― Piua întîi la baie
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și piperiu, Nu-i lihnită și dulceagă, Zi cu zi în foc te bagă, E războinică, fierbinte Și cu capul fără minte; Dragostea de la muiere E ca fagurul de miere, Dar un fagur pipărat, Dulce când e supărat, Că-i răstită și cu toane, Nedusă pe la icoane; Ochii negri amândoi Îți dau pururea război, Gura cea cu zâmbetele, Tare-ți poartă sâmbetele Ș-acel drac cu mâni subțiri Cu mânie în priviri Tot mai scump pe zi ce merge. 120 {EminescuOpVI
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]