2,118 matches
-
și fapta neămplinită. La temelia cuvăntului zidesc Pe Ana, ca el Manole să înalțe, Un sactuar în care să pașesc În lumea cerului senin, neprihănită ! Vor arde jertfe de smirnă și de flori Atăta pace și senin ne’așteaptă Am răstignit păcatul prin zidiri Și-am îmbracat o haină albă și curată ! foto: sursa Internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Zorii Anului / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1112, Anul IV, 16 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Camelia
ZORII ANULUI de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342080_a_343409]
-
în aer al unității naționale. Este cel care a dat eternul și spiritul, a dat conținut conținut de unitate. În Analele Franceze este consemnat ca fiind primul pilot din lume care a folosit avionul în scopuri militare. Vlaicu a plecat răstignit pe o cruce axată pe verticala timpului superior. Dar pentru că ne aflăm în acest forum de reconvertire sau de recompunere matricială a conștiinței naționale, aș vrea să continui povestea făcând alte mici remarci. Spre marea mea bucurie, acolo sus, oracolele
GANDURI DE FINAL DE AN de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342049_a_343378]
-
femeie normală nu merg pe ape nu transform apa în aghiazmă nu vindec orbi (deși mi-aș dori câteodată acest lucru) nu vânez stele să le pun în fereastră și nici nu vând iluzii muribunzilor dar nici să mă las răstignită din prea multă așteptare nu pot ... aș fi vrut să unesc timpul în doi de unde am rămas așa cum se unesc apele în mare te-aș fi adunat în palme din calea amintirilor să alung singurătatea care s-a cuibărit la
ELEGIE PENTRU O AŞTEPTARE (I) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342096_a_343425]
-
ne aparțin". Singura întrebare adresată omului este dacă dorește și dacă este pregătit să primească, în smerenie și ascultare, această sfințenie oferită lui, din dragoste și din nemărginita milostivire a lui Dumnezeu. Mai întâi Crucea pe care el trebuie să răstignească pe omul cel vechi cu patima și stricăciunea sa, și apoi harul și puterea de a lupta neîncetat pentru creșterea omului nou în el, a acelei vieți noi și sfinte la care a fost făcut părtaș. Participăm la Sfânta Împărtășanie
„PROBLEMA DESEI SAU RAREI ÎMPĂRTĂŞANII ÎN SPIRITUALITATEA ORTODOXĂ ROMÂNEASCĂ CONTEMPORANĂ” – SINTEZĂ, REZUMAT, LA TEZA DE DOCTORAT CU ACELAŞI TITLU – SIBIU [Corola-blog/BlogPost/341977_a_343306]
-
haos și nefire, aleargă Moartea-n lung și lat mânând a răului oștire, ca jalea să nu ostoiască în astă lume-a suferinții, unde neviu-n viu se schimbă prin legi ce-s peste rangul minții. Din ziua când fu răstignit Acela care-avu ca vină că oamenii i-a îndrăgit mai mult ca viața Lui divină, chiar Moartea se simți lezată - în nesimțirea-i infinită - de-a rabinilor îndârjire. “Ce crimă rece, calculată”, își spuse ea cu indignare, gândindu-se cu
POEMELE NOULUI AN (2) – TESTIMONII LIRICE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342110_a_343439]
-
tradiție cărturărească autentică, scriitorul și regizorul Ioan Puiu Stoicescu, îi surprinde măiestru trecerea prin și în istorie: „N-a lăsat timpul să treacă pe lângă el. L-a oprit în vârful peniței, l-a răsucit în firul de cerneală, l-a răstignit pe pagini și l-a pus să rodească în valoroasele sale cărți, în cursurile pentru învățăcei, în documente” ... A cinsit locul natal ca nimeni altul! Noi ce-am făcut pentru el ca om, ori pentru locul și pentru timpul nostru
DOI ANI DE LA ETERNITATEA PROFESORULUI GHEORGHE PÂRNUŢĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341736_a_343065]
-
credinței adevărate, mucenicii revarsă din ei înșiși mireasma lui Iisus Hristos, descoperind pe Dumnezeu lumii, prin tot ceea ce face și mai ales prin suferința lor. În acest sens creștinii din Lyon vedeau în Sfânta Blandina "pe cel ce s-a răstignit pentru ei". La rândul său, Sfântul Ignatie Teoforul trăiește starea mistică de unire cu Dumnezeu ca trăire maximală a hristificării sale: "Lăsați-mă să fiu, prin ceea ce pot ca să dobândesc pe Dumnezeu. Sunt grâul Lui și doresc să fiu măcinat
JERTFA EUHARISTICĂ – ÎNTRE ASUMAREA RESPONSABILĂ A LIBERTĂŢII UMANE ŞI REALITATEA AUTENTICĂ A MUCENICIEI CREŞTINE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341723_a_343052]
-
ne aparțin". Singura întrebare adresată omului este dacă dorește și dacă este pregătit să primească, în smerenie și ascultare, această sfințenie oferită lui, din dragoste și din nemărginita milostivire a lui Dumnezeu. Mai întâi Crucea pe care el trebuie să răstignească pe omul cel vechi cu patima și stricăciunea sa, și apoi harul și puterea de a lupta neîncetat pentru creșterea omului nou în el, a acelei vieți noi și sfinte la care a fost făcut părtaș. Participăm la Sfânta Împărtășanie
DESPRE TEMEINICIA SFINTEI EUHARISTII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341755_a_343084]
-
străbătând, prin nebunie, spre Revelație, dinspre cununa uscată de paie, spre coroana mistică-esoterică) : e același mecanism sacral care transformă ieslea bethlehemică-cunună de paie - în cununa de spini-TRANDAFIRI - SIMBOLUL SPIRITULUI BIRUITOR. Trandafillos=Floarea cu o mie de petale, pe care o răstigneau oamenii Evului Mediu. Cezarul este Monarhul (“în nălțimea-i solitară”, “palid”, “în gânduri adâncit”) aflat la malul Styxului-Seina, păstrând, încă, în ființă, confruntarea (ca stare spre inițiere): “Convins (...) cum că principiul rău, / Nedreptul și minciuna al lumii duce frâul (...) Povestea
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
Este iubirea de veșnicie (nietzeche-ană), iubirea de arhetipalitate. Femeia din Călin (file din poveste) nu naște, ci identifică, repetă pe de rost, prin însăși rugăciunea ființei ei interioare. Ființa ei interioară devine natură - a se vedea casa-natură, în care se răstignește ființa ei, prin prelungirile ei simbolic-arhetipale: a) papuc-picior-pășire; b) în grindă (grinda-bolta a cerului, smerită la nivelul cosmosului-colibă); c) după ușă, simbol al iluminării-deschidere; d) prin pășire mitică, pășire fără mădularele pășirii; e) două turte sub cenușă (în vatra-centru piric
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
stării de Iisus-Luceafăr (Lucifer) - și ne lăsăm închiși între coarnele-de-lumină ale Cercului-Uter Cosmic. * * * Eminescu creează Ființa Jertfită întru Eros-Agapé (Recuperată pentru Divin), ca Ultimă Imagine și Ultim Scop al Poeziei sale. Arborele Vieții este, de fapt, Crucea, pe care se răstignesc, adică se dăruiesc spre creația de lume, chinurile inițierii. Prin acest gest teurgic, Eminescu este cel mai profund creștin ortodox al nostru, în atemporalitatea actului hristic*. prof. dr. Adrian Botez Notă Trimiterile la versul eminescian s-au făcut către ediția
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
calmul după câteva clipe. -Ei bine iudeilor..., vă voi da răspuns. Acela s-a făcut pe sine împăratul iudeilor, sfidând pe cezarul Tiberius, magnificul. Aceasta este singura vină pe care am putut-o găsi dreptului aceluia pentru a-l putea răstigni, după cum ați cerut, și de aceea am pus pe omul meu să scrie tabla. Iată răspunsul meu! Iată deci vina acelui om. Cei doi se priviră între ei și după un scurt răgaz unul din ei spuse: -Mărite procurator, dorim
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN). FRAGMENTUL DOI de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1199 din 13 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341857_a_343186]
-
altceva la dreptul acesta. Cine vrea să-mi răstălmăcească cuvintele nu are decât s-o facă, iar dacă delatorii se vor folosi de acest lucru nu au decât să mă reclame. Justificarea mea în fața împăratului va fi aceea că am răstignit pe regele, pe împăratul iudeilor care dacă l-aș fi lăsat în viață ar fi însemnat trădarea mea în fața Romei. Voi m-ați pus să judec, m-ați forțat să-l judec pe acest om, recurgând la amenințări de răscoală
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN). FRAGMENTUL DOI de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1199 din 13 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341857_a_343186]
-
mea în fața Romei. Voi m-ați pus să judec, m-ați forțat să-l judec pe acest om, recurgând la amenințări de răscoală, iar acum veniți și îmi spuneți că greșesc în judecata mea?! De ce nu l-ați judecat și răstignit voi? spuse procuratorul, amenințător. -Fiindcă ne este oprit prin lege să dăm la moarte pe unul dintre ai noștri. -Ce ipocrizie! Și ați găsit prilej cu sărbătoarea Pesah, care am înțeles că rememorează trecerea spre libertate a poporului vostru din
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN). FRAGMENTUL DOI de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1199 din 13 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341857_a_343186]
-
libertate cum ați gândit să-l treceți pe acest om spre moarte? Nu vă înțeleg! Religia voastră oprește să nu dați cu mâinile voastre pe unul dintre ai voștri către moarte. De asta mi l-ați dat mie să-l răstignesc? Ca să nu vă faceți voi vinovați din litera legii voastre... Dar sunteți vinovați iudeilor de răstignirea acestui drept! Iar în cele din urmă vă întreb...Chiar nu s-a putut face o derogare în acest caz? Măcar în cinstea acestei
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN). FRAGMENTUL DOI de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1199 din 13 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341857_a_343186]
-
jumătatea drumului nazarineanul a căzut sub povara lemnului care trebuie să recunosc, a fost mai greu ca de obicei, și nu s-a mai putut ridica, însă un om din mulțime i-a dus lemnul până pe colina unde a fost răstignit. -Dreptul acela...a spus ceva înainte de moarte? -Niște cuvinte de neînțeles mărite, rostite în aramaică. Iudeii le știu mai bine...Însă primele cuvinte le-au auzit toți. ,,Eli, Eli...! ˮ așa a stigat. Iudeii socotesc că el chema pe un
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN). FRAGMENTUL DOI de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1199 din 13 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341857_a_343186]
-
procurator. El este fiul lui Dumnezeu după cum chiar el ne-a spus-o! Noi așa credem! -Ce dovadă de dragoste mai mare vreți căci El a iertat chiar și pe cei care l-au dus pe Golgota și l-au răstignit, rugându-se pentru ei Tatălui nostru din ceruri. Ponțiu Pilat se apropie de cei doi și îi privi în ochi pe fiecare apoi fără să le spună nimic le întoarse spatele și mai făcu câțiva pași prin cameră. Transpirația rece
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN). FRAGMENTUL DOI de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1199 din 13 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341857_a_343186]
-
spună nimic le întoarse spatele și mai făcu câțiva pași prin cameră. Transpirația rece îi apăru pe frunte. Procuratorul relua acum în minte ceea ce spusese Iosif și anume aceea că El i-a iertat până și pe cei care îl răstigniseră, însă realiză că cei care îl răstigniseră erau în primul rând el, Ponțiu Pilat, și mai pe urmă soldații care executaseră un simplu ordin. Din acest punct de vedere el ar fi fost poate cel mai vinovat. Totuși în sinea
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN). FRAGMENTUL DOI de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1199 din 13 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341857_a_343186]
-
făcu câțiva pași prin cameră. Transpirația rece îi apăru pe frunte. Procuratorul relua acum în minte ceea ce spusese Iosif și anume aceea că El i-a iertat până și pe cei care îl răstigniseră, însă realiză că cei care îl răstigniseră erau în primul rând el, Ponțiu Pilat, și mai pe urmă soldații care executaseră un simplu ordin. Din acest punct de vedere el ar fi fost poate cel mai vinovat. Totuși în sinea sa procuratorul se miră de faptul că
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN). FRAGMENTUL DOI de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1199 din 13 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341857_a_343186]
-
nu rostise nicio vorbă defăimătoare împotriva vreunui roman. -Poate că e fiul Dumnezeului vostru Iosife și Nicodime, spuse el, dar zeii se vor răzbuna văzând și auzind acestea din gura voastră și iată deja s-au răzbunat pe acest Iisus răstignindu-l pe crucea infamiei. Unde este gloria Dumnezeului vostru? Unde este puterea și răzbunarea lui? I-a făcut cineva acestuia măcar o statuie, în viață fiind? Însă uit...în cultul vostru statuile nu sunt acceptate. I-ați ars tămâie și
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN). FRAGMENTUL DOI de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1199 din 13 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341857_a_343186]
-
Data și Ziua corect calculată pentru fiecare an în parte. Așadar, oricând poporul iudeu poate veni la Adevărata Credință a BISERICII ORTODOXE de RĂSĂRIT a toată lumea și Creștinătatea, numai prin a-și recunoaște greșeala înaintașilor sau strămoșilor care L-AU RĂSTIGNIT acum 2000 de ani pe FIUL Lui DUMNEZEU Ø - 1 C. L. de 19 ani are 235 Lunații, totalizând @ 6940 de zile calendaristice. 19 ani : 4 ani = 4,75 zile pentru anii de bisect. 365 zile x 19 ani + 4
CALENDARUL NATURAL AL OMENIRII INTRE ADEVAR, INTERES, IGNORANTA SI MINCIUNA de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 4 din 04 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342496_a_343825]
-
uitate în pat. Femei acoperite de petale Femei de rasă cu simțurile pure. Femei milostive, ireale Care-au știut să mă îndure. 12. Dragoș Ionescu ,, Într-o așteptare de la pervazul ferestrei pornesc spre tării cu ochii obosit - tot mai obosit - răstignesc în ei clipa de zbor desfrunzită. ,, 13. Vasile Mandric ,, În nări cu miros de Polul Nord Cineva Ne bate-n geam cu degetul Să ne distribue Cartelă pentru lumină Vântul ne colindă Cu somn Gândul de iarnă a-nceput să-nflorească
ANTOLOGIA ,, POEŢII ÎN CETATE ,,- DAR DE SĂRBĂTORI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342601_a_343930]
-
le-ai creat, Tu ai creat stelele și lumina,/ Iar copacul acesta de care eu mă sprijin cu mâna,/ Sunt martorii Tăi, căci Tu ne-ai creat.” În mod paradoxal, tocmai noi, creația Să, suntem cei care în simbol, Îl răstignim pe Cel ce ne-a dat viața, ori de câte ori Îi nesocotim voința divină. “Nu Ți-a fost sila de noi niciodată ?/ Când ridicăm pumnul înverșunați,/ Gata să Te lovim, gata să Te ucidem ?” Fiul lui Dumnezeu S-a făcut pentru noi
POEZIE DESPRE VESNICIE, DRAGOSTE SI SMERENIE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/342595_a_343924]
-
străpunge abisale creneluri Și strânge în juru-i plăpânde tulpini. Măreție și rugă ridicată din spini, Frământări lăcrimânde, gânduri pustii, Căutări și refugii printre pași pelerini, Comoară ce urcă spre zări argintii! Mângâiere și cântec pentru ceasuri târzii, Pâine și vin răstignite în ziduri, Adăstarea din urmă pentru când ai să vii Să-ți odihnești rătăcirea din gânduri. Rug de nestins și altar ridicat să te-nchini, Poartă deschisă către alte zidiri, Fântână și oază pentru cei mulți și străini, Cetate și
ZIDIRE ÎN MARGINI DE CER de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342648_a_343977]
-
februarie 2016 Toate Articolele Autorului Plânge sufletul în noapte Cât mai poate să îndure? Prins în chingile trăirii Pare tras prin roata lumii. Iscodit, trădat și singur, Neiubit... dar ce-i iubirea Când la capătul luminii Nu te-așteaptă veșnicia? Răstignit pe crucea vieții Și-nsetat de apă vie E purtat de efemerul Trup ce-și lasă-n lut zidirea. Își va aștepta verdictul Crunt sau dulce... cine-l știe? Pan’ atunci, la sânul lunii Plânge-n leagănul trufiei. Cerșetor de
PRIN FOCUL VIEŢII de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342651_a_343980]