1,324 matches
-
răspuns uman la suferință, care capătă din acel moment o virtute salvatoare. Suferința poartă de acum în sine premisele unui viitor mai bun pentru colectivitate și pentru individ. Acest aspect va deveni ulterior central în creștinism, cu accentul pus pe răstignirea lui Iisus. Creștinismul va respinge, desigur, vechea viziune a suferinței ca pedeapsă, însă aceasta nu va înceta să domine credințele populare, în cadrul cărora va rămâne întrebarea ce a putut face omul pentru a merita suferința. În iudaismul antic, în centrul
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
de la arhetipuri existente, în jurul suferinței necesare și al suferinței nemeritate. Evreul s-a erijat, de fapt, în modelul robului care suferă. Iar unele curente creștine chiar s-au străduit să dea o semnificație creștină genocidului, conceput asemenea tainelor creștine ale răstignirii și învierii. Evreul răstignit nu este un simbol nou, dar, după Holocaust, Iisus este privit ca o metaforă a genocidului prin identificarea lui ca evreu. La sfârșitul războiului, martiriul deținuților din lagăre este frecvent comparat cu Patimile lui Hristos, iar
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Hristos. Tema la Pietà, în atitudini inspirate din picturile Renașterii, câștigă, de asemenea, o popularitate universală după război. În sculptura comemorativă de la sfârșitul anilor 1950 și începutul anilor 1960, la Pietà devine întrucâtva motivul standard. Astfel Patimile lui Hristos și Răstignirea se transformă, în artă, în simboluri populare și durabile ale exterminării. Unii artiști folosesc simboluri creștine și pentru a acuza creștinismul în general și Biserica în particular că nu au făcut nimic pentru a-i salva pe evrei. O întreagă
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
nu au făcut nimic pentru a-i salva pe evrei. O întreagă reprezentare artistică se dezvoltă astfel, alimentată de o utilizare modernă a Patimilor, simbol al suferinței omenirii. Artiști creștini ca Otto Dix, Francis Bacon și Rico Lebrun lărgesc sensul Răstignirii, legându-l, prin detalii, de genocid, în timp ce artiști evrei ca Ben Zion sau Hayim Gross tratează genocidul împrumutând detalii din Răstignire. Spre sfârșitul anilor 1960, legătura dintre Răstignire și Holocaust se impune din nou în arta germană și austriacă, de
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
modernă a Patimilor, simbol al suferinței omenirii. Artiști creștini ca Otto Dix, Francis Bacon și Rico Lebrun lărgesc sensul Răstignirii, legându-l, prin detalii, de genocid, în timp ce artiști evrei ca Ben Zion sau Hayim Gross tratează genocidul împrumutând detalii din Răstignire. Spre sfârșitul anilor 1960, legătura dintre Răstignire și Holocaust se impune din nou în arta germană și austriacă, de exemplu în operele lui Herbert Falken din seria Scandalum Crucis (1969). În trecut, acest simbolism cristic își are, fără îndoială, rădăcinile
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Artiști creștini ca Otto Dix, Francis Bacon și Rico Lebrun lărgesc sensul Răstignirii, legându-l, prin detalii, de genocid, în timp ce artiști evrei ca Ben Zion sau Hayim Gross tratează genocidul împrumutând detalii din Răstignire. Spre sfârșitul anilor 1960, legătura dintre Răstignire și Holocaust se impune din nou în arta germană și austriacă, de exemplu în operele lui Herbert Falken din seria Scandalum Crucis (1969). În trecut, acest simbolism cristic își are, fără îndoială, rădăcinile în vechi declarații ale teologilor creștini și
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
făcute cu foarte mare lejeritate în ultimul război mondial. Fără a trage niciun glonț în apărarea granițelor, România lui Carol al II lea a cedat, sub presiunea Germaniei naziste și Uniunii Sovietice. În acea vară infernală, prea ușor, am încuviințat răstignirea țării noastre. Am acceptat ca bucăți din trupul ei să fie sfârtecat și înfulecat de vecini hulpavi. Sub lupă, observăm că nu a fost nimic onorabil în acest gest, ci totul s-a limitat la ceva instinctual. Statul a reușit
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Tot ce nu e adevărat trebuie reconciliat cu adevărul. În această reconciliere rezidă pacea Cerului. Vom fi eliberați întru adevăr. Nu suntem întregi și fericiți decît în non-culpabilitate. Trebuie să învățăm să fim fericiți. 4. În fiecare minut decidem între răstignire și înviere, între iluzie și adevăr, între ego și Sfîntul Duh. Tot ce avem este puterea de a decide. Suferința este alegerea noastră. Prețul lui a dărui este a primi. Vindecarea ne este dăruită pentru a înlocui întunericul cu lumina
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
Îi fură puterile, zădărnicindu-i astfel victoriile precedente. În cele din urmă, Baruh Își află un aliat de nădejde În Isus din Nazaret, singurul pe care Naas nu-l poate seduce; de aceea, ca să se răzbune, trebuie să-i determine răstignirea. Expresia clasică a mitului Sophiei aparține variantelor valentiniene ale mitului 29. Cu riscul de a repeta unele lucruri, le vom examina una cîte una. Potrivit versiunii lui Irineu, Sophia este ultimul eon al Dodecadei. Deși are un soț, pe Theletos
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
stăruie și mai mult asupra prăpastiei care desparte Credința de Lege. Opozițiile sînt extrem de tăioase: Legea este definită drept „un blestem”43, În vreme ce Credința este o „binecuvîntare”44. Cristos și-a eliberat credincioșii din robia Legii, plătind prețul enorm al răstignirii 45. Legea nu era inutilă; Însă, după venirea Mediatorului, se Împlinise făgăduința de adevăr conținută Într-Însa46. Prin urmare În Isus Cristos Credința a abolit Legea 47, astfel Încît botezul creștin șterge toate deosebirile de rasă și de sex și face
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
rămîn „corporale”; abia după secole de corporalitate subtilă ființa cunoaște o „a doua moarte”, care desăvîrșește distrugerea substanței corporale 36. Cele două noi capete de acuzare Împotriva origeniștilor se referă la sfîrșitul domniei lui Cristos și la a doua sa răstignire: „Cristos va fi crucificat Într-o zi din cauza demonilor și a crimelor spirituale comise de Puterile superioare”37. Un al doisprezecelea cap de acuzare este menționat tot de către Teofil, Într-o scrisoare din anul 402: potrivit origeniștilor, Dumnezeu nu este
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
nr. 3/1993, pp. 22-27. Andreica, Gheorghe, Târgșorul Nou. Închisoarea minorilor, 1948-1950, Printeuro, Ploiești, 2000. Anisescu, Cristina, „Dinamica de structură și rol a rețelei informative În perioada 1948-1989”, În Arhivele Securității, 1, Pro Historia, București, 2002, pp. 10-50. Antohe, Ion, Răstigniri În România după Ialta, Albatros, București, 1995. Bălan, Ion, Regimul concentraționar din România, 1945-1964, Fundația Academia Civică, București, 2000 (alte contribuții ale lui I. Bălan sunt citate cu trimitere la AT). Boca, Ioana, 1956 - un an de ruptură. România Între
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
spiritul sfânt și a accede, cu voia Domnului, la viața veșnică. Cuvântul este darul făcut oamenilor de Dumnezeu și modul în care Divinitatea comunică cu pământenii; prin predică, preotul le face oamenilor înțeles cuvântul și învățăturile Mântuitorului. Crucea, amintind de răstignirea lui Iisus, este cel mai cunoscut simbol creștin. HYPERLINK "http://en.wikipedia.org/wiki/Image:Star of David.svg" \o "Judaism" INCLUDEPICTURE "http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/4/49/Star of David.svg/45px-Star of David.svg.png" \* MERGEFORMATINET Religia iudaică este una dintre
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
3); preot (3); roșie (3); obiect sfînt (3); aurie (2); biserica (2); credincios (2); creștin (2); creștinism (2); crucifix (2); deces (2); drac (2); icoană (2); închinare (2); înmormîntare (2); înviere (2); obiect (2); plus (2); pocăință (2); răscruce (2); răstignire (2); sacrificiu (2); sacru (2); sfințenie (2); sinistru (2); tristețe (2); -; accesoriu; ajutor; albă; apăsătoare; atenție; de aur; blestem; Boboteaza; bun; bunica; candelă; cărți; chestie; colivă; corp; coșciug; cozonac; crucificare; cruțare; divin; Doamne ajută; doliu; Domnul; dragoste; dreapta; drumuri; dureros
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
cadru înstelat, Duhul sfânt coboară, iar îngerul ține o floare. La Ion Gheorghe, în poem el ține trei crini, simbol al fecioriei și al purității. Dacă urmărim și alte poeme, le descoperim în icoanele care au ca temă botezul, învierea, răstignirea, coborârea de pe cruce. Ion Gheorghe știe să "citească" o icoană, accentuând simbolistica și culoarea. Elemente decorative, scene de compoziție, un anume schematism, îmbogățit de limbajul frust, susținute de o ritmică a gesturilor, a timpului, a spațiului dau vigoare poemelor. Icoanele
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Ezitare": "Nunta pe care am avut-o noi/ Cade-n pământ, vâslind din rame roșii,/ pierzând din pitoresc și din văpăi/ și-ajunge acolo unde sunt strămoșii." Pentru poet, actul nunții înseamnă sfâșiere, suferință, așa se explică invocarea biblică a răstignirii Domnului. "Ca Isus să-mi las brațele în cuie." Fântâna cu chipuri este și ea un argument în modalitatea de receptare și prelucrare a folclorului, apa fântânii fiind "tinerețea fără bătrânețe și viață fără de moarte", apa vie: Lanțul palid al
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
CÎnd sufletul și l-a dat Munții s-au cutremurat Păduri mari s-au legănat Bisericile-au crăpat Soarele s-a-ntunecat Luna-n sînge s-a schimbat Îngerii-ncepură-a plînge Cu sfinte lacrimi de sînge. ăă - Rabdă Doamne răstignire Pentru-a noastră mîntuire Și de-acum pînă-n vecie Amin Doamne, slavă Ție ! >> -//,,O dascăle prea- Învățate ”, este un cîntec de stea, cu caracter didactic. Se cîntă În formă de dialog. Cineva Întreabă, iar dăscălul răspunde. Exemplificăm : Întrebare : ,, O dascăle
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
certați. Sălciile verzi ce le primeau la biserică În ziua de Florii, cînd veneau acasă, le Înfigeau În pămînt. Aceluia care i se prindea Însemna că are noroc În viață. Salcia era și este cinstită În această ultimă duminică dinaintea răstignirii MÎntuitorului, fiindcă atunci cînd Fecioara Maria a vrut să treacă un rîu, o salcie s-a aplecat peste ape, ca să poată trece. Atunci Maica Domnului a binecuvîntat-o să nu ajungă niciodată cărbune, să fie mereu aplecată peste ape și sfîntă
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
de o omenire à l'envers? În film, imaginea răsturnata a omului nu este singulară. Apare și în timpul discuției dintre Fodère și Topé despre trădare. Acolo, Topé, pictându-l pe "omul cu capul în jos", se pregătește, parcă, pentru o răstignire a lui Emanou. Dacă cel pictat este prototipul lui Emanou răstignit, credem că imaginea reală este cea întoarsă, iar perspectiva pe care o are spectatorul, ca privitor al ecranului, nu este cea corectă. Cei cu capul în jos, à l
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
mele și voi înconjura jertfelnicul tău, Doamne" (Psalmul 25, 6). În timpul procesului lui Isus, Pontiu Pilat se spală pe mâini în public, dorind astfel să arate că se leapădă de orice responsabilitate juridică. (Matei 27, 24) 2.1.1. ț. Răstignirea lui Emanou În mod evident, filmul s-a inspirat, pentru acest moment, din montarea Garcia. Pe o muzică metalică, monotona, fără tragism, polițiștii coboară motocicletă. Emanou e în genunchi. Scenă răstignirii e filmată în plan american. Emanou e în centru
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
responsabilitate juridică. (Matei 27, 24) 2.1.1. ț. Răstignirea lui Emanou În mod evident, filmul s-a inspirat, pentru acest moment, din montarea Garcia. Pe o muzică metalică, monotona, fără tragism, polițiștii coboară motocicletă. Emanou e în genunchi. Scenă răstignirii e filmată în plan american. Emanou e în centru, călâul în dreapta, Lasca în stânga. Prin montaj paralel, este surprins pe peliculă jocul de pocher al polițiștilor. Miza o reprezintă câștigarea lucrurilor lui Emanou. Imaginea e luată în plonjeu 136. Vocea off
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
schimbă: Emanou și călâul, filmați în plan american, sunt despărțiți de lanțuri; imagine simbol. Vocea off a Dilei își asumă cuvintele lui Emanou: "Eli, Eli, Eli, Lama sabactani! Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?"138. Printre imaginile corespunzătoare răstignirii este inserata și aceea a unui porumbel. Urmează un plan detaliu al mâinii, ecranul se întuneca, sunt luminate doar trei degete (trimitere la Trinitate). Aceeași voce off continuă: "S-a desprins de pământ"139. Ca urmare a replicii verbale, mâna
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
Cioran, creștinismul nu ar fi triumfat, pentru că oamenii se îndoiesc în fața a orice, numai în fața morții, nu. "Moartea lui Isus a fost pentru ei supremă certitudine, supremă încredere în valabilitatea principiilor creștinismului. Cristos putea foarte bine să dispară în fața primejdiei răstignirii, sau ar fi putut primi admirabilele tentații ale diavolului, care exprimă simbolic tentațiile vieții".3 Pentru Cioran, Dumnezeu e al celor mulți, a fost creat pentru a le slugări naivitatea. Cioran l-a deghizat pe Dumnezeu, l-a caricaturizat prin intermediul
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
intru veșnicie, iar sfârșitul nu mai e sfârșitul nostru. Nu actul exterior al sinuciderii contează, ci libertatea interioară care face sinuciderea posibilă. Diferența dintre a nu fugi de moarte și actul sinuciderii o face Isus, spune Cioran, care a suportat răstignirea deoarece știa că numai prin sacrificiul sau propriu pot triumfă ideile sale. Isus îi creează lui Cioran un sentiment ambiguu: "Detest în Isus tot ce e predică, morală, idee și credința. Să ne fi dat pace și să nu ne
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
înfățișează ca o făptură care, fiind martor atât la geneza cât și la extincția universului, ratează destinul cristic. Întocmai ca în Duhovniceasca lui Arghezi ("Am fugit de pe Cruce, / Ia-mă-n brațe și ascunde-mă bine. //), poetul ignoră mântuirea prin răstignire "Fășii de lumină caută gândind / Sfârșitul lumii. Rar se sting și se aprind... Așa era... așa era întâiul ceas. / De nu m-ar fi chemat, pe cruce aș fi rămas. // 78 În prima strofă a poeziei Parafă..., el se simte
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]