5,766 matches
-
Simona Vasilache Sînt cărți pe care scrie trecut, indiferent cît ar fi ele de vechi sau de noi. Și altele, care desfac trecutul, răsucit ca foița de țigară, în numele cine știe cărei transparențe a unui timp prin altul. Citite într-un al treilea timp, departe și de prezentul lor, și de amintirile lui, par legende domoale, în versuri cuminți. Poeziile unei tradiții stricate. Biserica de altădată
Lirica recuperarilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10165_a_11490]
-
din ocheane, ci dorința de a-mi urma dascălul până la sfârșit (privilegiu pe care nu-l poate oferi înhumarea). Nu am rezistat însă decât o clipă, atât cât a fi văzut un trup ridicându-se pe jumătate din sicriu și răsucindu-se spre picioare, ca un șoric pe jăratec. Apoi n-am mai văzut nimic. Mi s-a spus că leșinasem..." Rotonda plopilor aprinși de Valeriu Anania este o carte scrisă cu farmec, umor, candoare înțelepciune, nostalgie și dragoste. O lectură
Exerciții de admirație by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10777_a_12102]
-
distincție, elevație. O constelează cu poantele, paradoxurile, găselnițele lor pe cît de briante, pe-atît de ineficiente. Ni se propun puzderie de interpretări, de teorii instantanee, orice temă, fie ea una majoră, fie una scoasă din urna volantă a cotidianului, e răsucită pe toate fețele, cu o frenezie a unei iluzii de vitalitate, a unui necontenit ,progres" care e, în fond, o învîrtire pe loc. În ciuda opulenței de fraze seducătoare (Miticii actuali satisfac gusturi alese), pozițiile clare se lasă așteptate. Fermitatea lasă
Interviurile româniei literare cu Gheorghe Grigurcu by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10725_a_12050]
-
care mă așez cu/ trup asexuat// am fost iubită pentru că am fost femeie/ și corpul a ajuns/ în mîinile unui om mare// dacă mă privesc, găsesc urme ciudate, fără noimă/ din care înnod încet noua viață// îmi tai părul, îl răsucesc ca pe niște mațe de prisos/ îl las să moară pe podea// nu vă arăt nimic/ sînt înțepenită în gol, cu un/ ochi care nu se umple// cine mă urmărește îndeaproape?" (pp. 57-58). Poemul profesiune de credință al acestui volum
Being Frida Kahlo by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10798_a_12123]
-
dă boii, carul și plugul înapoi. Ai cu ce munci! Cumva, o scoatem noi la lumină! O pereche de boi au mugit în dreptul casei. Stan i-a auzit și i-a recunoscut. Erau ai lui. Îi adusese Băcanu. S-a răsucit în pat, apoi s-a ridicat. Cu greu, a ajuns în prispa. a ridicat ochii spre înălțimi, deasupra dealurilor. Cerul era trist și câmpul mohorât „Cumva, o scot eu la lumină!” - s-a încurajat și el. P.S. Stan a murit
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
și umbră mea... ea, înainte, amintindu-mi de negrul sângelui de corridă, pe care nu pot să-l mai șterg... ea, înainte, dansând că o toamnă neexplicată, arzând pe șira sâmbetei, pe care am împărțit-o cu firul Flaviei, galben, răsucit pe inimă lui Tagore... și-a plouat frumos, cu frunze de bonsai, speranțele aveau miez de luna plină! și-a nins din călcâiul amintirii de vară! am greșit... fericirea e doar la vest... vreau să te-ntorci, vreau lumini și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
intrat în urechi”. De reținut și imaginea absolut fabuloasă a mamei, așa cum rămâne ea imprimată pe retina micului Emil: „Mama era lângă mine, nu în geamantan, nici n-ar fi încăput înăuntru, se întinsese alături, sub pat, cu o plapumă răsucită în jurul ei. Dacă plapuma făcută sul aducea cu o clătită uriașă și verde, mama, la mijloc, trebuie să fi arătat ca o dulceață de gutui”. Fumul din urma bombardamentului seamănă cu „un fel de balauri care suflau flăcări pe cozi
Proză 3D by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3988_a_5313]
-
atît, și nu mai mult. Polifonia e organizată simfonic; și în anii ce urmează, poetul va scrie o epopee. Revenind la dimensiuni, ele variază în funcție de registrul utilizat și de tonalitatea în care îl folosește tînărul Cărtărescu. Ironicul este percutant, „scurt”, răsucind versul într-un fel caracteristic, îndatorat ca tehnică lui Arghezi, dar deconstruind mai mult clișeele culturale decît pe cele sociale. Ironia lui Cărtărescu e a unui scriitor cultivat, iar intertextualitatea este interfața preferată. Levantul nu va putea fi gustat decît
Altceva by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3054_a_4379]
-
infinit mai importantă pe care eu nu o cunosc și la care până atunci n-am avut acces. Atunci s-au dat de perete ușile adolescenței sau poate chiar ale tinereții mele - atât de puternic, încât aproape s-au sfărâmat, răsucindu-se de mai multe ori din țâțâni, închizând și deschizând accesul între toate naivitățile și manipulările pe care le trăisem ca membru al generației mele. Atunci am descoperit propriul meu destin - al meu ca ființă deosebită de ceilalți, nu numai
Ușile date de perete by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/3069_a_4394]
-
S-au obișnuit cu zânatica, nurlia care nici măcar nu le dă atenție. Vine nechemata, intră că la ea acasă, În sala deschisă că un amfiteatru clasic. Rămâne acolo cu ceasurile. Nemișcata. Când te aștepți mai putin, tresare. Se ridică, se răsucește pe călcâie, fuge, iese prin spațiul Îngust, fără ca Încălțările ei să scoată sunete. Nimeni nu Îndrăznește să o certe, să-i ceară explicații. Mărțina face corp comun cu liniștea aproape primitivă, se simte iar că atunci, parcă ar fi fost
Vara Leoaicei. In: Editura Destine Literare by Melania Cuc () [Corola-journal/Journalistic/99_a_392]
-
aproape de neregăsit și de neîncadrat într-un stil anume. Un pas de deux nu are nimic dintr-o structură clasică. Pare o confruntare, o luptă mai curând, care pornește de la clasic dar se dezice de el curând, spărgând toate canoanele, răsucind toate mișcările. Neconvențională a fost, de la început, și structura trupei lui Alonzo King, de o mare diversitate etnică. Acest fapt a devenit astăzi unul obișnuit în întreaga lume, inclusiv în România, care are, de exemplu, mai mulți dansatori japonezi, în
San Francisco Lines Ballet by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4121_a_5446]
-
bustul pe soclu, Ovidiu căruia tot ei "i-au spart o arcadă". Bambi îmi povestește de bustul lui Cazzavilan căruia țiganii i-au luat în timp lanțurile de aramă care înconjurau soclul, apoi micile ornamente și felul în care este răsucit pe soclu. Nimeni nu se îngrijește de bietele noastre monumente, iar atitudinea omului mărunt este de a boicota personalitățile în efigie. La reședință, pe alee, trei milițieni supraveghează intrarea, supravegheați la rândul lor de un om de zăpadă care întruchipează
Dana Dumitriu în posteritate - Jurnal inedit din ianuarie 1985 by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Memoirs/9210_a_10535]
-
cu Dumnezeu/ spun asta de cîteva ori/ la răstimpuri/ și pe voci diferite// de la masa vecină/ o fată îl privește/ cu coada/ ochiului/ și își face cruce/ cu limba” (Erezie). Cu predilecție autorul se vrea un reporter al unui anodin răsucit spre senzațional. Luînd în mașină o femeie ieșită „la autostop”, încurcat în fața muțeniei acesteia, cade într-o dispoziție de povestitor, pentru a ajunge la următorul deznodămînt: „nici o clipă/ nu m-a privit în față/ iar la intersecții/ își făcea cruci
Un nou mal du siècle by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4099_a_5424]
-
arătând că "ciulamaua asta râncedă va provoca toxiinfecții epidemice". "Așadar, după alierea cu PSD și îmbrățișarea intimă cu PC Voiculescu, PNL se încurscrește cu PNG Becali. Minunat. O să apară pe FB câteva sute de comentarii indignate, despre Brătienii care "se răsucesc în mormânt" și vom merge mai departe. În turpitudine, prostie groasă, amoralism cinic - adică pe teritoriul "pragmatismului" cu o singură deviză: ciolanul uber alles :) vă spun, ciulamaua asta râncedă va provoca toxiinfecții epidemice. Politica nu mai poate fi reinventată decât
Baconschi, despre o fuziune PNL-PNG: O ciulama râncedă () [Corola-journal/Journalistic/41861_a_43186]
-
unde văzduhul i se închină. Lacul cu apele lui pofticioase pare o fațadă a lumii. Un ocean prizonier între margini tot mai hidoase Noi venim tot mai rar din istorie din urme adânci ce nu se mai știu. Din cuvinte răsucite-n auz și susurate prelung... Caii de azi poartă în coame izbânda viscolul iernii sau puhoiul căldurii limba cenușii pare o poftă de câine și sună din amintiri doar pașii lui Johan Wolfgang Geothe În casa copilăriei./ În tinda cea
Ioan Țepelea by Ioan Țepelea () [Corola-journal/Imaginative/10426_a_11751]
-
Alexandru LUNGU Chiromanție o floare cu petale subțiri și adânci își adia mireasma ocultă în neștiutul palmei liniile prevestitoare se răsucesc înăuntru-le în noduri nedezlegate până când (în care ceas îndepărtat?) floarea nepereche va cresta în palm tiparul literei ultime Alt răstimp în clinul nopții timpul se^nclină în aplecare lină părăsind o clipă văzutul ascuns în orologii clopote prelungi străbătând
Alexandru lungu by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/10194_a_11519]
-
aude cum bate inima copilului îngropat de viu. În pieptul celui ce trece se zbate o piatră să se întoarcă înapoi pe munte. Lumină din nouă stele se prelinge în ochii copiilor îngropați de vii sub drumuri. Nouă șerpi se răsucesc cu limbile spre soare pe trupul femeii ridicat din ape. Locul pietrelor de hotar sau osuarul ceresc - Însemn marginea lumii cu pietre de hotar desprinse direct din cer cu numele meu, cu însemnele zoroastrice și chipul animalelor - toate săpate adânc
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/10010_a_11335]
-
de soare Îi dă putere, formă și culoare. Fiecare sunet își cunoaște Putințele mărimii Dar toate se înalță Cu buza arsă De văpaia înălțimii. De-aici la steaua Cea mai depărtată E doar un pas mărunt de fată. De-aici, răsucită printre stele, Fâșia dură a visului Are prin ochelarii de sondor Dimensiunile abisului. Luceafărul, Anul V, Nr. 7, 1 Aprilie 1962 Poșta redacției: Andrei Permuter Prieteni Cu glasul vostru, ca o barcă-ntre tâmple, Alunecând pe marea sevelor de-april
Poeme în limba română ale tânărului Andrei Codrescu by Andrei Codrescu () [Corola-journal/Imaginative/10519_a_11844]
-
Smulse neterminate din cer. Casa s-ar aduna într-o nucă de aur și nuca ar fugi printr-o scorbură în pământ, dar în scorburi ninge de demult, vulpile roșcate-au luminat crăpând... Iarnă în oasele răzbunătoare, Iarnă în carnea răsucită în arcuri prelungi, în pântecele mamelor îngenunchiați copiii dorm întunecați ca niște dungi. Iarna sticlim crunt adunați în triunghiul cărnii pregătite să înnebunească de ger. Și motoarele, șirul absurd al motoarelor târăsc drumul sticlos în fier și zuruie sângele spart
Poeme în limba română ale tânărului Andrei Codrescu by Andrei Codrescu () [Corola-journal/Imaginative/10519_a_11844]
-
de greață din lume, doar că mi-am provocat-o mie. Persoana căreia îi era destinată n-a avut nici pe naiba, dar cu mine, timp de vreo oră s-a învârtit toată planeta, în timp ce o greață imensă mi se răsucea ca un burghiu în stomac. Mi-a trecut cu pastile și zăcut în pat. A fost pe jumătate nasol, pe jumătate amuzant. Sper să nu-mi vină vreodată ideea să conving pe cineva, în joacă, să se tundă la zero
Cum mi-am făcut rău singură by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18636_a_19961]
-
zi-mi cu cine trebuie noi să votăm” Nu îi spun cu cine cred eu că trebuie să voteze. Din spatele meu, cineva aruncă o părere, bătrânul o prinde din zbor și intră hotărât în curtea școlii. În timpul ăsta, eu mă răsucesc pe călcâie, la fel de poetic precum colbul străzii și mă întorc mai încolo, de unde venisem. Îmi vine să plâng, mă emoționează batrânii care par sau/și sunt neajutorați și mă cert un pic - “păi, îi frumos așa ceva?” - “în ziua în care
Eu cu cine trebuie să votez? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18930_a_20255]
-
câmp. “Nu pot, fă, să vă dau la scoala, trebuie să muncească cineva și pentru mâncare”. Se simțea vinovat câteodată și le mai dădea bani, în zi de târg, să-și cumpere stamba pentru fuste, iar ele o vopseau, după ce răsuceau pe ici, pe colo boabe de fasole, ca să iasă un model cu flori, isi coseau singure fustele și ieșeau pe seară, în sat, fudulindu-se. Eu mi-l amintesc muncind fără de odihnă, cu gesturi molcome și vorba blândă, un bătrân
Maica și Gheorghe al lui Roiu by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18927_a_20252]
-
întreabă din nou ce am (încă refuzam să vorbesc germană), îmi ia sânge și-mi dă un borcănel în care să fac pipi. Revin în sala de așteptare și când să mă așez pe scaun simt cum ceva mi se răsucește puternic în partea de dreapta jos a abdomenului. Mă scufund în agonie dar doar pentru o milisecundă, cum ating scaunul crampe peste crampe îmi confirmă că e o idee mult mai bună să stau în picioare. Nu mi-a plăcut
24 de ore mizerabile în țara perfecțiunii by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18923_a_20248]
-
creștet, avea câteva riduri în colțurile ochilor, era ușor transpirat. Așa că îi spuse: - Tu nu mă mai iubești, Menașe... - Da, mormăi Menașe, abia dacă acoperă scumpirile... - Tu nu mă mai iubești ca altădată! insistă Rozica. - Fii atentă și tu, se răsuci el ușor. Oferă un plus după trei luni, calculat pe optzeci la sută și o singură lună, cu majorările de prețuri, îți înghite toată diferența... - Nici măcar nu ești atent la ce-ți vorbesc, se supără femeia. Cred că au trecut
SCHIŢE UMORISTICE (64) – DOLEANŢE ROMANTICE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373723_a_375052]
-
ai citit vreo carte siropoasă de la madam Oițerman? Sau ai văzut un film în care el o iubește în contra voinței familiei...? Cu romantism vrei să cumperi sandale băiatului? Cu poezii vrei să te duci în piață sau la supermarket? Se răsuci cu totul înspre ea. Zâmbi blajin și îi șopti: - Există o singură soluție. Nu e cea mai romantică, dar... - Dar? întrebă ea jucăuș, ca o fetișcană. - Grevă! șopti Menașe. Să facem grevă! - Du-te-n colo! rosti sever Rozica și
SCHIŢE UMORISTICE (64) – DOLEANŢE ROMANTICE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373723_a_375052]