1,461 matches
-
-o deja peste tot în culise, sări Matthew. — Nu mă interesează unde ați căutat-o - toată lumea să meargă după Violet! Acum! Practic, ultimul cuvânt era un strigăt. Urmat de zgomotul artificial amplificat a nenumărate tropăieli grăbite pe scenă, în căutarea rătăcitoarei Violet. Îl privii pe Hugo, care se uita lung la mașina de cafea. —Nu-i a bună, observă el, aproape șoptit. —Pace ție, maestru al eufemismelor, zisei eu cu sarcasm. —Hm. Făcu stânga împrejur, iar privirea lui gri, pierdută undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
în șiroaie pe acoperișuri, la margini de răzoare, dar după puțin timp dispar. Dar unde dispar, bunico? Picăturile de ploaie intră în pământ și de acolo le iau plantele. Prin rădăcinile lor trec în frunze, în flori, iar alți stropi rătăcitori, transformându-se-n vapori, se ridică iar în nori. Vaporii se-nalță ca niște balonașe spre cer și acolo se strâng într-un covor de nori? Da, covorul de nori este purtat de vânt până când o suflare rece îl face
Lacrimile cerului. In: ANTOLOGIE:poezie by Andreea Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_690]
-
și tăcerea, ăsta-i destinul meu...! murmură el, și o sudoare rece îi umezi rădăcina părului pe cap. O suferință surdă îi apăsă inima din cauza acelei remușcări otrăvite...și a simțământului de vinovăție. i ii i -Ce am ajuns!... umbră rătăcitoare printre crucile cimitirului. Nu meritam nici să merg în umbra ei măcar!... murmură el cu ochii scăldați în lacrimi. Nu mai adormi, rămase treaz până se făcu ziuă... Colinda Crăciunului ... Am ajuns și în ajunul Crăciunului, iar zăpada a întârziat
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
a întors viața înapoi în trupul pe care aproape îl părăsise. Din nou, o crăpătură de ceață îi intră în ochi. Licărirea prin crăpăturile subțiri ale ochilor, dădea semne că mai există viață în trupul ei. Ochii ei, într-o rătăcitoare plutire, întâlniră chipul Preotului și al Maicii Superioare... Îi recunoscu. Amintirile pluteau în noaptea sufletului ei, de-a valma. Cât ar fi vrut să le întindă mâna... să le spuie ceva de mulțumire... de iertare!... Obrazul i se trăgea clipă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
care se deschide În fața noastră, mergem direct către luminile aurorei boreale. În dansul culorilor ei, făptura translucidă a lui, a străinului din țara gheții, mă va Întâmpina astă-seară cu brațele deschise. În umărul lui rotund și pufos, ca un sân rătĂcitor, ajuns prin cine știe ce peripeții la Îmbinarea dintre corp și braț, Îmi voi săpa cuib. Cât de mult mă bucur că ai ajuns ! Îmi va spune angalok-ul, Îmbrățișându-mă. Bine ai venit acasă ! Și ne vom pierde În dragostea particulelor solare
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
care se deschide în fața noastră, mergem direct către luminile aurorei boreale. În dansul culorilor ei, făptura translucidă a lui, a străinului din țara gheții, mă va întâmpina astă-seară cu brațele deschise. În umărul lui rotund și pufos, ca un sân rătăcitor, ajuns prin cine știe ce peripeții la îmbinarea dintre corp și braț, îmi voi săpa cuib. Cât de mult mă bucur că ai ajuns ! îmi va spune angalok-ul, îmbrățișându-mă. Bine ai venit acasă ! Și ne vom pierde în dragostea particulelor solare
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
cu barbă sau fără; cînd se retrăsese, banda Îi organizase o Înmormîntare; se Întristase mult atunci, dar Începuse să simtă o oboseală; din pricina prea multului citit, Îi spuse Jesper, Don Quijote chiar se țicnise din pricina asta. Thomas, În loc să o ia razna, rătăcitor, devenea pieton, un casnic fără căsnicie, dascăl al unor parapiteci ce se mirau când Îl vedeau venind la cursuri În costum, cu cravată; puteau să spună că trecerea anilor nu aducea neapărat Înțelepciune. Știau că fusese un bandit, l-ar
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
plouă, ninge, bate vântul, apun și răsar sori. Și-n sângele nostru nu cad stele spre a-și recăpăta sclipirea? Nu-i loc sub soare ca să mă rețină și nici umbră să mă adăpostească, fiindcă spațiul devine vaporos în avântul rătăcitor și-n fuga nesățioasă. Ca să rămâi undeva, ca să-ți ai "locul" tău în lume, trebuie să fi împlinit miracolul de a te fi aflat în vreun punct al spațiului, negârbovit de amărăciuni. Când te găsești într-un loc, nu faci
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
o povară voluptuoasă pentru cel ce le împarte și pentru cel ce le primește. O inimă atinsă de delicatețe greu poate supraviețui unui surâs duios. Tot așa, sânt priviri după care nu te mai poți hotărî pentru nimic. Un fulg rătăcitor prin aer este o imagine de zădărnicie mai sfâșietoare și mai simbolică decât un cadavru. Tot așa, un parfum neobișnuit ne face mai triști decât un cimitir, precum o indigestie - mai gânditori decât un filozof. Și mai mult decât catedralele
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cineva, că n-au stat în zadar? De ce ființa singură, cu ochii plecați de-o atenție obosită, și de ce orice vietate ne pare că n-au ce aștepta, că nu este un ce, în afară de atracția caldă și rece a morții, rătăcitoare prin deșerturi, cafenele, paturi vechi și colțuri de stradă? Să nu existe întîlniri decât cu ea? Pe cine, pe cine poate aștepta un muritor fără să moară? Mergi în calea lui ca să trăiești, să "trăiești" lângă un muritor? Ce îngrozitor
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
De la o vreme nu mai poți inventa voluptăți și nici sorbi delicii, decât în aromele insinuante, în mrejele îmbătătoare ale nefericirii. Cum numai întîmplarea le face triste, pândim și noi prilejul pentru un exercițiu de gust, ahtiați de umbre feminine, rătăcitori nocturni ai iubirii și paraziți îngîndurați ai lui Eros. Femeia-i Paradisul ca noapte. - Așa se proiectează în setea de obscuritate mătăsoasă, de-ntuneric dureros. Patima amurgurilor o așază în centrul zvârcolirilor noastre - vietate anonimă transfigurată de gustul nostru de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nostru de viață. Ce vor fi căutat ungurii în Europa? Și cum s-au putut opri printre noi? Ungurii au în ei instincte de nomazi. Așezîndu-se și fixîndu-se într-un spațiu determinat, ei n-au putut înfrînge o nostalgie de rătăcitori. Agricultura și păstoritul nu convin sufletului lor barbar. Setea lor de spațiu și-au domolit-o prin cântec și urlet. E singurul popor care mai știe zbiera. Urletul este o disperare în fața spațiului. De aceea, de câte ori ești nemângâiat la șes
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ei... Închipuiește-ți acum că acea copilă ar fi a ta... că ai vedea-o luminând pădurile negre a domeniilor tale cu frumusețea ei angelică, că ar ședea lângă izvoarele albastre ale codrilor tăi și și-ar împleti cununi așteptând pe rătăcitorul ei iubit să răsară din cărările înguste de munte pentru a se așeza lângă ea, pentru ca ea să-i acopere fruntea și pieptul cu flori... spune... n-ai iubi-o tu? Eu sunt înamorată de ea... - Un înger, doamnă! zise
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
caleidoscopic-spectaculare, face loc rătăcirii Însinguratului Într-o lume ostilă, În care relațiile altădată tonifiante pînă la exaltare devin din ce În ce mai labile. Lui Ulise, celui deschis aventurilor revelatoare, i se substituie omul care și-a pierdut umbra, românizatul Petre Schlemihl ori evreul rătăcitor Ahasverus, ca embleme ale Înstrăinării: Singur, singur Plutesc peste mahalaua depărtată ........................................ Sunt singur prin cositorul Înviind cohortele de Îngeri. Fără umbra mea ruptă fărîme ca o scrisoare aruncată vîntului, Fără umbra mea care era scara de mătase conducînd spre balconul
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
urma să vină la noapte. Oricum, n-ar fi putut înțelege. Pentru el, compasiunea și mila, uitarea și iertarea erau același lucru. Într-adevăr, în vremurile vechi, Berti ar fi putut fi unul dintre apostoli. Acum era doar o ființă rătăcitoare ; destinul nu-l întâlnise de două ori în același loc, ca să-l țină minte și să-l lovească. Și pentru a-l scuti de explicații împovărătoare și inutile, Rada șterse cu migală masa, spălă vasele și le așeză înapoi în
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
care îl am și să-mi doresc un altul, după cum pot să contest prestigiul oricărui hotar: să repudiez sexualitatea în principiu și să resimt tentația androginului; să nu-mi priască nici un loc, să fiu distopic, mânat de instinctul apodemiei, etern rătăcitor; să nu mă simt bine în nici un trib al lumii, să vreau să-mi pierd orice rădăcină. Însă acest mod de a considera setul de limite primit - contestarea unei forme anume în care ești fixat sau contestarea a tot ce
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
instalat în spirit care e prostia, acea persistență în fals capabilă să nască o constelație de riduri ale minții, o schimonosire a ei, nu ar fi cu putință. Prostia este aberația care a primit o consacrare afectivă, iar prostul, un rătăcitor îndrăgostit de rătăcirea lui. Pentru că este o eroare consacrată afectiv, bazată pe iubirea mea de mine, prostia se sustrage criticii permanente a intelectului și tocmai de aceea ea devine și rămâne prostie. Opțiunea mea, demersul meu sânt eronate, dar, pentru că
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
este trecut într-un registru epic și dramatic. Timp de două ore, Noica reface itinerarul lui Sorel, marcând fiecare pas, recapitulând periodic, creând suspansuri, întreținînd tensiunea și stârnind curiozitatea, producând spectaculoase "răsturnări de situații", făcând din autorul logician un cavaler rătăcitor care îi întîlnește în drumul lui pe Frege, Wittgenstein și von Wright, li se alătură o vreme, despărțindu-se de ei în final pentru a-și găsi drumul către un nou Land, în care logica este pusă să însoțească istoria
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
dar astăzi dorințele sale sunt aproape întîmpinate, atât prin înrîurirea talentului său de executor, cât și prin simțământul foarte natural al publicului că trebuie să susțină pe un artist român mai mult decât pe concertiștii străini care în calea lor rătăcitoare se opresc și prin orașul nostru. [23 martie 1877] TEATRU ["DEȘI ANUNȚASEM... "] Deși anunțasem sfârșitul stagiunei, totuși compania dramatică a găsit cu cale a-i da o încheiere mai frumoasă și mai surprinzătoare, pregătind anume o piesa nouă națională, compoziție
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
bărbăția vreunui "strămoș" al bardului. Știm numai că bacalul grec a lui Moruz Vodă, a cărui dugheană era în colțul casei de astăzi..., ulița mare, se numea Hagi-Petcu și că acest nume conține în mod embrionar toată spița neamului barzilor rătăcitori. Iar cât despre cele câștigate sub definita * grijă austriecească, știm numai că aceste titluri (von pur și simplu) s-a dat oricărui mazil (ruptaș) a părții anexate din Moldova. Noi nu ținem acestea, suntem aceia cari ne speriem mai puțin
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
le înfățișeze în postura de victime pe unele eroine ale sale, gesturile lor nu pot fi totuși întru-totul scuzabile sau acceptabile, pentru că neștiința și naivitatea au un preț: Hypsipyle, deși generoasă și primitoare, îl acceptă prea ușor pe Iason, străinul rătăcitor în căutarea lânii de aur, încredințându-i chiar și bogățiile proprii. Va fi părăsită la fel de ușor cum a fost și sedusă, resemnându-se în suferință și murind cu ea: „Ea însăși credincioasa lui nevastă/ O viață îi rămase, pururi castă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
a face comerț, ci din simpla dorință de a vedea lumea și de a afla lucruri noi”. Prin concepțiile sale, pare a da glas Înseși opiniilor lui Plutarh. - Lamprias, „protagonistul” dialogului, tot o „voce” a lui Plutarh Însuși. - Didymos, poreclit „Rătăcitorul” (Planetiadis), adept al cinicilor, cu totul străin de tonul academic al discuțiilor. - Cei doi „străini”, oaspeți Întâmplători ai Oracolului, invitați, cu eleganță, să nu participe la discuții. - În aceeași situație de outsider se găsește și tânărul Heracleon din Megara, un
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
ne privește pe toți. Așa că Încercați vă rog să nu vă Încruntați sprâncenele”. 7. Prin urmare, ne-am alăturat lor, am luat loc pe scaune și, (413) de Îndată ce Demetrios a propus subiectul ce urma a fi dezbătut, Didymos, cinicul, poreclit „Rătăcitorul” șPlanetiadisț 2, sări ca ars de pe scaun și strigă, lovind de două sau de trei ori cu bastonul În pământ: „Ai, ai, ai”, se jelui el - „dar tare mai e grea problema pe care ne-ai adus-o aici și
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
5, (B) la lumina torțelor, conducând un băiat ai cărui părinți sunt În viață, pentru ca apoi să dea foc construcției de lemn, să răstoarne masa și s-o ia la goană, fără să Întoarcă capul - la care se adaugă fuga rătăcitoare a băiatului, precum și purificările care au loc la Delfi, ei bine, toate acestea ne fac să credem că este vorba de un mare și Îndrăzneț sacrilegiu. Este absolut ridicol, prietene, să credem că Apollo, pentru că a ucis o bestie, a
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
le înfățișeze în postura de victime pe unele eroine ale sale, gesturile lor nu pot fi totuși întru-totul scuzabile sau acceptabile, pentru că neștiința și naivitatea au un preț: Hypsipyle, deși generoasă și primitoare, îl acceptă prea ușor pe Iason, străinul rătăcitor în căutarea lânii de aur, încredințându-i chiar și bogățiile proprii. Va fi părăsită la fel de ușor cum a fost și sedusă, resemnându-se în suferință și murind cu ea: „Ea însăși credincioasa lui nevastă/ O viață îi rămase, pururi castă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]