2,974 matches
-
căpetenia; pe urmă, fără o vorbă, li se alătură, rămânând ultimul. Tovarășii săi îl urmară. 19 Coborând către Lemanus, oamenilor lui Geremar nu le trebui mult până să regăsească urmele celor doi frați. Pe o pantă acoperită cu iarbă, un războinic găsi iarba călcată și descoperi balegă de cal; descălecă imediat și îngenunche să vadă mai bine, apoi se grăbi să-i cheme pe ceilalți și le spuse că, după părerea lui, urmele erau foarte recente. Geremar îi aruncă atunci lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-i răspundă, Geremar îmboldi animalul și se repezi la vale, urmat imediat de oamenii săi. De această dată, Balamber nu mai zăbovi; strigă în urechile calului și îl lansă, la rândul său, în galop, ajungându-i repede din urmă pe războinicii burgunzi. Sosiră la un pâlc de arbuști., iar Geremar, nepăsător față de tufele ce zgâriau picioarele cailor, se aruncă pur și simplu în desiș. înconjurând fiecare în felul său punctele unde era vegetația cea mai deasă, războinicii, unul după altul, ieșiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
repede din urmă pe războinicii burgunzi. Sosiră la un pâlc de arbuști., iar Geremar, nepăsător față de tufele ce zgâriau picioarele cailor, se aruncă pur și simplu în desiș. înconjurând fiecare în felul său punctele unde era vegetația cea mai deasă, războinicii, unul după altul, ieșiră la lumină, pentru a se găsi în fața văii largi ce adăpostea lacul înconjurat de lanțuri de munți, și, după o altă coborâre scurtă, se opriră pe un pisc stâncos ce se ridica vertical deasupra apelor sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
iar în urmă cele două escorte, mergeau împreună pe drumul plin de oameni care, urmând o pantă ușoară, traversa centrul intens populat al cetății. Pe măsură ce se apropiau de Pretoriu, mulțimea devenea nesfârșită, iar înaintarea micului cortegiu era tot mai anevoioasă. Războinicii burgunzi, aproape toți călare și înarmați până în dinți, își făceau drum cu slujitorii lor printre cetățenii galo-romani. Atmosfera generală era mai puțin sumbră decât s-ar fi așteptat Sebastianus; sfidând riscul de a se confrunta cu acte de violență din partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
desfășura adunarea. Cu mare greutate, începură să străbată mulțimea nemișcată și tăcută, în mod vizibil încordată și pătrunsă de resentimente întunecate. Erau câteva sute de oameni înarmați; mulți dintre ei se înălțau pe vârfurile picioarelor ca să vadă mai bine un războinic în floarea vârstei, îmbrăcat cu cămașă de zale, ce vorbea de pe mica scară a ceea ce odinioară fusese palatul guvernatorului roman. în el, Sebastianus îl recunoscu pe Gundovek. în spatele vorbitorului, trupul lui Waldomar și cel al fiului său, cu armele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Sebastianus nu putuse să prindă ultimele cuvinte ale lui Gundovek, dar își dădu seama că acesta văzuse heraldul ce își făcea loc prin mulțime și se întrerupsese; coborând în piață, înainta, la rândul său, cu pas măsurat, invitându-i pe războinicii săi să facă loc. în tânărul blond și cu trăsături hotărâte ce îi stătea alături, Sebastianus îl recunoscu îndată pe Chilperic. Oprind calul, Alpinianus întinse spre el brațul și îl prezentă regelui - de fapt, mai mult pentru publicul prezent decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și cârlionții deși, castanii, prin care nu puține matroane din Roma găseau că e un deliciu să-și plimbe degetele inelate; îi dădu lui Vitalius coiful, își puse o mână pe piept și, contemplând cu o privire lungă trupul marelui războinic - pe care, de altfel, nu-l cunoscuse niciodată în viață -, își plecă scurt capul, în semn de adâncă durere. Făcu, după aceea, un pas înapoi și în acel moment întâlni privirea Fredianei. Era palidă, încordată, încercarea prin care trecea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
arogantă, aprobă energic, reluând întrebarea: — Da, ia spune-ne, soldățelule, pe cine trimite împăratul tău? Concubinele lui? Sau poate o armată de eunuci pictați? Din nou, un cor de râsete se ridică din masa de oameni. Sebastianus intui că acel războinic trebuia să fie de rang mai înalt, căci era înconjurat de o suită consistentă de oameni înarmați, care îl sprijineau cu sporovăiala lor. în sarcasmul său, în privirea sa arogantă putea citi o ostilitate bine înrădăcinată și de neînlăturat. — Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să forțeze imediat nota și să-l denunțe fără întârziere pe asasinul lui Waldomar. Poziția sa era prea înaltă și nu-și putea permite să dea greș. Furios, se întoarse, hotărât să ia din nou cuvântul, dar, între timp, un războinic atletic, cu craniul ras și ochi vicleni și cu mustăți lungi și răsucite, i-o luă înainte. Bărbatul, care purta o comodă, dar eficace armură de piele, întărită cu zeci de nituri metalice, urcase deja până la jumătatea scării și dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o comodă, dar eficace armură de piele, întărită cu zeci de nituri metalice, urcase deja până la jumătatea scării și dădea din mâini, încercând să atragă atenția auditoriului. Apropiindu-se de Sebastianus, fără să bată la ochi, Alpinianus arătă către acel războinic și îi șopti: Voiai să-l vezi pe Gualfard? Uite-l, e cel de colo. — Și Gundovek? Ce face? — Șovăie. Fără Waldomar, e ca fără o mână. Situația e cât se poate nesigură. Soarta acestei adunări stă în mâinile tale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
un martor: Un țăran marcoman care a condus un principe hun până la câteva mile de aici, la o întâlnire cu acest asasin, și apoi a văzut cu ochii lui ambuscada. O clipă mai târziu, Audbert fu împins în mijlocul masei de războinici. Iar Gundovek îl întrebă aspru: — Deci? Ce-ai de zis? Ce-ai văzut? Strângând din umeri și rotindu-și ochii de jur împrejur, vizibil înspăimântat, marcomanul bâlbâi: — Eu... eu l-am văzut! — Ei bine, ce ai văzut? Audbert înghiți în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
bâlbâi: — Eu... eu l-am văzut! — Ei bine, ce ai văzut? Audbert înghiți în sec și privi în jur pierdut. Deschise gura, dar vocea îi ieși sugrumată și nu fu în stare să articuleze vreo vorbă. Privirile a sute de războinici erau ațintite asupra lui. — Vorbește, la naiba! îl somă romanul, scuturându-l de gulerul tunicii. Țăranul își făcu curaj și, frământându-și mâinile, arătă cu capul în direcția lui Gualfard, care îl privea de parcă ar fi vrut să-l mănânce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
amenințat că mă va ucide, că o să se răzbune pe familia mea, și atunci eu... Și acest Balamber l-a întâlnit pe Gualfard? Audbert încuviință energic: — Da, așa e! Și pe urmă... — Și pe urmă?... Pe urmă, a doua zi, războinicii care îl însoțiseră pe Gualfard l-au pândit pe Waldomar și l-au ucis, împreună cu toată escorta lui. Eu... am văzut totul. Un murmur de stupefacție urmă acelor cuvinte. Frediana, care se ridicase din jilțul său și își făcuse loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
îl însoțiseră pe Gualfard l-au pândit pe Waldomar și l-au ucis, împreună cu toată escorta lui. Eu... am văzut totul. Un murmur de stupefacție urmă acelor cuvinte. Frediana, care se ridicase din jilțul său și își făcuse loc printre războinicii masivi, veni înaintea lui Audbert. Grimhilde, cu o expresie de spaimă în frumoșii ei ochi albaștri, o ținea de mijloc, mai mult ca să o rețină, de fapt, decât ca să o protejeze ori să o consoleze. Tânăra se smulse din brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
din nou o mișcare agitată, ca o clătinare de valuri. Prompt, Mataurus se postă în fața lui Audbert, înfruntându-l pe Gualfard, care se repezise înainte cu sabia ridicată. Gundovek se interpuse între ei și, cu un reflex extraordinar, apucă încheietura războinicului și îl opri, în vreme ce gărzile sale aținteau armele către scutierii care îi apărau spatele. Gâfâind, ținut de mâini robuste și de săbiile îndreptate spre el, Gualfard strigă: — Nu pot să tolerez un asemenea afront! Nu se poate să-i dați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fără cuvinte. — E o mare onoare pentru mine, reuși să-i răspundă, înainte ca ea să-i întoarcă brusc spatele, fugind înapoi lângă protectoarea sa. Admirându-i silueta zveltă ce se îndepărta iute, pentru a se pierde repede în furnicarul războinicilor, simți născându-se în sufletul său și umplându-l cu totul o forță misterioasă și puternică și știu că avea să învingă - fu sigur de asta. La un semn al lui Gundovek, sunetul unui corn dădu semnalul de început al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
grea, dar îi permitea să aplice lovituri la fel de eficiente și cu dosul ei, nelăsându-i lui Sebastianus răgazul să răsufle; șuieratul pe care-l scotea, tăind aerul, ar fi fost el singur de ajuns ca să îngrozească nu doar un singur războinic. Romanul, cu mare mobilitate a picioarelor, se retrăgea și para cu greutate, căutând să nu primească direct loviturile, ci să le devieze pe cât îi stătea în putință, ca să nu-și piardă scutul prea curând. Cu toate acestea, deși era întărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
singur om, ei se puseră în mișcare într-un tumult, dar întâlniră sulițele ațintite către ei ale gărzilor lui Gundovek. Pentru câteva clipe, într-un vacarm de glasuri, piața fu teatrul unui vălmășag violent, de scurtă durată, totuși, căci acei războinici se treziră iute în incapacitate de a mai face ceva. Apropiindu-se de Sebastianus, Gundovek abia de privi trupul trădătorului. îi zâmbi învingătorului, bătându-l pe umăr: — Frumoasă luptă! spuse cu un surâs. Nu mă așteptam la mai puțin de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
putea să vorbească în liniște, cu atât mai mult cu cât acel episod îi stârnea din plin curiozitatea. O clipă mai târziu, atenția le fu atrasă de Gundovek, care, după ce urcase repede în capătul micii scări, își reluase discursul înaintea războinicilor săi. Vorbea despre o judecată divină, despre justețea cauzei pentru care își chema poporul să lupte, despre inevitabila victorie. Mulțimea îl asculta acum cu încredere, vibrând de un freamăt nou, de o nouă înțelegere. Sebastianus se străduia să fie atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
asculta acum cu încredere, vibrând de un freamăt nou, de o nouă înțelegere. Sebastianus se străduia să fie atent la cuvintele sale înflăcărate, dar, între timp, mâna sa o strângea încă pe aceea a Fredianei. 24 în aceeași seară, înaintea războinicilor reuniți în marea piață a Pretoriului, episcopul celebră liturghia și ritualul funebru pentru Waldomar și pentru tânărul Waltan. Doar cu câteva ore înainte, fără nici un vot împotrivă, adunarea capilor hotărâse în favoarea respectării alianței; în așteptarea armatei imperiale, care trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
asiste la despărțirea ei de Gundovek. însoțit de Vitalius, în schimb, ajunse din urmă, călare, îndureratul cortegiu puțin dincolo de Poarta de Miazăzi. Cele două sicrie de stejar, acoperite de flori, călătoreau în care trase de boi, escortate de douăzeci de războinici de-ai lui Gundovek. Sebastianus fu surprins să o vadă pe Frediana pe cal și în haine bărbătești - cu o scurtă din piele de căprioară și pantaloni de in mulați, ce îi scoteau în evidență picioarele lungi; de fapt, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
foarte departe? Nu. O călătorie de doar două zile. E drept ca tatăl meu să fie înmormântat acasă la el, în mijlocul poporului său. Dar o să ne revedem curând. în douăzeci de zile voi fi aici cu cel puțin trei sute de războinici. — Ar trebui să fie de datoria bărbaților să conducă pe ați bărbați la luptă. — Nu mai sunt bărbați în familie. Răzbunarea e, deci, sarcina mea. Văzând că la șodul ei atârna o sabie, Sebastianus observă: — Te delectezi cu folosirea armelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se întoarse, în sfârșit, să-l privească: — Am înțeles, Audbert, dar ți-am spus deja să nu-ți faci griji; ieri am vorbit cu Gundovek și am obținut pentru tine o mică escortă care o să te însoțească până acasă. Sunt războinici încercați și, dacă vrei, o să te însoțească înapoi, aici, împreună cu toată familia, animalele și toate lucrurile tale. Gundovek îți va da pământuri prin părțile astea. Marcomanul căscă ochii și îi luă o mână între ale sale, strângându-i-o cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
trecătoarea și, întrucât noi o să ne opunem, o să ne luptăm. Ar trebui să treacă pe la Augusta și mi-ai spus că te-ai îngrijit să fie bine supravegheată. — Da, din fericire, Reinwalt e cel care o va apăra. E un războinic încercat și valoros. Are o răspundere enormă: dacă gepizii trec Rinul, pot să ajungă aici în trei zile. în orice caz, din precauție, trebuie să părăsim satele și burgurile ce nu pot fi apărate și să ne limităm la supravegherea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cei mai mulți înrolați în milițiile care, din văile alpine și de la câmpie, veneau în număr mare spre Genava. întreaga regiune, pe de altă parte, se mobiliza pentru război: zi de zi, de prin sate, veneau către punctele de adunare sute de războinici burgunzi, fiecare din ei însoțit nu numai de scutierul său și de servitori helveți înarmați, ci și de o mică trupă de țărani înarmați cu securi și sulițe. Cu surprindere, Sebastianus costată că, deși nu trecuseră nici zece ani de când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]