1,968 matches
-
-mi schimbe viața. Atunci, când începusem să fiu tot mai strâns legat de Lia. Într-o după-amiază, tot așa, pe la început de februarie, am așteptat-o în stația tramvaielor de la Cișmigiu. Am vrut să traversăm Cișmigiul, apoi ea s-a răzgândit, spunea că voia să-și cumpere ceva de la o mercerie de lângă „Tic-Tac“. Îmi povestea de-ale ei, cu vorbe aiurea, nehotărâte și absente. Se gândea la ceva, simțeam, și nu știa ce să facă, să-mi spună sau nu. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
la subsolu’ cu tivitoare. Nu le-avea deloc cu morala de societate Riki. Am plecat împreună. Am mers mult prin ploaie, ocolind pe străduțele din spatele Muzeului, amânând parcă să ajung la stația tramvaiului de pe chei. Cât am așteptat, s-a răzgândit. Nu mai avea chef să vină la mine. Mi-a promis că ne vom vedea altă dată. A plecat, lăsându-mi un număr de telefon. Am rămas în stație, rezemat de grilajul metalic, privind, așa cum priveam de atâtea și atâtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
dau de spaima Bulevardului, am luat-o eu de mână și am tras-o pe malul celălalt, lângă vitrina cu gablonzuri. N-a spus nimic. A dat doar să mă tragă iar după ea pe celălalt trotuar. Apoi s-a răzgândit. A izbucnit în râs, lipindu-se de mine, și am pornit în jos pe Bulevard. Nu știam pe atunci nimic despre coborârea în text. Nu-mi imaginam că poate exista așa ceva. Nu credeam - n-aveam cum să cred - în acei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
în râs: — Nu vrei să lași pixul acela și să-ți faci lucrarea? Am clătinat din cap, îmbufnat, amuzat. — Nu știi? Am clătinat iar capul. Începusem să mă joc cu ea. Simțeam că și ea intră în joc. S-a răzgândit, brusc. — Bine. Ai doi. Și cu optul de data trecută, ai scăpat. Poți să pleci. Cred că-i cel mai dur șut în fund pe care l-am luat vreodată. Acum îmi lungesc așteptarea, trecerea în zadar, cu citiri din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mine. „Toarșu’ - mi-a spus cel care-l chemase pe Paulică - vă rog io, mă-nțelegeți, se face reportaj filmat în direct la televizor, ziceau că vine la opt, când își exprimă votul tovul primar, da’ uite că s-a răzgândit și ne-a telefonat că vine la deschiderea secției și ne trebuie și șoim. Luați-l dumneavoastră pe puștiu’ și, când intrați în sală, îi dați buletinul, îl aplecați și el bagă votul în urnă. Și zâmbitor, și cu entuziasm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de nepovestit aproape. Pornisem spre Patriarhie, la slujba de Înviere. Mă înțelesesem să merg împreună cu T., apoi să venim la mine acasă și să petrecem prima dimineață de Paște împreună. Spre seară, mi-a telefonat că nu mai vine. Se răzgândise. Nu voia să fie văzută la slujba de la biserică. Primise viză pentru o documentare în Iugoslavia, după lungi așteptări și inerente mizerii (șeful ei o tot toca să declare de unde făcuse rost de dolari să-și plătească șederea, cu cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
contribuții din ultimii patru-cinci ani și mă omeneam cu un șpriț mai acătării. Așteptam să treacă și după-amiaza aceea, searbădă, ca multe altele de pe atunci. Trombă m-a văzut. A dat să se ridice, să vină spre mine. S-a răzgândit. S-a prăbușit în scaun, izbucnind în râs. Mi-a făcut doar gestul acela prostesc, cu palma dreaptă peste încheietura mâinii stângi, lăsând brațul să se bălăngăne în sus și în jos, cu pumnul strâns și, pentru a adânci semnificația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nici un rost de beție. La al meu chiar se potrivește. Dar la tine simt că e altceva, care te sperie, ceva care vine de peste tine. Va încerca să se apropie ea de mine, schimbându-și locul pe canapea. Se va răzgândi, foindu-se doar, ca și cum își înșuruba mai bine fundul. — Vine poate de peste noi. Poate ai avut dreptate. Ne-am mai întâlnit cândva. Și ce-i cu asta? Nu-i mai important că suntem, acum, aici? Chiar nu crezi că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
aspră. Gâtlejul parcă dat cu glaspapir. Fața moale, boțită semăna cu o foaie de ziar, pe care cineva ar fi vrut s-o arunce inițial la coșul de gunoi, aflat sub chiuveta plină de farfurii murdare, dar s-ar fi răzgândit Între timp și a aruncat-o pe pat, În mâinile unui om aflat În agonie. Degetele lui Noimann strângeau cu nedumerire cocoloșul ușor jilav, dând peste tot felul de riduri și Încrețituri, tot frământându-le și netezindu-le pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
timp sub tălpi. Stomatologul dădu să se Împotrivească, dar simțurile nu-l mai ascultau. Picioarele i se făcuseră ca de cârpă. „Acum totu-i În ordine”, Îl informă acela, „așa că vom putea trece la treabă... Putem Începe sau v-ați răzgândit?” Noimann nu se răzgândise, deși, la drept vorbind, amprenta pe care o pusese pe formularul prezentat de medic Începuse să-l neliniștească. În afară de aceasta, deși nu-și putea mișca picioarele, degetele Îl ardeau. Între timp, ciungul Îndreptase lampa reflectoare Înspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
dădu să se Împotrivească, dar simțurile nu-l mai ascultau. Picioarele i se făcuseră ca de cârpă. „Acum totu-i În ordine”, Îl informă acela, „așa că vom putea trece la treabă... Putem Începe sau v-ați răzgândit?” Noimann nu se răzgândise, deși, la drept vorbind, amprenta pe care o pusese pe formularul prezentat de medic Începuse să-l neliniștească. În afară de aceasta, deși nu-și putea mișca picioarele, degetele Îl ardeau. Între timp, ciungul Îndreptase lampa reflectoare Înspre tălpile lui Noimann și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
să vă bateți joc de mine”, murmură ca-n transă Noimann. „Nu mi-aș permite luxul ăsta. Suntem, În fond colegi, chiar dacă facem parte din branșe diferite.” „După cum observați, eu nu sunt ciung”, se gândi să spună Noimann, dar se răzgândi. Celălalt Însă păru să-i fi ghicit gândurile, căci spuse: „Desigur că nu sunteți infirm ca mine. Dar sunteți Într-o situație nu tocmai fericită. Ați putea să vă pierdeți piciorul...” „Lăsați piciorul la locul lui. Mai bine lămuriți-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
n-avea decât să se strecoare În cavou. Inginerul Satanovski, poate chiar și Noimann, erau dispuși să Încerce diverse experiențe pe pielea lor. În ceea ce-l privește, Oliver avea de Îndeplinit pe lumea asta o altă misiune. ...„Ba, nu!” se răzgândi inginerul. „În același timp e a unuia și a celuilalt. De aici și toată nebunia. Vom Împărți femeia Între noi ca pe-o ofrandă...” Discuția aceasta fără rost continuă mult și bine. Satanovski se Învârtea În jurul femeii, sorbind-o din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Bucuria de a trăi ce se revărsa din cer asupra lui trebuia sărbătorită. Noimann Își duse mâna spre buzunarul de la piept, unde se afla sticluța plată de coniac, pe care o folosea, de obicei, În situațiile de criză. Dar se răzgândi: mahmureala Îi trecuse aproape cu totul. Noimann reînviase. Pe stradă pășea acum un alt Noimann. Prospăt ca un nou-născut. Stomatologul Își privi din nou umbra. Umbra sa degaja lumină. Bucurie de a umbla, dimineața, hai-hui, pe stradă. Un gând, totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
lipicioasă. Degetele sale galbene, subțiri, se jucau cu pachetul de țigări. Gâtlejul Însă i se uscase. Doctorul Își duse palma la buzunarul de la piept, În care se afla sticluța plată de Alexandrion, pregătită pentru ocazii de maximă urgență. Dar se răzgândi. Maxima urgență Încă nu sosise. Angoasa lui abia Începea. Inima Îi spunea că rezerva trebuia lăsată pentru mai târziu. Oare de ce Mathilda nu ținea cont de sfaturile lui? Unde putea fi acum?! De ce voia cu tot dinadinsul să-l aducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Vocea ei nu mai era a ei! Ne-a venit rău, am plâns, am gemut interior... m-a sărutat veselă la despărțire și m-a expediat hotărâtă. Eu, să spun drept, nu eram vesel, așteptam în ultima clipă să se răzgândească. Când am ajuns acasă, unde mă aștepta soția dormind, trezind-o, mi-a șoptit încet, plutind printre vise: - Mai încet, vreau să dorm! Atunci mi-am revenit la realitate! Atracția mirajului dispăruse, însă nu m-a lăsat să-i spun
V?rsta prescris? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83733_a_85058]
-
noaptea trecută, am șoptit, acoperind cu o mână receptorul, dar o să-ți spun tot ce pot să adun diseară când ajung acasă. Nu pot. Trebuie să cinez cu Avery la părinții lui și nu reușesc să-l fac să se răzgândească. Ce zici de mâine seară? Ne putem Întâlni să bem ceva la Black Door? —Aș vrea, dar mă Întâlnesc cu fetele de la clubul literar pentru cină și-un pahar de ceva. La Little Italy, cred. Ea oftă. —Ei, atunci ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
asta, cu ce se Îmbracă lumea la Four Seasons? —Cu ce te Îmbraci normal la o cină cu părinții, spuse Penelope, În timp ce un Avery hiperactiv Începuse să arunce la coș cu ciorapii săi făcuți sul. —Ai face bine să te răzgândești. Dacă nu cumva vrei, bineînțeles, să apar În pantaloni evazați și tricou asortat, cu DAȚI O ȘANSĂ PĂCII. Ne vedem cu toții diseară. Cum zici tu, spuse Avery, ridicând două degete ca un fel de combinație Între semnul păcii și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
existe, fără Îndoială, obstacole, aveam să trecem peste ele Împreună. Citisem de atâtea ori această poveste În romanele mele Încât nu-mi venea să cred că trăiam În sfârșit versiunea ei reală. Sigur, sună excelent. Și Înainte să se poată răzgândi sau să mai spună ceva, am trecut fâlfâind grațios (speram) pe lângă el, mi-am deschis singură ușa și am alunecat În camera plină. Ora unu a sosit surprinzător de repede. Am profitat de buna mea dispoziție ca să fac turul sălii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
producție cu care lucrăm și sunt mulțumită de cum merge partea asta, interveni Elisa. Planurile lor pentru amplasarea barului, barmani, lumini, decorațiunile și cateringul par să respecte instrucțiunile noastre și preferințele clientului. Kelly Își Împinse salata pe farfurie și apoi se răzgândi, alegând În schimb o gură de chardonnay. —Bine, e În regulă, murmură ea. Dar să ne Întoarcem o clipă la problema asta cu presa. Bette, ai luat legătura cu toții editorii foto, ca să-i anunți că vom colabora cu ei pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
să spună nimic. —Cină? am tatonat eu. În seara asta? — Probabil că ai planuri, nu-i așa? Îmi pare rău că am sunat În ultima clipă, dar... — Nu, n-am nici un plan, am strigat eu Înainte să apuce să se răzgândească. N-aveam nici o șansă să par nonșalantă, dar brusc nu mi se mai părea atât de important. Nu mai ratasem nici un brunch și nici o cină de joi seara de când plecasem de la Kelly & Company, așa că Will va trebui să fie Înțelegător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
încovoiată care abia bleștea. După o bucată de drum, Todiriță s-a oprit și a privit înapoi. Dumitru ședea tot acolo unde îl lăsase. A vrut să-i facă din mână, dar, văzând că încă e destul de întuneric, s-a răzgândit... A plecat mai departe. Până la Mesteacăn mai era destulă cale. Gândurile care l-au chinuit tot drumul acum parcă îl apăsau pe suflet. Abia respira. „Ce-o fi făcut ea cât am fost eu plecat? Și... Doamne! Cât de mult
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
banii - marele egalizator și numitor comun - și-au arătat căpățâna, sărind în ajutorul inamicului și al bunăstării lui. Locotenentul Mal Considine de la Biroul de Anchete al Procuraturii ne-a declarat: „Primăria ne promisese bani de la buget, dar apoi s-a răzgândit. Avem un personal redus, iar acum suntem lipsiți de fonduri și avem un cumul de probleme penale care ar bloca pentru mult timp procedura de dezbatere a unui potențial mare juriu. S-ar putea să adunăm noi probe în anul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
sune. Poate că el și cu mine am putea ajunge la un compromis. — Să-l fut pe locotenentul Matthews! Îmi spui ce vreau să știu? Acum! Nu, nu-ți spun. Danny zâmbi. — Ai patruzeci și opt de ore să te răzgândești. — Altfel? — Altfel torn la presă tot ce știu despre tine. Gordean pocni din degete. Un ospătar se prezentă la masă. Danny părăsi restaurantul și ieși în ploaie. Își aminti că promisese să-i telefoneze lui Jack Shortell, așa că intră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ai vrea să mori? — În patul meu, sănătoasă tun, iertându-i pe cei care mi-au dorit răul, glumi Ioana. Poate așa îl îmbunez pe Sfântul Petru și-l fac să spună: „Haide, intră repede în rai până nu mă răzgândesc.“ Dar tu? Eu aș vrea să mor împărtășită, vegheată de un înger. — Foarte poetic, nimic de zis, comentă Ioana. — Care e starea ta de spirit acum? — Veselia. Iar a ta? — Melancolia. — Văd că suntem ca soarele și luna în felul
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]