915 matches
-
care autorul subliniază numeroasele aporii ale credințelor și practicilor divinatorii, și, În parte, chiar tratatul Despre Întoarcerea sufletului. Pentru aceste puncte de interes ale sale, autorul din Tir ocupă o poziție-cheie pe linia evolutivă a neoplatonismului care, de la pozițiile substanțial raționaliste ale lui Plotin, ajunge la transcenderea (dar nu negarea) acestora În autori care, așa cum fac Iamblichos și Proclus, așază dincolo de instrumentele și finalitățile logosului exigența unei revelații divine directe și recurgerea la o practică operativă, identificate În Oracolele caldeene, respectiv
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
tratate (care au creat-o), ci un suflet, o ființă elementară, aproape mistică"169. În conferința lui anticarteziană ținută în punctul culminant al controversei lui cu Noua școală, Iorga punea în antiteză spiritul sămănătorist cu cel al junimismului, cu spiritul raționalist al vechiului său dușman, Maiorescu: "Ar trebui oare să interpretăm istoria prin prisma unui raționalism formal și tern, golit de viață sau de conținut spiritual? Sau prin cea a sufletului național, care reprezintă adevărul?" Adăugînd că "aceasta este limita care
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a adus sfîrșitul. Autorul i-a citat adesea pe dr. Samuel Johnson, pe Bismarck și pe Charles de Gaulle. Ei nu au fost aleși întîmplător, deoarece constituie criteriile și servesc uneori drept poli opuși. Primul dintre ei este încarnarea gîndirii raționaliste a secolului al XVIII-lea, iar cel de al doilea este arhitectul "politicii realiste". În sfîrșit, De Gaulle a fost un naționalist romantic, dar de o specie rară: un visător naționalist realist. Sancho Panza nu i-a venit în ajutor
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
pildă, era irezistibil atras de comuniști exact când „constructorul de piramide” se lansase În proiectele sale finale, cele mai nebunești. Ideea că Uniunea Sovietică pornise Într-o călătorie decisivă a cărei miză scuza orice neajuns era deosebit de atrăgătoare pentru intelectualii raționaliști. Păcatul fatal al fascismului fusese legat de obiectivele sale specifice. țelurile comunismului, Însă, erau impecabil de universale și transcendente. Până și observatorii necomuniști erau dispuși să-i ierte crimele, fiindcă simțeau că tratează cu Istoria. Chiar și așa, În primii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
postbelic, postimperial și, mai recent, postindustrial), deși nu lămurea anume ce urmează. Dar aplicat categoriilor gândirii (ca În postmarxist, poststructuralist și meteoricul postmodern), n-a făcut decât să accentueze și mai tare obscuritatea unor vremuri confuze. Cultura anilor ’60 fusese raționalistă. Dacă lăsăm la o parte drogurile ușoare și reveriile utopice, gândirea socială a vremii, ca și muzica, se plasa Într-un registru grandios, dar coerent și familiar. Dimensiunea comunitară era frapantă: se presupunea că studenții, ca și muncitorii, țăranii, negrii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
325 Furet, François 516-517 G Gahrton, Per 654 Gaillard, Felix 265 Gaitskell, Hugh 344 Gáli, József 294 Gallo, Max 693 GATT - vezi Acordul General pentru Tarife și Comerț (GATT) Gauck, Joachim 636-637 gări 359-360 generația ’60 362-388; cultura 439-440; cultura raționalistă 439; curentele modei 365-367; epoca Teoriei 368-370; Germania de Vest 383-388; hippy 367; importanța 375-381; Italia 381-383; În blocul sovietic 389-413; muzica pop 366; partide politice franceze 377; politici 367-368; realizări practice 411-412; revoluția intelectualilor 376; revoluția sexuală 366; revoluția
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de care primul se separă printr-o deliberată și consecventă insolitare. Hans Henrik Brummer consideră că despărțirea de filologul și istoricul de artă Jakob Burckhardt în 1869, reprezintă punctul de inflexiune al artei lui Böcklin, distanțarea de viziunea serenă, echilibrată, raționalistă, a artei clasice, pentru care opera goetheeană constituia o summa. "Totuși, în timp ce Grecia lui Goethe era "un teritoriu civilizat în măsură să-l reflecte pe Sofocle", opera lui Böcklin tinde să reflecte spiritul grec al perioadei arhaice"68. Într-adevăr
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
eșecului umanității de a înțelege și de a (se) vindeca. Așa cum observă și Schorske, umanitatea apare atomizată nu printr-un exces de individualizare, ci în absența unei conștiințe structurante, a unei instanțe ordonatoare, precum cea pe care o solicita viziunea raționalistă a societății conform proiectului iluminist, conform căruia Medicina, o altă extensie a rațiunii în act, era chemată să vindece le mal de siècle. Toate legăturile sunt rupte, niciun personaj dintre cele care apar pe acest ecran existențial nu întreține o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
i-ar diminua accesul la resursele controlate central. După unii analiști, modelul neoliberal etatist se perpetuează și după 1989 (Tănase, 1995, p. 3). Cele două reprezentări tipice de proiecte de dezvoltare socială au în comun finalitatea procesului modernizării și caracterul raționalist al schimbărilor sociale în vederea sporirii inteligibilității și controlului fenomenelor sociale, prima reprezentare fiind susținută de mecanisme de schimbare spontane, naturale, în vreme ce în al doilea caz era vorba despre o ordine construită prin procese de convenționalizare și clasificare înfăptuite cu sprijinul
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
individuale) cu ajutorul „personalităților de faptă sau de caracter”. Normalitatea versus nelegitimitatea dezvoltării sociale Punctele de vedere prezentate mai sus ridică problema evaluării procesului de dezvoltare a societății românești din secolul al XIX-lea și prima jumătate a secolului XX. Proiectele raționalist liberale, neoliberale etatiste tratează dezvoltarea socială ca proces legic, corespunzător logicii capitalismului, legii sincronismului, „legii orbitării”. Celelalte proiecte analizează procesul de dezvoltare în termeni de inadecvare, absență a normalității, excepție de la modelul general acreditat și lipsă de legitimitate. În sprijinul
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
celei de critic literar, fiindcă, după cum remarca însuși scriitorul, el se afirmase și până atunci „ca un critic de idei (în sens să zicem gourmontian), preocupat de chestiuni controversabile, de probleme de aspect ideologic, dar și politic și social”. Spirit raționalist și democrat, atașat ideilor liberale, „proburghez” și „prooccidental”, partizan al modernității și al urbanului, G. s-a impus ca un comentator avizat al fenomenelor observate, ca un teoretician al mișcării liberale, ca un susținător inflexibil al modernizării, iritat de persistența
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287217_a_288546]
-
nobilimii și a desființat pe cel de-al doilea. În spiritul absolutismului luminat, religia a fost redusă la rolul de utilitate de stat. Înnoirile reformatismului iosefin s-au întipărit și asupra evoluției conștiinței naționale a românilor transilvăneni. Sub efectul politicilor raționaliste, inspirate din luminism, conștiința de sine românească preia o turnură laicizantă (Blaga, 1995, p. 78). Elita românească, unită și neunită, strâng rândurile confesionale în jurul unui front unitar al națiunii române categorie ale cărei granițe se fixează acum pentru a cuprinde
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
în cadrul lumii creștine. În al doilea rând, ideea lui Martin Luther a "preoției universale", centrală doctrinei protestante, potrivit căreia dreptul de a predica învățătura creștină nu este monopolul tagmei clericale, ci este prerogativa tuturor membrilor comunității religioase, a promovat individualismul raționalist pe care se sprijinea ideea națiunii în Anglia. În al treilea rând, protestantismul a promovat alfabetizarea în masă a populației, ca efect al concepției lutheriane "fiecare om propriul său preot" și a accentului pus pe citirea personală a Bibliei. Consecința
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
și în această privință ca în toate marile probleme ale vieții" (pp. 45-46). Catolicismul păcătuiește pentru că este antinațional, neținânt cont de formele naționale eterne pe care încearcă să le dizolve într-o monolitică supra-unitate confesională. Protestantismul, dimpotrivă, este prea individualist, raționalist și impersonal. Între aceste extreme, ortodoxia singură este "ritmul în care se regăsește însăși suflarea cea mai autentică a vieții totale" (p. 66). Direcționându-și raționamentul pe calea polemicii cu doctrina românismului propusă de C. Rădulescu-Motru (1936) drept "catehismul noii spiritualități
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
cu Rădulescu-Motru... Ei nu numai că provin din medii diferite, dar au, după mine, și orientări diferite... Avem vreo trei orientări aci. Este orientarea care de la Maiorescu și de la Centrul Junimea merge prin RădulescuMotru, Petrovici, cumva și Vianu, este linia raționalistă, criticistă, mai mult kantiană, este apoi linia care vine prin pozitivism, prin Negulescu și cei care reușesc să pună la un loc în jurul filozofiei nu numai domeniile tradiționale ale ontologiei,teoria cunoașterii, teoria categoriilor, ci filosofia istoriei, filosofia culturii, aduc
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]