2,941 matches
-
diferiți în raport cu gândirea noastră, iar pe de altă parte, pentru a-i condamna, ca prin tocmai nebunia lor să ne rezolve prin excludere, prin îndepărtare, prin „precise” taxinomii nosografice temerile iraționale, frica de propriile noastre fantasme angoasante. Din fericire, instrumentele raționalității, și anume îndoiala carteziană și gândirea critică, ridică voalul de deasupra unei astfel de obtuzități și îi determină pe G. Deleuze și F. Guattari să afirme că omului i se îngustează tot mai mult, odată cu societatea tot mai industrializată, posibilitatea
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
care are probleme de natură psihică și îl conduc la izolare și tentative de a ascunde problemele reale pe care le are. Pornind de la citatul din J. Lacan (1969, p. 19) despre nebunia ca formă fundamentală de expresie a limitei raționalității noastre și, în același timp, a limitelor experienței umane, imageria radicală despre nebunie tinde să ne facă să uităm că ceva se comunică prin intermediul nebuniei, ceva ce noi refuzăm adesea să acceptăm pentru a nu modifica fie și un precar
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
ceva ce noi refuzăm adesea să acceptăm pentru a nu modifica fie și un precar echilibru al ordinii vieții noastre. Pe de altă parte, păstrând această notă reflexivă, „nebunul” ne reamintește că ceva nu este cum s-ar cuveni în raționalitatea dominantă, că există o alternativă la propriul nostru mod de a concepe realitatea, o experiență în același timp umană, dar diferită de cea a majorității, care impune regula normalității. În acest fel, psihoticul nu este niciodată un revoluționar, este un
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
arta de a confisca/ ferestrele larg deschise înseamnă a fi/ da/ a fi lângă portretul lui velásquez// [...] încep noile migrări ale popoarelor/ e de așteptat vreme de iarnă/ pe un colț al mesei.” Sedus de abstracțiuni, de livresc și de raționalitate, el abolește descriptivismul și desconsideră pitorescul. Dominantă este obsesia limbajului, firească, poate, la un bilingv și în alt sens, adică la un mânuitor atât al limbajului cotidian, cât și al celui poetic. C. nu ocolește paradoxalul; dimpotrivă, el cultivă îmbinările
CARDU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286106_a_287435]
-
contrazice spectaculos când formulează doctrine și teorii ultime, salvatoare. Cu fiecare teorie nouă și măreață, care se vrea definitivă, absurditatea sa tinde să devină maximă. Nietzsche a consemnat bine acest lucru. „Fanatismul cu care întreaga gândire greacă se repede asupra raționalității trădează un impas: ești în pericol, nu ai decât o unică alegere: să pieri sau - să fii absurd de rațional.“<ref id="77">Friedrich Nietzsche, Amurgul idolilor, secțiunea „Problema lui Socrate“, § 10, traducere de Liana Micescu, Editura Humanitas, București, 1994
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
nebunește în adevărul teoriei sale și în puterea ei de salvare. Pentru acest om, rațiunea egală cu sine ajunge să fie „mijlocul său ultim“. Nietzsche nu pune în discuție caracterul rațional al gândirii, ci altceva, faptul că un model de raționalitate este asumat în chip fanatic, exclusiv. În fața sa, orice altceva apare suspect, înainte de toate faptul de viață. Ajunge să sufere de o gravă afecțiune („Lumina de zi cea mai crudă, raționalitatea cu orice preț, viața la modul lucid, rece, prevăzător
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
al gândirii, ci altceva, faptul că un model de raționalitate este asumat în chip fanatic, exclusiv. În fața sa, orice altceva apare suspect, înainte de toate faptul de viață. Ajunge să sufere de o gravă afecțiune („Lumina de zi cea mai crudă, raționalitatea cu orice preț, viața la modul lucid, rece, prevăzător, conștient, fără instinct, împotrivindu-se instinctelor, toate acestea la rândul LIMITE ALE COMPREHENSIUNII 85 77. lor nu erau decât o boală, o altă boală [...]“, scrie în același loc, § 11). Devine un
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
de astăzi ar uza de un concept sărac de rațiune, ca și când ar fi vorba de o atitudine logică. De pildă, când vorbește despre om ca ființă în lume, căzută sau absurdă, crede că astfel de determinații exced orice formă de raționalitate.<ref id="140">Cf. Constantin Noica, Încercare asupra filozofiei tradiționale (studiu publicat ca prim volum al lucrării Devenirea întru ființă), Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1981, pp. 117 sqq.</ref> A fi rațional și a fi absurd apar acum ca
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
impossibile 147, 156, 181 quia ineptum 146, 147, 156 quia pudendum 147 (n. 147), 156 R rațiune 82, 85, 96, 140-141, 147, 148, 153-154, 158 (n. 155) rațional demers ~ 71, 73, 74, 85-86, 149 nonsensul unor acte ~e (vezi „nonsens“) raționalitate 85, 140 rău (problema ~lui) 48 (n. 35), 89, 161, 184 reductio ad absurdum 56, 60 (n. 47) religios (sens ~ al unor acte) 19, 92, 114, 164, 189 repetare (în sens existențial) 176- 182 reprezentare 26, 43, 79, 89, 143
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
contrazice spectaculos când formulează doctrine și teorii ultime, salvatoare. Cu fiecare teorie nouă și măreață, care se vrea definitivă, absurditatea sa tinde să devină maximă. Nietzsche a consemnat bine acest lucru. „Fanatismul cu care întreaga gândire greacă se repede asupra raționalității trădează un impas: ești în pericol, nu ai decât o unică alegere: să pieri sau - să fii absurd de rațional.“<ref id="77">Friedrich Nietzsche, Amurgul idolilor, secțiunea „Problema lui Socrate“, § 10, traducere de Liana Micescu, Editura Humanitas, București, 1994
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
nebunește în adevărul teoriei sale și în puterea ei de salvare. Pentru acest om, rațiunea egală cu sine ajunge să fie „mijlocul său ultim“. Nietzsche nu pune în discuție caracterul rațional al gândirii, ci altceva, faptul că un model de raționalitate este asumat în chip fanatic, exclusiv. În fața sa, orice altceva apare suspect, înainte de toate faptul de viață. Ajunge să sufere de o gravă afecțiune („Lumina de zi cea mai crudă, raționalitatea cu orice preț, viața la modul lucid, rece, prevăzător
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
al gândirii, ci altceva, faptul că un model de raționalitate este asumat în chip fanatic, exclusiv. În fața sa, orice altceva apare suspect, înainte de toate faptul de viață. Ajunge să sufere de o gravă afecțiune („Lumina de zi cea mai crudă, raționalitatea cu orice preț, viața la modul lucid, rece, prevăzător, conștient, fără instinct, împotrivinduse instinctelor, toate acestea la rândul LIMITE ALE COMPREHENSIUNII 85 77. lor nu erau decât o boală, o altă boală [...]“, scrie în același loc, § 11). Devine un fenomen
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
de astăzi ar uza de un concept sărac de rațiune, ca și când ar fi vorba de o atitudine logică. De pildă, când vorbește despre om ca ființă în lume, căzută sau absurdă, crede că astfel de determinații exced orice formă de raționalitate.<ref id="140">Cf. Constantin Noica, Încercare asupra filozofiei tradiționale (studiu publicat ca prim volum al lucrării Devenirea întru ființă), Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1981, pp. 117 sqq.</ref> A fi rațional și a fi absurd apar acum ca
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
impossibile 147, 156, 181 quia ineptum 146, 147, 156 quia pudendum 147 (n. 147), 156 R rațiune 82, 85, 96, 140-141, 147, 148, 153-154, 158 (n. 155) rațional demers ~ 71, 73, 74, 85-86, 149 nonsensul unor acte ~e (vezi „nonsens“) raționalitate 85, 140 rău (problema ~lui) 48 (n. 35), 89, 161, 184 reductio ad absurdum 56, 60 (n. 47) religios (sens ~ al unor acte) 19, 92, 114, 164, 189 repetare (în sens existențial) 176- 182 reprezentare 26, 43, 79, 89, 143
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
firește, distruse pentru ca noi să fim mai aproape de natură. A fi mai aproape de natură era necesar pentru a păstra un echilibru Între realizările Metodei moderne. Nemții fuseseră giganții acestei Metode În industrie și război. Pentru a se relaxa din această raționalitate și calculare, mașinărie, planificare, tehnică, aveau poveștile romantice, mitomania, un fanatism estetic aparte. Acestea erau și ele ca mașinile - mașina estetică, mașina filosofică, mașina mitomană, mașina de cultură. Mașini În sensul de a fi sistematice. Sistemul cere mediocritate, nu măreție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
străbunica descântecul de deochi, cu tot ritualul său. Prietenele mele mă sunau să le descânt copiii chiar și prin telefon. Și mergea. O sălbatică est-europeană. Asta sunt. Dar din respect pentru etica utilitaristă, mă doare în cot de lipsa de raționalitate a descântecului o dată ce copiii se linișteau și trăgeau un pui de somn. Hait! La radio se anunță marea grevă a gunoierilor în Chicago! Probabil că vor trăi câteva zile ca în București, mai specific, Berceni, Mandravela, deși le va lipsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
urmă un volum să îl predau la Polirom. Acum zece ani, bunica pleca de pe lumea asta cu mine lângă ea, rugându-mă să o ușureze Dumnezeu. Descopăr tot timpul în mine o sensibilitate pe care am înăbușit-o fie sub raționalitatea workoholism-ului, fie sub pustietatea arsă a depresiei. Mă trezesc adesea, așa cum m-am trezit din prima lună, cu lacrimi calde scăldându-mi obrajii, fie că îmi vine câte un gând la ceva sau cineva de care mi se face dor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
al contemplării, nu mai există idealuri, ci doar spaime. Concepția dualismului forțelor binelui și ale răului devine principiul de bază al religiei creștine. Dubla natură a omului, materială și spirituală, considerată de vechii greci ca semn al armoniei, unității și raționalității, devine în religia creștină antagonismul trupului și al sufletului. Cuvintele corpus și anima sunt deseori folosite în textele medievale, fie desemnând, în sens propriu, componente ale ființei umane, fie metaforic. În tradiția platoniciană, sufletul nu este creat, el preexistă în
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
printr-o anumită cădere, este predat acestei lumi.” Absurdul devine simptomatic pentru sentimentul mal du siècle, simptom evident al unei crize. Acestă criză se manifestă ca o dezordine sau ca o spargere a ordinii existente. Noua artă urmărește să distrugă raționalitatea lumii, ca și conexiunile înșelătoare făcute de simțurile noastre. Scriitorii sondează “teritoriile” interioare, dorind să exploreze o lume nouă pe care o găsesc mai degrabă misterioasă decât terifiantă și amenințătoare. Artiștii suprarealiști nu pot fi aduși la un numitor comun
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
că întotdeauna cînd nu știi să explici ceva sau să răspunzi, folosești cuvîntul "taină"? - Și pînă la urmă, ce vrei tu, dragă Harian? gura îi puțea a mîncare nedigerată, așa că l-am îndepărtat ușor. Ca toți să dea în demența raționalității?! De ce să aduni cunoștințe despre tonalită sau vaalbara, să te încurci în miliarde de ani temporali sau luminici, cînd e mai simplu să te închini... fericit? - Fericit sau ignorant? Din cîte am citit, marea masă a practicanților nici nu știu ce înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
desenată cu cerneală indiană, fără urmă de efort; și, privită îndeaproape, se putea simți mireasma pământului. Acea ridiche era rădăcina unei singure frunze și părea să plesnească de viață. Natura ei sălbatică dădea senzația că și-ar fi râs de raționalitatea lui Mitsuhide, cu o miraculoasă nepăsare și lipsă de preocupare. Continuă să deruleze sulul, dar altceva nu mai conținea. Cea mai mare parte a lui consta numai din hârtie albă. — Se pare că i-a luat toată noaptea ca să deseneze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și își va folosi cum se cuvine evidentele sale talente în domeniul ilogicii. Dați-i o condamnare pe viață și un director de închisoare progresist și într-o lună Wilt o să-l facă s-o ia razna, cu acea dulce raționalitate a refuzului său de a se supune regulilor închisorii. Izolarea la carceră și un regim cu pâine și apă - dacă asemenea pedepse mai există încă - n-or să-l descurajeze. Dați-i libertatea și el va aplica talentele sale proaspăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
de evidențe pe gustul propriu ; îndoiala este doar o cauză nesănătoasă de nesiguranță și frămîntări inutile. Și am continuat astfel pînă tîrziu în noapte. Dubito ergo cogito... Îndoiala constructivă și sistematică pe care modernitatea europeană a pus-o la bazele raționalității sale, ba chiar și la cele ale ființei umane în genere, începe să fie tot mai mult eliminată din reperele canonice ale gîndirii, fiind înlocuită cu o informație ready made, tehnicizată, mondializată și marketizată pentru liniștea consumatorului. Postmodernitatea a adus
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
exprime cantitativ rezultatele cunoașterii, trebuie plasată în contextul altor încercări mai vechi și mai noi de a exprima prin categoria cantității universul, cunoașterea, societatea, schimbul - pe scurt, orice ; iar aceste încercări se subsumează, la rîndul lor, unui ideal profund al Raționalității moderne. În traducere liberă, dincolo de metoă dele prin care sîntem măsurați și ierarhizați cu toții, totdeauna discutabile și perfectibile, metoă dologia însăși care stă la baza lor - și, în speță, a legii învățămîntului - este una ideal modernă și aducătoare de modernizare
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
forme și grade diferite, de la Tocqueville la Bourdieu, dar a devenit o preocupare și o abordare de sine stătătoare doar foarte recent. Ce afirmă în mod deosebit această teorie ? Din start, paradigma recunoașterii înlocuiește plasarea acestui engine of action în raționalitatea combinatorie (puțin macho...) a individului, pentru a-l situa în slăbiciunea nevoii definitorii de recunoaștere mutuală a grupurilor de indivizi. Recunoașterea este o luptă, ni se spune, presupune conflict și soluționarea acestuia prin apară te nență sau excludere (o formă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]