1,672 matches
-
bucură de un spațiu generos, fiind înscris în aceleași cerințe ideologice. Publică Ioana Postelnicu (Jurnal de șantier. Bumbești-Livezeni, 27/1948), Geo Bogza, Eugen Jebeleanu, Ben Corlaciu. Și teatrul din F. este populat de personaje emblematic-comice: brigadierul UTM, ciobanul. În piesa radiofonică Ciobanul de pe Ceanul Mare de Mihail Davidoglu, bucolicul cochetează cu cel mai abrupt ridicol: „oile behăie, tălăngi, Petruc doinește”. O piesă de teatru cu brigadieri dă Al. Kirițescu (La răscruce de drumuri, 11/1948). Semnificativă este obediența revistei față de criticile
FLACARA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287012_a_288341]
-
apropieri între cei doi, bizuindu-se pe talentul ei de a găsi corespondențe. Portretele, amintirile, notele de călătorie din Mozaic în timp (1973) sunt transcrieri ale unor impresii, disecate până la cele mai fine nuanțe. Volumul Trepte muzicale (1984) cuprinde texte radiofonice din perioada 1942-1944. Aceste texte, între care remarcabile sunt paginile despre sonatele beethoveniene, despre muzica pentru pian a lui Chopin și Schumann, prefațau concertele ei difuzate radiofonic. Volumul Scrieri (1982) îi antologhează întreaga operă, iar în Dintr-un secol de
DELAVRANCEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286715_a_288044]
-
impresii, disecate până la cele mai fine nuanțe. Volumul Trepte muzicale (1984) cuprinde texte radiofonice din perioada 1942-1944. Aceste texte, între care remarcabile sunt paginile despre sonatele beethoveniene, despre muzica pentru pian a lui Chopin și Schumann, prefațau concertele ei difuzate radiofonic. Volumul Scrieri (1982) îi antologhează întreaga operă, iar în Dintr-un secol de viață (1987) apar, pe lângă paginile memorialistice, câteva portrete excepționale prin valoarea lor: Serghei Rahmaninov, F. Busoni, R. M. Rilke, Paul Valéry, G. Fauré. SCRIERI: Vraja, București, 1946
DELAVRANCEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286715_a_288044]
-
îl va absolvi în 1948. Debutează în 1946, în „Tinerețea”, apoi colaborează cu articole și reportaje în periodice de stânga, precum „Revista elevilor”, „Tânărul muncitor” și „Scânteia tineretului”. În aceeași perioadă, i se transmit primele adaptări pentru emisiunile de teatru radiofonic (după Fata căpitanului de Pușkin și Așa s-a călit oțelul de Ostrovski). Din 1948, urmează cursurile Institutului Politehnic din Kiev, Facultatea de Electrotehnică, specialitatea energetică, absolvindu-le în 1953. Se angajează în producție, lucrând ca inginer pe șantierul termocentralei
DORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286837_a_288166]
-
Școala de la Târgoviște (1992; Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România, Premiul pentru debut al Asociației Scriitorilor din Cluj-Napoca și Premiul pentru eseu la Salonul Național al Cărții, Cluj-Napoca). În 1993, este distins cu Premiul Marconi pentru emisiuni literare radiofonice. Este doctor în filologie al Universității din Cluj-Napoca, din 1998, cu teza Literatura fragmentară. De asemenea, este membru al ASPRO. Format în ambianța revistei „Echinox”, D. a colaborat mai întâi la rubricile „Eseu” și „Proza”, comentând îndeosebi scriitori pe care
DRAGOLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286853_a_288182]
-
la Biblioteca Județeană „Gh. Asachi” (din 1990), al cărei director adjunct a fost un timp. După debutul în „Cronica”, a colaborat cu nuvele și fragmente de roman la „Convorbiri literare”, „Neamul românesc”, „Flacăra Iașului”, „Opinia”. A scris, în colaborare, scenarii radiofonice. Împreună cu Nicolae Busuioc, a elaborat monografia „Gh. Asachi” - 80. O istorie de suflet și de minte (2000). Înzestrat prozator de stirpe moldovenească, imaginativ și cu șartul glăsuirii, D. s-a învăluit în viața de zi cu zi într-o discreție
DONOSE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286832_a_288161]
-
de publicul larg. Analiza apasă, îndreptățit, pe valoarea parodiilor și a prozei. Critica lui G. este una a revizuirilor, fără a face caz de vreun program în acest sens, și a recuperărilor. Recuperatorie pe termen lung este și rubrica sa radiofonică „Scriitori la microfon”, pe care o susține de aproape două decenii. SCRIERI: Poezia lui Vasile Voiculescu, Cluj-Napoca, 1977; St. O. Iosif. Doinirea ca vocație și destin, București, 1985; G. Topîrceanu sau Chiriașul grăbit al literaturii române, București, 1999. Ediții: V.
GRASOIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287343_a_288672]
-
tranziției” întregește panorama alegorică pe care autorul o construiește, travestind realitatea în fantezie și reușind să-i anuleze spectatorului (cititorului) orice iluzie legată de aceste forme degradate. Teatru. Comedii la microfon (2001) reia trei piese mai vechi, difuzate între timp radiofonic. Adunând în placheta Acvariul cu rechini (1992) fantezii și mirări genuine, ironice și autoironice, poetul G. își dramatizează cu vădită plăcere rimele alerte, așa cum în piesele sale frenezia logoreică a personajelor îi trădează temperamentul de poet care, cu ușurință și
GRIGORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287356_a_288685]
-
numele - în calitate de francofon - și de funcționarea postului sezonier Radio-Vacanța, iar după decembrie 1989, în condițiile libertății de exprimare în presă, s-a afirmat în cadrul emisiunilor în limba română ale postului național Radio România-Actualități, devenind unul dintre cei mai buni gazetari radiofonici ai țării; o vreme, a fost director general adjunct al Societății Române de Radiodifuziune. A debutat cu poezie în revista „Amfiteatru”, în 1967. Prima sa carte e Anatomia unei străzi, apărută în 1992. Proza din volumul de debut al lui
GRIGORIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287362_a_288691]
-
colaborare) textele a cel puțin cincisprezece reviste, în perioada 1915-1928. În plus, în 1916 a condus trupa de operetă de la Teatrul Regina Maria și a alcătuit câteva librete. La notorietatea sa au contribuit, mai târziu, și participările la realizarea emisiunii radiofonice „Ora veselă”. După ce înregistrează un eșec cu propria instituție teatrală, Compania A. de Herz (1929), este numit director al Teatrului Național din Craiova (1930-1935). A fost, în egală măsură, perioada de apogeu a carierei de om de teatru, dar și
HERZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287432_a_288761]
-
lui de șase ani. Sunt de reținut scene de un realism crud, cinematografic: țărani care mănâncă pământ și sug tulpini de trestie pe timpul foametei, imaginea de coșmar a aruncării în aer a unui tren care transporta cai. Piesa de teatru radiofonic Prietena mea, noaptea (1974) se concentrează pe același caz al tipăririi unui ziar ilegal, desigur comunist, într-o gospodărie țărănească, subiect exploatat deja în povestiri și în romanul Condamnat la moarte (1971). SCRIERI: Povestiri, București, 1955; Strada primăverii, București, 1956
IGNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287510_a_288839]
-
Baudelaire. Debutează în 1940, cu poezia Zvon de haiducie, la „Curentul literar”. În cursul anului 1941, colaborează la revista „Albatros”. Frate al actorului Jules Cazaban, se simte atras de luminile rampei și după câteva încercări, printre care și un scenariu radiofonic, Copacul fermecat, difuzat în anul 1946, scrie drama în trei acte Țara nimănui, recomandată de Petru Comarnescu pentru stagiunea 1947-1948, dar rămasă în manuscris. Traduce și adaptează pentru Teatrul Poporului din București, în aceeași stagiune, piesa Moștenirea de Guido Cantini
CAZABAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286147_a_287476]
-
scrie drama în trei acte Țara nimănui, recomandată de Petru Comarnescu pentru stagiunea 1947-1948, dar rămasă în manuscris. Traduce și adaptează pentru Teatrul Poporului din București, în aceeași stagiune, piesa Moștenirea de Guido Cantini, semnează regia unor spectacole de teatru radiofonic în perioada 1946-1947. În noiembrie 1947 părăsește țara și se stabilește la Paris. Devenit secretar general al Fundației Regale Universitare „Carol I”, C. susține, din 1951 până în 1970, o intensă activitate publicistică în „La Nation roumaine”. Din 1954 până în 1967
CAZABAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286147_a_287476]
-
de ani de activitate ai instituției clujene (1995). Debutează cu proză în revista „Steaua” (1965). Colaborează cu recenzii, cronici de teatru și film, eseuri, poezie și proză la revistele „Tribuna”, „Steaua”, „Teatrul”, „România literară”, „Apostrof”. A scris scenarii pentru teatrul radiofonic (Procesul Memorandului, difuzat la Radio Cluj). Debutul său editorial îl reprezintă studiul monografic Zaharia Bârsan (1978), o biografie și o evaluare a activităților variate (actor, regizor, animator și autor de teatru, poet) ale celui ce este considerat „ctitorul Teatrului Național
CEUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286185_a_287514]
-
tezele ideologice ale zilei (Patru ciudate întâmplări, 1957, Jurnalul lui Andrei Hudici, 1958) și literatură pentru copii (În valea Marelui Fluviu, 1955, Amiralul oceanului, Cristofor Columb, 1957, Un călăreț pierdut în stepă. Din vremea lui Petru cel Mare, 1961, scenarii radiofonice cu subiecte mitologice). I-au rămas în manuscris o masivă monografie despre Goethe, un Tratat de estetică generală, romanele Casa cu cinci fete și Mireasa multiplă, o ediție de autor, dar și un Jurnal intim, mărturie a debusolării și oportunismului
ADERCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285184_a_286513]
-
perioadei de tranziție de după 1989, în care democrația și libertatea individuală, lipsite de susținerea unui sistem axiologic pe măsură, transformă societatea românească într-o pastă tulbure și amorfă, ai cărei reprezentanți - un grup de dramaturgi invitați să scrie un scenariu radiofonic la inițiativa BBC-ului - ajung la conștiința dureroasă a propriei inutilități, sterilități și incapacități de adaptare, proiectate, în varianta de scenariu propusă de Paul, unul dintre protagoniști, într-o profesiune de credință de-a dreptul nihilistă. SCRIERI: Cu fața spre
ALEXANDRU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285246_a_286575]
-
dicteului îl trădează fără încetare pe poet, deconspirare accentuată în prozele din Pianul cu păianjeni (1991), întemeiate pe aliajul dintre percepția realistă a universului rural, în care se consumă copilăria eroilor, și modalitatea rafinată de transcriere a acestor percepții. Teatrul (radiofonic) oscilează între suprarealism și absurd, sfidând conflictul în absența căruia personajele rămân enigmatice și evanescente. Poeziile pentru copii (ironice și grațioase) și eseurile (dominate de un raționalism sumbru) completează și desăvârșesc imaginea unui autor care, sprijinit pe multitudinea predispozițiilor native
ALMAJAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285260_a_286589]
-
mitul se frâng în fața istoriei și a nebuniei ei. Aceasta se vede și în Philemon und Baucis (1950) "Sechs Gesange" în 273 de distihuri de Fritz Dietrich, un fel de parabolă mitică despre violență și nelegiurile ei, sau în piesa radiofonică de Leopold Ahlsen, Philemon und Baucis (1956) în care ospitalitatea este în centrul problemei în timpul războiului între cei trei partizani greci și trupele germane. Cuplul de bâtrâni Nikolaos și Marulja găzduiesc adesea pe partizani în vechea lor colibă din munți
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
televizor, însoțit de imagini elocvențe, aceasta deficiență a stilului audio numindu-se efemeritate. Există un remediu care constă în repetarea informațiilor în cadrul mai multor buletine de știri din ziua respectivă, aceasta reliefând o altă caracteristică : redundanta. Alte caracteristici ale presei radiofonice sunt : accesibilitatea, gradul ridicat de control din partea autorității publice, modelul de distribuire centruperiferie și asocierea cu viața politică și cu centrele de putere din societate. Datorită acestei apropieri de mediul politic, radioul a obținut cu greu aceeași libertate de care
COMUNICAREA ORGANIZAŢIONALĂ ÎN SPRIJINUL CALITĂŢII SERVICIILOR by Nicoleta Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/656_a_998]
-
punct de vedere financiar, spațial și ca si capacitate); interactivitate(receptorul poate selecta și răspunde, poate face schimb de informații și se poate conecta direct la alți receptori); flexibilitate( de formă,conținut și utilizare). Dincolo de faptul că facilitează distribuirea informațiilor radiofonice și televizate, new media au fost oferite publicului larg sub două forme, cunoscute sub numele de teletext și videotext.Teletextul face posibilă suplimentarea informației pentru telespectatori și se poate folosi la inițiativa acestora. În general, videotextul oferă, prin intermediul rețelei telefonice
COMUNICAREA ORGANIZAŢIONALĂ ÎN SPRIJINUL CALITĂŢII SERVICIILOR by Nicoleta Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/656_a_998]
-
televizor, însoțit de imagini elocvențe, aceasta deficiență a stilului audio numindu-se efemeritate. Există un remediu care constă în repetarea informațiilor în cadrul mai multor buletine de știri din ziua respectivă, aceasta reliefând o altă caracteristică : redundanta. Alte caracteristici ale presei radiofonice sunt : accesibilitatea, gradul ridicat de control din 1. COMUNICAREA - FUNCȚIE VITALĂ A ORGANIZAȚIEI PUBLICE 31 partea autorității publice, modelul de distribuire centruperiferie și asocierea cu viața politică și cu centrele de putere din societate. Datorită acestei apropieri de mediul politic
COMUNICAREA ORGANIZAŢIONALĂ ÎN SPRIJINUL CALITĂŢII SERVICIILOR by Nicoleta Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/656_a_998]
-
punct de vedere financiar, spațial și ca si capacitate); interactivitate(receptorul poate selecta și răspunde, poate face schimb de informații și se poate conecta direct la alți receptori); flexibilitate( de formă,conținut și utilizare). Dincolo de faptul că facilitează distribuirea informațiilor radiofonice și televizate, new media au fost oferite publicului larg sub două forme, cunoscute sub numele de teletext și videotext.Teletextul face posibilă suplimentarea informației pentru telespectatori și se poate folosi la inițiativa acestora. În general, videotextul oferă, prin intermediul rețelei telefonice
COMUNICAREA ORGANIZAŢIONALĂ ÎN SPRIJINUL CALITĂŢII SERVICIILOR by Nicoleta Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/656_a_998]
-
studioului de televiziune. Reflectoarele scenei încă o așteaptă... Englezii mi-au spus "Nelly Miracle" A.V. Oaspete în studio este doamna Nelly Miricioiu, pe care unii dintre dumneavoastră ați urmărit-o în spectacolele Operei Naționale Române din Iași, în transmisiunile radiofonice. Bine ați venit! "Che strano"... Parcă nici nu a trecut prea mult timp de când v-am văzut ultima dată! Nelly Miricioiu "Che strano!"... Eu vă mulțumesc. Este sufletul nostru de moldoveni. De fapt, nu numai în Moldova, în București a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
emisiune se clădea ca o carte, cât lucrezi la ea ești singurul căruia te adresezi. Când o recitești, corectezi, publici poți să te întrebi cine te va citi, auzi etc. Lucram pentru mine, nu pentru niște șefi, și americani, și radiofonici, instalați în păcatele profesiei, sondaje și alte năravuri."5 A.P. Admirabil text. Da. A.V. Este ceva de comentat apropòs de media românească actuală, în lumina acestei mărturisiri, a acestei profesiuni de credință? A.P. E amuzantă ideea pe care doamna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
la oraș, difuzoare. Ați căutat vreodată, copil fiind, actorii, personajele în spatele difuzorului? A.V. Înainte de difuzor a fost contactul direct cu realitatea. Difuzorul a apărut mai târziu, când aveam vreo șapte-opt ani. Ne conecta la lume, auzeam piese de teatru radiofonic, imitam interpretări celebre ale actorilor Critico, Giugaru, Beligan, imitam așa cum știa un copil, un elev care a început școala scriind pe tăbliță. Dar cel mai important pentru mine a fost că, în formarea mea de copil, în locul acela, la Botoșani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]