2,296 matches
-
când toți deplângeau trecerea în neființă a lui Adrian Păunescu, cine credeți că s-a găsit chiar pe televiziunea națională să spurce amintirea poetului care nici măcar nu se răcise după moarte? Ați ghicit. Jidanul de serviciu pentru veșnica mânjire cu rahat a acestui popor, care și de data aceasta poartă un nume, cosmetic-românizat, Andrei Cornea. Cine este acest om care nici pe morți nu-i lasă în pace? Este fiul mai mic al profesorului, criticului și istoricului literar de origine evreiască
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
culoare și ar fi explicat unui profan mult mai pe înțeles cum devine cazul cu această „rezistență”. Dar nu asta este problema, ci durerea noastră cea mare trebuie să fie completa degringoladă a filmului românesc, film ce se ocupă de rahaturi politice, cu ochii sticlind la premii luate aiurea prin țări străine unde cinefilii văd în asta ceva inedit, cam ceea ce văd în filmele cu papuași. Doamne, și când mă gândesc și eu, ce filme se făceau odată în țara asta
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
la pândă era de ordin psihologic. Românii or fi dus-o mai greu pe timpul lui Ceaușescu, dar devenise un popor demn, orgolios cu un ascuțit simț național și nu ai fi putut să-i înfrângi decât după ce tăvăleai bine prin rahat și noroi aceste sentimente care stăteau în calea dizolvării ființei naționale ale României. Odată distrus sufletul, corpul omenesc nu devine decât un hoit bun de reciclat în orice, cum ar fi de exemplu, sclav prin Europa la cules de fructe
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
avut spre pieirea noastră și părțile lui extrem de proaste dintre care se detașează net aceea că a crescut la sânul său precum un părinte grijuliu și iubitor liota de spurcăciuni de azi care împroașcă zilnic și constant cu noroi și rahat această țară și așa destul de amărâtă, viperele care cu veninul lor au ucis orice urmă de demnitate națională în acest popor, care nu mai are mult până să ajungă în stadiul de vite numai bune de pus la jug, lipitorile
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
de ce în Italia fascistă nu s-a simțit aproape deloc efectele crizei mondiale dintre anii 1929-1933? Aud? Pe mine, am spus-o nu mă interesează aspectele rasiste, cu atât mai puțin aspectele „democratice” atât de necesare și dragi mâncătorilor de rahat parlamentar, de azi, de ieri și dintotdeauna, ci bunăstarea oamenilor care muncesc zi de zi, fiindcă ei sunt sarea și rodul pământului. Fascismul de tip românesc nu este decât o gogoriță, o tâmpenie înclinată excesiv spre misticism, cruci, dumnezei și
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
articol publicat pe blogary.ro și preluat de realitatea.net, Sebastian Lăzăroiu acuză vehement: bă hahalerelor, na, că până la urmă tot v-am prins cu democrația-n sac! “Uite, bă comuniștilor! Care ziceai bă, că e dictatură? Asta ce e? Rahat cu prune?”, spune el într-un mod ceva mai elevat în articolul său, de-ți vine să-ți dea lacrimile de admirație, cum poate el să reziste eroic aerului tare și veninos ale înjurăturilor, ba încă să dea și replica
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
adevărat democrația. Dar nu vi se pare că am scris prea mult despre cățelul de curte, chiar jogodios și plin de râie cum este, și am pierdut din vedere tocmai dulăul cel mare, cel care a stârnit să pută tot rahatul în țara asta? Deci măcar acum în încheiere, să-i adresez și eu huiduitului de la Iași și Focșani, un cordial: Huooooo! Un, huoo, perfect democratic și care se încadrează în contextul vizionarului Lăzăroiu. Curat genial, coane Fănică! Ce m-aș
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
scenă prin anii ’30, cuplet care se potrivește ca o mănușă la vremurile de azi. Vă rog nu vă dați cu părerea că Tănase ar fi fost un fel de Nostradamus și ar fi ghicit el atunci în ce mare rahat vom înota noi azi, scufundați până peste cap, ci el vorbea strict numai despre condițiile în care se afla țara atunci, însă bravul popor român știe din vechime cum se rezolvă treburile, la fiecare 50 de ani, uită tot, dărâmă
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
avea nevoie să se pună bine cu socrul? Ei, aș! Mai dă-l în mă-sa de socru, zmeul n-are nevoie să joace table cu babalâcul, sau să-i aprindă pipa când i se stinge. Zmeul nu dă nici un rahat cu prune pe părerea socrului despre el. Cred că ați observat, că zmeul nu e genul de om care să stea la discuții cu femeile, fiindcă știe el ce știe, cum le iei mai mult în seamă, cum ți se
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
a dat zahăr Crăiasei Furnicilor, nu l-a cărat în cârcă pe Statu-Palmă-Barbă-Cot, ca să și-i facă prieteni și să vină ăia pe ultima sută de metri, când e gata să închine steagul, și să-l scoată de urechi din rahat. Are și el pe undeva o turmă de hadicapați ca Păsărilă, Setilă și Fomilă, care trag și ei zmeiește de la buget, dar știe că nu poate să aibă bază în ei, că la prima adiere de pericol, trec urgent în
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
înapoi, pe bancă. Râseră cu toții, iar la urmă, ea mai tare decât toți. — Câți ani ai, vrăjitoareo? o întrebă Odolgan, pe un ton de batjocură. Ea își întinse arătătorul descărnat către el: — Doar de trei ori pe câți ai tu, rahat în ploaie ce ești, dar trebuie să mai trăiesc încă pe-atât până să dau ortu’ popii; o să-i îngrop înainte și pe copiii tăi, dacă o să ai vreunul. Râseră din nou, apoi se încinseră iarăși și din nou se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
prompt răspunsul. N-am pus gura pe nimic de ieri dimineață. — Care e numele tău? — Audbert. Nu e un nume celtic, iar după accent, nu pari a fi nici burgund, nici galo-roman, observă Sebastianus. De unde vii? — Pare a fi un rahat de marcoman, observă comandantul gărzii. Continuând să-și palpeze maxilarul umflat, Audbert lăsă capul în jos și îl privi pieziș, cu o expresie întunecată și incertă, meditând la răspunsul ce-l avea de dat. Văzându-l că șovăie, Wolfhram înaintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
era să fii blocat În stadiul când Înveți să folosești toaleta! Cum era să fii prins În capcana unui standard psihiatric (Sammler dădea vina pe nemți și pe psihanaliza lor pentru asta)! Cine ridicase drapelul de scutece? Cine făcuse din rahat sacrament? Ce mișcare literară și psihologică era asta? Domnul Sammler, cu minte amară furioasă, ținea bara de sus În autobuzul plin ochi, mergând În centru, o călătorie scurtă. În mod cert nu avea nici un gând despre hoțul de buzunare negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
casă și nu vrea să-mi spună unde sunt. E supărat pe noi. El e În lupta capitalisto-familisto-psihologică. Ai perfectă dreptate - de ce să te consumi de febră nevrotică? În viață există scopuri mai Înalte. Nu cred că astea sunt un rahat. Departe de mine. Dar vezi dumneata, Unchiule, dacă am avionul acela, pot face un venit frumușel din câteva ore de zbor. Pot să-mi petrec restul timpului citind filosofie. Pot să-mi termin doctoratul În matematici. Acum fii atent la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
dacă Înțelegi cum stă treaba cu umflatul ăla de Widdick, avocatul. El și Wharton sunt cumva rude. E un ticălos. Nu asta e și impresia mea, absolut deloc. Un șarlatan obișnuit, poate, dar asta ține strict de afaceri. — E un rahat. Tata are o părere excelentă despre Widdick. I-a câștigat procesul ăla important Împotriva companiei de asigurări. Ți-am spus că vorbesc de patru sau cinci ori pe zi la telefon. Iar Widdick mă urăște. — De unde știi asta? — O simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de a produce o figură umană de statură adecvată. Care e adevărata statură a ființei umane? La asta m-am referit, doctore Lal, când am vorbit de Încântarea ucigașului față de Înjosirea prin parodie - prin Rumkowski, rege al zdrențelor și al rahatului, Rumkowski, conducător peste hoituri. Și asta este ce mă preocupă pe mine la teatralitatea episodului Rumkowski. Desigur că actorul era sortit pieirii. Mulți alți actori, cu mai puțină agonie, au și ei un simț al sortirii la pieire. Cât despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
era cel care avea nevoie de el. Numai pe Elya dorea să-l vadă. Lui avea ceva de spus. Aici nu era nimic de spus. Acum auzi pe cineva Întrebând: — Unde sunt polițiștii? — Ocupați. Iau șpăgi. Scriu amenzi pe undeva. Rahații ăia. Când ai nevoie de ei... — E o baltă de sânge. Ar face bine să cheme o ambulanță. Lumina ce-i cădea pe părul creț mat, masa poroasă, neagră ca tăciunele de pe cap, din care sângele continua să picure, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
cuprins de încântare într-un parc anost din Londra. La începutul lui aprilie, serile erau atât de reci încât Sheba deseori abia își mai simțea buzele și mâinile. Și chiar și pe vreme mai îngăduitoare, frica de insecte sau de rahatul câinilor făcea completa relaxare imposibilă. Odată un bărbat s-a împleticit peste luminișul unde erau înghesuiți Sheba și Connolly. Sheba s-a panicat și a țipat, ceea ce l-a făcut și pe bărbat să țipe și să fugă. Apoi, Connolly
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
cu fosta soție și cu fiica la remorcă. Câteva clipe mai târziu, l-am auzit țipând la Polly să închidă televizorul. — Mișcă-ți fundul, Polly! Apoi ne-am trezit cu riposta înflăcărată a lui Polly: — De ce trebuie să fiu eu rahatul de Kunta Kinte pe aici? Cina a fost o treabă foarte tensionată. Saskia a anunțat atunci când pastele erau deja în farfuria ei că nu merg cu dieta pe care o ține. Marcia a lăudat lipsa de pretenții a Shebei pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
gândesc la un tip care să merite mai multă atenție din partea mea. Să nu te superi pe mine. Așa e viața asta împuțită... Când crezi că o poți savura, îți dă peste nas și te îndeasă și mai mult în rahat. Îl sărută scurt pe obraz și-i spuse din fugă ca să-și justifice cumva ultimul gest : Ca să-ți poarte noroc... Chiar îți doresc tot binele din lume. Să fii iubit! Și cu aceste fraze scurte, o legătură încă nesudată se
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
de desen care ne însoțea la muncile agricole și care se îmbăta zilnic fără să-i pese de ce spuneau ceilalți. Kyta îi cumpăra și el câte o sticlă de poșircă apoi îl întreba: Ce e viața domn` profesor? Un mare rahat măi băiete... un mare rahat. Din poveștile lui aflasem că-și pierduse soția și fiul într-un accident de mașină. Fără ei nuși mai găsise linia de plutire și trăia într-o amorțire continuă. La ce trebuie să ne așteptăm
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
la muncile agricole și care se îmbăta zilnic fără să-i pese de ce spuneau ceilalți. Kyta îi cumpăra și el câte o sticlă de poșircă apoi îl întreba: Ce e viața domn` profesor? Un mare rahat măi băiete... un mare rahat. Din poveștile lui aflasem că-și pierduse soția și fiul într-un accident de mașină. Fără ei nuși mai găsise linia de plutire și trăia într-o amorțire continuă. La ce trebuie să ne așteptăm de la viață domn` profesor? Voi
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
primit niciodată cu Boboteaza. Zile întregi, după acel „curs” năucitor, m-am întâlnit cu studenții prin campus. Mă priveau cu coada ochiului, foarte stânjeniți. Apoi au rupt tăcerea: - N-am știut nimic, n-am înțeles nimic. Mass-media noastră e un rahat care simplifică și manipulează. La noi e un tămbălău întreg pentru lucruri față de care ce ați trăit voi e mai rău ca orice horror. I-am înțeles și eu și i-am retras simbolic de unde îi trimisesem. Țin minte o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
aplaudac bine cunoscute, poezia pe care a învățat-o pentru serbarea de absolvire a clasei I: „Copii din lumea-ntreagă, Copii din Europa...” și crede-mă că era și uniunea monetară înăuntru. Te îngrozești ce ne-am specializat în mâncat rahat și cât continuăm să ne tâmpim copiii cu povești total deplasate față de vârsta lor. Inserție, 2004. Suntem mult mai aproape de Evropa. Primesc mereu proiecte pe care trebuie să le evaluez. În toate, scopul nostru este integrarea europeană, niciodată povești de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
aveam puțin și treceam la ghioagă și săgeată. Dacă stau să mă gândesc bine, cred că voiam să-l ucidem pe Ceaușescu fiindcă el viu era proba evidentă a lașității noastre. Mutra lui ne comunica seară de seară același mesaj: „Rahaților, sunteți mai rahați cu o zi”. Eram maturi, oameni în toată firea, cică responsabili. Aveam, spre deosebire de alții, măcar experiența livrescă a demnității și libertății. Nici măcar scuzele omenești nu mai țin de cald: copiii, părinții. Poate că realmente nu empatizam cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]