27,753 matches
-
un parfum mirositor, Mai există o doamnă care, are o mare asemănare, Cu această frumoasă floare și e deschisă la culoare, Ea, CAMELIA se numește și pe toți ne uimește, Cu corpul ei de căprioară și-i de o frumusețe rară. Referință Bibliografică: Camelia, regina florilor / Ilie Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1963, Anul VI, 16 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ilie Popescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
CAMELIA, REGINA FLORILOR de ILIE POPESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382161_a_383490]
-
Acasa > Literatura > Proza > VISUL FETEI LUI BATUKHAN - PREMIUL I LA CONCURSUL "RĂDĂCINI", EDIȚIA A III-A - ÎNSEMNE CULTURALE Autor: Angela Dina Publicat în: Ediția nr. 1983 din 05 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Munte cu steiuri pleșuve și rare oaze de ierburi scorțoase peste care domnește cu schimbul când brunul, când albul ca ison ținut anotimpurilor. Și-un cer în tonuri de cenușiu... Omul de-aici, întrupat dintr-un deșert ce i-a dat arămiul și-asprimea feței, uimește
ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382148_a_383477]
-
Dumnezeu de aici, cu alte cuvinte este vorba de îndumnezeirea prin har, care se face încă din această viață. 4. - În altă ordine de idei, care vedeți a fi termenul corect de abordare a acestei probleme: - acela de deasă împărtășanie, rară împărtășanie, cu vrednicie, fără, cu pregătire sau fără, ori continuă împărtășanie?!... Care este, cu alte cuvinte, poziția Sfinților Părinți cu privire la această problemă?!... - Răspunsul meu este: Continuă Împărtășanie, iar cât privește vrednicia, noi preoții sfărâmăm Sfintele, după cum citim în rugăciunea de după
PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT IOAN IOVAN DE LA MĂNĂSTIREA RECEA – JUDEŢUL MUREŞ, LA OPT ANI DE LA STRĂMUTAREA SA DIN ACEASTĂ VIAŢĂ, PĂMÂNTEASCĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1963 din 16 mai 20 [Corola-blog/BlogPost/382177_a_383506]
-
dar profesionistă? Eu cred că da. Deși, este într-un evident regres, deși pierde teren și e uzată moral, vremea personalităților accentuate în presă nu a apus. Ziaristul e acum, din păcate, doar un prestator de servicii. Marile trusturi, cu rare excepții, întorc spatele publicului și fac politica patronilor. Lucrurile acestea se întâmplă pentru că nimeni nu spune nimic. ONG-urile nu iau atitudine, societatea civilă nu ia atitudine, ziariștii nu iau atitudine. Internetul schimbă fața presei, iar jurnaliștii, sub presiunea publicului
Ecou la : Afganistan, un tărâm al contrastelor [Corola-blog/BlogPost/93109_a_94401]
-
ani, au apărut fel de fel de asociații și organizații non-profit. Acestea, cu ajutorul unor persoane importante din media, prin intermediul cărora promiteau publicitate pozitivă, strângeau bani de la firmele mari, de la corporații, prezentându- le proiectele lor legate de ajutorarea copiilor cu boli rare sau grave, toate imposibil de contestat grație cauzei nobile. Începutul timid, când se mândreau că au văruit un salon de spital din donații, a fost înlocuit ulterior de construirea și dotarea unei întregi secții medicale, apoi de ridicarea unei întregi
Medicul Narcis Copcă dezvăluie culisele negocierilor dintre Ministerul Sănătății și Eurotransplant: Vor să trimită toate organele în străinătate [Corola-blog/BlogPost/93180_a_94472]
-
de Stiinte, după ce a fost dăruita de groful Batthyany Gusytav în 1838. După Al Doilea Război Mondial, doctorul Vajda Joysef, preot misionar, îi scria cercetătorului Otto Gyurk, în legătură cu Codexul: „Se găsește în Arhivele Academiei de Stiinte a Ungariei o carte rară, Codexul Rohonczi. Acest Codex este scris cu o scriere secretă, pe care nimeni n-a reușit s-o descifreze până acum. Și eu am Încercat. Literele sunt asemănătoare scrierii grecești. M-am gândit că seamănă și cu literele feniciene, apoi
Adevărul despre DACI de la BUDAPESTA ne va ZGUDUI. Istoricii ne-au MINŢIT [Corola-blog/BlogPost/93214_a_94506]
-
câte mâini a trecut de-a lungul secolelor. “Scriere secretă” După Al Doilea Razboi Mondial, doctorul Vajda Joysef, preot misionar, îi scria cercetătorului Otto Gyurk, în legatura cu Codexul: “Se găsește în Arhivele Academiei de Științe a Ungariei o carte rară, Codexul Rohonczi. Acest Codex este scris cu o scriere secretă, pe care nimeni n-a reusit s-o descifreze până acum. Și eu am Încercat”. Literele sunt asemănătoare scrierii grecești. M-am gândit că seamănă și cu literele feniciene, apoi
O carte veche de 1.000 de ani, păstrată la Budapesta, răstoarnă toate teoriile istorice despre cultura strămoşilor noştri [Corola-blog/BlogPost/93213_a_94505]
-
nu doar explică situații, dar, în astfel de condiții de democrație adevărată a opiniilor, pot oferi și soluții pentru probleme care, la un moment dat, par a nu mai avea căi de ieșire din impasuri. Este una dintre alesele și rarele calități care l-au particularizat pe profesorul Potra și l-au făcut să fie membru al unui cerc, din păcate restrâns, al intelectualilor capabili să construiască, nu să destrame, să unească, nu să dezbine, să ajute la oferirea de soluții
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93243_a_94535]
-
Română, convingător în marea lui dragoste pentru rostirea românească prin poemul extraordinar „Limba noastră”, dovedind că, până și-n pământul adâncului e scris numele ei, al limbii românești: „Limba noastră-i o comoară/ În adâncuri înfundată,/ Un șirag de piatră rară/ Pe moșie revărsată.// Limba noastră-i foc ce arde/ Într-un neam, ce fără veste,/ S-a trezit din somn de moarte,/ Ca viteazul din poveste.// Limba noastră-i numai cântec,/ Doina dorurilor noastre,/ Roi de fulgere, ce spintec/ Nouri
„VĂD POEŢI CE-AU SCRIS O LIMBĂ CA UN FAGURE DE MIERE” [Corola-blog/BlogPost/93263_a_94555]
-
avea în revărsare/ Un potop nou de cuvinte.// Nu veți plânge-atunci amarnic,/ Că vi-i limba prea săracă,/ Și-ți vedea, cât îi de darnic/ Graiul țării noastre dragă.// Răsări-va o comoară/ În adâncuri înfundată,/ Un șirag de piatră rară/ Pe moșie revărsată.” Ardealul frământărilor istoriei, prin glasul lui Coșbuc, în vremuri triste își apăra „Graiul neamului”: „Dar, nestrămutați, strămoșii/ Tot cu arma-n mâini au stat:/ Au văzut și munți de oase,/ Și de sânge râuri roșii,/ Dar din
„VĂD POEŢI CE-AU SCRIS O LIMBĂ CA UN FAGURE DE MIERE” [Corola-blog/BlogPost/93263_a_94555]
-
noastre!”. Sub veghea sfântă a Domnului Luminii și al Îndurărilor, să-i spunem Limbii noastre Românești: „Bună dimineața, veșnicie!”. E limba noastră! S-o prețuim ca pe „o comoară în adâncuri înfundată”! Ea e „graiul pâinii”, „un șirag de piatră rară / Pe moșie revărsată”. LAZĂR LĂDARIU
„VĂD POEŢI CE-AU SCRIS O LIMBĂ CA UN FAGURE DE MIERE” [Corola-blog/BlogPost/93263_a_94555]
-
p. 617 Acestea fiind detaliile, să revenim asupra articolelor publicat de Eminescu în decembrie 1881, în ziarul ” Timpul”, în care descrie tragicul incendiu. În această compunere plină de dramatism și culoare avem de-a face cu o specie literară mai rară în creația lui Eminescu: reportajul publicistic. În forma sa clasică, reportajul presupune că autorul acestuia a fost martor ocular al evenimentului descris, sau prezent la fața locului, post factum. În cuprinsul acestui articol, Eminescu creionează acest tragic moment din existența
Un reportaj ocazional: Eminescu descrie incendiul unui faimos teatru din Viena [Corola-blog/BlogPost/93225_a_94517]
-
față nici o urmă de expresiune fizionomică, din mușchi mai erau numai fibrele cele tari. Ici colea se mai găseau bucăți de haine; pe cîte un deget lucea un inel. Li se puseseră pe piept banii găsiți, mai mult de aramă rare ‘și schimbase forma în căldură.Unul avea o citație, altul o carte de membru al societăței comersanților, altul iarăși avea un ceasornic, care arăta 7 și jumătate, ora morței sale. Cadavrele, sau mai bine grămezile de cărbuni din acest spital
Un reportaj ocazional: Eminescu descrie incendiul unui faimos teatru din Viena [Corola-blog/BlogPost/93225_a_94517]
-
mușchiul verde zidurile-i năpădesc,/ Strajă a singurătății, trist veghează pe colină,/ și în juru-i, seara, tainic, liliecii fâlfâiesc..." Or, cum în celelalte două strofe, sufletul său fusese, pe rând, echivalat când cu o "mare moartă", când cu o "floare rară", ca și cu o "cântare-ndepărtată" sau cu o "candelă", în fine, care "se stinge pe-un mormânt" (cu așadar, heraldic vorbind, figures couchantes, i. e. crepusculare, în declin), și cum poema este anterioară anului 1913 (când, în luna martie, se
"Ale turnurilor umbre..." by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8215_a_9540]
-
reprezintă al treilea 5 pentadecasilab perfect din Craii..., și anume:) "... ce oglindă albe turle între funebri chiparoși." (Rămâie-i cititorului plăcerea să pună, unde se cuvine, mica trăsură de unire!) III Ruinurile, multe, mateine sunt, așadar, icoane și oglinzi: răsfrângerile, rare, în afară ale unui suflet cetluit, - care se caută, consideră, adoră, a la Narcis, sau dimpotrivă, masochistic, se dezaprobă (cvasi-complezent și nu fără, se pare, voluptate), prin mijlocirea lor, pe sine însuși. În rest, nicio priveliște sau "cadră", și niciun
"Ale turnurilor umbre..." by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8215_a_9540]
-
Constantin Țoiu O premieră la 14 martie 1958. Femei elegante, contrastând cu cenușiul modei proletare, al celorlalte surori, puține nepotrivite cu teatrul, în care la donna joacă rolul ei social, admis până și de oamenii de partid, și ei rari, la un spectacol cu Noaptea regilor. Sunt stingher. Deși mi-au crescut ceva acțiunile. M-am gândit imediat la Stendhal: "...Talent, inteligență, bah! sovez d'une côterie!" După amiază, am trecut pe la Nina. Am avut explicația în legătură cu Karin. A negat
Note cu femei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8287_a_9612]
-
o femeie care citea enorm și cu ea puteai vorbi despre Caragiale, despre poeziile lui Eminescu, despre Creangă, toate acestea - și altele - îi erau foarte familiare. Cu un gust sigur și cu o remarcabilă capacitate de prizare a esențialului, calități rare chiar la criticii profesioniști, a decis că nu e vorba de o simplă dezvăluire a unui secret de familie, nici de un articol de gazetă cu iz religios, ci de nașterea, marcată de stîngăciile debutului, a unui nou scriitor. Ca să
Omenescul și literatura by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8242_a_9567]
-
aici, cred, puternica vocație pedagogică a lui Volovici, un om făcut să fie profesor, la toate nivele școlare și extrașcolare, acea răbdare inteligentă, grijă pentru descoperirea valorilor, atenție încordată pentru naturile speciale, preocuparea de a urmări destine, atributele atît de rare ale veritabilului dascăl. Cu toții sîntem în "clasa" lui, indiferent de convingerile noastre, iar el ne tratează cu un admirabil simț al egalității, ce nu se contaminează, decît inefabil, de propriile lui credințe. Merită subliniată neobișnuita inițiativă a dascălului de la Bivolari
Omenescul și literatura by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8242_a_9567]
-
ca (și pentru) literatură decît o ficțiune oarecare, întinsă pe sute de pagini. Impresionantă este în cartea sa admirabila, copleșitoarea într-un sens, vocație a prieteniei. Puțini scriitori au asemenea capacitate de a stabili atît de numeroase legături din specia rară a adevăratei prietenii, în toate etapele formației, în orice spațiu, fără a lăsa impresia că-și risipesc sentimentele ori vremea. Volovici are mai mulți prieteni (dușmanii îi lăsăm deoparte) de toate gradele decît oricare din oamenii pe care-i cunosc
Omenescul și literatura by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8242_a_9567]
-
sîntem ocupați, fiindcă din listele cu lucruri de făcut se alege, fără greș, și cîte o mică victorie, care te scapă de marile întrebări. Nu e timp pentru ele. Nu vreau (iată!) să mă gîndesc ce se-ntîmplă la tot mai rarele gîlceve ale minții cu sufletul unde, dacă prima nu huruie în gol, al doilea își exhibă chinurile. Puse în pagină, cu anume exaltare a stilului, stîrnesc mai mult mefiență, decît cutremure. Zic asta deși cartea din fața mea e subliniată în
Inima iluziei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8252_a_9577]
-
nor". Oameni pe care nu-i mai știi, drumuri pe care nu le mai cauți, unde "cuvintele se risipesc păpădie stelară, ușoară, transparentă, fără conzistență și totuși prezentă în fiecare ungher al ființei tale acum mai palide." Emacierea de spiță rară: "acei care neagă existența minunilor să nu se apropie de aceste poeme. Vor suferi decepția convingerii sfărîmate. Pentrucă minuni sînt acele bijuterii însăilate pe slove de cari nu trebuie să apropii - ca și de încarnările spiritiste - chibritul rațiunii sau alte
Unicate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8274_a_9599]
-
continuarea discuției de săptămîna trecută, mă voi opri asupra unui cuvînt-cheie din argoul militar, folosit chiar în titlul volumului coordonat de Radu Paraschivescu: Răcani, pifani și veterani. Cum ne-am petrecut armata (Humanitas, 2008). Pifan (cu sensul "infanterist") și mai rarul pifă ("infanterie") apar în lista de cuvinte a dicționarelor noastre curente. Li se adăugă uneori (de exemplu, în Dicționarul limbii române - DLR și în Micul dicționar academic - MDA) derivatele pifănie "infanterie" și pifist "infanterist", care nu par să mai circule
Pifan, pufan, pufarez, pufarin... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8288_a_9613]
-
ei în lume au crescut și s-au diversificat, dar nu-i mai păzesc. Cât despre rugi, se împuținează văzând cu ochii. Mă întreb chiar dacă rugăciunile și îngerii păzitori nu sunt cumva pe cale de dispariție, ca anumite specii de plante rare. Nu ne rămâne decât să-i lăsăm grija rugăciunii tot lui Tu: Ora pro nobis!
Tu și eu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/8278_a_9603]
-
fondul documentar și, oricum, de nerecomandat unui elev. Mi le-a arătat, mi-a recomandat ce să citesc, cu rugămintea doar ca să nu spun nimănui. Să fie un fel de taină doar a noastră. Astfel am ținut în mână ediții rare din Arghezi, Emil Isac, Victor Eftimiu, Bacovia, publicistica lui Eminescu și multe altele. Mă impresionaseră frumoasele "ediții definitive" publicate la Editura Fundațiilor Regale, pe hârtie mătăsoasă, cu filigran, cu literă luminoasă... De la fondul documentar al Bibliotecii noastre de la LVA, am
Un liceu, o bibliotecă... by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/8276_a_9601]
-
cărui "sarcină estetică fundamentală era să submineze încrederea în valabilitatea capitalismului, să denunțe racilele acestuia, să-l facă odios în ochii mulțimilor asuprite" (p. 104). Baza operei eminesciene o constituie poezia socială, în care poetul "exteriorizează în versuri de o rară frumusețe revolta împotriva unei societăți în care valorile muncii intelectuale și fizice sunt strivite de o mână de exploatatori" (p. 105); "Caragiale a expus batjocurii și disprețului public atât orânduirea, sistemul politic, partidele și instituțiile statului burghez, cât și figurile
Canonul literar proletcultist by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8285_a_9610]