2,680 matches
-
până la stânca îndepărtată, de cealaltă parte a falezei, unde-și lăsase George hainele. Se întoarse îmbrăcat în costumul lui George, care curgea pe el și-l făcea să arate foarte comic. Trecu câtăva vreme până când bietul Zet își reveni și reîncepu să semene cu el însuși, iar Brian simți tăișul unei îngrijorări pe care nu o împărtăși celorlalți. Cățelușul, cu toate că dădea frenetic din coadă, continua să tremure din toate mădularele, deși Gabriel își descheiase bluza și-l lipise de sânii ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-l pe Tom. Îi spuse: — Stai jos! Așază-te acolo! Îi indică un scaun de la perete, lângă pian. Diane se supuse, ducându-și mâinile la gât. Își scoase colierul de metal și îl așeză pe capacul pianului. — George, ascultă-mă, reîncepu Tom. Cine e domnișoara Meynell? întrebă George, continuând să se încrunte. — Hattie Meynell... o știi... nepoata lui John Robert... — A, ea. Dacă vorbești despre ea spunându-i domnișoara Meynell, atunci și când te referi la Diane trebuie să-i spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nu sunt însă satisfăcătoare. b) După cum abia am notat, Anul Nou cădea în Israel toamna, ca în Canaan când se credea că, după ce fusese izolat în lumea morților, zeul Baal învia și că, oprit în timpul verii, ciclul agrar putea să reînceapă (cf. 12.7.c; 15.2.c). Această credință e confirmată de două texte menționate deja de mai multe ori, Ex 23,16 și 34,22 care afirmă: „la ieșirea anului [pentru noul său ciclu]...” și „la revoluția anului”, expresii
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
deodată, cum mă uitam în gol, m-a fulgerat un gând. "Dar și eu știu. Înseamnă că nu mă vor cruța nici pe mine"... Peste vreo oră a sunat telefonul. Și iarăși am auzit respirația cuiva. După ce am închis, am reînceput să formez numărul lui. Soneria suna continuu în gol. Îmi era teamă acum să ies pe stradă și ziua. Câteva zile am mai încercat să mă duc la slujbă, dar acolo nu eram în stare să fac nimic. Toată lumea mă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ieșirea din letargie nu înlăturase primejdiile care ne amenințau moralul. Într-adevăr, peste apa fântânii, care trebuia curățată din când în când, a început să apară iarăși o pâclă verde, ca o cocleală, iar prin sala de așteptare păianjenii au reînceput să-și țeasă pânza, deoarece, după câteva zile de derută, renunțasem să ne mai zbatem. Mâncam în silă și aveam sentimentul că lucrurile nu puteau evolua decât spre mai rău. Trebuia să începem, prin urmare, să învățăm ceea ce eu n-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
om normal nu e în stare. După cum nehotărâții sânt capabili de pasiuni nebunești. Numai că eu în zadar mă avântam. După o vreme ajungeam de unde am plecat. Pe peron, domnilor. Blestemat caracter. Totdeauna m-am reîntors pe peronul meu să reîncep să aștept și apoi să mă apuc de altceva. Așa pățește cine e și șobolan și sfânt. Nu se pricepe unde să-și așeze cortul. N-am fost nici resemnat, pentru că n-am renunțat niciodată cu totul să mă uit
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ospătat ca de obicei, începu concertul. Coleșiu avea un patefon enorm și câteva sute de plăci, pe care abia am reușit să-l transportăm în curte cîteștrei bărbații. (Pînă acum fusese la reparat, numai de câteva ore îl aduseseră înapoi.) ― Reîncepem concertele. Ei, ce vreți să auziți, nepoțeilor dragi? Veverița propuse Trovatore și Bărbierul, iar atașatul ei, Faust de Gounod. ―Niet! făcu moșneagul, astă-seară facem pe placul noilor mei nepoți. ― Aveți operele întregi? se interesă Mihaela. ― Întregi, firește, nepoțico, nu-mi
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
sute de gânduri, până ce unul, născut din viața celorlalte și chiar în timpul ostilităților, învinge și pune mâna pe frâne. Cine va putea să descrie cândva acest război tăcut, cu armele logicii, ale intuiției sau învățătura experienței care se sfârșește ca să reînceapă iarăși de pe aceleași poziții sau de pe altele, fără a conteni vreodată? Astfel un gând îmi sugeră cu cruzime: " Dacă, pentru a se răzbuna, Mihaela și-a găsit un... amant?" Un altul, potrivnic, interveni numaidecît: " E o femeie demnă, și femeile
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
opuse, care-și exercitau presiunea asupră-mi. mă vedeam neputincios de a întreprinde ceva pentru a mă elibera. Cu privirile încremenite, fixam în neștire o dungă de covor, până mă dureau ochii. Îmi alegeam atunci alt punct și același joc reîncepea monoton, obsedant, exasperant. ― Nu vrei să te culci? m-a întrebat Alexa, care stătea mută și străină pe alt fotoliu din colțul sufrageriei. Întrebarea m-a făcut să tresar, așa cum faci când primești o excitație puternică din exterior. Uitasem cu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
arhitectură și directorul Igloomedia, mărturisea în editorialul numărului respectiv intenția unei „trageri de cârmă pentru a schimba direcția de navigare“ în sensul unui „ecu menism“, adică al unui „dialog lărgit despre arhi tectură“. „Este vital, spunea el, ca oamenii să reînceapă să citească revistele de arhitectură, căci subiectul îi privește în cel mai înalt grad.“ Tocmai din această cauză ancheta care deschidea sumarul era îndreptată „către întărirea ideii de comunicare - în breaslă, între arhitecți, între aceștia și factorii de decizie, dar
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
de dimineață, în "marele salon". Afară e ceață. Valurile au scăzut, tangajul e mai slab acum. Vremea continuă să rămână mohorâtă; e o atmosferă bolnavă, închisă, în care nervii lâncezesc, dar figurile pe care le văd sunt destul de vioaie. Au reînceput glumele. Semn bun. Ne refacem moralul. După socotelile mele, am străbătut Marea Egee. Am pierdut, oare, trecerea prin Dardanele? Probabil că da. După prânz, vom intra în Bosfor. Toate aceste nume aveau, până acum, în mintea mea o rezonanță melodioasă, meridională
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
mecanic, nu s-au lipit de memorie, au rămas numai niște urme slabe din ele, încît omul matur pe de o parte nu se mai poate folosi de dânsele, pe de alta vede că e prea târziu pentru a mai reîncepe. Și toate acestea abstrăgând de la dezgustul împrotiva cărții pe care metoda mecanică îl inspiră copiilor. Chiar pagina întîia ni arată marea deosebire de metodă. Nu mai întîlnim pe învățătoriul sever și țeapăn cu vergile-n mână, ci un suflet uman
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
că m-au fermecat cu desăvârșire și ca nealtădată. Îndealtmintrelea, vorba ta, nu mai făgăduiesc nimic, dar mă pun pe treabă // și sper că vei avea mai bune rezultate decât în trecut. E natural ca, trecând fericirea mea, să-mi reînceapă nefericirea. Picioarele iar mi se coc, căci tu, ducîndu-te, mi-ai luat și sănătatea cu tine. Dar aceasta să n-o iei în înțeles rău, ci în cel bun că, dacă te văd, înviez din morți și mă dezmlăștinez, iar
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
Eminescul meu, Deși mă hotărâsem a nu-ți mai scrie, pentru a nu te mai provoca la răspunsuri cari mi se pare că ți le storc cum ai stoarce apă din piatră, totuși, primind astăzi scrisoarea ta dimpreună cu Paris-Murcie reîncep din nou, nu pentru alta, // ci numai pentru a-ți spune că îndaratnica-ți tăcere mi-a zdrobit sufletul în așa măsură că opt zile am plâns ca o nebună și acum sufăr și simt tristul rezultat al lacrimilor mele. Ce-
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
că face bine să zdruncine bieții mușchi, să tragă din bietele fibre, să-și zdrobească plămânii putrezi ca să ducă la maximum acea convulsie. Credea că va curăța astfel locul unde stau zgârieturile și sputele, dar avea nădejdea că tușea va reîncepe pentru ca prin dovada ei să i se manifeste iarăși o viață, care, în pauze, părea că-1 lasă vid, prea uscat, burete iescos, oase sunând a gol. îi trebuia suc. Doctorul era nevoit să intervină cu severitate. Ada cu brus-cheță, pentru
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
pe Ada să se gândească la cine știe ce plecare bruscă a artistului cu vreun angajament neprevăzut, tocmai acum când îi era așa de necesar. Starea asta de spirit nourată adusese o furtună. Abia ajunși acasă, cu pălăria încă pe cap, Maxențiu reîncepuse atacul împotriva haimanalei și pentru Leysins. N-avea pulsul momentului. Ada, care știa să-și lucreze afacerile cu atâta răbdare, avea însă și mânii repezi. Dete lui Maxențiu replica pe un ton ridicat si curmă brusc discuția cu una din
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
dea acolo o mică zestre. Seara, în birou, pe când Rim tălmăcea încet deoparte cine știe ce vorbe cu fata, Lina făcea astfel de visuri, blânde ca lâna de pe ghem. Rim studia acum regulat vioara și părea din nou satisfăcut de preludiile interioare. Reîncepuse facultatea și survenise vizita foarte interesantă a gemenilor Hallipa, întorși de curând din Germania, r u diplome curioase chiar pentru doctorul Rim, admirator al școalelor de-acolo. Băieții, plecați din clasa Vil-a, fiindcă nu puteau scoate liceul la căpătâi
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
de veste lui tată-su . O mică sugrumare a Linei. - O să-i dăm și de cheltuială ... O s-o primească la scoală de mică hirurgie unde am vorbit. Un gest din mână, nervos, al lui Rim și atît! . . . Lina, care sfârșise, reîncepu: - Noi suntem oameni maturi și tihniți . . . care ținem la reputația noastră . O strâmbătură sau un surâs pe fața aplecată a doctorului . . . O strâmbătură, probabil... și iar tăcere . Tăcere acum la amândoi. Lina începuse a da înapoi în bunele ei nădejdi
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
în adevăr, îi întinsese lui mâinile și dacă ar fi trebuit să le ia. Nory se apropie de el și îi spuse noutatea. Rim plecase neobservat. Probabil cunoștea evenimentul dinainte și venise numai pentru a face față. în ultimul timp reîncepuse a purta enorm de grijă opiniei publice și demni-tăței lui. Nory pleca și ea pentru a seconda pe Lina acum, cind problema Siei era rezolvată, dar cu intenția de a se mai reîntoarce cu amănunte. Moșica Mari anunțase din primul
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Se așezau pe scaune sub mărul cu "mere de sticlă", tata le aducea hârtie, iar unul dintre politeh-niști formula o problemă de geometrie în spațiu. Aproape de fiecare dată, tata reușea să dezlege primul problema, fără ajutorul hârtiei. A doua zi, reîncepea spectacolul. Pe cerul neverosimil de limpede, apăreau iar, argintii, cârduri de bombardiere. Tunurile antiaeriene trăgeau, din nou, cu ghemotoace de câlți, fără să producă nici o pierdere inamicului. Spre seară, își făcea apariția pe ulițe "omul cu goarna". Înainta șchiopătând și
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
la fel și băncuța, pe care Victor se așeză și stătu multă vreme nemiș cat. „Ingrid“, spuse într-un târziu, și era ca și cum ar fi fost singurul cuvânt care s-a auzit vreodată pe acel palier, în acea lume. Școala reîncepu și Victor o revăzu pe Ingrid. Era frumoasă și fericită. După cursuri o aștepta în fie care seară un automobil. Un bărbat tânăr îi deschi dea portiera și ea urca și se ghemuia pe banchetă. Și mașina se dizolva în
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Cercetase destule povești frânte cât să-i ajungă toată viața. În timpul care-i mai rămăsese, voia să se întoarcă la povestea creierului în deplinătatea capacităților sale. Dar următorul rând îl făcu să nu mai apese pe butonul Forward. De când a reînceput să vorbească, fratele meu refuză să mă recunoască. Știe că are o soră. Știe totul despre ea. Zice că seamănă perfect cu mine. Dar eu nu sunt ea. Capgras indus de un accident. Incredibil de rar și cu un răsunet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Mark își lăsă doar capul pe spate și pufni. —Cap pătrat. De unde-ai învățat chestia asta? Și sora mea îmi spunea așa. Nimic nu-l scotea dintr-ale lui, atâta timp cât Barbara era acolo. În pași mărunți, ea-l convinse să reînceapă să citească. Îl păcăli să aleagă o carte pe care refuzase s-o deschidă când i se ceruse, la liceu. My Antonia. —O poveste foarte sexy, îl asigură ea. Despre un băiat din Nebraska, de la țară, căruia i se aprind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nimic. Mi-a luat 10 ani de nescris, și nepublicat, și aproape negândit la scris. Dar nu e așa simplu să nu scrii, când ai fost descrisă drept încarnarea lui Eminescu de către nenumărate conducătoare de cenacluri județene. Și jocul a reînceput. M-am îndrăgostit de un scriitor. Am scris o carte despre lipsa familiei. Un tub roșu. În tub, oglinzi și pietricele colorate cât poți să prinzi cu buricele degetelor. Te uiți la pietricele, n-au niciun sens. Le pui în
Despre scris, dar cel mai mult despre iubire. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Viviana Mușa Augusto () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1776]
-
Încît lumina verde se aprinse din nou, larma străzii se redeșteptă, escadroanele Încinse de mașini porniră să se tîrască În sus și-n jos pe stradă: o armată de licurici uriași, dirijată de o maimuță. Apoi vuietul mașinilor de nituit reîncepu, sus, deasupra străzii, pe cerul albastru, brațul lung al macaralei se mișcă, lanțul cu greutatea de oțel suspendată se legănă și coborî. Trupul fusese deja dus În clădire, polițiștii se repezeau ca niște tauri asupra privitorilor insistenți, vrînd să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]