7,813 matches
-
sufletul de metal, dispunînd de un cuvînt-lamă care le taie tendoanele mîinilor, spaima se vinde azi la metru precum diftina, umbra autorului are dinți de fierăstrău, duhovnicii sunt asemenea albului putred al prapurilor, pe marginea drumului fumează o orchestră. Refuzînd realul, poetul îl înlocuiește cu un imaginar convulsionat, macerat de o exasperare ce se vrea normă structurantă a unei perspective consolatoare în răspăr, prin performanța sa formală. E o acrobație deasupra abisului a unui "imaginar roșu cu piercing în limbă". Primejdia
O poezie mizerabilistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7785_a_9110]
-
de "mișcarea conceptului însuși", aptă a o modifica pe parcurs. În cartea sa, Metoda (1973-1991), Edgar Morin pornește de la observarea enormei creșteri a reprezentărilor noastre despre lume, spre a sugera renunțarea la unificarea științelor și a metodologiilor lor, acceptarea pluridimensionalității realului, incluzînd dimensiunea enigmatică, ireductibilă, a tuturor componentelor sale. Așadar o "metodă a complexității", de bun augur. Coordonatele ce și le asumă o atare "suprametodă" sînt eclectismul și aproximația, în perspectiva teoriilor recente ale informației. De menționat că un gnoseolog de
Amurgul metodelor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7993_a_9318]
-
Așa cum Pascal îl refuza pe "Dumnezeul filosofilor și al savanților", în fa-voarea celui care este obiectul superior al iubirii, nu avem dreptul de-a recuza o moarte analitică, speculativă, doctă, o moarte mai mult ori mai puțin artificioasă, desprinsă din realul cosmic pentru a fi depozitată în cărți? Autorul nostru crede că da: În biblioteca ta de acasă, cu rafturi țintuite pe veci în pereți, din podea pînă-n tavan, cauți, cauți să afli ce este moartea. Din mijlocul tavanului, doi ochi
Un cimitir vesel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8010_a_9335]
-
ori-zontul sfîrșitului, ne leagă mai curînd de precaritatea unui prezent ce-o obturează. Nu mărturisea Tolstoi, cutremurat, ieșind de la un spectacol cu o piesă avînd tema morții, că acesta nu l-a apropiat nici măcar cu un procent din zece mii de realul morții? Tot ce poate face Dumitru Augustin Doman, tot ce poate face în această privință oricare din noi, e să caute unghiuri favorabile, ca la jocul de biliard, pentru a marca trăirile raportate la Thanatos, pentru a cîștiga o partidă
Un cimitir vesel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8010_a_9335]
-
doar imagini convenționale, chiar proaste în cazul acesta, ci forme de permanentizare a unei esențe, personajul însuși cu întreaga sa demonie. Numai că uciderea simbolică a statuii, a metaforelor și a reprezentărilor, nu mai atrage automat după sine și dispariția realului brut. Poate și din pricină că sistemul comunist este un animal mult mai complicat și care a avut precauția de a nu miza pe o singură imagine. Cu excepția orașelor din zona de nord-vest a țării, care au dezvoltat o viață specific urbană
Monumentul public între artă, magie și propagandă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6893_a_8218]
-
Meciurile de Liga Campionilor oferă întotdeauna cote atractive pentru pariori din cauza meciurilor echilibrate. Favorite certe în meciurile de astăzi par Real Madrid și Inter Milano. Biletul zilei: Dinamo Zagreb - Real Madrid. Madrilenii au cotă de 1.25 la victorie, iar debutul bun din Primera pare să le fi dat aripi jucătorilor lui Mourinho. Inter Milano - Trabzonspor. Chiar dacă italienii au pornit cu stângul in noua ediție din Serie A, ei par
Pontul zilei la pariuri () [Corola-journal/Journalistic/68983_a_70308]
-
când există pierdere, frustrare. Există, deci, întotdeauna doliu: nu pentru că nici una din dorințele noastre nu e niciodată satisfăcută, ci pentru că ele nu pot fi îndeplinite toate și definitiv. Doliul e acest fascicul de insatisfacții și oroare, după caz, prin care realul ne rănește și ne posedă, cu atât mai mult cu cât ținem mai mult la el. Este contrariul principiului plăcerii, sau mai degrabă cel prin care sau cel contra căruia eșuează. Doliul este afrontul adus de dorință realului, și care
Mic tratat despre doliu (5) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6900_a_8225]
-
prin care realul ne rănește și ne posedă, cu atât mai mult cu cât ținem mai mult la el. Este contrariul principiului plăcerii, sau mai degrabă cel prin care sau cel contra căruia eșuează. Doliul este afrontul adus de dorință realului, și care-i marchează supremația." (Comte-Sponville, 2004: 19-20). Deși dedicat unei persoane dispărute, doliul ne arată propriile limitări, ne reamintește de propria moarte și de îndatoririle pe care le avem față de viață. Acționând în zona încă viului, doliul e un
Mic tratat despre doliu (5) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6900_a_8225]
-
de bravada. Ale lui Pântea sunt de amândouă felurile. Stihialitatea cu seducție fatală a informului, a informelor și ipostazelor depravate (când își ridică ochii din hăuri, ceea ce se mai întâmplă, căci și Aurel Pântea mai dă câte o raita prin realul de cotidian, excitându-și astfel sarcasmul), ca și condiția total stupefiata a poetului în fața lor impun o poetica de reporter din - și de - abisuri. Poemele lui exprimă un fel de teroare a reportajului de primordiale malefice și sunt, de fapt
Retori și limbuți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6924_a_8249]
-
tensiunea. Ambele sunt prezente, răsturnat și surprinzător: locatarii casei, frate și soră simt prezența stranie ce invadează încăpere după încăpere, silindu-i să plece, dar asupra lor se proiectează suspiciunea incestului; de aici impresia de percepție alterată sau chiar distorsiunea realului. Cealaltă este una din capodoperele prozei fantastice având tema dublului. Cortázar a ales formula jurnalului pentru a construi etapele procesului de cunoaștere a celeilalte de către Alina Reyes, cu indiciile timpului și mai ales ale locului. și aici se produce surpriza
Cât de mult îl iubim pe Julio by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6938_a_8263]
-
mine refuză o astfel de reacție, dar se pare că, uneori, pentru o familie, să aibă în sânul ei un scriitor poate fi considerat un neajuns și o publicitate nedorită. Ficțiunea este astăzi atât de generoasă în granițele ei încât realul, biografia și-au pierdut întâietatea în a spune adevărul. "Literatura", spune Barnes, "se folosește de minciuni ca să spună adevărul și de adevăr ca să spună minciuni." În Nimicul de temut, poziția autorului este limpede: "Apropo, aici nu e vorba de Ťautobiografiať
Julian Barnes - Nimicul de temut by Mihai MOROIU () [Corola-journal/Journalistic/6937_a_8262]
-
cutare și cutare plan.ť/ În acest fel ei se înșiră pe scăunele în apă, / de-a lungul pîrîului, / își șterg ochii cu batistele negre. Sus, în ceruri, / șuieră funiile." (Dă-ne nouă puterea să plîngem) Intervenția puterilor divine în real este aproape întotdeauna înspăimîntătoare. Viziunea următoare pare desprinsă din cartea profetului Iezechiel însă sensul ei final nu mai e unul mîntuitor: " El ne-a arătat unghia roză ieșind din izvor / și venele sîngerii urmate de osișoare înaintînd / printre bolovani / și
Expresioniști după expresionism by Georgeta Moarcăș () [Corola-journal/Journalistic/8147_a_9472]
-
Unul însingurat și palid. / Celălalt, pe care îl vedeți, / din care vă pot oferi oricînd / mai multe capete, mai mulți ochi." (Elegie XI). De altfel decăderea în teratologic și descoperirea Răului interior sub forme monstruoase este unul din efectele demoniei Realului pe care poeta îl resimte acut și a cărui investigare și exorcizare, ca dramă intimă a eului, formează o mare parte din materia poemelor sale. Mărturia acestei stări de criză prelungite este pe cît de tranșantă, pe atît de elocventă
Expresioniști după expresionism by Georgeta Moarcăș () [Corola-journal/Journalistic/8147_a_9472]
-
visului / și a zidului gol. Mania secretă și boala îi dăduseră totuși ceva: / patima descrierii sinelui de jur împrejur și-n adînc." (Elegie) Definitorii pentru poezia Marianei Marin sunt încordarea și tensiunea emoțională date de inconfortul unei existențe într-un real agonic, mai ales că intruziunea acestuia îi provoacă traume individualității, revelîndu-i o demonie interioară nebănuită și solicitîndu-i scenarii de salvare. Notată extrem de succint în Viață de familie, agresiunea realității este percepută mai întîi printr-un calm aparent, preludiu macabru al
Expresioniști după expresionism by Georgeta Moarcăș () [Corola-journal/Journalistic/8147_a_9472]
-
răului), psihosocială(combaterea alienării) și antropologică(prin remitizare). Într-un articol publicat în Questions de mythocritique, Daniele Chauvin observă și aproximează capacitatea de reactivitate a mitului în producțiile literare, explicabilă prin forța lui de semnificare, de simbolizare și resimbolizare a realului, dar și prin efortul hermeneutic pe care-l suscită. Performanța mitului de a se disimula, de a camufla o atitudine critică vizavi de o problematică incomodă este analizată și de Marcel Detienne care consideră mitul ,,une parole de subversion, une
Mitul în romanul românesc postbelic by Evelina Cârciu () [Corola-journal/Journalistic/8148_a_9473]
-
a acesteia în efigie, și nicidecum un comentariu narcisiac pe marginea expresivității ei tranzitorii. Ca dinamică sufletescă și ca stilistică generală, Florin Mitroi este un nonfigurativ, un spirit platonician sau oriental, iar raporturile sale cu nivelul senzorial și vizibil al realului se stabilesc în termeni absoluți și lipsiți de orice echivoc. Atunci cînd pictorul experimentează forme pure, cînd cercetează disponibilitățile ascunse ale substanței și ale limbajului, dispare cu totul orice referent narativ, iar forma care se naște din această realație a
Singurătatea lui Florin Mitroi(II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8152_a_9477]
-
liric aflându-se la adăpost pe una din talgerele balanței (țărmul), cum la fel s-ar fi simțit pe celălalt talger în nemișcare (marea). Într-un alt poem, Relief (devenit mai târziu Arca), apa și țărmul devin stâlpii exclusivi ai realului uman: Nu există decât apa și țărmul. Ele se-ntind pretutindeni ca o mirare, în vârful muntelui răsună valuri, în peștera de taină plajele se năpustesc. Omul desparte de la începuturi uscatul de apă: pământul tare se întinde în fața lui, din
Celălalt by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8165_a_9490]
-
înțelegerea fenomenului literar, deși omul este inteligent și cultivat, dar asta, desigur, nu este suficient". Altfel zis, o variantă a lui Monsieur Homais! Prezența tenace a acestui prototip e asigurată de "complicatorii" moderni, "ființe care nu se pot satisface cu realul vocației și cu realul culturii lor", căci în scientismul cu care sunt adesea înclinați a opera în planul disciplinelor umaniste, formalizate prin matematică, reprezintă nu altceva decît un "proces (care) favorizează obscurizarea unor elemente clare și mascarea unui deficit de
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7039_a_8364]
-
omul este inteligent și cultivat, dar asta, desigur, nu este suficient". Altfel zis, o variantă a lui Monsieur Homais! Prezența tenace a acestui prototip e asigurată de "complicatorii" moderni, "ființe care nu se pot satisface cu realul vocației și cu realul culturii lor", căci în scientismul cu care sunt adesea înclinați a opera în planul disciplinelor umaniste, formalizate prin matematică, reprezintă nu altceva decît un "proces (care) favorizează obscurizarea unor elemente clare și mascarea unui deficit de imaginație". Teoretizarea își are
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7039_a_8364]
-
referă mai curînd la modele interioare decît la natura exterioară, fiind, într-o mult mai mare măsură, proiecție, și într-una mult mai mică, deducție. Acest mod de a cocheta cu imaginarul, predispoziția ludică, vocația ingenuă de a combina elementele realului după o logică ale cărei principii nu sînt cunoscute aprioric, sintaxa imprevizibilă și mereu provizorie a formelor, îl așază pe Alexandru Trifu în familia de artiști, foarte restrînsă, dar extrem de vizibilă, care se ocupă cu cercetarea, care experimentează limbajul și
Un artist revoltat: Alexandru Trifu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7048_a_8373]
-
cercului, în atmosfera căruia s-au format și nădăjduiau a-și continua scrisul membrii săi, e prohibită, taxată drept un delict ideologic. Cei ce au trăit acele vremuri de restriște, pot realiza pe deplin zdrobitorul dezacord între atari deziderate și realul sumbru al vieții, inclusiv sub aspectul său cultural, decăzut acesta din urmă în sinistră caricatură. Cosmopolitismului i se dă "onoarea" de-a ocupa primul loc în rîndul celor "patru păcate capitale" ce se cuvin combătute cu orice preț. Un semnal
Cercul Literar între două manifeste (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7061_a_8386]
-
nu despre care face adesea imposibilă legătură între diverse puncte de interes turistic (din bucurești, drumul cu trenul până la iași ia mai mult de 7 ore). s-a discutat despre pentru că, de paste, sucevenii să-și aprindă lumânările de la the real thing.. . .. magazinele nu mai sunt deschise în oraș (sunt deschise pe internet și comandă îți vine acasă cu un simplu telefon, dar asta nu interesează, asta e în realitate). permanentul subiect, , singurul de altfel cu longevitate în discursul politic, seamănă
Note din jurnalul unui psihoterapeut. Ce-ţi doresc eu ţie... () [Corola-journal/Journalistic/70813_a_72138]
-
a ținut cont în profunzime de coordonatele existențiale cerute de relația de cuplu, adăugând la atmosfera și cadența ceremonialului o mirare tâmpă, de vinovat fără vină. Admirabil cuplu, cuceritor, împins în irealitate, deși și-a păstrat totuși contururile tremurate ale realului, de un palpit lăuntric ce și-a diversificat intensitatea vibrației de la o replică la alta. Nu știu câți actori mari de astăzi ar fi putut realiza împreună performanța de a pătrunde în acele zone de inexprimabil unde personajul își pierde materialitatea. Ceea ce
Așteptare și limită existențială by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8102_a_9427]
-
personaj total desprins de cotidian, imponderabil, de o ingenuitate dezarmantă, înzestrat cu o duioșie de clovn plutitor, mistic, învăluit într-o aură de mister blagian. Constantin Chiriac, un histrion desăvârșit, își reformulează jocul în funcție de noul partener, elimină orice aderențe la real ale personajului, acesta devine mult mai mobil, mai aerian, pierzându-și și bruma de consistență din distribuția anterioară. Inefabilului din jocul lui Râlea, asemănător cu cel al poeziei, ca să nu rămână o simplă alcătuire de cuvinte, Chiriac îi adaugă un
Așteptare și limită existențială by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8102_a_9427]
-
mult mureau decît omorau. // Cei norocoși se întorceau cu mustăți răsfrînte și purtînd coardă. / Cei mai puțini, cu picioare de lemn țintate, umplînd tîrgurile / de amintiri de bufniri de tun și / vorbe nemțești" (În muzeul etnografic din Năsăud). Gullivernian, dimensiunile realului sunt reduse la un minor grațios: "Cum de stai, Criș atît de mohorît / Și fix în strofe, la Oradea Mare, / Cînd de semnificant griji n-ai tîrît, / Cînd pe semnificat mergeai călare? // În turn Marșul lui Iancu a sunat / Să
Poezia lui Aurel Rău by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6948_a_8273]