3,662 matches
-
la difuzor, ți-a luat-o înainte. — Da cine era, maică, ăla, oare?, că recită unul la difuzor, de ne-a rupt inima.. — Ce ai, mamă, nu-ți mai recunoști băiatul? Mamă, eu am fost!!! — Ce-ai, copile? — Păi, am recitat din Coșbuc. — Păi, bine, copile, și eu, și nenea Marin am rămas zăpăciți, am crezut că nu ești tu, mamă. Păi, mi s-a schimbat vocea, sunt și eu bărbat! Tânărul se întristează el acuma, nu mă recunoaște mama mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
sunt și eu bărbat! Tânărul se întristează el acuma, nu mă recunoaște mama mea, păi, cum, mamă, să nu mă recunoști tu pe mine? Păi, nu sunt rezultatul muncii tale? — Doamne, băiete, mă tot întrebam cine-o fi ăsta de recită așa bine, mai bine ca băiatul meu?!!! Ce voce ai tu, băiatul mamei!!! — Cum era? — Caldă și cu patos. Dar trebuie să mai facem împreună poezia, spui prea repede, nu mai grăbi așa... nu se poate abține femeia. Totdeauna s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
au dispărut icoanele și au fost înlocuite cu tablourile membrilor Secretariatului Partidului Muncitoresc Român, se închinau copiii la niște analfabeți, cam așa în tot lagărul socialist, în Albania, Bulgaria, Cehoslovacia, R.S.F. Iugoslavia, Polonia și Ungaria, sateliții sistemului comunist, eu am recitat pentru ei, am jucat teatru pentru ei, am fost secretar cu propaganda la Teatru, un dinozaur ca toți din generația mea, până nu dispărem noi, nu se va putea face nimic în România, da, socotesc c-am trădat foarte mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
a turnat la Secu imediat, le-a spus că băiatul vrea să fugă din țară!!!, și copilul a fost internat la o școală de reeducare, de-a înnebunit puștiul. La mine în familie n-a fost asta, eu doar am recitat pentru ei. Atât. Eram ceea ce se chema o persoană de încredere. Dacă sunt vinovat pentru asta, condamnă-mă. Sunt un mare actor care s-a adaptat. Au pățit asta și Călinescu, și Sadoveanu, și pe mine m-au maculat, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
un naiv... Am fost mai rău, poate, ca Hemingway. — Și n-ai fost mulțumit de tine niciodată???, lasă-l pe ăsta, pe Hemingway, cine o fi el... — Da, când am luat, în adolescență, premiul pentru recitare la Dialog la distanță, recitam din... nalt la stat/ mare la sfat/ și viteaz cum n-a mai stat, adică din Toma Alimoș, că balada asta ar trebui să fie emblema poporului român, nu Miorița. Atunci am mai fost fericit, când am reușit un rol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
întâmplarea din care învățasem atâtea, vorbele curseseră peste Romanița aceea unică, albă și curată, cu țâțele ca bostanii. Ea mi-a dat prima dată din pom și eu am mâncat... * — A doua trădare a fost în adolescență, eram prin liceu, recitam cu mare succes nu știu ce poezie din Coșbuc, apoi o baladă populară, Toma Alimoș, câștigasem deja toate premiile la Cântarea României, fusesem la televizor, la emisiunea Dialog la distanță, eram cel mai cunoscut adolescent din țară, ți-am mai povestit asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ușor, unii profesori aveau grija mea, mă menajau, la mate aveam eu ceva probleme, dar s-au rezolvat și alea. Drăguță, îmi zice într-o zi profa de franceză, vreau să te înregistrez pe magnetofon! Adică, să înregistreze ea cum recit, măcar o baladă, ceva, poate-mi spui Mănăstirea Argeșului, că aia-mi place mie, chiar dacă tu ești specialist în Toma Alimoș, te-aștept mâine la mine, zice ea graseind, vino pe la cinci. Mă duc, nuuu? Bat, intră!, îi aud vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
facă nimic pentru strălucirea aia a ei... Uite-acolo microfonul, apeși pe butonul albastru, știu să mânuiesc un magnetofon!!!, mă cocoșesc eu, păi, dă-i drumul dacă știi, zice profa pisicindu-se, am simțit asta. Pân la buzișoare Pân la țâțișoare... Recitam și mă uitam pe plapumă, îmi plimbam ochii pe mătasea aia, deloc în ochii profei sau pe pielea ei. Franțuzoaica, așa-i ziceam la școală, se ridică deodată, era goală complet, țin minte că era bronzată, fusese la mare, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
o cană cu apă, vine înapoi, se bagă în pat, așa, de formă, că o țâțișoară îi rămâne afară, ea n-o vede, e degajată, gustă din când în când din apă, a băut multă apă în ziua aia, eu recit mai departe, automat. Mă uitam ca boul, ia să-i fi băgat eu pula în gură atunci, să vezi cum se liniștea și nu mai făcea plimbări, însetată. S-a terminat poezia, s-a terminat poezia?, păi, s-a terminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
îți cade la pat e o victorie?, dar uite că vine și altă victorie, și-ajungi ca, după 1.000 de victorii de-astea, toate să fie la fel. Fidele?, glumeam eu, da, fidele ca-n poezia aia celebră, nu recita niciodată de la început, nici nu cred că știa textul tot, da’ el îmi turna mie, cu apropo: „...Alții spun că, totuși, nu-i de vină el/ Că din contră, Mișu e un soț model,/ Însă ea, Popeasca, este o ingrată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
alături, braț la braț, pe stradă... / Ei, și știți, aseară, după ce-a stat ploaia,/ Ce-a aflat Tănțica de la Procopoaia/ Când s-a dus să-i ceară un model de șorț?... Că madam Popescu nu mai dă divorț...” (Emma recită exagerat, fals, evident, ca o neprofesionistă, se mișcă stângaci pe ritm, muzica trebuie să urmărească textul poeziei. Tobe.) Așa recita bărbatul meu: ca un actor (chiar crede ce spune...), îi plăcea lui textul ăsta, tu ce zici?... are umor?, păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Procopoaia/ Când s-a dus să-i ceară un model de șorț?... Că madam Popescu nu mai dă divorț...” (Emma recită exagerat, fals, evident, ca o neprofesionistă, se mișcă stângaci pe ritm, muzica trebuie să urmărească textul poeziei. Tobe.) Așa recita bărbatul meu: ca un actor (chiar crede ce spune...), îi plăcea lui textul ăsta, tu ce zici?... are umor?, păi, sigur că are, iar eu am încercat să-l imit întru totul... Cât despre povestea aia trăită de el, povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
băltit, doar-doar și-o trage Loredana cu ăla, tânăr băiatul, dar cred că a avut curaj!, să i-o tragi nevestei profului, în casa lui... hâââm... Era clar că tu vroiai asta. I-o fi iubind pe toți, nu degeaba recită toată ziua niște versuri din Dan David, EU VĂ IUBESC PE TOȚI...) Vreau să nu fie geloasă pe mine, să-și vadă de ale ei. Poate să se culce cu o mie de bărbați, cu tot mapamondul... Femeia unui singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ea tace mereu... Și totuși. De ce te-ai uitat sub plapumă? — Am vrut să văd dacă ești goală, am mai pățit asta odată, în liceu, cu o tânără profesoară de-a mea. M-a chemat la ea acasă, să-i recit și să mă înregistreze pe bandă, când am intrat, era în pat, acoperită până la gât, la început n-am dat nici o atenție, n-am înțeles-o și, când eu mă strofocam de mama focului, cu cei zece meșteri mari, calfe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
uluirea celorlalți comeseni, Amory s-a Înfuriat, s-a rușinat, iar după aceea n-a mai compus epigrame decât În fața lui D’Invilliers sau a unei binevenite oglinzi. Într-o zi, Tom și Amory au făcut o experiență: și-au recitat poeziile proprii și pe cele ale lordului Dunsany pe muzică obținută de la gramofonul lui Kerry. — Psalmodiază! a strigat Tom. Nu declama! Psalmodiază! Amory, care interpreta, și-a asumat o mină plictisită, pretextând că avea nevoie de un disc cu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Alec Connage, un alt musafir frecvent, Îl simpatiza vag, dar se temea de el, fiindcă era un erudit. Kerry, care știa să-i vadă, dincolo de flecăreala poetică, adâncimile solide, aproape respectabile, ale ființei, se amuza imens și-l punea să recite poezie cu orele, În timp ce el stătea Întins pe sofaua lui Amory, cu ochii Închiși, ascultând: „Dar adormită e sau trează? Gâtul ei De-aproape sărutat, ai are-o urmă purpurie Acolo unde sângele Îndurerat e-mpiedicat să iasă; Blând, blond, trup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
sângele Îndurerat e-mpiedicat să iasă; Blând, blond, trup Înțepat mai palid cu o pată.“ — Grozav, spunea Kerry În șoaptă. Pe gustul lui Holiday ăl bătrân. Îmi Închipui că a scris-o un mare poet. Tom, Încântat că are un public, recita la Întâmplare din antologia Poeme și balade, pînă când Kerry și Amory le-au Învățat aproape la fel de bine ca el. Amory a Început să scrie versuri În după-amiezile de primăvară, În parcurile marilor domenii din proximitatea Universității, unde lebedele creau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
E bună plimbarea, nu? a Întrebat Tom după o vreme. — Da: un sfârșit bun, un knock-out. Totul e grozav astă-seară. Oh, o vară lungă, languroasă, cu Isabelle! — Tu și Isabelle a ta! Pariez că-i o fată comună... Hai să recităm niște poezii. Așa că Amory a declamat Odă unei privighetori pentru tufele pe lângă care treceau. — N-am să ajung niciodată poet, a zis el după ce a isprăvit. De fapt, cred că nu am o fire suficient de senzuală. Nu există decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
dar socot că-i o medie rezonabilă, nu? S-a răsucit pe călcâie ca să caute În Browning un citat În sprijinul ideii. Era unica persoană cunoscută de el vreodată care era capabilă să caute pasaje și citate, să ți le recite În toiul conversației și totuși să nu te enerveze de să-ți sară capacele. Recurgea la asta mereu cu atâta entuziasm și că el s-a Îndrăgostit de priveliștea buclelor blonde suspendate deasupra unei cărți, a frunții ușor Încrețite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
gașcă la barul Biltmore și dezmățul a reînceput. Ulterior și-a adus aminte vag că discutase despre poezie cu un ofițer britanic, care-i fusese prezentat drept „Căpitanul Bătătură, din Piciorul Majestății sale“ și că la prânz el Încercase să recite Clair de Lune. După aceea a dormit Într-un fotoliu mare și moale până aproape de ora cinci, când a fost găsit și trezit de o altă gașcă. A urmat Îmbibarea cu alcool a mai multor temperamente, În vederea calvarului cinei. Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
În Franța... Dar văd că am pornit-o greșit. S-o iau de la Început. Amory se plictisea, ceea ce i se Întâmpla ori de câte ori se afla la țară. Făcea plimbări Îndelungi de unul singur și În hoinărelile sale se obișnuise să le recite lanurilor de porumb Ulalume, felicitându-l pe Poe pentru că băuse până la moarte În atmosfera aceea de mulțumire de sine zâmbăreață. Într-o după-amiază a parcurs câțiva kilometri pe un drum nou pentru el și apoi, urmând sfatul greșit al unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Amory. Tu m-ai provocat și-o știi prea bine. - Don Juan se folosește Întotdeauna de acest pretext, a zis ea râzând, dar n-o să-ți mai spun astfel, pentru că ai părul ca morcovul. În schimb, Îți dau voie să reciți Ulalume, iar eu voi fi sufletul tău, Psyche. Amory s-a Îmbujorat, fericit că era invizibil sub perdeaua de ploaie și vânt. Ședeau față În față, Într-o scobitură puțin adâncă a căpiței, cu impermeabilul Întins peste cea mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
strâmbat ea din nas. Huh! Primăvara În corset! - Domnișoara Paște ar plictisi primăvara, nu-i așa? Domnișoara Paște Își Împletește părul În cozi, poartă taior. „Leagă-ți sandala, tu, ce pășești ca În zbor Peste iuțeala splendidului tău picior...“ a recitat Încet Eleanor. Apoi a adăugat: - Presupun că Halloween este o zi de toamnă mai potrivită decât Ziua Recunoștinței. - Mult mai potrivită. Iar Ajunul Crăciunului este excelent iarna, dar vara... - Vara nu are o zi, a zis ea. O iubire de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
proaspăt incizată. Devenisem un simplu obiect. Ciudat, faptul că devenisem un obiect făcea să-mi dispară sentimentul de teamă. Cuvintele pe care le rostea Keiko Kataoka nu mai alcătuiau monologul unei persoane, ci Îmi pătrundeau În urechi ca o poveste recitată de Întreaga cameră. Keiko Kataoka urmase previziunea iubitului ei din timpul liceului și se alăturase unui club sado-maso, ca și cum ar fi bătut la poarta unei mănăstiri, ascultând de o poruncă divină. „Ai stofă de târfă, Keiko!“, așa Îi spusese iubitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
insula Samos, neatenian deci, el debutează cu handicapul de a proveni din periferia culturală; tatăl său, învățător, cunoaște, bineînțeles, cultura dominantă, dar funcția lui trădează o poziție dominată, întrucât profesia lui revenea în mod obișnuit unor sclavi specializați; mama sa recită rugăciunile rituale și merge din casă în casă, dintr-un loc sfânt într-altul, iar fiul o însoțește; el ajunge la Atena nu ca un cuceritor ce râvnea la Cetatea visată, ci ca exilat, colonii din Samos fiind izgoniți de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]