1,119 matches
-
și a fost transmis la radio. La părăsirea Sălii de ședințe, tânărul senator a primit felicitări. Presa a comentat favorabil discursul senatorului Mihai: „Întâiul cuvânt al Moștenitorului Tronului ne-a făcut să ne aducem aminte, într-un ceas de luminoasă reculegere, că suntem un popor tânăr, că greutățile sunt trecătoare, și că, cu tinerească încredere trebuie să privim viitorul și să biruim prezentul<...> Țara a auzit glasul Domnitorului de mâine. Toamna anului 1939 însemna și redeschiderea sezonului de vânătoare. Revenind pe
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
rege, ca toți provensalii, care se temeau necontenit de tendințele de expansiune ale coroanei france, și a primit-o cu toată bună voința pe sărmana fugară. Acolo și-a sfârșit zilele frumoasa Bertranda de Montfort, după ani de pocăință și reculegere. N-a trăit prea mult, sărmana. Dorul după fiul ei și evenimentele dureroase pe care le-a trăit au pus capăt vieții ei zbuciumate. E Îngropată sub o stâncă de lângă grota din Sainte Baume, unde se spune că a dus
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
un drum bun, mărginit de copaci, apoi după o curbă la deal, pe neașteptate apăru indicatorul de localitate Războieni. Între timp norii dispăruseră, schimbându-mi în bine starea de spirit ș-am hotărât să merg totuși spre mănăstire. Locul de reculegere și liniște dăinuie din vremea lui Ștefan cel Mare. Nu pot să nu amintesc un moment de dezamăgire, chiar pe platoul din fața mănăstirii. Voiam să intru în curte, când s-a apropiat un tinerel "spălățel”; credeam că-l interesau aparatele
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
țara de dincolo de negură"; de alta, la Blaga, muntele mitic, nu mai puțin impregnat de taine. La capătul vederii muntele era pentru mine o margine, marginá lumii... (Hronicul și cântecul vârstelor). Un Blaga interiorizat, "mut ca o lebădă", cultivă coborârea reculegere în inele mâhnit, atitudine nu mult diferită de muțenia-înțelepciune a lui Sadoveanu. Ce distanțe psihice, apoi, între autorul "Jderilor" și E. Lovinescu, foști colegi de clasă la Fălticeni! unul franc orientat spre modernitate, altul evoluând consecvent sub pavăza tradiției. La
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
unde de obicei Își Înșurubează creionul, are acum gheara, cu care apucă bine schimbătorul de viteze și volanul. Ne așezăm 8 persoane În jurul unei mese rotunde. Doamna ne invită să facem rugăciune. Toți apleacă capul și Împreunează mâinile, stau În reculegere. Apoi doamna taie mărunt friptura soțului, Îi Înșurubează furculița și Începem prânzul. Facem glume, În amintirea felului cum am făcut cunoștință cu doamna. Eram invitați la o recepție, mulți doctoranzi și străini la departamentul de economie agrară. Recepția avea loc
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Duminică 28 Iulie pornim spre Corvallis. Ne Întoarcem. E ziua morții fratelui Oprișan la Mărășești. Sunt de atunci 19 ani de când a murit În vârstă de numai 20 de ani. Făcea parte din regimentul 40 Călugăreni. Un moment de pioasă reculegere. 30.000 km prin SUA. 1935-1936 Prof. Nicolae Cornățeanu 126 În partea de sud-vest a statului vizităm așa numitul Oregon’s Caves National Monument. Sunt o serie de mici peșteri, unele nexplorate Încă, adâncite În Munții Siskijou. Sunt sute de
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
au mai vorbit deloc. Tot în această perioadă, Bogdanovici și acoliții săi au început să intoneze cântece comuniste prin celule, ceea ce l-a determinat pe Dan Lucinescu să îl apostrofeze, iritat de faptul că acțiunile sale zgomotoase deranjau momentele de reculegere ale preoților din cameră. Bogdanovici l-a chemat la o discuție privată și i-a spus că trebuia să se facă ceva pentru salvarea vieților celor închiși, explicându-i că, dacă simulează reeducarea, ar putea fi eliberați de către comuniști; refuzul
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
oameni. Dacă există bunăvoință ori amenitate, restul nu contează". Nicolae Steinhardt, după propriul exemplu, ne învață cum să ne rugăm. Soluția cea mai nimerită ar fi: a) recitarea rugăciunilor de obște pentru a se crea o atmosferă de liniște și reculegere, aceasta însemnînd faza de pregătire, de punere în situația oratorie; b) rugăciunea propriu-zisă, făurită de fiecare, imnul de slavă și mulțumire, apoi (sau mai întîi, e firesc, nu-i cu supărare) spunerea păsului inima revărsată; c) după care s-ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
nici nu rezolvă ceva și atunci nu Îți rămâne altceva de făcut decât să te resemnezi, În măsura În care și această resemnare poate fi o soluție. Resemnarea nu o Înțeleg Însă a fi sinonimă cu renunțarea, ci mai degrabă o clipă de reculegere pentru a prinde noi puteri ca să Înfrunți viața. Nu e cazul acum să fac poezie, dar Îmi vin În minte câteva versuri dintr-o poezie a Doinei Bucur: „Ridică-te mai sus și peste toate, Nu te opri la calea
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
i-ar putea scuti de un asemenea efort de inventivitate, patronii nu se lasă. A conferi localurilor de aici o personalitate inconfundabilă înseamnă a-ți demonstra deopotrivă bunul gust și condiția financiară. Biserica Notre-Dame de Montmartre e un loc de reculegere pentru artiști, mult mai domestic, mai familiar pentru oamenii din zonă decât Catedrala Sacré-Coeur, acaparată mai ales de turiști. Afișele mari de la intrarea în capelă ne spun că am nimerit în zilele Festivalului Montmartre en Europe (9-23 iunie), cu participarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
după o odaie similară, inaugurată la 1954, din clădirea Națiunilor Unite de la New York. Cea de aici, de la Berlin, e decorată sobru, cu țesături ale artistei maghiare Ritta Hager, atârnate de pereți, simbolizând lumina care străpunge întunericul. E un loc de reculegere pentru orice individ, dincolo de originea, vârsta, religia și convingerile sale politice, care este îndemnat să se gândească la ce face istoria din oameni, atunci când oamenilor nu le pasă. Privit de aproape, Reichstagul încă mai conservă imaginea cumplitei devastări din perioada
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
din minarete și care-mi amintesc de discurile uzate de 78 de turații pe care le ascultam la pick-upurile din copilărie. Moscheile nefiind sincronizate între ele, rugăciunile preînregistrate se suprapun de la un cartier la altul, cu izbucniri dezacordate, puțin propice reculegerii. Ochii își au și ei partea lor. Dacă urci pe calea Tel-Avivului, nu ai aceeași vedere generală ca atunci când pătrunzi în ansamblul camaieu prin labirintul lipsit de armonie al suburbiilor. Odată pătruns în incintă, încâlceala străduțelor și îngrămădirea de clădiri
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
decât să alerge într-acolo, bunele sentimente nu-i vor urma. La Ierusalim, celălalt e în cea mai bună formă a lui. Adică insuportabil. Iar regizorii spectacolului interreligios îl invită pe celălalt la veghile lor "de rugăciune", la "orele de reculegere" și la "momentele de partaj" cât mai puțin posibil fie acela musulman sufit, evreu liberal sau evanghelist al progresului. Aceste specii protejate nu prea au ce căuta aici. În plus, culmea ghinionului, creștinii sunt, de regulă, cei care organizează aceste
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
natural, nesofisticat care te face să te simți în largul tău. Qiriat Shemona, localitate stoică și plină de veselie, aflată în primele linii ale conflictului din vara trecută, echipa municipală ne proiectează pe un ecran cinematografic, într-o atmosferă de reculegere, un Power Point sonorizat (pompieri, pereți găuriți de proiectile, coborâri în adăposturi, ambulanțe). Șapte sute de katiușe au căzut peste acest municipiu de douăzeci și patru de mii de locuitori din care mulți au trebuit să fie evacuați. Au fost atinse sute de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
aceiași adunătură, cu aceiași viață; deosebire că e cu mult mai scumpă. Stupidul burghez care n-are viață proprie sufletească, altfel nu poate face: el vine să petreacă, el nu vine să se reculeagă sufletește. Pentru el ce e aia reculegere sufletească? Bani are? Aici găsește muzică și mâncare? Aici găsește distracție? Atunci s-a sfârșit! Petrece admirabil. Dar tot așa de admirabil putea petrece la București. Mulți aici însă au prilej să închee și să sfârșească romane de dragoste. Alții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
adevărul până la urmă rămâne biruitor. Dar tăcerea și concentrarea constituie și o forță în sine care lucrează tainic, radiind în afară: semnul acesta al forței binelui se găsește înscris în templele noastre. Divinitatea se adresează adâncului nostru care tace. În reculegere, ideile noastre dobândesc o înaltă tensiune, în jurul căreia se coordonează acțiunile exterioare, potrivit cu înaltele comandamente ce ne călăuzesc. Deci din rânduiala discreției nu se cuvine să ieșim decât în anumite împrejurări și atât cât trebuiește. În cercetarea și stabilirea adevărurilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
bine zis mai interiorizate decât în viața cotidiana. Cu siguranță altfel de cum sunt mediatizate. Mi se par mai pregătite pentru un camino spiritual, comparativ cu bărbații, mai atletici, mai bronzați și parcă mai mult înclinați spre sport, turism decât spre reculegere, interiorizare. Poate să fie și o impresie subiectivă, dar eu așa le-am perceput. Ieri am întâlnit un bărbat care contrar tuturor făcea pelerinajul invers dinspre Santiago înapoi în Franța. Volubil și antrenat vorbea fără întrerupere. Mi-a cântat imnul
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
ca obiect poezia, altul având ca obiect critica. Frumos, dar greu! Nu mă simt în stare în ceasul de față, nici măcar de unul singur. Decalogul are un model sacru, veterotestamentar, și orice încercare a noastră de a-l îngâna reclamă reculegere. Momente propice. Așa încât, așteptându-le, am risca să nu putem încheia curând dialogul de față. (Revista "Conta", nr. 3, 2010) Cezar IVĂNESCU Ca poet român îi datorez lui Eminescu totul, așa cum le datorez părinților mei această particulară încarnare... Dragă Cezar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
care opt ore pe zi eram singură, căci pe Lia n-o vedeam decât la plimbare și uneori seara. De copil nu mă bucuram destul din pricina nem țoaicei care nu-l slăbea și hipnotiza pe Lia. [Duceam o viață de reculegere între cărțile și gândurile mele. Singura distracție, în înfrigurarea știrilor de ofensive ruse și germane, de toate prăpăstiile răspândite prin Gazeta Bucureștilor și ofițerii lor, erau plimbările în pădure la orele 5 dimineața și cetirea. Sfârșisem Infernul lui Dante și
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
de pe atunci profilată în mod special. Încă din primii ani ai secolului al XIX-lea, datorită acestei specializări, la Golia și Neamțu se îndrumau bolnavii agitați, alienații care necesitau un tratament de urgență, mai specializat, altul decât doar cetirile și reculegerea. Astfel, în același an erau repartizați la Neamțu, tot cu aprobarea Î.P.S. Mitropolitul Moldovei: Vasile a Panțârului, din Tg. Sulița, Ținutul Botoșanilor, care "este smintit de bună simțire și cuprins de neputință, dând foc și casei tatălui său", sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
centru pentru femei epileptice. Pentru bărbați, un rol asemănător l-a avut mănăstirea Secu, unde se adăposteau mai mulți epileptici. De prin a doua jumătate a secolului al XIX-lea, deosebirea între internările în ospiciu și internările de adăpostire, pentru reculegere, a devenit evidentă. Ospiciile, odată preluate de către Epitropia Sf. Spiridon, au căpătat un caracter de instituție sanitară, ceea ce a făcut ca alienații să polarizeze tot mai mult spre aceste unități și să beneficieze de tratament medical calificat. Ne oprim, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
să-i mai trimită scrisoarea (V. Voiculescu, Jurnal, în „Manuscriptum” nr. 1, 1978). Și scrie pentru sertar, ceea ce vor deveni Povestirile, Zahei orbul... Sunt parte din lucrările ce vor aparține așa-numitului „Rug Aprins”, urmare a frecventării întrunirilor spirituale, în reculegere, la mânăstirea „Antim” din București. Aici, la mănăstire, s-a întâlnit el cu frații săi întru credință și aspirații, pentru inițierea în tainele misticii și aprofundarea cunoașterii Rugăciunii lui Iisus. Ce înseamnă aceasta o spun specialiștii în problemă, dar o
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
de juniori, asta e cea mai mare dorință a mea. Rezultatele primei zile a Memorialului “Marcel Păunică” Luni, la prânz, s-a dat startul celei de-a treia ediții a Memorialului “Marcel Păunică” la handbal juniori. După un moment de reculegere în memoria fostului mare șlefuitor de talente băcăuan, lovitura de începere a turneului i-a aparținut fostului internațional Adrian Petrea, invitat special la eveniment. Meciurile au fost arbitrate de înșiși antrenorii echipelor participante, inclusiv Gabriel Armanu exersându-și abilitățile de
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
întâmpină vorbele mele. Dânșii habar n-aveau că eu îi trăgeam pe sfoară cu povestea lui Odobescu. Dar culmea nu-i aici. Catrințaș, care ședea în picioare și ne asculta cu mâna la gură, avea în fața lui un aer de reculegere, de nedomerire, parcă să creadă, parcă să nu creadă cele ce auzea. Eu care mă rădicasem prin ultimul pahar dat pe gât la un diapazon de veselie mai presus de ceilalți tovarăși ai mei, mă sculai în picioare și, adresându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ciclopi. Și totuși niciodată n-am fost încunjurat de o mai mare adunare de oameni eleganți, veseli și vorbareți ca în acea sară, întocmai ac pe un bulevard parizian. Dar s-au petrecut atunci în mine câteva momente de intimă reculegere, când toate acele furnici grăitoare au dispărut dinaintea ochilor mei, rămânând parcă eu singur în imensa singurătate. Mult n-a durat acest simțământ, căci iluziile frumoase se risipesc iute ca visurile și am trebuit să reintru în realitate și, prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]