111,719 matches
-
să influențeze prezentul și ambele să interacționeze asupra viitorului, omul se simte dezarmat în fața atotputerniciei timpului. Chiar dacă prin experiență, inteligență și voință el poate ajunge să influențeze, de o manieră superficială, propria sa evoluție în timp. Scrie Gabriela Melinescu: ...Eu recunosc că nu pot să mînui nici trecutul, nici viitorul. Și totuși viitorul este într-un anume fel o unitate fizică bine cunoscută, pe care eu, printr-un efort de voință, pot să o influențez într-o oarecare măsură, mai ales
Hoinăreală în timp by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12656_a_13981]
-
la construcțiile simbolice de o mare complexitate și la amplele simfonii cromatice pe care istoria artei le oferă cu generozitate, Florin Mitroi și-a restrîns interesul, în propria-i creație, la cîteva teme mari și la cîțiva moduli ușor de recunoscut și de identificat. în pofida discreției sale absolute și a spaimei profunde în fața gesturilor risipitoare și a redundanțelor de tot felul, el a fost, în esență, un experimentator, un cercetător aplicat și cu tentația anonimatului, al tuturor componentelor pe care le
Un apel la memorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12651_a_13976]
-
oficiale. Totul din pricina unui dezacord mărunt și formal: faptul că nu a acceptat reforma ortografică din 1993, scriind împotriva ei, cu autoritatea pe care i-o oferea calitatea de principal specialist în materie (Ortografia pentru toți, 1990), refuzînd s-o recunoască și ignorînd compromisurile. Dar se știe că academiile și onorurile lor trec repede în uitare, pe cînd ceea ce cineva a scris, ideile pe care le-a transmis, modelul pe care l-a impus râmîn. Numele său rămîne între cele mai
In memoriam Mioara Avram by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12677_a_14002]
-
regăsite, ale armoniei de la o sută de metri pătrați de fiecare membru al familiei. Adăposturi împotriva vitriolantei realități, a rău mirositoarelor vecinătăți, oaze de meditație, de desprindere din cotidian, aceste vile sunt întâi de toate elegante, iar noi trebuie să recunoaștem că proprietarii lor înnobilând locul, cu înnoite speranțe pentru relansarea turismului mărturisesc gust și rafinament, forța de a pune ceva pe acest pământ. Dacă simțim cum nervii ne lasă, mâncărimi ni se întind pe întreg corpul și începem să strângem
Dacă dorim dulce durată by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12692_a_14017]
-
adâncită, la un alt fel de narație, sacră, dar narație totuși" Istoria speciei umane, în esență, este povestea acestui efort îndelungat de cunoaștere, de autocunoaștere. Întâi, povestea Omului însuși, în a cărui ființă gânditoare Cel de sus pare să se recunoască, după teologii unor religii monoteiste. Timpul fiind Fluviul pe care ele plutesc de multe milenii încoace. Creștinismul având numai două mii de ani. *** Totuși, creștinismul, îndeosebi catolicismul, a trebuit să înfrunte în această perioadă, pe lângă asaltul necredincioșilor de tot felul, musulmanii
Deteronomul (1) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12699_a_14024]
-
reușită; de aceea, arta cinematografică devine mai importantă decât transpunerea cât mai fidelă a celei literare. Din păcate, deși Harry Potter și prizonierul din Azkaban este cel mai bun roman " având în vedere construcția, suspansul și, de ce să nu o recunoaștem, valoarea literară " dintre primele trei, ecranizarea sa este cea mai slabă dintre filmele de până acum. Astfel, se poate observa o tendință îngrijorătoare în trecerea de la carte la ecran (ca admirator al lui Harry Potter, sper din tot sufletul să
Marca HARRY POTTER by Mihai Fulger () [Corola-journal/Journalistic/12706_a_14031]
-
cu adevărat înseamnă a eșuať". Ei bine, dacă într-adevăr nu am avut eșecuri literare înseamnă că nu sînt om cu adevărat. Ceea ce este cît se poate de mulțumitor. Avînd în vedere cum arată oamenii adevărați din ziua de azi". Recunoaște că suferă adesea de depresii ("Cred că nici un om normal n-a putut trăi într-un regim ca al lui Ceaușescu, fără să contracteze o oarecare tulburare mentală. E o chestie de bun simț"), care numai benefice nu-i sînt
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12711_a_14036]
-
îl citează, condamnase furtunos aservirea noastră literară. Fundoianu nu merge în direcție opusă, doar că, în locul refuzului screrilor prea... contaminate, consideră că imitația e prea adînc înrădăcinată pentru a o mai putea refuza și că onest ar fi să ne recunoaștem pur și simplu... colonie a literaturii franceze. Tema interpretării era cunoscută și frecventată - Fundoianu o radicalizează... Nici selecția autorilor români considerați de Fundoianu purtători ai unui spirit original (atît de puțini la număr!) nu șochează prin originalitate. Am văzut din
B. Fundoianu și literatura română by Constantin Pricop () [Corola-journal/Journalistic/12702_a_14027]
-
exteriorul este prezent doar prin reproducerea unor raționamente sau a unor senzații rămase în memorie (mirosuri, culori). Rarisime sunt situațiile în care autorul descrie cadre generale sau discută specificitatea politică a diverselor epoci prin care a trecut. De altfel, el recunoaște că nu a fost niciodată foarte preocupat de ce se întîmpla în jurul său (nu citea ziare, nu asculta radio, nici măcar războiul pe care l-a trăit în calitate de elev la Liceul �Sfîntul Sava� din București nu are vreo consistență în amintire), fiind
Confesiuni rivelatorii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12715_a_14040]
-
cu preocupări balcanice și de integrare europeană, îmi făcea zilele trecute, între două meciuri la Campionatul European, o expunere de motive pe tema " De ce ar trebui să fim noi înaintea bulgarilor, dar nu suntem". Intelectualul cu preocupări zonale a avut, recunoștea, niște experiențe neplăcute cu poliția din Bulgaria. Trecînd în scopuri turistice prin țara vecină, cu automobilul, l-au amendat bulgarii de la rutieră pentru cele mai fanteziste infracțiuni șoferești. Întors în patrie, intelectualul meu a început să contabilizeze păcatele Bulgariei față de
Bulgarii și noi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12746_a_14071]
-
este dată de propria sa apariție publică, de felul în care se îmbracă, de forma mustății, de aerul său aerian, de disprețul pentru natură (inclusiv femei, aici exemplul amorezatului Rică Venturiano nu mai este valabil), de sfidarea regulilor de comportament recunoscute de societate și, în general, a tot ce este omenesc. Trăsăturile specifice dandy-ilor sînt însă infinit mai multe și simpla lor enunțare (în ordine alfabetică) de către Adriana Babeți poate produce senzații de vertij: "abstracție vie, angelism, aristocrație (un fel
Cavalerii dreptului la diferență by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12731_a_14056]
-
stocate în holo. Surpriza însă abia acum urmează pentru că această dublură a Terrei se află la vârsta mitologică. Pământenii viitorului întâlnesc pe Fairia lumea preistorică despre care noi, cei încă trăitori pe Pământ, mai citim prin cărți și atlase. Se recunosc imediat personajele și structurile (propp-iene) ale basmului: fii de împărați care pleacă în călătorii inițiatice pentru salvarea prințeselor răpite, etapele încercărilor, tovărășiile de drum cu ființe înzestrate supranatural (centauri - pe unul îl cheamă Hippokalos -, inorogi, cai și stânci vorbitoare) sau
Odiseea Fantasy 2004 by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12730_a_14055]
-
viziuni, personaje tipice etc.), stilul și naratologia. Obiectiv și foarte critic, tânărul eseist consideră că, în lipsa ultimelor două elemente, SF-ul e fără valoare literară. Prin urmare, "folosirea temelor ca pretext se dovedește mai fertilă decât înscrierea într-un canon recunoscut", chiar dacă aceasta duce la îndepărtarea unei astfel de scrieri de nucleul dur și pur reprezentat de specificul SF-ului. Aici însă, Radu Pavel Gheo pune punctul pe i: "În contextul modificărilor petrecute în literatura postmodernă, disoluția genurilor și comunicarea intertextuală
Odiseea Fantasy 2004 by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12730_a_14055]
-
nu la noi în România, unde suprarealismul într-o mare măsură a însemnat o cravată nou-nouță, importată gata din străinătate) un studiu amplu și clarificator. Pentru că, oricîtă încredere i-am acorda spiritului critic și limpezimii lui Ehrenburg, sîntem nevoiți să recunoaștem că în ŤVus par un ecrivain d"U.R.S.S.ť ironia cu care se privea o mișcare poetică (greșită, o știm) care se declară pentru societatea socialistă revoluționară, e cu totul nelalocul ei." Asemenea linii descoperă însă o față deosebit de
Gherasim Luca și "erotizarea proletariatului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12719_a_14044]
-
asupra faptului că liderii sovietici deveniseră conștienți, la mijlocul anilor "80, de faptul că URSS nu putea face față sfidării americane, în primul rînd în planul tehnologiilor militare (între acestea, mult ironizata Inițiativă de Apărare Strategică). Pe de altă parte, așa cum recunoaște și Mihail Gorbaciov într-un articol publicat în New York Times din 7 iunie 2004, Reagan a fost un președinte care știa să asculte. Odată cu deschiderea internă din URSS, Reagan a participat la dialog și a admis faptul că epoca imperiului
Ronald Reagan și prăbușirea sovietismului by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/12749_a_14074]
-
iremediabil de către toată populația României posesoare de televizor - și aici nu mai funcționeză nici măcar restricțiile de vîrstă - , ar fi flancat permanent de două prezențe monarhice copleșitoare: fostul rege al manelelor, Adrian, și actualul rege al manelelor, Guță. Ceea ce, trebuie să recunoaștem, n-ar da tocmai bine din punct de vedere constituțional, măcar și numai la o simplă evaluare aritmetică. Doi la unu pentru manele, adică doi Regi la un Președinte, ar fi un handicap de imagine căruia nici chiar Președintele Teo
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12747_a_14072]
-
impreviIbile; scrierile lui acționează asupra cititorilor într-un fel încă neexplicat; iar în tradiția omenirii, activitatea sa este înconjurată de un imens prestigiu. Așa se face că istoria este plină de șefi de state care au avut ambiția să fie recunoscuți ca autori: dacă luăm numai istoria imperiului roman, vom găsi în ea scrierile de neînlocuit ale lui Caesar sau Marc Aureliu, dar și pretențiile nebune ale unui Nero. Situația scriitorului este simetric opusă. La fel cu ceilalți supuși ai țării
Steaua Dubla by Annie Bentoiu () [Corola-journal/Journalistic/12741_a_14066]
-
ea decât prin naștere), scriitorul aflat în dezacord cu puterea n-a avut, spre a-și păstra libertatea de gândire, decât două soluții, ambele impunând o cumplită jertfă de sine: să renunțe, în parte sau cu totul, la a fi recunoscut în timpul vieții sale (extraordinarul scriitor care este Saint-Simon nu va începe să fie publicat decât 75 de ani după moarte) sau să-și impună o asceză penibilă (sărăcie, tăcere, obscuritate). Acesteia, mulți scriitori din Europa de Est îi cunosc efectele; voi pomeni
Steaua Dubla by Annie Bentoiu () [Corola-journal/Journalistic/12741_a_14066]
-
din plante cumpărate din piață ci din răsaduri crescute de mine, pe care le iubesc de mici și care mă iubesc, la rândul lor, cu dovezi la vedere. Copii proprii în leagănul lor, fără nostalgia altor grădini și grădinari, îmi recunosc doar mie respirația, undele, aura, blândețea, fericirea și disponibilitatea de a le include în materia transparentă a sufletului meu, în poezia care mă caută prin ele. Grădina mea cu turturele îmblânzite și vrăbii obraznice care planează sublim, căutând grămăjoarele de
Însemnări din balconul botanic by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12761_a_14086]
-
de țări. Și este important să vorbim despre TIFF acum, când modificările petrecute cu el, de la un an la altul, sunt vizibile chiar și pentru ochiul ne-plimbat pe la festivaluri prin străini. A treia ediție de TIFF ne obligă să recunoaștem: ceea ce s-a născut, cu doar trei ani în urmă, ca un produs al unui grup de entuziaști are acum alura unui festival internațional important. Este reconfortant să vezi oameni din toată țara " și nu numai " tarversând grăbiți în sus
Cine-TIFF-ii de la Cluj by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12763_a_14088]
-
în contextul în care primul Trofeu TIFF a mers în palmares la un românesc: Occident, în regia lui Cristian Mungiu, același Cristian Mungiu care anul acesta a fost membru în juriu. Frustrarea " cu un ușor iz de naționalism, trebuie să recunosc " ce s-a născut de aici a fost compensată de Zilele Filmului Românesc, o secțiune în sine ce a înglobat mai multe calupuri de scurt-metraje, lungmetraje " aproape toate în premieră absolută " și chiar film documentar. În ansamblul său, TIFF-ul
Cine-TIFF-ii de la Cluj by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12763_a_14088]
-
romane polițiste,... - dar nici pomeneală. Ciudat, Chihaia îmi aduce aminte de pictorul suprarealist. A fost... pot să zic generația pariziană, în spiritul ei, a sfârșitului de epocă bucureștean, după care înghețul. Și astăzi Chihaia, la telefon, este uluit că-i recunosc pe loc glasul. Și nu trece un an, nu trec doi, când mă sună iar din Germania... O dată mi-a adus și multă ciocolată, știind cât de mult îmi plăcea mie în săraca studenție. Ultima dată mi-a telefonat în
Fiul Dobrogei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12777_a_14102]
-
mi-a adus și multă ciocolată, știind cât de mult îmi plăcea mie în săraca studenție. Ultima dată mi-a telefonat în noaptea de 30 mai a.c. Era o duminică, orele 22,35, - am notat. Tot așa: cum de-i recunosc eu imediat vocea... Ar trebui să știe că el este o epocă, și că o epocă, atât de spirituală, nu se uită. între timp, prin poștă, mi-a sosit un plic. în el, Lumea liberă tipărită la N.Y. pe
Fiul Dobrogei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12777_a_14102]
-
pentru că totul se vede aici în formule îngroșate. Iar marginea nu e strict una geografică, de oraș provincial, ci, într-un anume sens, și una istorică. Povestioarele de pe Strada Salcîmilor se lasă imediat situate în timp prin detalii ușor de recunoscut: sîntem în perioada de acum, în anii pe care-i trăim, anii tranziției, dar care mai ales sînt anii de după comunism. Prin aceasta o periferie temporală capabilă să vorbească cel mai bine despre ce s-a întîmplat înainte, despre un
O stradă pe jumătate asfaltată by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12788_a_14113]
-
spectacole în aer liber, să mai bea o bere " sau o țuică, că tare a fost frig anul acesta " să asculte tot felul de concerte. O ediție stufoasă, cu multe întîmplări dar, din păcate, fără multe izbînzi teatrale. Trebuie să recunoaștem asta. Există și unele explicații. Mă gîndesc, de exemplu, că pentru a avea pe lista de invitați trupe în vogă sau spectacole de teatru importante din lume la ora asta, trebuie să știi din vreme pe ce buget contezi. Ca să
Orașul minunilor (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12762_a_14087]