2,690 matches
-
Negociat), ca „singura modalitate prin care vă puteți apăra atât de acceptarea unor condiții care nu v-ar fi favorabile, cât și de respingerea unora care v-ar avantaja”. Dacă opozanții nu vor să intre în joc, se pare că recurgerea la tehnica „jiu-jitsu” este cea mai nimerită, deoarece se sprijină pe ceea ce ei (opozanții) pot face, fapt care contracarează mișcările de bază ale negocierii pozițiilor în așa fel încât atenția lor va fi orientată asupra problemei. În fine, dacă opozanții
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
aflate în conflict reduce ostilitatea intergrupală); modelul identității comune intragrup sau al recategorizării (transformă reprezentările cognitive ale membrilor din „ale noastre” și „ale lor”, în „noi”). Practicarea acestor „modele” se soldează atât cu efecte pozitive, cât și cu efecte negative. Recurgerea la decategorizare face ca membrii care au opinii opuse condițiilor stereotipe care mențin conflictul, cu timpul, să renunțe la ele și să dezvolte relații armonioase între ei, în schimb va scădea atractivitatea intergrupală. Recategorizarea crește atractivitatea intragrupală, dar nu ia
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
tehnici de învățare, de uzură, de aplicare a loviturilor sub centură în punctele sensibile ale adversarului, de inducere în eroare care limitează libertatea de decizie a adversarului); 3) strategii conflictuale (urmăresc obținerea avantajelor fără a face concesii, în schimbul lor; presupun recurgerea la forță, la dezechilibrarea puterii părților); 4) strategii cooperative (vizează realizarea echilibrului între avantaje și concesii; se bazează pe tactici și tehnici de persuasiune, excluzând agresiunea și presiunea). Cât privește tacticile, tehnicile, la care se adaugă scheme și trucuri de
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
este strict determinată și dependentă de resursele real mobilizatoare existente la momentul considerat. Stimec (2005), care comentează strategia propusă de Fischer și Ury consideră că s-ar putea vorbi de trei variante distincte ale ei: de tip eliberator, de tipul recurgerii la a treia parte, de tipul presiunii. El stabilește și câteva tactici și tehnici specifice pentru fiecare, pe care le prezintă într-o manieră gradată, de la cele mai stabile și eficiente până la cele mai riscante care ar conduce la escaladarea
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
nu la rezolvarea lui. Strategia de tip eliberator cuprinde: conturarea problemei (de exemplu, căutarea unei alte rețele de distribuire); căutarea unui alt interlocuitor interșanjabil (un alt client, un alt prestator); regândirea manierei de trecere spre ceea ce solicităm. Strategia de tipul recurgerii la o a treia parte vizează: solicitarea unei persoane respectate de ambele părți; solicitarea unei autorități morale; solicitarea unei autorități ierarhice sau juridice; căutarea unui aliat (coalizarea). Strategia de tip presiune, considerată cea mai riscantă, se referă la: exercitarea presiunii
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
încearcă să compenseze lipsa competenței prin eschivarea sau chiar refuzul de a se angaja în dinamica negocierii. Tacticile folosite sunt diverse: întocmirea unei delegații numeroase („numărul” devine o armă și se încearcă compensarea prin el a slăbiciunii tehnice a delegației), recurgerea la raportul scris în timpul negocierii și la amplificarea verbală (citesc declarațiile scrise înainte, prezintă caiete volumunoase cu revendicări, intervin puțin în discuții prin repetiții și amplificări), recurgerea la suprarevendicări, la atacuri contra direcției, la prezentarea caricaturală a realităților tehnice și
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
o armă și se încearcă compensarea prin el a slăbiciunii tehnice a delegației), recurgerea la raportul scris în timpul negocierii și la amplificarea verbală (citesc declarațiile scrise înainte, prezintă caiete volumunoase cu revendicări, intervin puțin în discuții prin repetiții și amplificări), recurgerea la suprarevendicări, la atacuri contra direcției, la prezentarea caricaturală a realităților tehnice și economice, la atribuirea unor intenții represive etc. Patronatul, prin opoziție, are o concepție contractuală asupra negocierii − pentru el, a negocia înseamnă a găsi o soluție conflictului. Strategia
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
se află într-o fază de schimbare a producției; lipsa acordului comitetului de întreprindere pentru ca intreprinderea să fie închisă timp de o săptămână în decursul unei luni), Claude Vermot-Gaud (1988) stabilește patru stiluri de negociere: Stilul autoritar: se afirmă prin recurgerea la putere; implică acțiuni și comportamente directe, exprese; presupune impunerea pozițiilor fără a fi necesară justificarea lor deoarece se consideră că acestea vorbesc de la sine; riscă să fie catalogat ca dur, neatent cu problemele umane; Stilul șarmant: apelează la resorturile
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
observabile obiectiv și apreciate colectiv. Câștigarea sau pierderea unor resurse sunt evaluate la fel atât de individ, cât și de anturaj, deoarece importanța resursei este determinată sociocultural. A treia idee: ameliorarea sau eliminarea stresului se pot obține nu numai prin recurgerea la strategiile de coping reactive (așa cum presupunea Lazarus), ci și prin folosirea strategiilor pro-active de coping, bazate pe fixarea unor obiective menite să facă față constrângerilor viitoare. Sunt recomandate în acest sens trei modalități prin intermediul cărora indivizii pot face față
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
etc.). Unele dintre strategii sunt laborioase, de lungă durată, ceea ce îngreunează aplicarea lor. Recrutarea și selecția personalului pe baza unei metodologii riguroase în vederea asigurării adaptării facile a acestuia la solicitările și condițiile muncii, ar putea scuti organizația și individul de recurgerea la strategiile gestiunii stresului (Rascle, 2001, pp. 479, 484, 489). 3. Burnout-ul ca epuizare profesională La fel ca și stresul sau, poate, chiar mai mult decât el, burnout-ul provoacă efecte devastatoare în existența profesională a oamenilor. El afectează cele mai
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
nouă perspectivă de interpretare a burnout-ului. Efectuând cercetări ample asupra medicilor, infirmierelor, psihiatrilor, ea a constat că experiențele emoționale ale acestora erau de cele mai multe ori stresante, fapt care se asocia cu apariția unor tulburări somatice (ulcere, dureri de cap), psihocomportamentale (recurgerea la tranchilizante, droguri, consum de alcool, suicid) și chiar sociale (conflicte conjugale sau interpersonale la locul de muncă). Epuizarea, eșecul profesional, afectarea sănătății și scăderea dramatică a împlinirii și performanțelor în muncă sunt semnele caracteristice noului fenomen identificat. Și Maslach
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
comunicarea eficientă • tendința de a judeca, de a aproba sau de a nu fi de acord cu părerile interlocutorului; • oferirea de soluții, fie direct, prin sfaturi, fie indirect, folosirea întrebărilor într-un mod agresiv, autoritar sau cu o notă evaluativă; • recurgerea la ordine are ca efecte reacții defensive, rezistență, reacții pasive sau agresive; • folosirea amenințărilor; • moralizarea „ar trebui” sau „ar fi cea mai mare greșeală din partea ta să ...” 18 20 II. ANATOMIA SOCIALĂ A COMUNICĂRII 1. Reguli de interrelaționare Interrelațiile sociale
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
manager poate simți că șeful său, colegii, subordonații sunt supărați pe el, în loc să conștientizeze că de fapt el este cel supărat. Dacă ceilalți sunt ostili, atunci desigur, agresivitatea sa este justificată ca o reacție de autoapărare. • Regresia. Aceasta constă în recurgerea la un comportament care asigură satisfacerea unor nevoi de nivel inferior atunci când individul se confruntă cu o situație care îi provoacă anxietate. Regresia se poate manifesta la un manager care, pus în fața unei situații dificile, începe să se preocupe de
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
să Împrumute din psihanaliză conceptul de mecanism de apărare, utilizat pentru a explica funcția psihosocială a prejudecății (sau a stereotipului). I se mai adaugă adesea conceptele de deplasare și de proiecție, de refulare și de reapariție a tendințelor refulate. De unde recurgerea, spre exemplu, la modelul „frustrare ă agresivitate” (Dollard et alii, 1939; Banton, 1983, pp. 82-83), echivalent cu o reformulare a modelului popular al „țapului ispășitor”, sau la cel al „personalității autoritare (Adorno et alii, 1950)”. Se presupune astfel, În orice
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
În timpul orei). În ambele cazuri, se dezvoltă un sentiment de impunitate, din moment ce societatea nu reacționează În nici un fel. Prost definită, eticheta contribuie la mascarea detaliilor. Borot reperează trei efecte ale acestui proces de estompare: ă o astfel de abordare justifică recurgerea la un subiect colectiv, ceea ce contribuie la dizolvarea responsabilității individuale pentru actul de incivilitate. Se poate observa legătura cu gândirea unică, ce impune un stil gregar de discurs. Ni se pare așadar evident ca indivizii calificați astfel să ia obiceiul
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
chiar incoerența) noțiunii de subiect: individualitatea (distinctness) nu pune suficient de mult În evidență apartenența noastră la ceea ce este comun (commonness). Cea de-a treia abordare Încearcă să depășească dificultățile precedente focalizându-se asupra „sistemelor de interacțiuni concrete și particulare”. Recurgerea la teoria funcționalistă a stratificării, cel puțin În versiunea „corectată” sau „purificată” elaborată de Ralf Dahrendorf, ar putea fi foarte utilă aici. O lucrare a lui Samuel Popkin, intitulată The Rational Peasant 1, este o bună ilustrare În acest sens
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
ci printr-un consimțământ prezent În rațiunea individuală a fiecăruia. Sociologii care au dus mai departe aporturile teoreticienilor contractului social În secolul al XIX-lea au aderat la idealurile egalitare ale Epocii Luminilor și ale revoluțiilor franceză și americană. Totuși, recurgerea la un unic principiu, cel al rațiunii individuale, nu mai era suficientă. Inegalitatea n-a dispărut la apariția individualismului democratic. Au apărut noi forme de excludere, cum sunt cele legate de condiția proletară. Aristocrația banului s-a substituit aristocrației bazate
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
constată astfel că băieții proveniți dintr-un mediu muncitoresc au asimilat obiectivele propuse, dar nu au mijloacele de a le atinge. Ei sunt astfel sfâșiați Între obiectivele urmărite și lipsa reușitei. De unde frustrarea și sentimentul de nedreptate. În aceste condiții, recurgerea la ceea ce este altminteri interzis le poate apărea ca o soluție. Ar fi Însă fals să desprindem de aici concluzia că distanța dintre aspirații și șanse Îi caracterizează În primul rând pe cei mai săraci. Cei doi sociologi au sugerat
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
grupurilor și, a fortiori, modalitățile solidarității lor” (ibidem). În fond, și subscriem la această concluzie, „chestiunile legate de identitate și de cultură sunt până la urmă chestiuni care țin de cetățenie” (ibidem). Cele spuse ilustrează un punct important: În mod evident, recurgerea, adesea În mod artificial, la identități colective esențializate pune În mare pericol identitatea individuală, așa cum subliniase și Georges Devereux (Devereux, 1972, pp. 163-165): „Este nefuncțional, ba chiar catastrofic să reduci pe cineva la o unidimensionalitate ș...ț. O accentuare exagerată
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
ajung totuși la concluzia că opinia publică albă se opune puternic tratamentului preferențial atunci când acesta ia formă de cote sau de măsuri de constrângere de același tip În mediul școlar ori pe piața muncii (Lipset, 1996). Conflictul interpretărilor provocat de recurgerea la modelul „rasismului simbolic” este la fel de intens și de rodnic ca totdeauna, Într-un spațiu pluridisciplinar În care se Întâlnesc psihologia socială, științele politice și sociologia (Sniderman și Carmines, 1997; Schuman et alii, 1997). În privința naturii „noului rasism”, dezbaterile științifice
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
oferă mai întîi constatarea că intrările (titlurile articolelor) au în puține cazuri aspect sintagmatic, fiindcă explicarea a pornit de multe ori de la semnificația generală, față de care cea din domeniul analizei discursului reprezintă un aspect particular. Aceasta ne-a solicitat însă recurgerea la unele indicii grafice, astfel încît, atunci cînd s-a trecut în zona terminologică propriu-zisă și s-au realizat de multe ori denumiri sintagmatice, acestea au fost redate cu caractere aldine (bold) sau cursive (italice). În același timp, numărul intrărilor
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
vedere al a n a l i z e i d i s c u r s u l u i, realizările axiomaticii sînt valorificabile în determinarea tipurilor și genurilor la care se pot repartiza ansamblurile de enunțuri, din perspectiva recurgerii la concepte sau la propoziții cu valoare axiomatică. V. demonstrație, epistemologie. D. FILOZ. 1978; GREIMAS - COURTES 1993; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; BUSSMANN 2008. IO B BEHAVIORISM. Fiind o teorie psihologică (generată de opera freudiană și propusă de J. B. Watson
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
al participanților, se mențin diferențe și variații în privința normelor de comunicare urmate. Din punctul de vedere al a n a l i z e i d i s c u r s u l u i, studierea acestor situații implică recurgerea la metode diferențiate și la utilizarea diferitelor tipuri de date (chestionare, interviuri, înregistrări etc.). Această analiză recurge adesea la observarea tulburărilor sau neînțelegerilor în schimburi, ca un indice al aplicării unor norme de comunicare diferite. Studiul paralel al comportamentului indivizilor
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
prima formă de a n a l i z ă a d i s c u r s u l u i. Treptat, principiile retoricii s-au impus în discipline practice, precum etica și politica, unde deciziile și controversele necesitau recurgerea la argumente, și astfel retorica a devenit indispensabilă în educația cetățeanului și a omului politic. Nu au lipsit însă criticile care scoteau în evidență faptul că argumentația retorică, prin orientarea ei persuasivă, pornește de la premise nedemonstrate și numai admise de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de aceea, el este atent alcătuit și greu de combătut. Unii dintre gînditorii antici au recurs sistematic la sofisme pentru a-și susține atitudinea sceptică, ceea ce a stimulat dezbaterile polemice și a condus la noțiunea de "punct de vedere". Astfel, recurgerea la sofisme, sofistica, a devenit o mișcare intelectuală care a dezvoltat argumentația retorică, deși unii dintre marii filozofi de atunci, în primul rînd Platon, le-au imputat deformările pe care le-a cunoscut în anumite momente gîndirea filozofică. Sofismele au
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]