1,376 matches
-
și o simplă stradă, Aleea Soarelui, o stradă ca un mic univers. Sub semnul încălcării tabuurilor stă orice adolescență prin definiție contestatară, însă insurgența tinerilor furioși nu are un real caracter politic. Chiar și atunci când tinerii împrumută retorica consacrată cu tot cu recuzita ei pompieristică aceasta este instrumentată erotic sau ironic servind, spre exemplu, construirii unui fictiv profil eroic al adolescentului miop. Este un mod de a deghiza afecte, de a se proteja și în cele din urmă, chiar de a șarja ironic
Cireșarii de pe Aleea Soarelui by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6021_a_7346]
-
Danemarcei, după basmele lui Andersen, își amintesc, poate, de unde pornise ideea reginei. în muzeu se afla o copie a paravanului pe care Andersen construise o hartă în imagini a călătoriilor sale în Europa și Orient, un colaj suprarealist, cu o recuzită însă tipic romantică, de imagini decupate din cărți poștale și jurnale. Deja modă veche în epoca lui Andersen, călătoriile reușiseră să impună, tot ca modă, un gen literar în principiu ignorat - jurnalele de călătorie; așa că scriitorul danez, original în construcția
Bazarul cu imagini by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15947_a_17272]
-
etc. era tot mai mare, organizatorii făceau ample investigații mitologice pentru spectacolul inaugurării. Și aici s-au scos! Au reînviat zeii și eroii prin tencuirea unor atleți cu ceva alb ca să semene cu statuile, au pus în mișcare o amplă recuzită cosmogonică, dar cu instrumentele simple și naive ale presocraticilor, au creat diorame ca la Antipa, au folosit cursul scurt de mitologie, parcă unul extras din repovestirile lui Alexandru Mitru, au stocat miloane de litri de apă ca să sugereze" apa și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12594_a_13919]
-
Mircea Mihăieș Despre scurta și nu tocmai fericita domnie a lui Emil Constantinescu nu sunt multe de spus. Cu adevărat spectaculoase au fost doar intrarea și ieșirea din scenă. Chiar dacă regizorii difereau, recuzita a fost aceeași, gesturile identice, iar senzația de falsitate - inconfundabilă. Ce mai, un actor prea mic pentru un rol atât de mare! Ambițiile deșarte, sfaturile proaste și propriile limite l-au distribuit pe domnul Constantinescu în rolul lui Falstaff, pe când
La adio (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16888_a_18213]
-
al PCR flancat de lideri ai fostei politii politice: "Cum a fost?/ Un scuipat arsenios/ spintecând/ Cicatricea de pe obrazul/ Neamului meu, ca o sabie/ Așa a fost/ Nu m-am temut/ De aerul sticlit/ Sau de zăpezile-capcană/ Dăruite/ Cu-aceeasi recuzita/ Producătorii de infern/ Neieșiți din aerul revolut/ Păstoresc cavalcada Tranziției (...). Să fie tot demonul/ Care ne-a contorizat/ Gândul și nisipul/ Din propria clepsidra?". Reciclați, miliardarii de carton afișează "Mască celebrilor coloși/ Din Memnon și se hrănesc cu lingură/ Din
în absenta obsesiilor by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17517_a_18842]
-
comicul de bună calitate le posedă. Cu râsul trebuie să vină și lec- ția, așa că lucrurile sunt grosier prezentate având permanent alibiul comediei. Regizorul adaugă și căteva tușe naturaliste acestui conflict, încercând cu dificultate să medieze între melodrama etno cu tot cu recuzită, realismul tezist de tipul „adevăr grăiesc vouă” și comedia de moravuri arabe, mai ales acolo unde bărbații devin spărgători de grevă prin viol sau prin câteva scatoalce prevăzute se pare în Coran. Comicul stă să alunece pe panta tragicului, dar
Revoluția arabă în fustă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4612_a_5937]
-
se oferă un roman polițist la pachet cu o melodramă și un rol important în ele, atât de important încât îl poate califica pentru un deces spectaculos. Lumea burgheză a scriitorului se umple de fantome, de umbre, de mistere, toată recuzita pentru un bun roman, nu doar pentru o carte de memorii. Tinerețea romanțată a politicianului și anturajul său ascund secrete menite să divulge partea de umbră din viața sa, o parte prozaică și în același timp esențială, o parte de
Scriitorii și fantomele de hârtie by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6201_a_7526]
-
nimic conștiința valorii a ceea ce screim. Anotimpurile sufletului, dar mai ales Nostalgie, arată de ce zestre naturală dispuneți, grația mărturisirii mi se pare însă umbrită de o expresie ușor expirată, fără voie împrumutată din exercițiul romanțios minor al altor poeți. Din recuzită nu lipsesc razele de luceferi, vălul de amurg, cununa de mărgean, revărsările de veacuri, de oftări, jeratecul de-amor, cărările de frunze, aleile de suflet. Poate că nu v-a preocupat niciodată, dând curs impulsului fraged și nevoii de eliberare
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14210_a_15535]
-
omul simplu de odinioară și ca săracul cel bătrân, atunci când și fiindcă e „sătul de viață”. Doldora de „știință” ori de „știre”, se recunoaște incapabil să mai vibreze la măreții. În ultimul deceniu, gândul morții intră în scenă cu toată recuzita sa sfidătoare. Obsedat, la modul depresiv și haotic, de viitor, de un viitor pe care nimeni nu îl mai promite, nu îl mai descrie și nu-l mai anunță decât, când și când, în scenarii apocaliptice reluate periodic, poetul recuperează
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
trece moartea / cu nasul lung și tocit la vârf”. La Ana Dragu, „servicii funerare non-stop / niciodată nu va fi îndeajuns de multă dragoste / să țină moartea departe”. 5. Situareaumăr la umăr, în proximitate - o moarte a celuilalt dezbrăcată de toată recuzita romantică, într-o teribilă suprapunere cu propria ființă. Literatura ivită din experiența morții Mamei e cea mai concretă reprezentare a finitudinii. Mama fiind consubstanțială fiului („Mamă, tu ai fost odat’ mormântul meu...” - Lucian Blaga), experiența morții e directă, aproape pe
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
poate de limpede. Când, în fine, îndrăznește, deznodământul are ceva minor, de afacere slujnicărească, de codoșlâc, nicidecum de aventură. Măreția nu poate fi restaurată decât printrun gest extrem, singurul în care dă dovadă de hotărâre: după amenințări cu moartea din recuzita, livrescă, a seducției, se împușcă de-adevăratelea. Se distruge ca să scape de obsesia pentru Ioana, căreia nu-i mai găsește nici o altă rezolvare. Rezumată sec, și fără priviri în decor, povestea ne este contemporană. Întrebarea rămâne actuală, accentul cade pe
Suflete încăpățânate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3791_a_5116]
-
bună seară" (Bună seară). Alienare ce dobîndește cîteodată aspectul mirific al unor tărîmuri îndepărtate, ca un drog simbolist și post-simbolist, pe filiera Minulescu-Tonegaru, nu fără pigmentul satiric al carui echivoc vizează atît condiția existențiala, cît și conștiința metodologiei expresive, a recuzitei utilizate cu o plenară luciditate, în ciuda patetismului inclus: "La o oră tîrzie din noapte pe cînd tocmai încetasem lucrul/ la ăTratatul despre lașitatea lumii de la origini/ pînă în prezența și urmăream pe internet/ cele mai negre știri cînd tocmai aflasem
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
ar necesita cam două trei-lecturi atente pentru a ajunge la un sens dătător de stare poetică. Nu spun că sunt ermetice, ci doar că se mișcă într-un aer eterat, abstract și cu imagini deloc reprezentabilevizual, deși vocabularul și restul recuzitei poetice sugerează pe departe un Nichita Stănescu târziu, cu geometriile, elementele anatomice și asocierile bizare, suprarealiste din Roșu Vertical. Arbitraritatea și bizareriile unor versuri precum "dulceața de afine atârnă pe zid / prinsă în câteva cuie /... aproape dincolo de pereții arterelor /până la
Metaforele și răscumpărarea by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15364_a_16689]
-
din veacul trecut care s-au apropiat sau chiar au plonjat în ermetism. Ungaretti, Montale, Saba, chiar și Luzi, au simțit în aceeași perioadă nevoia să recupereze un nou ,realism", să îmbrace cu concret ideile, după ce poezia se devitalizase în recuzita postsimbolistă. Ar fi vorba de un neosimbolism care întoarce spatele simbolismului decorativ, tocmai pentru a găsi, probabil, spațiul cel mai expresiv nu pentru etalarea de simboluri ci pentru simbolizare. Altfel spus, poezia își caută un loc geometric unde își concentrează
Umberto Saba și "privilegiul durerii" by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/10893_a_12218]
-
înșelător în acest roman ține tocmai de facilul aparent care-l alocă unei specii în cadrul romanului, romanul gotic. Nu e de mirare că Alexandru Maftei a prins această pojghiță melo aliaj pentru un excelent subiect de horror romantic cu toată recuzita înscrisă în tradiția romanului gotic englezesc: un strigoi neliniștit și patetic-îndrăgostit, o clorotică fecioară amenințată, maladivă și muribundă, un artist posedat de demoni feminini, o doamnă macabră, o fetiță ușor lascivă, un savant informat în rituri sângeroase, un conac izolat
Siropuri, pomezi și alifii – despre frizeria cinematografiei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3146_a_4471]
-
în consecința acestui mesaj spiritual, dar și pentru că ,,s-a dat drumul", pur și simplu, după atîtea decenii de interdicție, tuturor temelor și subiectelor, artiștii au umplut galeriile, spațiile publice și piețele cu o artă sufocată de retorică și de recuzită eclezială. Nu se putea intra în nici o sală de expoziții fără a fi întîmpinat de valuri de sînge și baloți de spini împletiți în coroane, de păduri de cruci și tone de piroane. Inclusiv aceia care, cu doar cîteva zile
După zece ani (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17358_a_18683]
-
e fără cusur. Actul III - din nou acasă, se dau puține reprezentații în sala Departamentului de Teatru. Același public de teatrofili devotați. De fiecare dată, maxime eforturi ale realizatorilor, de la curățenia sălii, aranjarea decorului, jocul propriu-zis, pînă la "dez-vrăjirea" ambalării recuzitei și altă spălare (la propriu) a "urmelor". Apoi, mutarea în incinta Teatrului Național Cluj, în spațiul Sălii Atelier cu ocazia Festivalului "Eugen Ionesco" - exact la un an după New York. Public entuziast. Aplauze frenetice. Cîțiva asistă la a doua/ a treia
Din eprubeta memoriei by Monica Gheț () [Corola-journal/Journalistic/16864_a_18189]
-
ale motivului, în primul rînd în varianta Dracula; vampirul modern e de aceea o imagine clișeizată care se suprapune doar parțial strigoiului tradițional. Cuvîntul vampir a intrat în română încărcat de conotații moderne - cărora li se adaugă permanent cele de recuzită recentă, din literatura de consum, din benzile desenate și din filmele horror. Conotațiile se activează în metafore: DEX-ul înregistrează la cuvîntul vampir sensurile figurate "asupritor" sau "criminal", care apațin însă în mod evident unei retorici desuete; utilizarea lor actuală
Vampiri și strigoi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16912_a_18237]
-
efigie și socotea vînătoarea din pădure doar o simplă formalitate în consecința actului definitiv al identificării și al uciderii magice, omul contemporan nu se deosebește aproape deloc sau, în cel mai bun caz, se deosebește doar prin iconografie și prin recuzită. Locul peșterii l-au luat acum spațiul public, panoul publicitar, semnul grafic, mediile și, de ce nu, însăși capacitatea noastră fabulatorie. Venirea comuniștilor la putere a însemnat, înainte de naționalizare, înainte de exproprieri, înainte chiar de inaugurarea marilor șantiere și lagăre de muncă
Monumentul public, între mobilier și magie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9108_a_10433]
-
jupâneasa de mister."(Jupâneasa din piața de curcubeie). Într-un volum anterior numit Hai să ne-ntâlnim pe site sâmbătă seara, Dan Cipariu făcea cyberpoeme cu aer de Villon, stănescian sau optzecist (ah, poezia străzii!), parodice și interesante teribil pentru recuzita metaforică pendulând între spațiul virtual și sentimentalismul edulcorat și antonpannesc: "Hai să ne-ntâlnim pe site sâmbătă seara/ într-o cârciumioară la șosea/ unde cântă ram-ul și vioara/ unde-i fantazia mea", cu talentul bine crescut (și temperat) meritând
Viruși romantici și cibernetici by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15237_a_16562]
-
anumit tip de constructivism, plasate oricum într-un spațiu în care nonfigurativul se confruntă doar cu abstracțiunea, au descoperit mai apoi valorile lumii create, ale formelor constituite, ale voluptății panteiste pe care materia o poartă în sine sau, dimpotrivă, ale recuzitei ecleziale și ale hieraticii de certă descendență bizantină. începînd cu deceniul opt, chiar cu primii lui ani, tendințele se diversifică și dinamica lor se accelerează. Deși, în mod curent, artiștii tineri continuă să rămînă în perimetrul genurilor consacrate și să
Mișcările unei generații (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15661_a_16986]
-
cu scenariu sadomasochist sublimat estetic prin povestea din jurul său în care reverberează sensibilitatea particulară a monștrilor înrudiți cu cei ai lui David Lynch. În Piano Tuner, realizat după romanul lui Adolfo Bioy Casares, Invenția lui Morel, frații Quay recurg la recuzita și mijloacele expresionismului, dialogând astfel ca și Balabanov cu istoria cinematografului începând cu Le Voyage dans la Lune (1902) al lui Georges Méliès și trecând prin producțiile suprarealiste ale anilor '30, sintetizate de un fel de panopticum mirobolant. Tocmai acest
Festivalul de la Wroclaw by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6142_a_7467]
-
celuilalt, pe aceeași scenă, la vedere, cam cît durează golirea unei-unor sticlă-sticle de votcă. Cumpărată-cumpărate cu reducere, pentru artiști. În acest caz, Horațiu Mălăele și Nicolae Urs. La început, o imagine cumva apocaliptică, dezordinea aceea de după o reprezentație. Elemente de recuzită, costume, din spectacolul tocmai încheiat. Și nu numai. Singure, în liniștea stranie, costumele cheamă alte costume, replicile se rostogolesc spre altele, din alte spectacole, se amestecă, își amestecă mirosurile, consistențele, transpirația, recuzita însumează frînturi din alte decoruri. Se compun și
Teatru sau cale ferată? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11912_a_13237]
-
apocaliptică, dezordinea aceea de după o reprezentație. Elemente de recuzită, costume, din spectacolul tocmai încheiat. Și nu numai. Singure, în liniștea stranie, costumele cheamă alte costume, replicile se rostogolesc spre altele, din alte spectacole, se amestecă, își amestecă mirosurile, consistențele, transpirația, recuzita însumează frînturi din alte decoruri. Se compun și se recompun lumi, spectacole. Spațiul scenografei Nina Brumușilă de la Sala "Toma Caragiu" vorbește, prin fiecare obiect și prin tăcerea lui, despre lumea din memoria unui actor, a unui teatru, a unui interval
Teatru sau cale ferată? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11912_a_13237]
-
avea un rol secundar în serialul în care acesta apare alături de Ilarion Ciobanu (Roman). Urmează, pentru Sergiu Nicolaescu, o perioadă profesională prolifică, între anii 1970-1980, timp în care a înființat prima școală de cascadori din România și o alta de recuzită. E o perioadă în care realizează cam două filme și jumătate pe an, documentându-se, în paralel, pentru alte proiecte. Filmografia lui Sergiu Nicolaescu cuprinde peste 60 de lungmetraje, dintre care cele mai cunoscute sunt "Dacii" (1966), "Mihai Viteazul" (1970
Cariera lui Sergiu Nicolaescu - regizor, scenarist, actor și o colecție de 60 de filme by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/65226_a_66551]