967 matches
-
unind artefactul din cilindru cu alte 4 obiecte asemănătoare, ei vor obține eliberarea. Jderii credeau că artefactul din cilindru era o stea, dar de fapt era un instrument ca celelalte obiecte. Gremlinul i-a trimis pe orci la Trinity, o redută Uni condusă de Kimball Hobrow. El s-a îndreptat spre portul Hecklowe, dar a fost omorât pe drum de către Delloran. Jennesta era furioasă deoarece nu găsea artefactul, așa că a ordonat executarea lui Kysthan. L-a înlocuit cu un ofițer pe
Paznicul fulgerului () [Corola-website/Science/323287_a_324616]
-
ordonat executarea lui Kysthan. L-a înlocuit cu un ofițer pe nume Mersadion. Pe drumul spre Trinity ceata a fost atacată de trupa lui Delloran, dar a rezistat. Haskeer a căzut pradă unei febre. Jup s-a infiltrat nevăzut în redută și a furat steaua. Bazându-se pe informațiile obținute de Jup în Trinity, au pornit spre Scratch, tărâmul trolilor, în care sperau să găsească al treilea instrument. Întors la palatul jennestei, Delloran a plătit eșecul cu viața. Regina i-a
Paznicul fulgerului () [Corola-website/Science/323287_a_324616]
-
interesate de centrele și instituțiile culturale din România. Principalele obiective pe care le urmărește: În luna ianuarie, împreună cu o asociație, Dragoș Popa a organizat prima ediție a Festivalului “Gala Școlilor de Arte” ce a avut loc în incinta Centrului Cultural Reduta din Brașov. Acest proiect a fost susținut de cunoscuta soprană Felicia Filip.
Dragoș Popa () [Corola-website/Science/325578_a_326907]
-
un avion pilotat de vice-comandorul Rodolfo De La Colina a fost doborât, pilotul pierzându-și viața. A fost ofițerul cel mai înalt în grad care și-a pierdut viața în război. Stanley a fost utilizat de argentinieni ca punct fortificat, ultima redută în calea trupelor expediționare britanice. Aeroportul din Stanley, în ciuda raidurilor de bombardament, bombardamentelor nocturne de pe navele marinei britanice, nu a fost niciodată scos total din funcțiune. Stanley era apărat de un dispozitiv antiaerian compus din sisteme de lansatoare de rachete
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
Grivița (în ) este un sat în regiunea Plevna, Bulgaria. Aflat la câțiva kilometri nord-est de orașul Plevna, satul este locul unde s-a aflat în secolul al XIX-lea una din redutele de apărare ale cetății Plevna, locul unei mari bătălii din Războiul Ruso-Turc din 1877-1878. Aflat la 9 km est de Plevna la 208 m altitudine, în bazinul deluros al râului Vit, Grivița avea 1.778 de locuitori în decembrie 2009
Grivița, Plevna () [Corola-website/Science/324853_a_326182]
-
de azi, și că a crescut porumbei (în bulgară, гривяк, "griveak"). Treptat, localnicilor a început să li se spună "grivați" iar satului, "Grivița". În timpul Războiului Ruso-Turc din 1877-1878, Grivița a fost poziția unei importante întărituri otomane formate din mai multe redute și parte a complexului de fortificații al Plevnei. Bătălia de la Grivița a făcut parte din prelungitul asediu al Plevnei și s-a soldat cu moartea multor soldați ruși și români: pierderile unităților românești aici au fost cele mai mari din
Grivița, Plevna () [Corola-website/Science/324853_a_326182]
-
sumă mare de bani, vehiculând zvonul că acesta ar fi moștenit o avere mare de la unchiul său. Banii urmau să fie folosiți pentru serviciile cerute de austrieci. La cererea austriecilor transmisă Agathei de către La Peyrolle, Gonfalone achiziționează la licitație Sala Reduta (unde se organizau spectacole de teatru și jocuri de cărți) contra sumei de 3.000 de galbeni. În acea sală se adunau reprezentanții principalelor partide politice, care își disputau puterea în spatele domnitorului. Sala fusese scoasă la licitație ca urmare a
Totul se plătește () [Corola-website/Science/326202_a_327531]
-
eliminarea domnitorului. Strâns cu ușa, La Peyrolle apelează la Agatha, dar atentatele atât la adresa lui Mărgelatu, cât și la adresa lui Bibescu, eșuează. Deconspirat de Mărgelatu, La Peyrolle fuge, este rănit și ajunge în casa Agathei, unde moare. În aceeași seară, în Sala Reduta este organizată o serată, la care Agatha dansează cu un ofițer turc, iar Gonfalone joacă faraon cu Aristide Ghica, Iancu Chinezu, Scarlat Vârnav și cu jupân Kiriazi. Gonfalone pierde la cărți în favoarea lui Kiriazi (Mircea Albulescu) întreaga sa avere: banii
Totul se plătește () [Corola-website/Science/326202_a_327531]
-
un ofițer turc, iar Gonfalone joacă faraon cu Aristide Ghica, Iancu Chinezu, Scarlat Vârnav și cu jupân Kiriazi. Gonfalone pierde la cărți în favoarea lui Kiriazi (Mircea Albulescu) întreaga sa avere: banii, bijuteriile sale, bijuteriile Agathei și în final și Sala Reduta. Aflând aceasta, Agatha suferă un șoc nervos și stropește teatrul cu benzină, dându-i foc. O oaste otomană comandată de Ali Tingir Mehmed năvălește în București prin barierele Delea Veche și Podul de Pământ și se dau lupte grele cu
Totul se plătește () [Corola-website/Science/326202_a_327531]
-
(n. 1861, Iași - d. 26 august 1877, Grivița, Bulgaria) este un erou al Războiului de Independență căzut pe câmpul de luptă în asaltul redutei Grivița. s-a născut la Iași, tatăl său Scarlat Pastia, jurist și filantrop, fiind primar al municipiului Iași între anii 1877-1879. A avut un frate mai mare, Constantin Pastia, care a urmat studii de medicină la Facultatea de Medicină din
Ioan D. Pastia () [Corola-website/Science/326303_a_327632]
-
și se angajează voluntar fiind repartizat ambulanței Diviziei a IV-a, aflată sub comanda generalului dr. Carol Davila. Pe 20 iulie 1877 Regimentele 13 Dorobanți și 5 Linie din Iași au trecut Dunărea îndreptându-se spre Plevna. În cursul atacului redutei Grivița copilul de trupă voluntar Pastia a fost rănit mortal de un obuz și a fost transportat la ambulanța Diviziei a IV-a unde primele îngrijiri i-au fost acordate chiar de fratele său, Constantin Pastia. În brațele fratelui său
Ioan D. Pastia () [Corola-website/Science/326303_a_327632]
-
pentru următorii 19 ani. Bătălia a început înaintea zorilor zilei de 28 iunie (după calendarul suedez) la ora 3:45 a.m. Suedezii au înaintat către liniile rusești întărite. Bătălia a debutat într-o manieră tradițională, suedezii mai bine pregătiți presând redutele rusești, cucerind câteva dintre ele în primele 15 minute. Suedezii păreau în avantaj, dar acesta a fost anulat rapid. Până în zori (pe la 4:30 a.m.), vremea a devenit neobișnuit de caldă și umedă, soarele care răsărea fiind acoperit de fumul
Bătălia de la Poltava () [Corola-website/Science/322725_a_324054]
-
s-a oprit rapid, în parte deoarece pedestrașilor li s-a dat ordin să se retragă și să se reorganizeze. În plus, un detașament suedez, comandat de generalul Roos, nu aflase de planul de ansamblu și a rămas izolat în redutele defensive rusești când o coloană de circa 4.000 de soldați ruși a reocupat pozițiile întărite, încercuindu-l pe Roos și pe cei 2.600 de oameni ai săi la orele 6:15 a.m. Cu peste 1.000 de morți
Bătălia de la Poltava () [Corola-website/Science/322725_a_324054]
-
Kobrin din Belarus și Terespol din Polonia și a regiunii Volânia. Fortificația Kobrin plasată în nord-est era cea mai mare dintre cele trei. Ea avea formă de potcoavă, avea patru ziduri de apărare, trei turnuri de apărare solitare și trei redute. Fortificația Terespol, aflată la apus, avea patru turnuri separate de apărare. Fortificația Volânia avea două randuri lucrări genistice cu două redute. În jurul vechii citadele a fost construit mai târziu un cerc de forturi. Granița posbelică polono-sovietică trece în zilele noastre
Fortăreața Brest () [Corola-website/Science/329915_a_331244]
-
cele trei. Ea avea formă de potcoavă, avea patru ziduri de apărare, trei turnuri de apărare solitare și trei redute. Fortificația Terespol, aflată la apus, avea patru turnuri separate de apărare. Fortificația Volânia avea două randuri lucrări genistice cu două redute. În jurul vechii citadele a fost construit mai târziu un cerc de forturi. Granița posbelică polono-sovietică trece în zilele noastre prin zona vechii fortărețe, iar multe dintre construcțiile acesteia se află acum pe teritoriul Poloniei, în dreptul orașului Terespol. Pe 30 ianuarie
Fortăreața Brest () [Corola-website/Science/329915_a_331244]
-
Prahova - d. 19 septembrie 1915) a fost un soldat al Batalionului al II-lea de Vânători din cadrul Diviziei a IV-a a Armatei Române, erou al Războiului de Independență care, la 30 august 1877, a capturat drapelul turcesc în timpul asaltului redutei Grivița 1. a fost chemat sub arme în primăvara anului 1877, fiind mobilizat ca soldat, împreună cu contingentele 1875 și 1876, în Batalionul 2 de Vânători aflat în garnizoană la Ploiești. Într-o prima etapă, batalionul a participat la operațiuni de
Grigore Ion () [Corola-website/Science/327641_a_328970]
-
sub comanda maiorului Alexandru Candiano-Popescu, acesta înlocuindu-l pe maiorului Mateescu, rănit cu câteva zile înainte în luptele din jurul Plevnei. Grigore Ion a participat la a treia bătălie de la Plevna din 30 august 1877, bătălie în care trupele turcești din reduta Grivița 1, conduse de colonelul Sevfet, au fost nevoite să execute o manevră de retragere sub presiunea celor patru asalturi ale trupelor române și ruse. În cursul acțiunii soldatul Ion a observat un soldat inamic ce se retragea cu drapelul
Grigore Ion () [Corola-website/Science/327641_a_328970]
-
atacul pe un front de 40 km, de la Col de la Seigne la Col du Mont. Coloanele principale trebuiau să traverseze pasul Petit-Saint-Bernard, care părea cel mai ușor drum, dat fiind că francezii nu distruseseră podurile. Acest drum era apărat de "Reduta ruinată", un fort vechi ruinat, unde fuseseră trimiși 70 de militari francezi dotați cu mitraliere, și de avanpostul de la Séloges. Efectivele totale ale francezilor de la "barajul" Bourg-Saint-Maurice, parte a sub-sectorului Tarentaise, erau de 3.000 de miliari, dotați cu 350
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
de o mină terestră, o alta a căzut într-un șanț, iar restul de două și-au oprit înaintarea după ce au avut probleme mecanice. Un batalion al Regimentului motorizat al 65-lea din Divizia "Trieste", care a încercat să atace Reduta Ruinată din spate, a fost oprit din înaintare de infanteria franceză. Acest batalion a abandonat obiectivul inițial și și-a continuat înaintarea spre Séez. Coloana stângă a Corpului Alpin a întâmpinat o rezistență redusă și a ajuns cu ușurință pe
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
pe malul drept al râului Isère. Până la intrarea în vigoare a armistițiului, coloana centrală a Corpului Alpin reușise să ocupe localitatea Séez, dar nu fusese capabilă să reducă la tăcere "Redoute Ruinée". Italienii au reușit să producă distrugeri importante fortificațiilor redutei, dar francezii au continuat să controleze cu foc până la semnarea armistițiului pasul Petit-Saint-Bernard. Corpul Alpin nu a reușit să își îndeplinească obiectivul final, cucerirea localității Bourg-Saint-Maurice. După semnarea armistițiului, garnizoana franceză a Redutei Ruinate a părăsit fortificația primind onoruri militare
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
au reușit să producă distrugeri importante fortificațiilor redutei, dar francezii au continuat să controleze cu foc până la semnarea armistițiului pasul Petit-Saint-Bernard. Corpul Alpin nu a reușit să își îndeplinească obiectivul final, cucerirea localității Bourg-Saint-Maurice. După semnarea armistițiului, garnizoana franceză a Redutei Ruinate a părăsit fortificația primind onoruri militare. La sud de Corpul Alpin, Corpul I de armată a înaintat pe un front de 40 km, de la Mont Cenis la Col d'Étache. Obiectivul lor sprijinirea efortului principal al armatelor italiene prin
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
Novo Selo și Tatargic, precum și la toate acțiunile de la sud de Vidin, la 1 martie 1878, revenind în parcul din Calafat unde se afla în iulie 1877. Tunurile divizionului său, alături de cele ale Regimentului 1 artilerie, au grăbit ocuparea marilor redute turcești. Pentru meritele dobândite în acest război a fost decorat cu Ordinul „Virtutea Militară” de aur. Pe 8 aprilie 1881 ofițerul a devenit locotenent-colonel precum director al Arsenalului și Pirotehniei Armatei până în 1883, după acea comandant al Regimentului 1 Artilerie
Alexandru Tell () [Corola-website/Science/334475_a_335804]
-
de trecere peste Sambre la Ham. O poziție fortificată a aliaților la Froidmont (garnizoana era constituită din 100 de soldați) este constrânsă să se predea sub focul artileriei de pe malul opus, în timp ce un atac simultan al dragonilor francezi , cuceresc o redută inamică abandonată de ocupanți la sosirea armatei lui Luxembourg. Cu capul de pod asigurat, restul armatei lui Luxembourg traversează Sambre pe 30 iunie. Atunci Waldeck părăsește tabăra și se îndreaptă spre capul de pod francez. Cavaleriile franceze și olandeze au
Bătălia de la Fleurus (1690) () [Corola-website/Science/331863_a_333192]
-
sectorul Armatei a 7-a, garnizoana orașului a capitulat în fața militarilor Corpului XV. Militarii aceluiași Corp de Armată XV au ocupat de asemenea și Berchtesgaden, mica localitate care ar fi trebuit să fie punctul de comandă al lui Hitler în "Reduta Alpilor". Odată cu ocuparea de către aliați a tuturor pasurilor montane ale Alpilor, fusese îndepărtată orice posibilitate de rezistență în munți sau în zonele învecinate. După încă doar câteva zile, războiul avea să se încheie în Europa. În vreme ce forțele aliate din sud
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
fi putut apropia la adăpostul întunericului. Wolseley și-a trimis forțele să se apropie de pozițiile egiptenilor pe timp de noapte și să atace frontal în zori. Efectul surpriză nu a fost realizat, focurile de armă și de artilerie din redute au început când britanicii s-au apropiat la o distanță de 600 de yarzi. Trupele egiptene au fost stânjenite de fumul produs de propriile arme, reducând vizibilitatea asupra trupelor britanice, care continuau să înainteze. Cele trei batalioane britanice au ajuns
Războiul anglo-egiptean () [Corola-website/Science/335604_a_336933]