967 matches
-
potolească setea semenilor. Și artiștii trebuie să discute cu pacienții lor. Misiunea avangardiștilor e să calce, nu în străchini, ci în ridicol. De regulă, caricatura este mai expresivă decât portretul. Puțini artiști nu suferă de complexul ignorării. Arta este o redută facultativă. Căutați bronzul în opera, nu în biografia autorului. A fi poet este o condiție, nu o profesiune. În poezie, emanciparea trece uneori dincolo de cuvânt. Creația înseamnă o continua căutare a timpului. CUSURURI Adevărul general este un slogan. Fiecare crede
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
că umoriștii trăiesc mai mult, când nu râd de contemporanii lor. Ironia poate fi armă. Dar și scut. Nu scăpați cărțile de umor în mâna proștilor. Mai bine incinerați-le! Incultura degradează umorul împingându-l spre zeflemea. În compania râsului, redutele feminine cedează subit. Hazul nostru de necaz este poate o tiflă dată absurdului vieții. Umorul în artă e precum sarea în bucate. Principala victorie a omului asupra lui însuși rămâne umorul. Proștii rânjesc, nu râd. Un popor cu prea mult
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ei. Oricât de negru ar fi, umorul tot speranță rămâne. Umorul ne-a venit târziu, când nu mai erau prea multe de salvat. Umorul suculent poate deveni și grosier. Când nu este rânced, umorul frăgezește stilul operei. În compania râsului, redutele feminine cedează subit. Hazul nostru de necaz este poate o tiflă dată absurdului vieții. Umorul în artă e precum sarea în bucate. Principala victorie a omului asupra lui însuși rămâne umorul. Proștii rânjesc, nu râd. Un popor cu prea mult
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
de atac. În aceeași clipă, au izbucnit tunurile din spate, din stânga și din dreapta... Tunurile băteau de se zguduia pământul... Am făcut cruce și ne-am închinat Sf. Ioan să ne ocrotească. când ne-am avântat, în atac, de sus de pe redută, turcii ne-au întâmpinat cu o ploaie de gloanțe. Uzi până la piele, pe pământul alunecos, cu opincile încărcate de glod, și prin întuneric, cu greu ne târam spre înălțimile de acolo și, ca să răzbim, ne sprijineam în baionete, în coate
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
pe pământul alunecos, cu opincile încărcate de glod, și prin întuneric, cu greu ne târam spre înălțimile de acolo și, ca să răzbim, ne sprijineam în baionete, în coate și‟n genunchi. Cu unghiile eram în stare să ne câțăram până la redută!... Anton se opri pentru o clipă, iar fața‟i căpătă ceva ciudat..., când reluă, avea glasul îngroșat. Mulți dorobanți au rămas acolo... tare mulți, uciși de gloanțele turcești. Tăcu o clipă, să-și mai răsucească o țigară. După ce și-o
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
glas molcom, sugrumat, ca o cădelnițare pentru fiecare nume. În ceardac se așternu o tăcere ca în biserică... Dar asta nu ne-a înfrânt!... reluă pădurarul pvestirea. Dimpotrivă, ne-o întărâtat mai tari... și, peste puțin românii au ajuns la redută. Primul care s-o cățărat pe vârful parapetului o fost dom‟ căpitan Măracineanu, comandantul batalionului 1 din reg. 8 linie. Dar, chiar când striga: „dupa mine, copiii mei!“ a fost lovit de un glonț păgân. Anton se opri din povestit
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
greierul de sub tufa de liliac tăcu. Nu se auzea decât foșnetul tainic al pădurii și glasul ușor tremurat al pădurarului. ...Dar, parcă n-ar fi fost destul... continuă Anton, că, iată, două batalioane de nizani, ieșiră pe două părți din redută și înconjurară un batalion din reg. 16 Dorobanți-Dorohoi. Pentru a nu fi capturat drapelul de luptă, dorobanții l-au rupt în bucăți, pe care le-au predat colonelului dupa bătălie... Îmi aduc bine aminte de dom‟ Căpitan Pruncu, cum a
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
despre inamic, chiar din bârlogul lui... ...Era într-o noapte neagră ca smoala... când, s-o strecurat în bârlogul turcului, și pe o ploaie... urgia de pe lume... La câte-un fulger îl videi cum se strecoară ca o nălucă pe redută... o numărat turcii de pe parapet, care dormeau duși, adăpostiți de ploaie, și tunurile... Câteva puști le-o azvârlit peste parapet în vale. Și, chiar, când era gata s-o șteargă... unul dintre turci, l-o zăpsât, ș‟o dat să
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
îmbătat ca porcul, iar vii fără niciun sfanț în buzunar, fără nicio fărâmă de pâine pentru copii?" Vasile nu zicea nimic. Se apropia șovăielnic de scările blocului, își lua un elan strategic și se repezea spre ele ca spre o redută pe care voia s-o cucerească. Strategia nu-i reușea mereu din prima, așa că făcea câțiva pași îndărăt, studia din nou obiectivul care trebuia luat cu asalt, își reconsidera, energetic vorbind, startul, și se avânta atât de năvalnic, încât nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
măriți, i-a spus mama Dianei. Dar nici chiar așa, mamă. Te înveți, draga mamei, o să-ți placă în timp. Știa baba ce spune și s-a dovedit că chiar așa s-a întîmplat. Raul avansa pas cu pas spre reduta Dianei și vigilența fetei scădea văzînd cu ochii. Total neexperimentat, Raul a crezut că va escalada "turnul" frumoasei Diana fără nici o patalama la mînă. A fost surprins să constate vehemența cu care fata l-a îmbrîncit din stratosfera prin care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
țineau mai la o parte, asemenea martorilor unui accident rutier, care nici nu voiau să piardă prea mult timp cu declarațiile, dar nici nu se puteau Îndepărta de scena respectivă. Tupilându-se de-a lungul propriei mașini ca pe lângă o redută inamică, Guido a deschis ușile din spatele dubei cu fereală, apoi s-a retras Îndărătul uneia, de parcă ar fi transportat nu aparatură electronică, ci crocodili. Gioconda s-a așezat prima În fața micii scene, cu brațele În șolduri, gata să dezamorseze și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ample. Iar noi eram toți În criză financiară. Deși Leac avansase un nou proiect, În același ton antiglobalist ca și cel al picnicului de la gară. Dacă tot stârniserăm oroare Într-un supermarket, acum era momentul să atacăm cea mai importantă redută: să mergem să prânzim, să zicem vreo două săptămâni, În fiecare zi, la McDonald’, Îmbrăcați În halate albe, cu mănuși chirugicale pe mâini și, eventual, cu măști pe față. Nu era o idee rea, pe mine chiar m-a amuzat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
lungi ca de cangur. Deodată, se prăvălește ca săgetat peste un scaiete osos: norul alunecase de pe fața lunii. Or, Leonard știe ce înseamnă razele astea: moarte. Își umple gura cu țărână la repezeală. Nu, n-o să țipe decât în apropierea redutei - un spin îi intrase tare în fund. Carnea unui luptător nu moare însă atât de ușor. Din ce în ce mai agitată, mierla aproape că țipă. Leonard șerpuie cu aglitatea unei fiare. O fiară feroce. Începe să tragă încă din mers. E numai acoperirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
adio al unui eventual erou. La ora patru, împuținați, inamicii ripostau tot mai slab. Zorilele îi surprinseseră în bătaia târzie a lunii. Deschise foc automat și se târî nevătămat 20 de metri spre vest-sud-vest. Îl mai despărțea un hectar de redută, însă gazele lacrimogene îi inflamaseră ochii și nasul. Spărturile din zidul de fum îi arătau cât de aproape era de destrămarea unui coșmar de opt ani. Așa e, ar fi o prostie să-și piardă sufletul acum. Între timp negurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Ei răspândiră și zvonul că șeful, Cosma Răcoare, se lăsase cumpărat de Ilici, spălase putina și-și salvase pielea, lăsându-și ortacii de izbeliște. Un moment minerii se clătinară sub impactul veștii, apoi se năpustiră cu mai multă îndârjire asupra redutei prezidențiale. Luat pe sus de entuziasmul disperat, mi-am făcut și eu loc în primele rânduri. Un lunetist aruncă o bombă fumigenă care se pocni de asfalt, sări un metru în aer și se rostogoli spre mine. Îmi venea exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
umede. Aici au pătimit și au murit mulți legionari. Fortul 13 Jilava, neagră văgăună, ascuns cimitir, a devorat strop cu strop multe vieți tinere, suflete mari. Aici s-au chinuit Căpitanul, tatăl Căpitanului, frații Căpitanului, Văcăreștenii și multe vârfuri legionare. Reduta fortului sau reduitul, cum se mai numește, a fost pumnalul cel mai feroce al tuturor prigonitorilor noștri. Mi am dorit și eu să cunosc Jilava și soarta nu m-a iertat. Prin surghiunul ei, prin beznele ei, mi-a fost
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Iancu Prunaru, jud. Vlașca ȚĂRÂNA de la TURTUCAIA unde au căzut mai multe mii de români înroșind țărâna cu sângele lor. (scrisoare) „Am plecat imediat la Turtucaia și m am dus la vest de oraș, de unde am luat pământul chiar de pe reduta care a trecut de zeci de ori din mână în mână. Această redută este astăzi pustie și pământul este luat chiar dintr-un mormânt de unde s-au dzgropat rămășițele mai multor soldați și unde și azi sunt oase. Primiți pământul
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
de români înroșind țărâna cu sângele lor. (scrisoare) „Am plecat imediat la Turtucaia și m am dus la vest de oraș, de unde am luat pământul chiar de pe reduta care a trecut de zeci de ori din mână în mână. Această redută este astăzi pustie și pământul este luat chiar dintr-un mormânt de unde s-au dzgropat rămășițele mai multor soldați și unde și azi sunt oase. Primiți pământul udat cu mult sânge de neamul nostru.” Sandu Snagoveanu, com. Uzumgeorman S-a
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Porumbescu... ...”Înger păzitor” la poarta Europei, când multe dintre țările zonei nici nu se prea știau europene, Carol I era primul șef de stat european al României, justificându-și locul mai ales în luptele de la 1877-1878, când au căzut pe redute și câțiva oameni din Dolhești, dovedindu se a fi europeni c ând ei nici nu prea știau prea multe despre aceasta, dar cunoșteau atâtea despre pământul din bătătura comunei lor și a cel or vecine. Eroii căzuți în războiul din
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
A fost de-ajuns unul mai curajos, că pe urmă au început să se cocoațe la grămadă pe mașini, careva a adus chiar un steag din ăla găurit și l-a înfipt în grătarul de la cupa excavatorului, ca într-o redută. Se apropiară de un camion ce zăcea, fără roți, cu burta lipită de pământ. Petrache continuă, simțind că fata se strânge și mai tare în el : — N-avea cine să-i oprească, au smuls tot ce se putea, au spart
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mănunchiuri risipite de busuioc, fâșii de veșminte și chiar câțiva bocanci desperecheați. Jandarmii nu mai pridideau întinzând farfuriile de plastic umplute cu polonicele, unii se trăgeau deoparte, ca să mănânce cu mâinile, înghițind pe nemestecate, și să se poată întoarce la reduta din jurul camionului pentru o nouă năvală. Primul se dezmetici Ologu, se târî în coate, trăgându-și piciorul ca pe o coadă de șopârlă, până dibui cârjele. Se ridică în șezut, privind lung spre mulțimile care se desfăceau, satisfăcute pentru o
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
249-251; 253-257; 259; 260; 270273; 277-279; 282-284; 291; 293; 294; 297; 301; 302; 332; 336; 340; 345; 365; 366; 368373; 378-380; 381; 385; 387; 390; 391; 392; 394; 396; 397 Grey, Edward, 98; 409 Grivas, Ghiorghios, 371; 380; 387 Grivița (reduta), 261; 335 Grol, Milan, 267; 268 Groza, Petru, 261; 262; 263; 264 Grujić, Jevrem, 35 H Hațieganu, Emil, 264 Hahn, J.G. von, 84 Halepa (Pactul), 47 Hasbiu, Kadri, 341 Hebrang, Andrija, 295 Hegel, Georg W.F., 305 Herțegovina, 5; 16
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
apărată, de peste 50 000 soldați turci. La atacul asupra acestei cetăți au participat alături de armata rusă, și patru divizii românești, care abia așteptau prilejul să se răfuiască cu dușmanul. Una dintre cele mai de seamă întăriri ale cetății și anume reduta Grivița, a fost cucerită. Asediul Plevnei a durat trei luni. În ziua de 28 noiembrie 1877, Osman Pașa, comandantul garnizoanei turcești s-a predat în mâinile trupelor române, odată cu întreaga armată și materialul de război. Armata română a mai luptat
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
infanteriei și a vaselor românești de pe Dunăre. Ulterior, a început înaintarea pe trei direcții și anume Nicopole, Târnovo-Șipka Stara Zagora, Biala-Rusciuc. Înaintarea s-a lovit de o puternică rezistență otomană la Plevna. Aceasta reprezenta un complex de fortificații format din redute, care adăpostea 50 000 de soldați și ofițeri otomani, bine înarmați. Comandantul fortăreței rea Osman Pașa. Plevna constituia cheia operațiilor din Balcani, aflându-se într-o poziție strategică, ce controla direcțiile Nicopole Constantinopol și Vidin-Târnovo. Primele asalturi rusești au fost
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
român Alexandru Cernat. La Plevna au acționat, din rândul armatei române, 38 000 de oameni și 108 tunuri. La 30 august /11 septembrie 1877, de ziua de naștere a țarului, a avut loc un asalt general asupra Plevnei. Din 14 redute doar trei au fost cucerite, iar dintre ele Grivița I a fost singura păstrată de către unitățile românești. Au căzut atunci eroic mii de oșteni. Noi încercări de a cuceri Grivița II au avut loc în septembrie și în octombrie 1877
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]