10,187 matches
-
vei proceda cum îți dictează ție sufletul, dar... Ina spuse acel dar din dorința de a lăsa o portiță deschisă, invitându-l în acest fel pe Vișinel să acorde spuselor ei un timp ce s-ar fi cuvenit unei grijulii reflecții. Vișinel însă nu se afla pe aceeași pagină cu gândurile mamei sale și răspunse imediat: - Mami, nu există o altă soluție. Am crescut în două familii. Toți îmi sunteți dragi, dar acum simt că numai eu pot să iau hotărârile
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
acestei lucrări, m-am întrebat : „în fond, ce le oferă Sorin Cotlarciuc cititorilor săi?”. Ei bine, Meandrele destinului este o scriere tulburătoare, bine articulată, care uneori încîntă, alteori contrariază, dar nu-și lasă cititorul indiferent, ci, dimpotrivă, îl îndeamnă la reflecție, o scriere în cuprinsul căreia se regăsesc un om, o familie, o generație, o epocă, o țară care și astăzi, urmînd meandrele unui destin zbuciumat, își caută o matcă de normalitate, dar o scriere adevărată, izvorîtă din suflet, fără nimic
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
și sportului. București: Stadion, 1974, p. 11 - 48. 121. Nicu A. și colab. Antrenamentul sportiv modern. București: Editis, 1993. 530 p. 122. Niculescu I. I. Evaluarea motrică și somato - funcțională. Craiova : Universitaria, 2006, p. 32 - 47; 81-104. 123. Niculescu Șt. Reflecții despre muzică. București: Muzicală, 1980, p. 31-52. 124. Novicov A. D. Teoria educației fizice. București: Uniunii de cultură fizică, 1961, p. 21- 53. 125. Nicola I, Farcaș D. Teoria educației și noțiuni de cercetare pedagogică. București: Didactică și Pedagogică R.A., 1998
CONTRIBUŢII PERSONALE LA ELABORAREA UNUI PROGRAM DE PREGĂTIRE ARTISTICĂ PENTRU GIMNASTELE DE 9-10 ANI by Liușnea Diana Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1675_a_3096]
-
trezești săgetată de razele blânde ale soarelui, să asculți concertele în primă audiție ale diverselor păsărele, să sorbi cu sete aerul tare, ozonat, filtrat prin verdele cetinei de brad, ce poate fi mai minunat! - gândea Ina în clipele ei de reflecție. În zilele mai calde Ina s-a bălăcit ca un copil năstrușnic în apa de cristal a ștrandului din incinta stațiunii, s-a plimbat seară de seară prin parc, pe alei, în împrejurimi și a fost la un spectacol extraordinar
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
conștiința acestui caracter transcendent, ceea ce face ca subiectul să aparțină unei alte lumi, o lume a ideilor În care eul Își găsește natura și regnul veritabile. Universul natural ni se Înfățișează din acest punct de vedere ca o imagine sau reflecție eronată din acest univers ideal pentru care eul constituie, Într-o anumită măsură, centrul. Ca formă și substanță absolută, subiectivitatea nu poate fi decât universală și ea nu se epuizează În diversitatea fără număr a subiecților particulari care aparțin În
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
supreme pe care nici un arbitru nu ar putea s-o abolească dar care viețuiește și locuiește În toate conștiințele și impune fiecăruia respect al demnității sacre și al naturii umane. 2. Dimensiunea axiologică a subiectiv obiectivului. Normativitate și normă juridică Reflecția care Își dobândește cunoașterea sistematică În etică pleacă, după cum se tot afirmă, de la a vrea (Wollen) și de la a trebui (Sollen). Vrerea este năzuința către un scop, prin atingerea căruia este satisfăcută voința. Fiind vorba despre individul uman, este evident
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
modernă, filosofia engleză - unde hedonismul este adoptat, - și filosofia continentală unde este adoptată concepția energetică, platonico aristotelică. Ambele concepții, Însă, stau sub semnul generalului care nu le avantajează pe nici una dintre ele. 3. Perspectiva istoric-teleologică a datoriei În axiologia neokantiană Reflecția asupra vieții umane și a valorilor ei pleacă și de la Sollen, „a trebui”. De la „a trebui”, de fapt, se ajunge la reflecția despre ce anume Înseamnă bine și ce Înseamnă rău. Nu este prea lesne pentru că voința umană nu este
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
semnul generalului care nu le avantajează pe nici una dintre ele. 3. Perspectiva istoric-teleologică a datoriei În axiologia neokantiană Reflecția asupra vieții umane și a valorilor ei pleacă și de la Sollen, „a trebui”. De la „a trebui”, de fapt, se ajunge la reflecția despre ce anume Înseamnă bine și ce Înseamnă rău. Nu este prea lesne pentru că voința umană nu este deloc simplă (și de acord cu ea Însăși) ca În cazul animalului. Se pare că la om e vorba despre două voințe
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
este deloc simplă (și de acord cu ea Însăși) ca În cazul animalului. Se pare că la om e vorba despre două voințe: una originară, dominată de instinct - sentimente, dorințe și Îndreptată spre succese individuale, o altă secundară dominată de reflecție - determinată de o serie de norme generale având un caracter logic, rațional. Se adaugă și exigențele impuse de ceilalți. Astfel se realizează un control al celei secunde și din partea celorlalți asupra voinței primare pentru ca individul uman să nu cedeze prea
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
ca fiindu-i superior și universal valabil, cerându-se În numele rațiunii Înlăturarea drepturilor care o contrazic, acestea nefiind decât aberații ivite din arbitrar, violență sau neștiință, În schimb, secolul al XlX-lea vede În această „rațiune” doar o sumă de reflecții condiționate subiectiv ale fîlosofiilor dreptului natural și, În nici un caz, de acord cu ele Însele, În legătură cu ceea ce ar fi drept În opinia fiecăruia. Vis-à-vis de acest fapt s-a ajuns la concepția că, În cazul lucrurilor istorice, acționează pretutindeni ceva
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
mai adesea, sunt posibile orice fel de confuzii. Dar dacă ideea de persoană nu are nimic sensibil În domeniul nostru, dacă nu este decât un simplu subiect logic de atribuire, concluziile noastre se impun de la sine. Cea mai simplă dintre reflecții demonstrează că ideea de persoană morală și juridică nu este decât un subiect logic, Întradevăr, la rigoare, se poate afirma că un organism biologic este o persoană atât timp cât constituie o unitate materială organizată. De asemenea, s-ar putea spune că
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
e bine să alegem un restaurant, ce zici? - Întotdeauna voi zice ce zici tu! - Ce fată docilă... Dar eu mai știu ceva: să te ferești de omul care nu-ți cere nimic, că până la urmă îți cere totul... - Să lăsăm reflecțiile! Mai bine să punem în practică ideea ta atât de valoroasă pentru că, să-ți spun drept, a început să mă intereseze și pe mine un restaurant... Intrară în cel mai luxos și mai scump restaurant din oraș. Ambianța o copleși
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Lili, ce mai!? Alex rămase câteva clipe bune cu jurnalul în mână neștiind ce hotărâre să ia: să-l facă pierdut, să-l ascundă în altă parte, să rupă pagina cu însemnarea aceasta care-l încrimina? După câteva momente de reflecție, se gândi că mai înțelept e să-l pună la locul unde l-a găsit și să se prefacă că nu știe nimic din cele aflate. Ceea ce i se părea de neînțeles era faptul că Ina nu făcuse în ultimul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
mea, târfa, oamenii pe care îi vedeam în mod obișnuit și chiar castronul în care mi se aducea fiertura de orz, hainele pe care le purtam, totul conspira să-mi întrețină aceste reverii morbide. Cu puțin timp în urmă, cursul reflecțiilor mele s-a schimbat. Era într-o seară, la baia publică. M-am dezbrăcat pe platformă. Băiatul îmi turna apă pe cap. Mi se părea că apa îmi spală gândurile negre. Vedeam pe perete umbra acoperită cu aburi; subțire și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
În binemeritate tușe rebarbative, a Licăi Gheorghiu, „terorista” cinematografiei românești. Serile la restaurantul C.C.A. ( În companie teribilă - Calboreanu, Ciubotărașu, Colea Răutu, Benedict Dabija) și nopțile la barul Atlantic (ținut de Viorel Păunescu și frecventat de Nicu Ceaușescu). Dar și reflecția deloc amuzantă, În urma (prea) multelor chiolhanuri :”Băutura se plătește cu trei mari prețuri : bani, demnitate, sănătate” ; curios, Furdui avea o rezistență ieșită din comun, În domeniu, sănătate pe care am mai Întîlnit-o, În lumea actorilor, și la unchiul său, Colea
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
cumperi o mașină de câteva zeci de mii de dolari, pe care, firește, noaptea o lași în fața blocului, la discreția oricărui bețiv cu capsa pusă sau a vreunui aurolac în vrie. Dar n-aveam timp acum de adâncirea unor asemenea reflecții M-am cățărat rapid pe roată, după aceea pe aripă, și țuști înăuntru, pe fereastra deschisă, profitând de neatenția tipei care-și punea centura de siguranță. M-am ascuns în spate, după o tetieră și am așteptat. Știam eu că
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Deocamdată, până oi găsi vreo rezolvare care o fi aia, nu știu -, să fiu atent la ce pun ăștia la cale și să încerc să acționez în consecință. "Nu, măi, nu l-am căutat acolo", zice, după un timp de reflecție, oarecum stânjenit dom' profesor. "E un om în vârstă, ce Dumnezeu. Ce să-i spun? Nu-ți dai seama ce situație aș genera?" Bravo, Băși! Ești un băiat cumsecade și cu bun-simț! Ce situație, tu, ce situație?", se repede Săvuleasca, trecând
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
tată?", tresări Virgil. Da, bă, băiatule, i'secticid. Da' d-ăla bunu', frătimeagule, nu ca alea dă le vinde rușii-n piață." "Zi..., d-ăla bunu', care va să zică", face șoferul căzând pe gânduri. Nea Vasile luă aminte la brusca aplecare către reflecție a fârtatului său. Își dădu seama că pe celălalt s-ar putea să-l fi dus mintea la ceva ce lui îi scăpase. Da'..., dă ce-ntrebi Vergilică, tată?" "Așa", zice asociatul afișând o față, chipurile, nepăsătoare. După care spune
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
bancnote? Am văzut și io la televizor că e al'fel inscripționate hârtiile și să vede scrisu' la o lampă specială, nu așa." De la Strasbourg urmă un moment mai lung de tăcere. Una care, fără îndoială, marca un moment de reflecție. Totuși răspunsul nu întârzie prea mult: "Asta cam așa-i. Da' lucrătura-i dă domeniu' evidenții, bă, băiatule". Relu oftă din adâncul sufletului și se hotărî să-i spună jupânului tot: "Domnu' Sandu, o să vă zic o chestie. Io cred
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
luptă. În cele din urmă se așeză iarăși la birou și-și scrise cu litere lăbărțate demisia. După ce o termină, începu să plângă. Mai erau cinci minute până la termenul pe care i-l fixasem. Exact când se împlinea ceasul de reflecție pe care i-l lăsasem la dispoziție, se ridică din fotoliul lui directorial și se duse la decan. Acesta îl primi surprins. Nu-l mai văzuse pe Ciucurel niciodată în halul acela. "Ce-i cu tine, dragă?" "Am venit să
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
sale la care te lua ca martor, fără mare atenție la ceea ce îi răspundeai, cîtă vreme erai de acord cu el. Am început cartea acasă, apoi am continuat-o, cu bucățica, în metrou, în tramvai sau în așteptarea tramvaiului. Amintiri, reflecții, explicații ale unei persoane care în singurătea scrisului trecea de la o luminoasă seninătate, la exerciții de autoflagelare, cu aceeași aparență de calm, uneori exasperant, cu care izbutea să-și țină sub control demonul autodistrugerii și temerile care uneori se metamorfozau
Ce era în ultimele bagaje ale lui Valeriu Cristea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9173_a_10498]
-
de textul encomiastic despre Geo Bogza, care sună rău, de elogiile revărsate asupra romanului Prins de Petru Popescu, ca și de alte câteva fragmente, analizele grupate în acest volum au ceea ce se numește adecvare la obiect. Câteva exemple. Limba și reflecțiile eroilor lui Marin Preda par - în comparație cu cei ai lui Nicolae Velea - că ilustrează un "clasicism de școală". La Fănuș Neagu, "pitorescul e vânat până la exterminare", narațiunea este "fără nod la ață", iar epica e scoasă de autor "din mai nimic
Un critic caustic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9181_a_10506]
-
și fraza în sine, greoaie, anulându-și efectele pe măsură ce le obține. În prima pagină a comentariului intitulat... Observații stilistice pe marginea prozei lui Fănuș Neagu, criticul ne lovește timpanul: "faptul că chiar". În proza aceluiași Fănuș Neagu - aflăm mai încolo - "reflecției nu i se prea dă nas să se obrăznicească". O frază despre Liliecii sorescieni atinge, în neîndemânarea ei, culmea: "La Lilieci e o carte tânără, echivalentul răzbirii la niște izvoare mult căutate, al izbăvirii de existențialemele cam prea lesnicioase câteodată
Un critic caustic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9181_a_10506]
-
portrete pariziene din anii 1970-1980 (Eliade, Cioran, Ionescu) - în volumul al treilea; întoarcerea din exil, cu toate implicațiile ei postdecembriste, și asumarea bătrâneții - în volumul al patrulea. Delimitările temporale nu sunt stricte, pentru că rememorarea alternează cu anticiparea unor evenimente, iar reflecțiile amplu-eseistice îngăduie alternarea întoarcerilor înapoi cu prospectările în viitor și meditația despre un prezent instabil ca un nisip mișcător. Memoriile brebaniene se vor constitui într-o sursă majoră atât pentru istoria vieții literare și intelectuale din comunism și postcomunism, cât
Nicolae Breban ca personaj by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9183_a_10508]
-
ulterior prin citate, sunt până la urmă unele de bun-simț: "departe de a fi un produs al fanteziei dezlănțuite, Adela pare mai mult o plăsmuire cu miză teoretic-demonstrativă, un fel de mise en scene a aforismelor din Privind viața și a reflecțiilor teoretice din Creație și analiză. Pe de altă parte, rădăcinile autobiografice ale ficțiunii nu pot fi nici ele cu totul neglijate, în ciuda efortului exegetic depus de unii comentatori pentru a ne convinge că opera poate trăi foarte bine și singură
Critica analitică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9204_a_10529]