10,458 matches
-
O să trebuiască să vă plătesc cu un cec, domnule doctor, spuse refugiatul. Sper să nu fie vreo problemă. Nu am prea mulți bani la mine În clipa asta. Doctorul Philobosian băgă mâna În buzunar. ― Am eu câțiva. Hai. Ia-i. Refugiatul ezită doar o clipă. ― Mulțumesc, domnule doctor. O să vi-i dau Înapoi de Îndată ce ajung În Statele Unite. Vă rog, dați-mi adresa dumneavoastră. ― Să ai grijă ce bei, spuse doctorul Philobosian, ignorându-i cererea. Să fierbi apa dacă poți. Cu ajutorul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
O să vi-i dau Înapoi de Îndată ce ajung În Statele Unite. Vă rog, dați-mi adresa dumneavoastră. ― Să ai grijă ce bei, spuse doctorul Philobosian, ignorându-i cererea. Să fierbi apa dacă poți. Cu ajutorul lui Dumnezeu, În curând vor sosi niște vapoare. Refugiatul dădu din cap. ― Sunteți armean, domnule doctor? ― Da. ― Și nu plecați? ― Smirna e casa mea. ― Mult noroc atunci. Și Doamne-ajută. ― Doamne-ajută. Și, cu aceasta, doctorul Philobosian Îl conduse afară. Îl privi pe refugiat cum se Îndepărtează. Nici o șansă, se gândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În data de 3 aprilie 1919. Doctorul Philobosian este recomandat respectuos de către Kemal Pasha spre a primi stima, Încrederea și protecția tuturor persoanelor cărora le-ar putea prezenta această scrisoare“. Acum purtătorul scrisorii o Împături și o băgă În buzunar. Refugiatul deja cumpăra pâine de la brutăria de pe chei. Unde acum, când Își Întoarce fața, ascunzând franzela caldă sub costumul soios, razele soarelui, reflectate din apă, Îi luminează chipul și identitatea lui Începe să ia formă: nasul acvilin, expresia de șoim, blândețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
unde familiile stăteau și ascultau radioul În surdină) și păși peste corpuri care spera că dormeau. Se simțea Încurajat și de un alt eveniment. Chiar În acea dimineață se răspândise zvonul că Grecia trimitea o flotă de vapoare ca să evacueze refugiații. Lefty se uită În largul Mării Egee. Cum trăise pe un munte timp de douăzeci de ani, nu mai văzuse marea. Undeva, dincolo de apă, era America și verișoara lor, Sourmelina. Adulmecă aerul marin, pâinea caldă, dezinfectantul de la degetul lui mare, bandajat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
era nimeni. Totuși În colțul Îndepărtat niște bărbați jucau cărți. Îl măsurară din priviri pe Lefty, dar apoi se Întoarseră la jocul lor, ignorându-i hainele murdare. În acel moment realiză că jucătorii nu erau membri obișnuiți ai clubului; erau refugiați ca și el. Fiecare dintre ei intrase prin ușile deschise În speranța de a câștiga bani, cu care să-și cumpere plecarea din Smirna. Lefty se apropie de masă. Unul dintre jucători Îl Întrebă: ― Joci? ― Joc. Nu pricepea regulile. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
grec din Smirna, inclusiv Lefty Stephanides, poartă deja fes, ca să treacă drept turc. Ultimii soldați greci sunt evacuați spre Ceșme. Armata turcă e la doar cincizeci de kilometri depărtare - și din Atena nu vine nici un vapor ca să-i evacueze pe refugiați. Lefty, proaspăt procopsit cu bani și cu fes, Își croiește drum prin mulțimea de capete cu tichii maronii de pe chei. Traversează niște linii de tramvai și o ia În sus pe deal. Dă de casa de bilete pentru vapor. Înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
poduri ca să-l vadă pe cuceritor și să-i ghicească intențiile. Dar mașinile merg prea repede și soarele se reflectă orbitor din săbiile ridicate ale cavaleriei și apoi mașinile trec, ajungând la chei, unde caii se reped În mulțime și refugiații zbiară și se Împrăștie. Pe bancheta din spate a ultimei mașini stă Mustafa Kemal. E slab din cauza luptelor. Ochii albaștri Îi strălucesc. N-a pus băutură În gură de mai bine de două săptămâni. („Diverticulita“ de care Îl tratase doctorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
contează. ― Dar dac-am supraviețui? Atunci te-ai mărita cu mine? Ea dădu din cap. Atâta tot. Și Lefty dispăru, fugind spre flăcări. Pe un ecran negru, un câmp vizual În formă de binoclu se plimbă Încolo și Încoace, observând refugiații din depărtare. Țipetele lor sunt surde. Țin mâinile Întinse, implorând. ― O să-i fiarbă de vii pe bieții oameni. ― Cer permisiunea de a recupera un Înotător, sir. ― Respins, Phillips. Dacă luăm unul la bord, va trebui să-i luăm pe toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
bagă de seamă. ― Stinge reflectorul. Lumina se stinge și Împușcăturile se opresc. Maiorul Maxwell se uită la ceas. ― Acum e ora nouă și un sfert. Mă duc În cabina mea, Phillips. O să stau acolo până la ora șapte dimineața. Dacă vreun refugiat va fi luat la bord În această perioadă, se va Întâmpla fără știrea mea. S-a Înțeles? ― Înțeles, să trăiți. Doctorului Philobosian nu i-a trecut prin cap că trupul peste care pășise În stradă era al fiului său cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
acasă. Dar Desdemona n-o ascultă. Își deschide valijoara pregătită din vreme, pipăind printre cămașa de noapte și papuci, În căutarea mătăniilor. Chihlimbarii ca mierea Înghețată, crăpate de căldură, ele au ajutat-o să treacă prin masacre, un marș de refugiați și un oraș În flăcări, așa că le Înșiră În timp ce taxiul hurducăie pe străzile Întunecate, Încercând să fie mai rapid decât contracțiile ei... ...iar Zizmo străbate gheața În viteză. Acul vitezometrului se ridică. Motorul duduie. Lanțurile de pe cauciucuri lasă o dâră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mână: MUNCĂ - aSTA - VREAU - NU - MiLĂ - CINE - VrEA - SĂ - MĂ - AJUTE - SĂ - GĂSESC - O - SLUJBĂ. - 7 - ANI - ÎN - DETROIT. N-AM - BANi. - M-AU - DAT - AFARĂ - AM - AM - REFERINȚE - FOARTE - BUNE. Uită-te la sărmanul om. Mana! Arată ca un refugiat. Ar putea foarte bine să fie Smirna, orașul ăsta. Care-i diferența? Tramvaiul Înaintă, Îndepărtându-se de reperele pe care le cunoștea, de aprozar, de cinematograf, de hidranții pentru pompieri și de standurile pentru ziare din cartier. Ochii ei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
toți bojocii, plină de zgomot și viață. În ciuda lentilelor cu dioptrii ale bunicii mele, lumea Îi rămânea neclară. Desdemona nu Înțelegea pentru ce se băteau atâta. În Smirna japonezii fuseseră singura țară care trimisese nave pentru a-i salva pe refugiați. Bunica mea le-a păstrat pe tot parcursul vieții un sentiment de recunoștință. Când lumea pomenea de atacul perfid de la Pearl Harbor, ea spunea: ― Nu-mi spuneți de o insulă din mijlocul oceanului! Țara asta nu-i destul de mare și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
puteai dormi pe jos, pe bănci, rezemat de perete... oriunde. Nimeni nu-ți zicea nimic. În scurt timp, până și pe holuri erau elevi care dormeau întinși câte vreo șapte, opt în lungul unui calorifer. Parcă eram o tabără de refugiați! Constantin, de ce nu mi-ai zis că sunt lunetiști în blocurile vecine? "N-am știut, Corvium. S-or fi mutat acolo după ce au căzut unele linii." Ceva știri de la contactul meu? "De fapt, da. A intrat puțin acum jumătate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
într-un raport din 30 mai 1879, prefectul județului Constanța, Remus Opreanu menționa că atitudinea ostilă a populației bulgărești era amplificată "prin nesiguranța liniei de frontieră"527. În condițiile în care, după instalarea autorităților române în Dobrogea, o parte a refugiaților musulmani ce părăsiseră provincia din cauza violențelor declanșate de către bulgari, s-au reîntors, conflictul dintre cele două comunități s-a accentuat. Astfel, în iarna anilor 1878-1879, autoritățile române au fost nevoite să găsească soluții pentru asigurarea unor locuințe pentru cei reveniți
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
72 menționa că "nici o lege, nici un regulament de administrațiune generală, județeană sau comunală nu pote îndatora de cât după ce se publică în chipul hotărât de lege"662. Capitolul IX al legii, intitulat "Disposițiuni transitorii" cuprindea articolele 73-80 și reglementa revenirea refugiaților musulmani în Dobrogea, chestiuni legate de proprietate și modalitatea de impunere a impozitului funciar în provincie. Articolul 73 al legii stabilea "un termen de 3 ani din ziua de 23 octombrie 1878, se acordă locuitorilor rurali, cari, în timpul resbelului au
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
pregătirilor pentru proclamarea regatului la București. În acest context tensionat, la 13 martie 1881, prin vocea lui Titu Maiorescu, reprezentanții conservatori în parlamentul României au acuzat guvernul liberal de la București că ar avea simpatii republicane deoarece acordase azil și protecție refugiaților nihiliști din Rusia 1556. Ca urmare a acestor atacuri, la 14 martie 1881, miniștrii liberali au mers la Palat, rugându-l pe Carol să accepte proclamarea regatului în Camera Deputaților chiar în acea zi1557. În cele din urmă, domnitorul a
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
acest conflict, contribuind astfel la împiedicarea răspândirii acestuia în întreaga regiune. Războiul sârbo-bulgar din 1885, al cărui pretext a fost un diferend teritorial în zona râului Timoc, a avut numeroase cauze. Una dintre acestea privea sprijinul acordat de către principatul bulgar refugiaților politici sârbi 1568. Cu câteva decenii în urmă, Miloš Obrenovic cumpărase o proprietate pe malul stâng al râului Timoc, în apropiere de localitatea bulgară Bregovo. La un moment dat s-a produs o schimbare a cursului Timocului, astfel că această
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
armistițiului, la 29 decembrie 1885, ambulanța românească de la Sofia a plecat spre Belgrad, de unde cele două ambulanțe românești au revenit în țară la începutul anului 1886. Pe lângă asistența medicală oferită atât Serbiei cât și Bulgariei, România a acordat azil tuturor refugiaților din zona de conflict. Astfel, începând din 18 noiembrie 1885, la Calafat au sosit mai multe grupuri de refugiați 1590. Datorită poziției sale de neutralitate în timpul războiului sârbo-bulgar, România a fost propusă de către Otto von Bismarck pentru a găzdui viitoarele
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
un șuvoi. Îi striveau cu mulțimea lor, îi băteau pe umăr, le cereau câte o strângere de mână. Nu s-au dezlipit de ei până când episcopul Lerma nu i-a adăpostit într-o încăpere de la subsolul catedralei. Așadar, fiule. O dată refugiați departe de uralele mulțimii în camera întunecată și umedă de la subsol episcopul Lerma își arătă îngrijorarea. — Ceremonia s-a terminat. E timpul să ne întoarcem la realitate. Nu trebuie să te lași înșelat de toată această înflăcărare. Lucrurile nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Întâmplarea fericită făcând ca un râu să despartă două țări -, acesta era un loc unde toată lumea se oprea În mod firesc ca să se gândească la ce Îi aștepta Înainte și la ce lăsau În urmă. Negustori de blănuri, războinici și refugiați, cu toții ajunseseră În acest capăt nordic al drumului. Care țară oferea mai multe posibilități: Regatul de Mijloc sau Vechiul Mian? Și iată că orașul tot aici se afla. Urmele vechilor temple erau umbrite de un amestec fad de hoteluri Înalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
păstreze poveștile, să trăiască În armonie și să-l aștepte pe Fratele Alb Mai Mic să Îi găsească din nou. La sfârșitul verii, guvernul thailandez a hotărât că nu toți cei din tribul Karen care se aflau În tabere de refugiați sunt refugiați. Cei care nu fugiseră din cauza persecuției nu erau În nici un fel de pericol și trebuiau să se Întoarcă În Birmania. Din datele autorităților, o mie cinci sute se aflau În această categorie, inclusiv Armata Domnului care nu doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
efemere. Iarmarocul era în afara urbei, nu departe. îl găseai ușor după zgomot, după mirosul acru de urină de vite amestecată cu paie sau, pur și simplu, urmând trupul de șarpe format de care, birje și chervane, ca o coloană de refugiați. Locul pe care se afla târgul un imens teren viran înconjurat de un gard de scânduri, spart pe alocuri era acum plin de țarcuri, maghernițe, dughene, corturi și tarabe improvizate, toate crescute peste noapte. Târgoveții, veniți de prin alte ținuturi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
dușmănii între neamuri ori invidii sociale. Nici măcar sclavii, încă numeroși pe la sate, nu aveau ce să spere din partea invadatorilor. Și deci întreaga populație a provinciei forma un corp comun în vederea luptei disperate care părea de acum inevitabilă. După cincisprezece zile, refugiații ajunseseră deja la câteva mii, punând la grea încercare capacitatea de găzduire a comunităților din regiune, și alții încă soseau în continuare. Morți de oboseală roiau pe străzile Genavei, cu capetele plecate, cu o expresie tristă și rătăcită, oarecum halucinată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
După ce îi dădu această veste bună, pentru care primi o serie nesfârșită de mulțumiri, Sebastianus nu mai știu nimic de el. Oricum, Audbert îi furnizase doar niște informații generale, dar cât se poate de alarmante, cu privire la consistența și mișcările dușmanului. Refugiații veniți în primele zile din Reția fugiseră la cea dintâi veste despre înaintarea hunilor și nu aveau multe de povestit, însă cei care, ca și el, sosiseră mai târziu vorbeau cu groază de o armată imensă, ce avea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
abandoneze coloana și să urce în căutarea unui adăpost între munți, cu intenția de a ajunge la numeroasele grote ce se deschideau în pereții stâncoși ori la satele de păstori. Văile laterale care dădeau în valea cea mare mișunau de refugiați; un ochi atent, parcurgând pantele munților din față, ar fi putut distinge ici și colo, în micile poieni dintre desișurile de brazi, zeci de siluete minuscule târându-se cu încetineală către înălțimi, cu speranța că acolo caii hunilor nu puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]