5,383 matches
-
el era cel care Îi căuta ochii. Dar privirea Antiliei devenise fugară. Își curmă cântarea brusc, după o ultimă notă prelungită până la chin. Apoi se ridică Încetișor, fixându-l Încă o dată, pentru o clipă, pe poet, și se Îndepărtă spre refugiul ei dindărătul cortinei, În fundul tavernei. Privirile tuturor celor de față o urmaseră. Cecco Angiolieri fu cel dintâi care deschise gura, dovedind că Își recăpătase tonul zeflemitor, atunci când făcu o aluzie la formele femeii, evidente sub vălul subțire de mătase. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
care se Îndreptau spre Roma, exilații ghibelini Își dădeau oare Întâlnire la Florența, odată cu aventurieri și cu intriganți precum Cecco, pentru a se pune sub călăuzirea unei regine ascunse? O târfă? Cei pe care Giannetto spunea că Îi văzuse În refugiul cerșetorilor erau, poate, avangarda unei armate care se aduna pe tăinuite În criptă, și ale cărei conciliabule fuseseră luate de acel prostovan drept celebrarea unui rit ocult. Iar, În timp ce acesta Își Închipuia demoni și vrăjitoare, ei Întindeau hărți, stabileau puncte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
se aliniau fragmentele unei lucrări, așa cum piesele din mozaicul lui Ambrogio desenaseră figura cea neterminată. Dar, până una-alta, trebuia să Își continue cercetarea, lăsându-i pe cei din Como deoparte. De acum, mulțumită zăpăcelii lui Bargello, Își putuseră găsi refugiu oriunde. La Cerul al Treilea trebuia el să ajungă, Încă o dată. Întrucât acolo erau Înfipte rădăcinile crimei. Se gândi la lecțiile la care asistase la Paris: i se părea că evocă străvechea ceartă asupra Universaliilor, care Îl pasionase atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
din nou ropotul pașilor și strigătele. Mai devreme sau mai târziu, pungașii aceia aveau să priceapă că fuseseră trași pe sfoară și aveau să se Întoarcă. Trebuia să profite pe cât posibil de avantajul acela momentan, pentru a-și căuta un refugiu sigur. Cântări În grabă dacă era cazul să se Întoarcă În stradă și să Încerce să ajungă la Porta Romana. Dar se temea că ceilalți mercenari, călăuziți de mistreț, se puseseră pe urmele sale. Dacă primul grup ar fi făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
am Învârtit surescitat prin dormitor. Tibet... India... Amazonia... Pirinei... Iar la sfârșit, aruncat neglijent, Kapala - orașul unde inițiații plasează capitala Sfântului Regat Shamballa, legendarul ținut subpământean În care s-ar fi adăpostit supraviețuitorii de pe Atlantida sau, după alți autori, ultimul refugiu al Cavalerilor Templieri, depozitul sacru al misterelor, al secretelor și al revelațiilor ce alcătuiesc tezaurul Înțelepciunii budiste, banca de date a tainicelor Învățături ale științelor oculte. Shambhala sau Agartha, tărâmul ascuns al celor nouăzeci și șase de regate Închipuind un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
fi trebuit să mă adresez: lui Roger, unui bodyguard, doctorului Wagner, Soniei Anderson? Să fim serioși... Iritat că un gest atât de temerar risca să fie compromis dintr-un motiv complet idiot, mi-am aprins cu mișcări mecanice o țigară: refugiul tuturor fumătorilor când sunt În Încurcătură și caută o ieșire. Inhalarea norișorilor de tabac nu le e de nici un folos efectiv, bineînțeles, dar obișnuința funcționează În virtutea unor rațiuni pe care constientul nu le cunoaște. De data asta Însă, viciul mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Nu suport să mai stau în această groapă de gunoi care pute a hazna. Copiii i-au împărtășit imediat părerea, astfel că și-au reluat de îndată trista pribegie fără țintă, până când, într-un târziu, ajunseră la concluzia că singurul refugiu se afla în cel mai îndepărtat și pierdut colț din tărâmul Tenere - „Neunde“ - în graiul lor -, acolo unde nici măcar tuaregii nu îndrăzniseră să pătrundă. — O să căutăm un loc izolat și sigur unde să ne ascundem câțiva ani, așteptând să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
le spargă. Ca să nu lași nici o urmă trebuia să fii foarte atent la fiecare metru și, cu toate că se simțeau destul de mulțumiți de treaba făcută după ce ajunseră la destinație, Gacel dormi neliniștit, la gândul că animalele pășteau destul de aproape de intrarea în refugiu. Mai erau două ore până când prima geană de lumină să mijească la orizont, și el era deja în picioare, gata să înceapă călătoria de întoarcere, de astă dată cu tânărul italian. După ce-și luă rămas-bun de la maică-sa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
putere depășea orice armată. Nu era vorba de soare, de căldură, de sete, de nisip, de vânt, nici de capcane sau gloanțe... Era vorba de faptul că, poate, Creatorul suprem hotărâse ca acela să fie un spațiu inviolabil; un ultim refugiu sau o dovadă absolută a nemărginitei sale puteri și, ca urmare, atât Mecanicul, cât și oamenii săi abia dacă erau ceva mai mult decât niște sărmane furnici ce îndrăzniseră să sfideze un gigantic „tiranosaur“. — Toți avem nevoie de ajutor... - murmură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
îndrăzniseră să sfideze un gigantic „tiranosaur“. — Toți avem nevoie de ajutor... - murmură în sfârșit, ca pentru sine. Orice fel de ajutor. Gacel Sayah deschise ochii, calculă înălțimea la care zburau vulturii și hotărî că venise momentul să părăsească liniștitul său refugiu de la umbra unei stânci și să se cațere pe o mică înălțime de unde controla cea mai mare parte a versantului oriental al masivului stâncos. Așa cum își imagina, și dușmanii săi începură să se pună în mișcare, dar îl surprinse când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
complicitate orgolioasă - simțea și el că victimele au un ascendent moral asupra Învingătorilor, deci trebuia să arătăm că sîntem puternici, că avem o calitate care ne deosebește de ceilalți și care nu ne poate fi anulată de nici o instanță socială, refugiul și imperiul nostru interior - arta. Și deodată birourile și scaunele au fost trase la perete și sub lumina albastră a tuburilor de neon a apărut În mijlocul parchetului un Tiberiu transfigurat crescînd În sus ca o coloană arteziană, ca o flacără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
un verde mustos vegetal cu miros sărat de iarbă de mare. FÎșia de plajă e mărginită În dreapta de un perete Înalt, argilos, cu eroziuni adînci În partea de sus, meșteșugit săpate acolo, adăposturi stranii pentru păsări niciodată zărite la chip, refugii poate din fața luminii, din fața stridențelor cu care ziua modernă invadează aceste alcătuiri fără vîrstă. În stînga e marea. O mare verde compactă, brăzdată de linii Întunecate ca niște muchii ondulatorii - valurile sînt ample În larg - doar la țărm, În cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
fost aruncați fără drept de apel? Înăuntrul neființei nu mai este nici un loc unde să te poți ascunde de cei față de care ai păcătuit. Dinăuntrul morții nu se poate fugi, nu poate fi nici măcar un loc unde cineva să găsească refugiu. Și ce judecată mai dreaptă poate fi alta decât aceea de a fi confruntat cu cei pe care i-ai batjocorit? Pentru că nici cea mai pricepută minte nu poate găsi vreuna... Oribilitatea neîmplinirii înșfacă sufletele celor mulți, printre care și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
unde viața mă făcuse ostatic. Gestul tău nesăbuit va avea consecințe îngrozitoare!! Fapta ta incalculabilă va arunca un blestem groaznic asupra umanității, de care nu vom putea scăpa niciodată!! Nu te gândești?!? Din cauza ta, oamenii vor fi nevoiți să caute refugiu întru mașină!! Faptul că ai furat lumina din mâinile aceluia ne va arunca întru virtualitate!! Iar din pricina ta, misiunea de a îl împăca pe Dumnezeul nostru îmi va reveni chiar mie!! N-am apucat însă să-mi termin vorbele. Încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
său, Nina Berberova o numește „generația pierdută“ a literaturii ruse. Este generația autoarei jurnalului, generație care n-a reușit să se afirme până la revoluția din 1917 și care a fost risipită în exil de evenimentele care au urmat acestui an. Refugiul a redus la neant unele promisiuni, a întârziat intrarea în literatură a multor talente, uneori cufundând debuturi fericite în tăceri definitive, ca în cazul prezumtivului autor al romanului de care ne ocupăm. Și, cum spuneam, această tăcere n-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
clatină în mișcare ca să nu răstoarne sau să nu spargă ceva, picioarele mele înghețate care pipăie podeaua de parcă ar merge pe gheață, starea mea stranie care seamănă a boală -, totul este doar un înveliș jalnic în care și-a găsit refugiul o exaltare tăcută. Mă apropii de masă. Cât fac pasul, până când îndoi piciorul din genunchi ca să-l pun cu teamă paralizantă în pământ, îmi pare că trece o veșnicie; mișcarea pare să nu aibă sfârșit. Dar, după ce pasul a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
o vârstă respectabilă, de-a dreptul matusalemică. Hai, nu mă mai necăji! Se apropiau de locul unde Cristian Toma se oprise cu o zi în urmă. Ieșeau dintr-o curbă strânsă la stânga și apoi urma palierul drept unde se afla refugiul pe marginea drumului. În față, cinci căruțe cu coviltir veneau încet spre ei. Pe capra celei din față, fu mând din pipa cu coadă lungă, stătea starostele șatrei de zlătari pe care îl cunoscuse zilele trecute. Alături de acesta era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
că fusese executat de puțină vreme, era doar puțin mai lat decât o potecă și două camioane n-ar fi putut trece unul pe lângă celălalt pe acolo. Doar în apropierea virajelor în ac de păr erau niște lărgiri, ca niște refugii rudimentare, unde vehiculele se puteau feri unul din calea celuilalt. Nu-i plăcea ideea de a merge în lungul drumului, ar fi preferat să o ia direct prin pădure dar pământul și bolovanii rezultați din lucrările de construcții fuseseră împinși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
fusese Încă biruită ceata Îngerilor. Editorul cărții lui Nilus va fi Crucea Roșie din Țarskoe Selo. Lucrarea se va tipări În ediție bibliografică pe hîrtie japoneză, cu litere aurite, amintind cititorului de iscusința omenească, care putea fi uneori un adevărat refugiu În fața răului, ca și o sursă de trăiri platonice. Un exemplar va fi hărăzit țarului Nikolai al II-lea. (Țarul citea pe nerăsuflate tot ce era operă mistică, Întrucît socotea că prin instruire și istețime iadul putea fi depășit.) Privilegiații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
mei mai mari, i-au murit apoi, după încă o naștere, i-a murit soția la naștere, pe 9 martie 1942, când m-am născut eu. Cum a putut trece peste toate loviturile vieții, peste evenimentele potrivnice? A găsit un refugiu în lectură, în cărți. De la tatăl meu am învățat că nu trebuie să adormi fără să citești o pagină, că nu-i o rușine să adormi cu cartea în mână. Chiar și după ce a ieșit la pensie, învățătorii și profesorii
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
n-a venit cu tancurile. O întâmplare petrecută la primăria din Lunca - Filipeni, povestită mie de tatăl meu, vine să lămurească multe în legătură cu luarea puterii de către comuniști și de cine au fost susținuți. La venirea rușilor (se dăduse ordin de refugiu pentru autorități) era un vid de putere, așa că cine a vrut să fie în frunte, s-a dusă la primărie și s-a instalat în fotoliul de primar. Așa a făcut Gheorghe Hodoroabă care a pusă mâna pe telefonul de la
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
3,5 milioane de sedentari americani sunt lipsiți de adăpost cel puțin trei luni pe an; aproape un copil de culoare din 10 și un copil de origine hispanică din 20 locuiesc cel puțin două luni pe an într-un refugiu; este și cazul unei persoane vârstnice din 10. La New York, peste 38 000 de persoane dorm în fiecare noapte în cămine municipale: dintre acestea, 16 800 sunt copii și aproape tot atâția bătrâni. în 2006, 41 de milioane de americani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
iar un alt model de dezvoltare nu este nici măcar imaginabil. în consecință, cel puțin până în 2025, atât cei mai bogați oameni ai planetei, cât și principalele bănci centrale vor continua să privească Statele Unite și dolarul ca fiind cele mai bune refugii din punct de vedere economic, politic și financiar. în special fiscalitatea americană va atrage, și mai mult decât până acum, averi din alte țări, prin suprimarea în viitorul apropiat a drepturilor de succesiune. Universitățile americane vor contribui la reconstituirea neîntreruptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
teritoriul Statelor Unite ale Americii, pentru că această țară va rămâne, chiar și după criza din 2025, prima putere militară, tehnologică, financiară și culturală din lume; de asemenea, pentru că ea va constitui, fără vreo concurență imaginabilă, cea mai mare piață și cel mai sigur refugiu pentru elite și pentru capitaluri. Pentru că Washingtonul va rămâne capitala politică a lumii și pentru că armata americană va continua să fie, de departe, prima putere militară a planetei. Pentru că, în sfârșit, America își va reface într-o zi finanțele, regăsind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
să abandoneze controlul marilor decizii economice și politice în beneficiul fiecăruia dintre statele Uniunii și al marilor firme. încet-încet, serviciile administrative vor fi privatizate. închisorile vor deveni întreprinderi private având costul mâinii de lucru egal cu zero. Armata însăși, ultimul refugiu al suveranității, constituită mai întâi din mercenari, va fi până la urmă privatizată, ca toate celelalte instituții. Și atunci, exact ca Imperiul Roman de odinioară, imperiul american va dispărea, fără a lăsa vreo autoritate politică la cârma noii Rome. Statele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]