1,382 matches
-
în scrierile lui Freud foarte devreme, încă din 1892, concomitent cu termenul „inconștient”. El va reveni apoi cu o mare frecvență (de câteva sute de ori), până în ultimele sale scrieri. Freud a insistat întotdeauna - în construirea teoriei lui - asupra importanței refulării, precizând în 1937 că numai prin recurgerea la acest mecanism „a putut demara studiul proceselor nevrotice în ansamblul lor” (1937a/1987). Este însă de înțeles că în decursul celor 45 de ani care separă cele două texte, teoria lui Freud
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
vom trasa liniile principale ale acestei evoluții rezumate de Le Guen et al. (1985): - până în 1895, pornind de la „voința de a uita”, Freud ajunge la motivația inconștientă; - între 1895 și 1910, o dată cu descoperirea sexualității infantile și a complexului lui Oedip, refularea devine motorul funcționării psihice „obișnuite”; - între 1911 și 1919, necesitatea de a construi o teorie a aparatului psihic și de a o ancora în istoria individuală conduce la conceptele „refulare originară” și „metapsihologie”; - după 1920, refularea devine pentru Freud un
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
1910, o dată cu descoperirea sexualității infantile și a complexului lui Oedip, refularea devine motorul funcționării psihice „obișnuite”; - între 1911 și 1919, necesitatea de a construi o teorie a aparatului psihic și de a o ancora în istoria individuală conduce la conceptele „refulare originară” și „metapsihologie”; - după 1920, refularea devine pentru Freud un mecanism de apărare ca toate celelalte, rămânând totodată și un „proces aparte”. Pentru a explica cititorilor săi refularea, Freud utilizează mai multe imagini. Iată cinci dintre ele, în ordinea cronologică
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
a complexului lui Oedip, refularea devine motorul funcționării psihice „obișnuite”; - între 1911 și 1919, necesitatea de a construi o teorie a aparatului psihic și de a o ancora în istoria individuală conduce la conceptele „refulare originară” și „metapsihologie”; - după 1920, refularea devine pentru Freud un mecanism de apărare ca toate celelalte, rămânând totodată și un „proces aparte”. Pentru a explica cititorilor săi refularea, Freud utilizează mai multe imagini. Iată cinci dintre ele, în ordinea cronologică a apariției lor în scrierile freudiene
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
psihic și de a o ancora în istoria individuală conduce la conceptele „refulare originară” și „metapsihologie”; - după 1920, refularea devine pentru Freud un mecanism de apărare ca toate celelalte, rămânând totodată și un „proces aparte”. Pentru a explica cititorilor săi refularea, Freud utilizează mai multe imagini. Iată cinci dintre ele, în ordinea cronologică a apariției lor în scrierile freudiene: - o fantomă care duce, pe tărâmul umbrelor, o existență nebănuită, până în momentul în care iese de acolo și ia în stăpânire corpul
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
conferințe liniștite (1910/1991); - un duh rău, personaj de basm, a cărui putere malefică nu dispare decât dacă i se descoperă numele secret (1910/1977); - niște diguri ridicate împotriva furiei apelor (1937a/1987). Exempletc "Exemple" Remarca făcută de Freud în legătură cu refularea reușită (care cel mai adesea se sustrage oricărei metode de analiză) explică faptul că, dintretoate exemplele prezentate aici, nici unul nu este lipsit de aspecte patologice. Consecințele refulării, descoperite de Freud la pacientele sale isterice, sunt interesante pentru studiu, dar atât
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
ridicate împotriva furiei apelor (1937a/1987). Exempletc "Exemple" Remarca făcută de Freud în legătură cu refularea reușită (care cel mai adesea se sustrage oricărei metode de analiză) explică faptul că, dintretoate exemplele prezentate aici, nici unul nu este lipsit de aspecte patologice. Consecințele refulării, descoperite de Freud la pacientele sale isterice, sunt interesante pentru studiu, dar atât de cunoscute, încât este suficient să le dăm doar referințele. Astfel, vom găsi cazurile Anna O. (o pacientă a lui Breuer), Emmy von N., Lucy R., Katharina
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Lucy R., Katharina și Elisabeth von R. în Studii despre isterie (1895/1965) scrise de Freud în colaborare cu Breuer, iar cazul Dora în Cinci psihanalize (1905/1979). Iată acum două exemple mai recente, precum și un scurt studiu despre identificarea refulării printr-o probă proiectivă. Primul caz este prezentat în Revue française de psychanalyse (1991) de către Steward: O pacientă în vârstă de 45 de ani, doctorul E., cercetătoare foarte cunoscută, „era înspăimântată la ideea că își va pierde memoria. An de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
fost cu putință să degajăm alte amintiri ascunse. Pacienta a fost astfel capabilă să-și retrăiască invidia de copil față de noua sarcină a mamei și gelozia față de sora mai mică.” În acest caz, unde uitarea selectivă care este de obicei refularea pare a se infiltra în ansamblul memoriei, Steward precizează că „teama de amintire era pe cale să-i distrugă memoria”. Un alt exemplu de traumatism refulat este relatat chiar de cea care l-a trăit, actrița Anny Duperey (1992): La vârsta
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Trebuie să păstrez impresia de a mă fi născut în dimineața în care ei au murit”, scrie ea. Pacienta numește această amnezie „vid negru, gaură neagră, ecran vid, ceață, îngroparea unei părți a vieții mele” și povestește istoria dureroasă a refulării sale în cartea Vălul negru. Consecințele acestei refulări - despre care ea recunoaște că au fost „un anticorp pentru durere” - sunt multiple. După propriile-i spuse, se simte sărăcită și amputată, are senzația de a fi tăiată în două, de a
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
născut în dimineața în care ei au murit”, scrie ea. Pacienta numește această amnezie „vid negru, gaură neagră, ecran vid, ceață, îngroparea unei părți a vieții mele” și povestește istoria dureroasă a refulării sale în cartea Vălul negru. Consecințele acestei refulări - despre care ea recunoaște că au fost „un anticorp pentru durere” - sunt multiple. După propriile-i spuse, se simte sărăcită și amputată, are senzația de a fi tăiată în două, de a fi otrăvită de o amărăciune ferecată sub lacăt
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
urma o serie de coșmaruri legate de moarte, în timpul cărora pacienta urlă de neputință și durere, două tentative de sinucidere, crize de somn incoercibile imediat ce revine din orașul său natal și, în sfârșit, o sterilitate psihogenă de circa 10 ani. Refularea nu este ușor de degajat prin probe proiective. Chiar și răspunsurile detaliate permit arareori o concluzie certă. Uneori, cercetătorii au vrut să vadă în scotomizarea unui detaliu bine definit al unei planșe a testului TAT un semn al refulării. Însă
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
ani. Refularea nu este ușor de degajat prin probe proiective. Chiar și răspunsurile detaliate permit arareori o concluzie certă. Uneori, cercetătorii au vrut să vadă în scotomizarea unui detaliu bine definit al unei planșe a testului TAT un semn al refulării. Însă în acest caz este mai convenabil să vorbim mai degrabă de un refuz al realității, în timp ce refularea privește, după cum spune Chabert (1983), „reprezentările, și nu realitatea externă”. Conform aceluiași autor, cu mult mai fiabilă va fi detectarea unor procedee
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
certă. Uneori, cercetătorii au vrut să vadă în scotomizarea unui detaliu bine definit al unei planșe a testului TAT un semn al refulării. Însă în acest caz este mai convenabil să vorbim mai degrabă de un refuz al realității, în timp ce refularea privește, după cum spune Chabert (1983), „reprezentările, și nu realitatea externă”. Conform aceluiași autor, cu mult mai fiabilă va fi detectarea unor procedee labile. Un exemplu preluat din testul „Satul” ilustrează remarca făcută de Widlöcher (1971-1972), conform căruia refularea se manifestă
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
realității, în timp ce refularea privește, după cum spune Chabert (1983), „reprezentările, și nu realitatea externă”. Conform aceluiași autor, cu mult mai fiabilă va fi detectarea unor procedee labile. Un exemplu preluat din testul „Satul” ilustrează remarca făcută de Widlöcher (1971-1972), conform căruia refularea se manifestă printr-un fel de „plictis de a descifra”, printr-o evitare globală. Un tânăr de 17 ani, Roland, dă dovadă în viața curentă de o mare pasivitate, nearătând nici un interes pentru activitățile școlare sau extrașcolare, aceasta în ciuda unui
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
au venit tot felul de gânduri rele!”. Este singura manifestare de agresivitate care îi va scăpa. Toate răspunsurile la întrebările care urmează construirii satului încep astfel: „Nu știu... nu m-am gândit la asta... nu văd prea bine... este greu”. Refularea reprezentărilor violente se exprimă mai ales în răspunsul său la întrebarea cu privire la reacțiile locuitorilor la un atac asupra satului lor: „Oamenii nu și-ar face griji prea mari, nu știu exact ce-ar face. - Dar dumneavoastră? - Eu aș aștepta în
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
și acum: nu s-a mișcat din loc, și nici oamenii. Ei n-au opus rezistență, nu i-a interesat, n-au văzut nimic”. „Faptul de a nu vedea” evocă imaginea utilizată de Anny Duperey pentru a ilustra propria sa refulare, „vălul negru”. Relațiile cu alte mecanisme de apăraretc "Relațiile cu alte mecanisme de apărare" Nu vom detalia în acest paragraf legăturile refulării cu fiecare dintre mecanismele de apărare prezentate în lucrarea de față, întrucât ele au fost evocate în momentul
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
văzut nimic”. „Faptul de a nu vedea” evocă imaginea utilizată de Anny Duperey pentru a ilustra propria sa refulare, „vălul negru”. Relațiile cu alte mecanisme de apăraretc "Relațiile cu alte mecanisme de apărare" Nu vom detalia în acest paragraf legăturile refulării cu fiecare dintre mecanismele de apărare prezentate în lucrarea de față, întrucât ele au fost evocate în momentul studierii fiecărei apărări în parte. Trebuie totuși amintite relațiile foarte strânse dintre refulare și contrainvestire, deoarece între cele două există o permanentă
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de apărare" Nu vom detalia în acest paragraf legăturile refulării cu fiecare dintre mecanismele de apărare prezentate în lucrarea de față, întrucât ele au fost evocate în momentul studierii fiecărei apărări în parte. Trebuie totuși amintite relațiile foarte strânse dintre refulare și contrainvestire, deoarece între cele două există o permanentă interacțiune și pentru că refularea nu poate fi concepută în lipsa contrainvestirii. După ce a susținut o vreme echivalența dintre refulare și apărare, Freud a ajuns la concluzia (1926/1995) că refularea nu este
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
mecanismele de apărare prezentate în lucrarea de față, întrucât ele au fost evocate în momentul studierii fiecărei apărări în parte. Trebuie totuși amintite relațiile foarte strânse dintre refulare și contrainvestire, deoarece între cele două există o permanentă interacțiune și pentru că refularea nu poate fi concepută în lipsa contrainvestirii. După ce a susținut o vreme echivalența dintre refulare și apărare, Freud a ajuns la concluzia (1926/1995) că refularea nu este singurul procedeu destinat să protejeze eul, nefiind decât un caz particular. În unul
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
momentul studierii fiecărei apărări în parte. Trebuie totuși amintite relațiile foarte strânse dintre refulare și contrainvestire, deoarece între cele două există o permanentă interacțiune și pentru că refularea nu poate fi concepută în lipsa contrainvestirii. După ce a susținut o vreme echivalența dintre refulare și apărare, Freud a ajuns la concluzia (1926/1995) că refularea nu este singurul procedeu destinat să protejeze eul, nefiind decât un caz particular. În unul dintre ultimele sale texte, după ce a făcut aluzie la cartea Annei Freud, el revine
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
strânse dintre refulare și contrainvestire, deoarece între cele două există o permanentă interacțiune și pentru că refularea nu poate fi concepută în lipsa contrainvestirii. După ce a susținut o vreme echivalența dintre refulare și apărare, Freud a ajuns la concluzia (1926/1995) că refularea nu este singurul procedeu destinat să protejeze eul, nefiind decât un caz particular. În unul dintre ultimele sale texte, după ce a făcut aluzie la cartea Annei Freud, el revine asupra subiectului legat de mecanismele de apărare precizând că refularea este
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
că refularea nu este singurul procedeu destinat să protejeze eul, nefiind decât un caz particular. În unul dintre ultimele sale texte, după ce a făcut aluzie la cartea Annei Freud, el revine asupra subiectului legat de mecanismele de apărare precizând că refularea este „mai net separată de celelalte mecanisme decât sunt acestea între ele”, și-și dezvoltă afirmația printr-o imagine: un text interzis de cenzură poate fi pur și simplu distrus (aceasta este refularea). Dar suprimarea sa poate fi făcută și
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
legat de mecanismele de apărare precizând că refularea este „mai net separată de celelalte mecanisme decât sunt acestea între ele”, și-și dezvoltă afirmația printr-o imagine: un text interzis de cenzură poate fi pur și simplu distrus (aceasta este refularea). Dar suprimarea sa poate fi făcută și într-o manieră mai puțin absolută: astfel, textul va fi șters, deformat, falsificat, ceea ce ar corespunde unor apărări mai puțin complete decât refularea, așa cum sunt izolarea, denegarea, anularea (1937a/1987). Semnificația pentru patologietc
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de cenzură poate fi pur și simplu distrus (aceasta este refularea). Dar suprimarea sa poate fi făcută și într-o manieră mai puțin absolută: astfel, textul va fi șters, deformat, falsificat, ceea ce ar corespunde unor apărări mai puțin complete decât refularea, așa cum sunt izolarea, denegarea, anularea (1937a/1987). Semnificația pentru patologietc "Semnificația pentru patologie" Să reamintim că nu refularea însăși are efecte morbide, ci numai întoarcerea elementului refulat, ca urmare a insuficienței sau eșecului refulării și, cu siguranță, pe fondul unei
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]