1,354 matches
-
iunie, Leopold de Saxe-Coburg și Gotha a fost numit Rege al Belgienilor de către Congresul național. Acesta a depus jurământul constituțional pe data de 21 iulie 1831, zi care este celebrată ca Ziua Națională a Belgiei. Regii Belgienilor succesiv au fost: Regenți Titlul corect al monarhului belgian este Rege al Belgienilor și nu 'Rege al Belgiei'. Această formă a titlului dorește să indice o monarhie populară legată de poporul Belgiei, în timp ce prima în perioada obținerii independenței, era considerată o formă caracteristică monarhiilor
Monarhia în Belgia () [Corola-website/Science/311752_a_313081]
-
la Primul Război al Baronilor, în care baronii rebeli au invitat invadatorii Prințului Ludovic. Această perioadă este considerată de unii istorici, ca fiind sfârșitul perioadei Angevinilor și începutul Dinastiei Plantagenet, cu moartea lui Ioan și numirea lui William Marshall ca regent a lui Henric al III-lea, în vârsta de 9 ani. Marshal a câștigat victorii în bătăliile de la Lincoln și Dover, în 1217, ceea ce a dus la Tratatul de la Lambeth, prin care Ludovic a renunțat la pretențiile sale asupra tronului
Casa de Plantagenet () [Corola-website/Science/310961_a_312290]
-
posibilitatea de a revendica tronul Angliei. În 10 iulie 1559 Henric al II-lea moare în timpul unui accident într-un turnir, lăsând tronul lui Francisc, care avea cincisprezece ani. Vârsta sa îi garanta autonomia și nu avea nevoie de un regent. Totuși din cauza sănătății fragile și a lipsei de experiență, se ia decizia că ar fi mai bine să i se alăture un regent, așa că în mod formal este numită regentă mama sa, Caterina de' Medici. Dar în realitate, cu acordul
Francisc al II-lea al Franței () [Corola-website/Science/311779_a_313108]
-
lui Francisc, care avea cincisprezece ani. Vârsta sa îi garanta autonomia și nu avea nevoie de un regent. Totuși din cauza sănătății fragile și a lipsei de experiență, se ia decizia că ar fi mai bine să i se alăture un regent, așa că în mod formal este numită regentă mama sa, Caterina de' Medici. Dar în realitate, cu acordul lui Francisc al II-lea, din culise guvernau unchii Mariei Stuart, François de Guise și Charles de Lorraine. Cei doi au avut roluri
Francisc al II-lea al Franței () [Corola-website/Science/311779_a_313108]
-
Atrizilor. cu fratele său Tieste l-au ucis, la îndemnul mamei lor, Hippodamia, pe fratele lor vitreg, Chrysippus, care era urmașul la tron. Pelops, tatăl lor, i-a exilat împreună cu mama sa la Micene. Acolo, regele Eurystheus i-a numit regenți în timpul campaniei sale împotriva Atenei, dar cum Eurystheus a murit în timpul acestei campanii, Atreu a devenit rege peste Micene. La Micene se afla în vremea aceea un berbec cu lână de aur, dăruit de Hermes lui Atreu. Zeii spuseseră că
Atreu () [Corola-website/Science/311863_a_313192]
-
dorința sa ca nepotul său să-i succeadă. Ludovic-Filip nu a făcut acest lucru, cu scopul de a-și crește șansele sale de succesiune. Ca o consecință, Camera l-a proclamat pe Louis-Philippe, care timp de unsprezece zile a fost regent pentru vărul său mai mic, noul rege al Franței. Carol al X-lea și familia lui, inclusiv nepotul său au plecat în exil în Marea Britanie. Tânărul ex-rege, Ducele de Bordeaux, care în exil, a luat titlul de "conte de Chambord
Ludovic-Filip al Franței () [Corola-website/Science/311364_a_312693]
-
Henric al III-lea până la George al III-lea nici un alt monarh englez n-a avut o domnie atât de lungă. Eduard a fost încoronat la vârsta de paisprezece ani. La vârsta de șaptesprezece ani, a condus o lovitură împotriva regentului Roger Mortimer lucru care a marcat începutul domniei sale personale. După ce a înfrânt, fără să subjuge, Regatul Scoției, în 1340 s-a autodeclarat moștenitor al tronului francez începând ceea ce va fi cunoscut în istorie sub numele de Războiul de o sută
Eduard al III-lea al Angliei () [Corola-website/Science/312461_a_313790]
-
în 1676. Al doilea fiu s-a născut în 1674 și apoi o fiică în 1676 după care, printr-un acord mutual, au dormit în paturi separate. Singurul fiu al lui Flip care a supraviețuit, Philippe, mai târziu a ajuns regent al Franței în timpul minoratului lui Ludovic al XV-lea al Franței. Philippe s-a căsătorit cu Françoise Marie de Bourbon, fiica recunoscută a regelui Ludovic al XIV-lea cu metresa sa, Madame de Montespan. Liselotte s-a purtat ca o
Filip al Franței, duce de Orléans () [Corola-website/Science/312841_a_314170]
-
vârstă de cinci ani a devenit noul rege al Franței. A fost o mare tensiune între fratele mai mare al lui Françoise Mărie, Ducele de Mâine, și soțul ei, Ducele de Orléans legat de cine ar trebui să fie numit regent în timpul minoratului noului rege. Parlamentul din Paris a decis în favoarea soțului ei. Că soție a conducătorului Franței, Françoise Mărie a devenit cea mai importantă doamna din regat. În martie 1719 ea a achiziționat Castelul Bagnolet din apropierea Parisului iar după moartea
Françoise-Marie de Bourbon () [Corola-website/Science/312846_a_314175]
-
Filip al II-lea, Duce de Orléans (n. 2 august 1674 - d. 23 decembrie 1723) a fost regent al Franței pentru Ludovic al XV-lea din 1715 până în 1723. S-a născut la Saint-Cloud, ca fiul lui Filip al Franței, duce de Orléans și al celei de-a doua soții, Charlotte Elisabeth, Prințesă Palatină. A fost nepotul regelui
Filip al II-lea, Duce de Orléans, Regent al Franței () [Corola-website/Science/312842_a_314171]
-
lui, Marie Louise Élisabeth de Orléans. Aceste zvonuri n-au fost niciodată confirmate. Ducele însuși a reacționat la ele printr-un comportament demonstrativ de afecțiune față de fiica sa în fața Curții. Zvonul a fost folosit de către opoziție în timpul perioadei sale ca regent și, a fost sursă de inspirație pentru cântece și poezii calomnioase. După decesul tatălui său în iunie 1701, Filip a moștenit ducatele de Orléans, Anjou, Montpensier și Nemours și principatul Joinville. Tatăl său a murit la Saint-Cloud după o ceartă
Filip al II-lea, Duce de Orléans, Regent al Franței () [Corola-website/Science/312842_a_314171]
-
vârstă de cinci ani, Ludovic al XV-lea. La 2 septembrie, Ducele de Orléans s-a întâlnit cu parlamentarii cu scopul de a anula codicilul regelui. După multe ședințe, Parlamentul abrogă codicilul și îl confirmă pe Ducele de Orléans ca regent al Franței. La 30 decembrie 1715, din cauza iernii aspre, regentul decide să-l mute pe micul Ludovic de la Castelul Vincennes la Palatul Tuileries din Paris, unde a locuit până la întoarcerea la Versailles în iunie 1722. Regentul a guvernat de la reședința
Filip al II-lea, Duce de Orléans, Regent al Franței () [Corola-website/Science/312842_a_314171]
-
septembrie, Ducele de Orléans s-a întâlnit cu parlamentarii cu scopul de a anula codicilul regelui. După multe ședințe, Parlamentul abrogă codicilul și îl confirmă pe Ducele de Orléans ca regent al Franței. La 30 decembrie 1715, din cauza iernii aspre, regentul decide să-l mute pe micul Ludovic de la Castelul Vincennes la Palatul Tuileries din Paris, unde a locuit până la întoarcerea la Versailles în iunie 1722. Regentul a guvernat de la reședința sa pariziană, "Palais-Royal". Miniștrii au fost înlocuiți de consilii unde
Filip al II-lea, Duce de Orléans, Regent al Franței () [Corola-website/Science/312842_a_314171]
-
Ducele de Orléans ca regent al Franței. La 30 decembrie 1715, din cauza iernii aspre, regentul decide să-l mute pe micul Ludovic de la Castelul Vincennes la Palatul Tuileries din Paris, unde a locuit până la întoarcerea la Versailles în iunie 1722. Regentul a guvernat de la reședința sa pariziană, "Palais-Royal". Miniștrii au fost înlocuiți de consilii unde un loc preponderent i s-a asigurat nobilimii. Acest regim se aplica în Spania și se va aplica și în Prusia. Sistemul a eșuat în Franța
Filip al II-lea, Duce de Orléans, Regent al Franței () [Corola-website/Science/312842_a_314171]
-
pariziană, "Palais-Royal". Miniștrii au fost înlocuiți de consilii unde un loc preponderent i s-a asigurat nobilimii. Acest regim se aplica în Spania și se va aplica și în Prusia. Sistemul a eșuat în Franța în timpul regenței; din septembrie 1718, regentul l-a restabilit pe miniștri. Filip a dezaprobat ipocrizia domniei lui Ludovic al XIV-lea și s-au opus cenzurii, ordonând retipărirea cărților interzise în timpul domniei unchiului său. Inversând din nou politicile unchiului său, Filip a format o alianță cu
Filip al II-lea, Duce de Orléans, Regent al Franței () [Corola-website/Science/312842_a_314171]
-
în provincia Bretania unde s-a desfășurat o revoltă cunoscută sub numele de "Pontcallec Conspiracy". A admis operațiunile riscante ale bancherului John Law, care au dat faliment și au condus la o criză dezastruoasă în Franța. La 6 iunie 1717, regentul a convins Consiliul de regență să achiziționeze de la Thomas Pitt cel mai mare diamant din lume de la vremea aceea, pentru Coroana Franței. Diamantul avea 141 carate (28,2 g) și s-a plătit pentru el suma de 135.000 £; a
Filip al II-lea, Duce de Orléans, Regent al Franței () [Corola-website/Science/312842_a_314171]
-
regelui erau deasupra. În același an, la 25 octombrie, Ludovic al V-lea în vârstă de 12 ani a fost uns rege al Franței la Reims. Odată cu declararea majoratului regelui la 15 februarie 1723, Ducele a demisionat din funcția de regent. După decesul cardinalului Dubois la 10 august, tânărul rege i-a oferit Ducelui poziția de prim ministru, funcție pe care a deținut-o până la moartea sa, câteva luni mai târziu. Regentul a murit la Versailles la 2 decembrie 1723 la
Filip al II-lea, Duce de Orléans, Regent al Franței () [Corola-website/Science/312842_a_314171]
-
15 februarie 1723, Ducele a demisionat din funcția de regent. După decesul cardinalului Dubois la 10 august, tânărul rege i-a oferit Ducelui poziția de prim ministru, funcție pe care a deținut-o până la moartea sa, câteva luni mai târziu. Regentul a murit la Versailles la 2 decembrie 1723 la vârsta de 49 de ani în brațele amantei sale, ducesa de Falari. Funcția de prim ministru a fost preluată de Ducele de Bourbon. Filip a avut câțiva copii nelegitimi cu câteva
Filip al II-lea, Duce de Orléans, Regent al Franței () [Corola-website/Science/312842_a_314171]
-
din Saint-Cyr". Ultimii ani Madame de Maintenon i-a consacrat instituției create de ea și salvării sufletelor, în mod special salvării sufletului regelui. Cu trei zile înainte de moartea regelui, în 1705, s-a retras la Saint-Cyr. Ducele de Orléans, ca regent, a onorat-o cu o pensie de 48000 de livre. La Saint-Cyr ea a continuat să primească vizite până la moartea sa. Într-o dimineață ea s-a trezit și a văzut un bărbat foarte înalt așezat pe un scaun la
Françoise de Maintenon () [Corola-website/Science/312849_a_314178]
-
în această poziție de către Dom Calvet; de asemenea, Marea Cruce a Ordinului a fost găsită sub platoșa armurii sale. După moartea sa, se spune ca contele de Măr ar fi deținut această poziție. În 1745, Măr s-a retras drept regent și i-a înmânat conducerea lui Charles Edward Stewart din casă Holyrood și apoi Atholl. Cu toate acestea, există indicii ale continuității Templierilor până în zilele Scoției de astăzi, care includ Ospiciul Medieval și Preceptoria de St Anthony, ceea ce sugerează că
Cavalerii Templieri scoțieni () [Corola-website/Science/310887_a_312216]
-
a împiedica aviația britanică să bombardeze câmpurile petroliere din România, care erau esențiale pentru aprovizionarea Wehrmachtului. După ce a reușit să convingă Ungaria, România și Bulgaria să se alăture Axei, Hitler a încercat să forțeze Iugoslavia să se alăture Pactului tripartit. Regentul Pavel a cedat acestor presiuni pe 25 martie 1941. Acest act a fost puternic contestat în rândurile populației și clasei politice iugoslave, iar, pe 27 martie, regentul Pavel a fost alungat de la putere, pe tronul Iugoslaviei fiind urcat regele Petru
Invadarea Iugoslaviei () [Corola-website/Science/309726_a_311055]
-
alăture Axei, Hitler a încercat să forțeze Iugoslavia să se alăture Pactului tripartit. Regentul Pavel a cedat acestor presiuni pe 25 martie 1941. Acest act a fost puternic contestat în rândurile populației și clasei politice iugoslave, iar, pe 27 martie, regentul Pavel a fost alungat de la putere, pe tronul Iugoslaviei fiind urcat regele Petru al II-lea (în acel moment în vârstă de numai 17 ani). Această schimbare neașteptată a situației l-a înfuriat pe Hitler, care a decis să amâne
Invadarea Iugoslaviei () [Corola-website/Science/309726_a_311055]
-
Casa de Bourbon pentru a face față ambițiilor Prusiei și a Marii Britanii. Astfel, printre surorile mai mari ale Mariei Antoaneta, Maria Cristina, copilul preferat al împărătesei, s-a căsătorit în 1766 cu Albert de Saxonia, numit duce de Teschen și regent al Țărilor de Jos, iar Maria Amalia s-a căsătorit cu Ferdinand I, Duce de Parma iar Maria Carolina s-a căsătorit în 1768 cu Ferdinand I, regele celor Două Sicilii. Căsătoria dintre Delfinul Franței, viitorul Ludovic al XVI-lea
Maria Antoaneta, regină a Franței () [Corola-website/Science/309697_a_311026]
-
Regatul Ungariei care a existat între 1920 și 1944, a fost monarhia condusă de regentul Miklós Horthy, care-l reprezenta în mod oficial pe regele ungar abdicat. Încercările regelui Carol al IV-lea de revenire pe tronul Ungariei au fost împiedicate de amenințările cu războiul din partea statelor succesoare ale Imperiului Austro-Ungar dar și de lipsa
Regatul Ungariei (1920–1944) () [Corola-website/Science/309735_a_311064]
-
a format și a preluat puterea o coaliție a forțelor politice de dreapta, care au proclamat Ungaria monarhie constituțională. Alegerea unui nou rege a fost amânată pentru a evita conflictele externe, luându-se în schimb decizia de numire a unui regent, care să reprezinte monarhia. În funcția de regent a fost numit fostul amiral austro-ungar Miklós Horthy, care a rămas de altfel șeful statului maghiar până la abdicarea acestuia în 1944. Primii zece ani ai regatului restaurat au fost marcați de frustrarea
Regatul Ungariei (1920–1944) () [Corola-website/Science/309735_a_311064]