6,667 matches
-
paharul de plastic într-un autentic gest grecesc, își desface claia prinsă până mai înainte c-un elastic bonbon, pune și sticla la bot și, gâl-gâl-gâl, o golește pe trei sferturi. O pasează mai departe, nu fără o urmă de regret. Pe urmă, cu brațele larg deschise, ca o stăncuță în care-ai vârât câțiva electrozi să-i testezi reflexele condiționate, vine în centrul cămăruței și-al atenției. - Iată-mă, răsărind printre voi, cavaleri ai pocalului verde, prinți neștiuți la masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
din urmă protectoarea, să-și toarne cenușă-n cap pentru păcatul de a fi vorbit c-un ins atât de declasat. Parcă-l și aud, „m-a oprit el, așa face, îmi pare rău, nu aveam cum să-l evit, regret...”, „domnule” - o pauză de dispreț superior - „n-ai ce vorbi, e un personaj absolut dubios, ai văzut ce-a îndrăznit să spună?”. În Aulă, soția lui Pârvulescu e întruchiparea suferinței cu prestanță, în rochie lungă, cu voal negru cu găurele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
pe care-l bănuiesc că ascunde sub pat tot felul de cătușe, biciuști și zgărzi cu cuie. Până și cașalotu’ de prefect: „Dapacatmaritămșfataiastagăsâmubaiet”. - Nu puteai să-i dai c-o sticlă-n cap... - Nț, eram în exercițiul funcțiunii, ăsta-i regretul meu, Voievoade... La cererea publicului, m-am pus pe povestit viața de-a fir-a păr, c-am făcut un plod la doișpe ani și opt luni, că era să mor la naștere, m-a dat tata afară din casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
început, pe măsură ce le-aruncam amănunte ca iarba tocată la rațe, să se scarpine prin diverse locuri, unele mai rușinoase, și să le apară pete roșii pe față. Prăjina, genul care la șaizeci de ani iese pe sticlă și-și exprimă regretul imens că nu i-a spus soacră-sii, în ultimii douăzeci și cinci de ani, c-o iubește, prăjina terminase deja un pachet de șervețele, s-oprească șuvoiul lacrimilor de compasiune. - Cât de crunt lovește viața... - Păi... Copilul, fetiță, n-avea nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
norocului și al întîmplării. Au jucat cinstit la "loteria vieții" și Prințul a pierdut. Un cavaler știe să și piardă. Așa că și-a făcut frumușel bagajele și a zburat de la o zi la alta fără să dea prilejuri la suspine, regrete. A șters-o englezește, lăsînd Vladia să-și vadă în continuare de molcomirea ei. Dar asta nu însemna cîtuși de puțin alungarea, ci doar plecarea lui Pangratty. La sfîrșitul verii următoare era în firea lucrurilor ca Șerban Pangratty să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
lipsit de importanță faptul că tatăl meu a fost autorul Mersului internațional al trenurilor. Acest antecedent patern mă explică sub aspect cosmopolit și literar. Mama mea a citit romane până la vârsta de douăzeci de ani, când a Înțeles, nu fără regret, că romanele sunt niște plăsmuiri, după care le‑a abandonat pentru totdeauna. Aversiunea ei față de aceste păcătoase plăsmuiri o regăsesc Într‑o formă latentă În mine. În 1947, cu ajutorul Crucii Roșii, am fost repatriat la Cetinje, unde locuia unchiul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Întruna În drum spre casă, precum un elev Înaintea examenului, dar stând În pat, sprijinită În perne, Îl urmărea cu o privire obidită, Încerca să‑i spună ceva care se finaliza cu un teribil muget. Atunci M.O., sfâșiat de regrete, se așeza lângă ea, Îi lua mâna În palmele sale, și În locul discursului pregătit, Își lăsa capul În poalele soției sale legitime. „Dumnezeu mi‑a dat pe lângă talent acest copil, ca să nu mă copleșească trufia“, Îngâna printre hohote de plâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
fusese preocupată doar de cerințele și așteptările ei, neștiind că viața în doi înseamnă concesii, răbdare, acceptare a năzuințelor și speranțelor celuilalt. O înnebunea singurătatea, una mult mai cruntă decât cea dintâi, dar nimic n-o împovăra mai tare ca regretele. Îi era dor de Ștefan. Un dor pustiitor și neostoit, care-o făcea să se trezească lac de sudoare, măcinată de o dorință sălbatică de a-l strânge în brațe, de a-și lipi buzele de buzele lui, trupul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
sărbătoriri ale Zilei Independenței, una mai măreață și mai somptuoasă decât alta, fiecare Însemnată de un impozant „dar“ făcut nației, un inutil monument futuristic, un stadion ori un parc tematic. Era familiarizată cu grotescul lor, se imunizase. Își amintea, fără regrete, poate doar cu o umbră de tristețe, cât de Încurajatoare, cât de promițătoare fuseseră primele sărbătoriri. Tocmai sosea din Europa și aștepta să-și refacă viața, asemenea locuitorilor acestei țări noi cu un președinte tânăr. Era pregătită pentru schim bare
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
că nu rămâi până la sfârșit la manifestație. — Asta? a Întrebat fata cu capul oarecum Întors spre poarta prin cipală. Nu știu cât o să mai țină. Eu am terminat de vorbit, iar acum trebuie să fac ceva care nu mai poate s aștepte. Regret, dar sunt În Întârziere! și-a ridicat sprâncenele ca și cum i-ar fi părut rău și a făcut un semn peste umăr spre locul unde erau păs trate bicicletele. Margaret a băgat de seamă că fata avea o dungă la Încheietura
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
dar nu-i spune asta băiatului. Îi spune: Mă chinuie ceva, uite! și Își Întinde fața și gâtul spre el. Iar băiatul vede doar gângania, nu buzele Întinse. E vorba despre pierderea ocaziei, despre timiditate și despre ocolirea norocului, despre regretele bătrâneții, despre scăparea clipelor fugare ale iubirii, așa bănuiesc. De ce mă-ntrebi? — De-aia! Pur și simplu mi-am adus aminte. De fapt prea puțin conta despre ce vorbea cu noul ei prieten laconian. Ea se bucura de felul neobișnuit
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
se ținea de cuvânt, convins fiind că, oricum, va obține iertarea. Ea, Sidonia, îi va răspunde calm. Nu-i nimic, voisem să vă rog să mă ajutați cu ceva. Da? va întreba el și în glas i se va citi regretul, demonstrativ. Spuneți-mi, voi face tot ce-mi stă în putință. Absolut orice! Imposibilul chiar! Ea va amuți pentru câteva momente. Apoi îi va replica: În primul rând, domnul meu, dacă acel ceva se putea spune la telefon, o făceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
îi va replica: În primul rând, domnul meu, dacă acel ceva se putea spune la telefon, o făceam de ieri. În al doilea rând acum este prea târziu, am apelat la altă persoană. El își va arăta dezamăgirea: Regret, doamnă, regret enorm, pe bune, că nu am putut să vă fiu de folos. E sigur că nu se mai poate îndrepta nimic? Absolut sigur, da! Atunci cu adevărat îmi pare rău, dar, credeți-mă că... Nu-i nimic, nu-i nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
foarte corect așa, foarte corect. Exista multă mândrie în ei. Prea multă. Nu-și spuseseră numele, nu aveau nici un indiciu unul despre celălalt. Coborâse din mașină ca dintr-un autobuz, exact așa. Merse pe alee zgribulită. O clipă o stăpâni regretul, numai o clipă, apoi intră pe ușa blocului, se opri în fața cutiilor poștale. A ei era goală, bineînțeles, cine să-i scrie și despre ce? În lunile din urmă nu primise decât citațiile de la tribunal și avizul telefonic. Atât. Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu deștepte vreun spirit interior, plin de-o ironie mușcătoare, care să-i spună: Acum o jumătate de oră îți dădeai sufletul, erai gata să cazi eroic peste paginile almanahului. Acum? Acum, ce? Se putea întoarce fără să simtă vreun regret, se putea oricând întoarce. Să intre în autoservire și să cumpere ceva de mâncare dacă tot a ieșit. Dar nu intră în autoservire și nici în aprozarul care avea expus în vitrină lădițe cu struguri negri. Merse mai departe parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o vreme cu ochii suspendați în gol. Îl ardeau buricele degetelor. Așa cum ședea, cu fruntea plecată, din părul cânepiu, pieptănat cu foarte multă grijă, se desprinse o șuviță. Nu se gândea la ceva anume. Îl stăpânea un sentiment difuz de regret. Din camera alăturată se auzea vocea subțirică a Larisei. Cânta copiilor ceva despre broscuța Oac. Privi din nou la semnele de pe calendar, de data asta distrat, fără să mai tresară de câte ori privirea i se oprea pe cruciulița verde, apoi rupse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pic cam mult spus, nu-i așa, în legătură cu eul sifonat al lui Șam Sharp? îl tachina Fanny. — Ești foarte cinica pentru o persoană tânără că dumneata, isi dădu Adrian cu părerea. Nu ți se-ntâmplă niciodată să te-ncerce un regret cât de mic când îți vezi articolele ieșind de sub tipar? — Nu. — Ei, hai, pe bune! stărui el, imitând manieră ei inchizitoriala. — De ce m-ar încerca? întreba ea. Îndeplinesc o functie culturală prețioasă. — I-auzi! Și care-i aia? — În ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
toanele astea? zise el. De ce n-o întinzi și nu-l lași să fiarbă-n suc propriu? — Fiindcă, probabil, mă simt vinovată. Vinovată că i-am dat în vileag secretul. — N-ai făcut-o intenționat. — Ba da, zise Eleanor cu regret. Pe urmă m-am răzgândit, dar era prea târziu. — Păi, a fost și vina lui. El te-a provocat... Acum unde e? — Bănuiesc că încă doarme. Doarme în camera de oaspeți. Se culcă la câteva ceasuri după mine și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
mine, duhul a făcut niște pantofiori roșii, zicând: Când vei spune: ,, Un, doi, trei, mala, hanga, mei, acasă eu vreau, dragi papucei”, atunci ai să ajungi acasă, fără să-ți dai seama când ai plecat. Am părăsit Regatul Pinguinilor cu regretul că nu pot fi și eu măcar un mic peștișor, acolo, în lumea prietenului meu Apolodor. Alina Georgiana Dumitriu, clasa a V-a C 4. COMPOZIȚIA INDIVIDUALĂ Compoziția individuală este foarte frecvent întâlnită în cadrul orelor de literatură sau compunere și
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
decât autorul, atât începutul cât și conținutul scrisorii vor fi adaptate, având o accentuată notă de respect. În cadrul conținutului, se transmit de obicei informații din cele mai diverse. Finalul scrisorii poate avea forme diferite, în concordanță cu natura mesajului (mulțumire, regret, revenire asupra unor probleme importante, asigurare că mesajul a fost receptat, anticipare a răspunsului așteptată. Elaborarea unei astfel de compoziții scrise începe prin oferirea unui model. Scrisoarea-model va fi realizată împreună cu elevii, insistându-se asupra formei acesteia, conținutului, formelor de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
obținerii marelui trofeu și încerc să-ti regăsesc chipul printre nesiguranța plină de neprevăzut a serpentinelor. Cu dragoste, Julieta 16.3 BILETUL Biletul este o compoziție redusă la câteva rânduri prin care se transmit comunicări foarte scurte (vești, invitații, rugăminți, regrete, felicitare, mulțumire, întrebare, reproș). Biletul se adresează persoanelor apropiate, de obicei, prietenilor, rudelor, sau cunoștințelor apropiate și se transmite prin cineva. Ilustrăm acest tip de compoziție prin câteva modele concrete din bilete, exprimând: a) o veste: Dragă Marine, Îți transmit
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
zborul plin de grație privind totul înspăimântată. Odată cu toamna vin și ploile mărunte și reci, cu stropi de tină, iar mestecenii ca niște lumânări albe o întâmpină în cale cu grăbite plecăciuni. Un greiere zgribulit abia șoptește încetișor plin de regret: ,,Cri - cri - cri, Toamnă gri, Nu credeam c-o să mai vii...” Alice Mazilu, clasa a V-a A Toamna Dintre cele patru fiice ale anului, cea înveșmântată în galben-azuriu e cea mai bogată. Toamna intră în scenă după sora ei
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de păcură, acolo unde lumina argintie nu putea pătrunde pentru a ninge steluțe fine și mici. Frigul se lăsase ușor, pe nesimțite. Împreună cu pescarul care ne adusese acolo ne-am suit în barcă și am plecat, dar fără să simțim regrete în suflet. Treceam prin dreptul unor poetice lunci de tamarix ce răspândeau o mireasmă adormitoare, când a început în boarea serii, o privighetoare să-și înalțe cântecul dulce și melodios, demonstrând că dragostea e aceeași pretutindeni. Barca luneca ușor pe
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
se leagănă parcă sub mișcările mele. Panglica zboară ca un fulg, străpungând aerul cu viteza unei păsări. Dar visul se spulberă curând. M-am trezit din somn, fără a fi aflat dacă devenisem sau nu campioană. Am rămas doar cu regretul neîmplinirii și cu amintirile unui vis de neuitat. Alina Moise, clasa a V-a C Cartea, prietena mea Ce prieten mai bun pe lume poate fi mai bun decât cartea? Nimic! Este o plăcere să citești o carte, să pătrunzi
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
noi sărim din copac pe niște cânepă frumoasă și deasă, pe care o dăm toată palancă la pământ. Mătușa Mărioara se împiedecă, iar noi sărim gardul și fugim acasă la Nică. Îi zic: A fost frumos! M-am distrat! Ceea ce regret e că tu vei primi de la tatăl tău o chelfăneală și-ți vei pierde lefteria. Fără să-i mai spun la revedere, mă trezesc în ogradă, fug repede în casă și văd cartea Amintiri din copilărie pe care o deschid
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]