6,309 matches
-
tot prost ies. „Da” înseamnă da, iar „nu” înseamnă că tăgăduiesc un lucru. Mă tem că ai greșit adresa. Cea mai mare parte a timpului am fost amândoi îndrăgostiți de Ellie. — Ellie? Soția mea, spuse Adrian scurt și păru să regrete pe loc faptul că i-a pomenit numele. — Aha, înțeleg! Ah, chiar că-nțeleg! exclama Fanny. Vasăzică soția dumneavoastră-i față din Primăvară vieții... cum o chema, Fiona? — Nu, nu, Eleanor e o cu totul altă persoană, riposta Adrian. — Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
familie, dacă încă n-ai băgat de seamă. Nu sunt porniți să cultive prietenia unor burlăci solitari. Nu se știe niciodată. Poate dai peste-o femeie singură, o lua pe Fanny gură pe dinainte și în clipa următoare păru să regrete aceste cuvinte. — Și n-ai pune la suflet? Fanny îi ocoli privirea, deși el tot întorcea capul spre ea, aruncându-i priviri furioase în tot timpul discuției. N-aș pune-o dacă ai face sex protejat și nu mi-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
mai stea. — Mai stai, zise Adrian, fără să-și dezlipească privirea de pe ecranul televizorului. — Sunt rupt de oboseală, cu schimbarea asta de fus orar... O să adorm. — Avem un pat în camera de oaspeți. — Credeam că-l... îngaimă Șam, părând să regrete acest început de frază ...Folosește Adrian, bâigui el. Adrian întoarse capul spre el. — Stai jos, Șam, zise el. Vreau să mai stai. — Bine, fie. Șam se așeza. Eleanor îi strânse mâna. Se uitară la televizor. Reportajul despre câmpul de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
absolut, ci mai degrabă, un început al unui nou mod de-a fi în universul care i-a fost drag. Ultima lui dorință este să fie îngropat: ,,Aice, pe aproape / în strunga de oi / să fiu tot cu voi”. Deși regretă viața de pe pământ, el este sigur că, și ,,acolo” îi va fi dat să-și audă câinii și cântecele celor trei fluiere. Eminescu, în opera căruia tematica morții ocupă un loc important, în ,,Mai am un singur dor” convertește suferința
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
frunze ruginii și purta o coroniță din fructe. De ce ești supărată, copila mea? m-a întrebat. Nu te bucuri că am venit și ți-am adus mere ca focul, gutui pufoase, struguri aurii, prune cărnoase și tot felul de bunătăți? Regret că m-a părăsit zâna cea bună cu flori multicolore în cosiță, că mi-a luat păsările cu dorul de soare! Atunci Toamna mi-a spus: Vara va veni iarăși, dar până atunci va trebui să aștepți să trec eu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
manșetă din ce în ce mai maronie. Sub adierea ușoară a purtătorului parfumelor tomnatice, frunze ruginii se leagănă și plutesc în aerul rece, condensând pe pământul negru o plapumă decorată în culorile caracteristice sezonului în trecere. Pădurea privește melancolic transformările zilnice ale naturii și regretă că nu mai există acea dumbravă veselă și plină de viață în care plantele și viețuitoarele își duceau existența împreună, bucurându-se de belșugul pe care primăvara l-a rezervat cândva lor și în taina căruia codrul ascundea printre ramuri
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
și fălos. Într-adevăr! Dar este prea târziu! Artemis este acum mare, nici n-o mai văd! Dar Ursa, din ceata lui Artemis, ai nenorocito! acum este în ceruri, împreună cu fiul ei! Da! am greșit prea mult! Ah, ce mult regret! Aș vrea să dau timpul înapoi! Aș vrea să ajung atunci când l-am omorât pe tata! spuse Zeus cu brațele ridicate spre cer. Prea târziu, Zeus! Gândește-te doar la cei ce trăiesc! Eliberează-l pe Prometru, iubește-ți copiii
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
școala. Dar, cu toate acestea, nu mă simt bine. Și știi tu de ce, iubita mea mamă. Pentru că dorul față de tine mă apasă, mă urmărește orișiunde. Mă gândesc la tine cu drag și cu respect și cu sfâșietorul dor de tine, regretând că nu-ți sunt în preajmă. Să știi însă, că amintirile și dorul de tine mă ajută oricând și sper să ajung în curând în satul meu, la casa noastră, să sărut cât mai curând mâna ta de maică iubitoare
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
afla nici acum Într-un moment fast. Pipăi banii În buzunar: prețul unei excursii de șapte zile la Cracovia, cu trenul. Erau tot acolo. Putea deci să Întrebe: Cât face cortul? Doamna Corlan făcu ochii mari. El repetă Întrebarea, deși regreta deja gestul. Prea târziu ca să mai dea Înapoi, mai ales că femeia din vitrină Își terminase Între timp lucrul și asista curioasă la discuția lor. Păi... bâigui șefa, vinovată parcă. Îl iau, zise el fără șovăire și fără să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ramă de sârmă subțire, rotunzi, și un fular roșu ponosit În jurul gâtului. Se resemna și se lăsă privită fără să mai opună rezistență, preocupată vag de starea mâinilor ei precum Fecioara Maria de soarta micului Isus În icoanele de bâlci. Regreta că nu ceruse și ea o vodcă, sau un coniac. I-ar fi prins bine o Înghițitură, Își simțea inima undeva În gât. Încă puțin și o putea scuipa În palmă ca pe un sâmbure de cireașă. S-ar dovedi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
vă pasă! Aranja florile În așa fel Încât cele vechi să se vadă cât mai puțin. Io, donșoară, le păstrez cât pot. Îi plăceau garoafele. Nu putea suferi crizantemele, că miroseau a mort. Cât despre frezii, să nu le vadă. Regreta În schimb absența trandafirilor. Mai trăgea o dată cu mătura În fața ușii baricadată cu flori și Își vedea de treabă căci coridorul era lung de abia Îi zărea capătul. Numai la catedrală mai merge atâta până la altar. Cade În genunchi și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Floretele erau vechi, ruginite, iar costumele nu mai aveau albul imaculat de odinioară. Gălbui, tulburi, precum albul de azi al ochilor lui Grațian, descusute pe alocuri, descopereau privirii uimite a lui Flavius-Tiberius, mușchii de rumeguș ai unor fantoșe hilare. Nu regreți totuși că n-ai făcut Institutul? Ca să fac ce fac eu, nu-ți trebuie studii superioare. Iar ca să faci ce fac unii cu aceste studii chiar că nu merită... N-a fost să fie! Stinse țigara În chiuvetă și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ceea ce nu l-a Împiedicat să povestească oricui a avut timp să-l asculte, cum arată o capitală. A trăit iubindu-și nevasta, copiii, satul, patria și Viena pe care n-a mai revăzut-o niciodată. A lăsat În urma sa regrete, o biserică renovată și o școală nouă. Ioan, fiul lui Vasile, a studiat dreptul la Cluj și teologia la Sibiu și Arad, apoi a făcut Școala de cadeți de la Viena. Preot de țară, a fost deportat la Borisfalva, comitatul Sopron
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Înspăimântați, domnule profesor. Când ați avut timp să mă citiți? Sunt lucruri care sar În ochi, domnule Zegrea. În care ochi, dacă nu vă e cu supărare? Amestecul de ironie și reticență din glasul bătrânului Îl făcea pe Petru să regrete excesul de politețe, dar și să pândească, ori să provoace, de ce nu, șansa unui dialog oricât de firav. O revanșă, În cele din urmă, asupra acestei zile. În ochii celor cu „domiciliu flotant”, domnule farmacist. O declarație riscantă, domnule profesor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pălărie de Împrumut.” Ai visat? l-am Întrebat. Nu, mi-a spus el. Nu e vis, ci doar o amintire veche. Face cât un vis. Atunci, eu am notat: schimb amintiri vechi cu vise noi. Cred că e o prostie. Regret uneori că nu sunt o femeie inteligentă. Mă consolează doar imaginea mea În oglindă, profilul mai ales. Proba de foc: lungimea coapselor, rotunjimea feselor, forța gambelor, transparența gleznelor. Totul făcut pentru Încălțări numărul 39. Un IQ onorabil, nu? N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ca din vânzarea celor patru tablouri să am suficienți bani pentru restaurarea cavoului familiei și pentru propria mea Înmormântare. Mi-am făcut testamentul și voi pleca cu inima ușoară. Nepoții și verii mei vor fi, sper, mulțumiți pour une fois. Regret că nu le-am putut oferi mai devreme bucuria unei morți așteptată cu atâta drag. Mult nu mai au de suferit. Dar, pentru ca totul să decurgă cum am hotărât În fața notarului public, trebuie să plasăm tablourile până la primăvară. Dacă Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
superb ochi albastru. Procedura era simplă: Înmânai textul, se transcria pe ecran cu o viteză amețitoare, degetele domnișoarei abia dacă atingeau claviatura, parcă ar fi cântat la pian o piesă ușoară și Îndelung exersată, plăteai, primeai o recipisă și plecai regretând o dată În plus urmele pașilor pe pardoseala scumpă: gresie italiană, de bună seamă. De altfel nici domnișoara nu părea Îmbrăcată În haine ieftine. Se vedea prea bine acest lucru, dar iuțeala cu care lucra te făcea să treci cu vederea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ușii și așteptă. Lătratul câinelui deveni amenințător. Pentru puțin timp pentru că o voce bărbătească Îi ordonă „culcat”. Câinele se supuse dar nu de tot pentru că un mârâit sau scâncit tot se mai auzea, ca o părere de rău. Chiar Petru regretă gestul. Retragerea, Însă, ar fi fost suspectă și periculoasă În același timp. Dulăul l-ar fi sfâșiat Înainte de a ajunge În stradă. Ce doriți? se auzi dinăuntru. Era o voce calmă, de om așezat, sigur pe sine și pe forța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
interveni Zegrea. Aștept telefon de la fiică-mea. Mă sună să Îmi spună la mulți ani. Poate ne sună și Cain... Parcă la ei e altfel, zise Horacsek. Fără cârnaț afumat, hrean, sarmale. Ce contează, o urare poți face, zise Gheretă. Regreta deja că ar putea rata prima sa convorbire cu străinătatea. Pe de altă parte, dacă rămân acasă, Zorela nu avea cum să-și vândă blana de nutrie. Se cam Îngrășase și nu o mai cuprindea. Precis vine lume bună În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
publicitar al firmei Köber: Cu Köber până la Cercul Polar. 34. Gheretă pierduse odată cinci partide de șah la rând În fața lui Grațian și de atunci evita să le mai calce pragul. Chiar pensia le era Înmânată la poartă. Doamna Moduna regreta firea ranchiunoasă a poștașului, dar nici nu se străduia să i-o schimbe. Era oricum prea târziu și, pe deasupra, nu avea o simpatie specială pentru doamna Gheretă. Dacă pensiile le veneau o dată pe lună la dată fixă, Programul Radio-TV Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nu vor Înceta să se minuneze o bună bucată de timp. Violeta Rancea-Reichler nu se dezmințea nici acum. Indiferența cu care fiul lor parcurse cele douăsprezece rânduri pline de simțire era de bună seamă jucată și nu puteau decât să regrete că nu le-a fost dat să aibă o asemenea noră. Doamna Moduna o vedea chiar În visele ei cele mai Îndrăznețe văduvă și bogată, căci frumoasă era oricum, și Întoarsă acasă pe măgarul de aur al pocăinței și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pânzelor colorate, de unde urmăreau amuzați sau Încruntați petrecerea, după care, unii dintre ei, dacă nu cumva toți, urmau să-și facă bagajele și să se mute te miri unde: Într-un muzeu, Într-o bancă sau Într-o altă casă. Regretau de pe acum plecarea căci duseseră o viață plăcută aici, În casa doamnei Ster. Îi invidiau pe cei ce nu fuseseră scoși la vânzare, dar se bucurau să dea o mână de ajutor doamnei Ster la restaurarea cavoului familiei și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Când mănânci sarmale te gândești doar la foile de varză, la amestecul de cărnuri tocate, cu orez, la afumătura de porc și la crenguțele de cimbru. Lumea toată se reduce atunci la aceste câteva lucruri simple care te fac să regreți că ești muritor, În timp ce sarmalele sunt veșnice. Cred că drumul spre rai e pavat cu sarmale, Își zise Gheretă, Într-unul din puținele sale momente de mare inspirație. Ar fi putut spune și divină, dar el știa prea bine că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
din nou căștile. 22 . Ora două. Gheretă se clătina de somn și odată cu el lumea și odată cu lumea Zorela. Noroc că era bine așezată pe genunchii lui Brândușă. Așa trebuie să arate sufletele pereche. Îi admira Într-atât, Încât aproape regreta că Zorela Îi era soție. Îi părea rău că le stătea În cale, dar nici nu avea putere să se dea la o parte. Era cam egoist de felul său și, la urma urmei, avea și el dreptul la fericire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Ce să caute ei printre găini, rațe, gâște, bibilici și alte orătănii, obișnuite cu gustul de țuică al ierbii și cu mirosul de borhot care delimita vag suprafața mereu schimbătoare a fermei, spre disperarea Tribunalului din Oradea, obosit până la a regreta repunerea În posesie a fraților Hedeșan, Avram și Domițian, ultimul Învinuit de a fi adus din Australia, cu acte În regulă, trei pui de struți, urâți ca dracu. Cel puțin așa susținea Avram În fața instanței. O acuzație pe care instanța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]