1,128 matches
-
lumini întregitoare asupra unui Sadoveanu necunoscut. Constantin Ciopraga SCURT CUVÂNT DESPRE EDIȚIE Textele sadoveniene încorporate în acest volum, până acum inedite, au fost păstrate în familia scriitorului iar peste ani oferite "Bibliotecii Centrale Universitare" din București. Dactilograma după manuscrise aparține regretatului Constantin Mitru, fost secretar (și cumnat) al lui Mihail Sadoveanu. Cum numeroase manuscrise nu sunt datate, stabilirea cronologiei a înregistrat dificultăți. Autorul Baltagului nu a ținut un jurnal propriu-zis în genul unui Rebreanu; însemnările sale au, mai totdeauna, caracter ocazional
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Est. Vestul l-am văzut doar din turnul Televiziunii din Berlin și din fuga mașinii pe autostrada spre Berlin prin zona apuseană. Pentru tot frumosul Înălțător pe care mi l-au arătat colegii germani, aduc un pios omagiu de recunoștință regretatului prof. dr. Harry Kromberger, omologul meu din Leipzig, plecat În lumea umbrelor după sărbătorirea obținerii gradului de profesor și Împlinirea frumoasei vârste de 50 ani și tuturor colegilor care m-au Înconjurat cu deosebită prietenie. În anii care au urmat
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
lung și în lat sau în garsoniera ta dintr-un bloc de nefamiliști. Boema noastră era o formă de rezistență la încercarea de comunizare a gândirii și de aservire a creației de către regimul Ceaușescu pe care îl detestam împreună. Cu regretatul nostru prieten, Aurel Dumitrașcu, făcusem deja cunoștință la Cluj, unde a venit cu vreun an înainte să-și ridice premiul acordat de revista Tribuna, în care publicase niște poezii ce mi-au atras atenția asupra talentului său. Pe Aurel îmi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
am un copil. Am început viața de familie în cei mai întunecați ani ai regimului Ceaușescu. Revoluția din Decembrie 1989 m-a prins navetist la o școală din Cisnădie. N-am avut în "întunecatul deceniu literar nouă", ca să folosesc sintagma regretatului coleg echinoxist Radu G. Țeposu, decât soarta generației mele. Abia odată cu căderea comunismului am ajuns în Sibiu, numărându-mă printre tinerii scriitori din inițiativa cărora USR a înființat revista Euphorion, la care am fost numit redactor-șef de către conducerea interimară
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
percepții a publicului care a rămas doar... modern. Unde se întâlnesc "omul nou" dâmbovițean și "omul postmodern" de sorginte incertă? Acuma, eu recunosc cu toată jena că nu prea știu ce este postmodernismul românesc. Am încercat să aflu din cărțile regretatului Gheorghe Crăciun, ale lui Cărtărescu, ale lui Daniel Corbu și n-am prea reușit. E și greu. Cum citesc o chestie așa, mai originală, întind mâna și iau din raft Măgarul de aur, cică primul roman din literatura lumii, și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
era, după 1985, amenințarea cu reducerea numărului de studenți de la Filologie. Asta însemna că trebuiau să se debaraseze de unii profi mutându-i în învățământul secundar sau la țară. Trăgeau listele cu îndepărtabilii, dar, cum eram deja lector (prin simpatia regretatului rector Todosia, căruia îi duceam, pe ascuns, ca nutreț vesperal... cărțile disidenților ruși) plus doctor în litere, îmi dădeau numai prin Sulică Popescu, actualul decăcan avertismente de soiul: "Tu nu ești încă pe lista neagră!". După 1987, fiindcă-l frecventam
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Titu Maiorescu la Nicolae Iorga și de la G. Călinescu la Nicolae Manolescu. Am fost, un timp, coleg de catedră (mult mai tânăr și neînsemnat, ce-i drept) cu președintele de atunci al Academiei Române, criticul Eugen Simion, cu directorul Bibliotecii Academiei, regretatul medievist Dan Horia Mazilu (conducătorul meu de doctorat) și cu președintele Uniunii Scriitorilor, criticul Nicolae Manolescu. Dar și cu alți critici și istorici literari de anvergură, ca Paul Cornea, Eugen Negrici, Mircea Anghelescu, Mihai Zamfir, Florin Manolescu, Dumitru Micu, George
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
modeste pe aceste meleaguri”. Virgil Caraivan considera că în fața lui se afla un orășel „de școli și de biserici”, iar Gheorghe Chiper afirma că Huși „are faima unui fund de cazan, din care răsar, strălucind sub soare bisericile evlaviei creștine”. Regretatul poet Cezar Ivănescu se confesa criticului literar Theodor Codreanu, afirmând că orașul „reprezintă un ținut fabulos, paradisiac și așa va rămâne pentru totdeauna ... Hușul este un loc binecuvântat de la Dumnezeu, din punctul meu de vedere, și din pricina marilor personalități pe
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
mea stimă; ca domnitor sunt convins de necesitatea de a acționa cu vigoare... Poporul are încredere în mine și are dreptate, căci îmi voi face datoria mea de domnitor și de om până la capăt. A trăi respectat sau a muri regretat, iată deviza mea și de asemenea ambiția mea” (subl. ns). În primii ani de guvernare (1859-1862), domnitorul a socotit că, pentru consolidarea statului național român modern, era necesară recunoașterea de către Marile Puteri garante a dublei sale alegeri, ca domn al
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Iubind deplin, aspiri la fericire; iubind meschin, îți tai această șansă. * În dragoste, cântarul este un obiect de prisos. * Poeziile grele se rețin ușor; cele ușoare nu se rețin deloc. * Unii scriitori sunt autori anonimi; alții - de anonime. * Cea mai regretată invenție a omului este oglinda: e prea sinceră. * Nu există bătrâni frumoși și copii cuminți, dar există bătrâni tineri și copii îmbătrâniți. Omul gospodar își tace vara sanie, iarna car, primăvara pregătește sacii și toamna îi umple. * Cele mai de
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
începutul lui noiembrie, când noi eram mai puțini, căci se cam terminaseră concediile, și totuși era foarte frumos, mai ales că începuse să înghețe afară noaptea, Gărâna fiind situată la o altitudine mai mare. Eu eram cazat în cameră cu regretatul pictor Valentin Boța, căldură aveam de la o rezistență electrică, și camera nu era cea mai bună, tavanul fiind crăpat așa de tare că se vedeau grinzile de lemn vechi și înnegrite, ne și gândeam amândoi, stând în pat și uitându
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
pictura, sau cu un pahar de vorbă. Prima tabără la Moldova Nouă am avut-o tot sub organizarea d-ui Vintilă, îmi aduc aminte că era cazat la etajul 1 împreună cu soția, iar în altă cameră de la același etaj era regretatul domn Savonea, care lucra la Centrul Național de Creație la București, și dânsul cu soția și o nepoțică. Ca să zic așa, erau de față și autoritățile, să ne supervizeze în activitatea noastră. Din partea noastră, a pictorilor naivi, mai erau acolo
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
de față și autoritățile, să ne supervizeze în activitatea noastră. Din partea noastră, a pictorilor naivi, mai erau acolo și Camelia Ciobanu, Rita Aldea, Gustav Hlinka, Ken Răducă de la Reșița, apoi Emil Pavelescu - București, Paula Iacob, Măric Ion de la Bacău, și regretatul pictor de la Aiud, Boța Valentin., care a murit de vreo câțiva ani de cancer. În fața cabanei era o terasă destul de mare, de vreo 200 metri pătrați, la care ajungeai și de pe niște scări betonate și amenajate cu grijă, cu borduri
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
asta era pe la ora 11. Așa că în desfășurătorul taberelor a apărut chiar o tradiție, ,,Romul de la ora 11”, tradiție care ne place să o respectăm, asta dacă ne aducem aminte de ea. Aici la Moldova Nouă aveam să aud de la regretatul domn Savonea, cum se face de fapt o pânză bună de pictat. Parcă îl văd și acuma foarte clar, venea la balconul nostru de la etajul 2 al vilei unde întindeam pânzele și le grunduiam. „Trebuie dat cel puțin 5-6 straturi
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
o istorică vizită de lucru la Giurgiu. Uzanțele, în astfel de cazuri, nu admiteau derogări de la regulă, Horea obținându-le totuși prin diligențe de care nimeni din redacție, în acel moment, nu ar fi fost în stare. Evocat și de regretatul nostru coleg Valeriu Cristea, episodul acesta le apare memorabil celor care l-au trăit, iar celor care nu l-au trăit le apare, probabil, ca o ciudățenie. Ferice de aceștia din urmă. La aniversarea celor șaptezeci de ani ai lui
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
profunzimea gândirii filosofice și, nu mai puțin, poziția de autentic deschizător de drumuri. În această ordine a discuției avem în vedre cartea D-lui Paul Iruc (având la bază o teză doctorală, după cum însuși ne atrage atenția, începută sub conducerea regretatului profesor Ioan Constantinescu și finalizată, cum putem lua seama, sub îndrumarea profesoarei Viorica S. Constantinescu, de la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iași), Eminescu și devenirea poeziei europene moderne*, o amplă cercetare asupra imaginarului poetic eminescian, din perspectiva tocmai a contribuției
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
cu adversarii, izbutind multe faze spectaculoase. 21 DECEMBRIE Punct final în cea de-a treia ediție a Memorialului “Marcel Păunică” Marți, în jurul prânzului, a luat sfârșit cea de-a treia ediție a Memorialului “Marcel Păunică”, turneu handbalistic organizat în memoria regretatului șlefuitor de talente băcăuan și rezervat celor mai tineri handbaliști. Competiția, la care au participat 86 de copii provenind de la CSS Bacău, Top Handbal Bacău, AS Tescani, AS Onești și LPS Piatra Neamț, a fost o reușită, fapt confirmat și de
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
Din toată configurația traseului nostru universitar, din tot zbuciumul, trăirile noastre și desigur frământările noastre interioare, un episod unic mi-a rămas cel mai aproape de suflet și-l leg fără putere de tăgadă de imaginea și profesionalismul fără echivoc al regretatului domn profesor doctor Băcăoanu Vasile. Poate pe undeva structura mea, cu siguranță formatul meu profesional a avut o aplecare evidentă către latura fizică a geografiei ca știință, cu atât mai mult spre geomorfologie ca știință, iar acest lucru l-am
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
răspunzând indirect la unele din Întrebările mele. Scrisă inițial de Neofit, În 1772, la Brașov, această pledoarie pentru deasa Împărtășire a fost Întregită de Sfântul Nicodim și publicată inițial În Grecia, ediția din 1783 fiind acum tradusă În românește de regretatul Părinte Petroniu Tănase, fostul stareț al Schitul Prodromu, din Sfântul Munte Athos, pe care am avut șansa mare să-l cunosc și chiar să fac un interviu cu sfinția sa. Sunt multe de notat pe marginea ei, dar le voi lăsa
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
a devenit respectivul concert și prin interpretarea ce a urmat cu Simfonia nr. 3 cu cor în Do Major op. 21 de George Enescu. Am trăit sentimente de nostalgie provocate de strălucita prezență în Festival a fiului cel mic al regretatului Ioan Goia, primul director al Operei ieșene. Destoinicului om de cultură, pe lângă istoricul demers organizatoric depus pentru înființarea Operei, i se atribuie și calitatea de naș al înființării Corului Academic “Gavriil Muzicescu” în calitatea de atunci de director al Direcției
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
a lui Ion Aldea Teodorovici era foarte multă lume adunată, Ion Ungureanu, Nina Culicovschi, Petre Teodorovici, Gheorghe Țopa, d-na și d-l. Marin, (părinții Doinei), fiul regretaților artiști, Cristofor, scriitori, artiști, prieteni. Slujba de pomenire a fost oficiată de către regretatul preot Vasile Petrache. Pe mormânt am pus steagul tricolor adus de la Iași, punga cu pământul sfințit a fost sărutată de către părinții Doinei Teodorovici și de mulți alții, apoi pământul a fost împrăștiat pe mormântul regretaților artiști. A fost un moment
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
iulie 2004 33—Constantin Chirilă și Vadim Pirogan la mormântul preotului 34—Ioan Scurtu, Ion Buga, Nicolae Dabija, Nina Josu, și Constantin 111 35—Monumentul Doina și Ion Aldea Teodorovici. Chișinău-2003 112 tragica sa moarte. Chișinău, 2000. 36—La mormântul regretatului Gheorghe Ghimpu, la un an de la 37— Clădirea „Sfatul Țări” de la Chișinău 113 Poetul Grigore Vieru și Constantin Chirilă Cristofor Aldea Teodorovici, dr. Vlad Bejan, mama Doinei Aldea Teodorovici, poetul Grigore Vieru și Constantin Chirilă Constantin Chirilă și scriitorul Iurie
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
studiile liceale, în perioada foarte grea de după primul război mondial, la Siret, la Vijnita și apoi la Vatră Dornei. Bacalaureatul l-a susținut, în luna octombrie, din anul 1928, la Liceul “Ștefan cel Mare” din Suceava cu rezultate foarte bune. Regretatul profesor univ. dr. George Nimigen, coleg de școală și de studenție cu Pantelimon Socaciu, spunea cum a fost primirea acasă a tânărului absolvent, după sustinera foarte bine a bacalaureatului, si relata convorbirea lapidara cu tatăl său, care îmblătea grâu în
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93282]
-
construiască o frumoasă biserică și în filiala Trebeș, devenită apoi parohie de sine stătătoare. Tactul și îndemânarea în a lucra cu sufletele i-au atras aprecierea și stima credincioșilor săi, care la moartea sa, în 1978, l-au deplâns și regretat, păstrându-i o amintire neștearsă în sufletele lor. (Pr. Gheorghe Pătrașcu, Zile de încercare și de har). Martirii în arene! Cei ce mor martiri, o, Cezar, un salut trimit spre tine! Azi văzduhul clocotește de triumfu-ți efemer... Peste leșuri du
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
PR. GHEORGHE VAMEȘIU date biografice A fost primul greco-catolic de baștină care a îmbrăcat și purtat haina franciscană. Născut în Dumbrăveni, județul Târnava Mică, pe când urma cursurile de Drept ale Universității din Cluj, l-a auzit la o predică pe regretatul părinte Ion Gârleanu. A fost captivat de entuziasmul acestuia și, cerând să fie admis în Ordin, a făcut noviciatul și profesiunea la Săbăoani din anul 1936, apoi, urmând cursurile de filozofie și teologie la Luizi-Călugăra, a fost hirotonit preot de
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]