1,181 matches
-
în anumite cicluri de timp ca romantismul sau clasicismul, epoca lui Pope și epoca lui Wordsworth. Și, desigur, nu reprezintă nici acel "univers-bloc" al uniformității și imutabilității pe care un clasicism mai vechi îl considera ideal. Aut absolutismul cât și relativismul constituie o eroare ; dar astăzi, cel puțin în Anglia și Statele Unite, pericolul cel mai grav constă într-un relativism care este echivalent cu o anarhie a valorilor, cu o abdicare a criticii de la menirea ei. 73 În practică, niciodată nu
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
reprezintă nici acel "univers-bloc" al uniformității și imutabilității pe care un clasicism mai vechi îl considera ideal. Aut absolutismul cât și relativismul constituie o eroare ; dar astăzi, cel puțin în Anglia și Statele Unite, pericolul cel mai grav constă într-un relativism care este echivalent cu o anarhie a valorilor, cu o abdicare a criticii de la menirea ei. 73 În practică, niciodată nu s-a scris vreo istorie literară oare să nu aibă la bază anumite principii de selecție și să nu
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
aici o consecință a degringoladei axiologice din societatea românească. Nu doar că fiecare se consideră îndreptățit să introducă în matricea axiologică ce elemente consideră că merită atenție, dar le și ierarhizează potrivit unei viziuni personale. Se ajunge astfel la un relativism axiologic care minează, la rândul lui, capacitatea de reacție socială unitară. În cazul foarte multor tineri români aflați în ultimii ani de liceu se constată existența unei mari distanțe relative între, pe de o parte, poziționarea obiectivă (convențională) pe scara
Inerţie socială în spaţiul românesc. Deschideri pentru o analiză funcţională a comunităţilor / Social inertia in Romania. Contributions for a functional analysis of the communities by Tudor Pitulac () [Corola-publishinghouse/Science/511_a_1258]
-
limbajul ca mediu al constituirii cunoașterii sau experienței lumii, Gadamer va afirma că „înțelegerea lucrurilor însăși trebuie mai întâi să ia forma limbajului”, că limbajul este „mediul universal în care se produce înțelegerea” (apud R. Neculau, 2001:187,189). Iar relativismul lingvistic whorfian accentuează ideea că limba produce o organizare a experienței sau că limba maternă determină o anume experiență a lumii. Odată constituită, cunoașterea sau experiența au nevoie de un mediu în care să se fixeze; iar limbajul este, în
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
își primește semnificația de la sistemul de semne, de la limbajul căruia îi aparține. Într-un cuvânt: a înțelege o propoziție înseamnă a înțelege un limbaj. S-ar putea spune că propoziția are viață ca parte a sistemului de limbaj.” (1993:29). „Relativismul lingvistic” extrem a lui Sapir și Whorf merge pe ideea: nu numai că sensul (gândirea) și referința (raportarea gândirii la realitate) depind de limbaj (limba actualizată ca discurs), ci depind de însăși limba maternă, care devine un „filtru național” al
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
arte: literatura este o artă secvențială ce permite scriitorului să reprezinte un personaj într-o succesiune de momente, în timp ce pictura nu poate surprinde decât instantanee 46. Profesorul Dan Grigorescu vorbește în 1980 despre un sistem al artelor: Opunându-se constant relativismului indiferent, afirmând nevoia unei confruntări cu obiectele în esența lor, comparatismul modern susține ideea că literatura și artele sunt părți ale unui sistem de valori în care se rostesc cu vocile lor specifice, toate creațiile spiritului uman, reflectând în mod
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
forțele sociale care o susțin, acordând o importanță aparte manifestărilor tradiționale, colective în dauna formelor de expresie individuală și preferând mesajul latent în defavoarea celui formulat, științele sociale ar conduce la negarea existenței unei ierarhii, la nivelul valorilor intelectuale, în schimbul unui relativism cultural în care toate formele de expresie și toate perioadele contează. Încercăm în această lucrare să urmărim raporturile intrinseci dintre autoritatea religioasă și cea laică, prin prisma practicilor culturale, a reprezentărilor specifice generației criterioniste care a marcat, peremptoriu, profilul spațiului
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
din proiectul de Tratat de instituire a unei Constituții pentru Europa în legătură cu latura teologică a conținutului politic, precum și controversa privind includerea unei referințe la fundamentarea creștină a Europei. Textul lui Radu Preda "Amnezia unui continent. Raportul Biserică-Stat între laicism și relativism" readuce în actualitate un "subiect medieval", referitor la raportul dintre Biserică și Stat - autorul fiind un specialist recunoscut în această problematică, autor deja al unei cărți în materie "Biserica în Stat. O invitație la dezbatere (Editura Scripta, 1999) - punând accentul
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
realizează aproape nimic clasificând poeți atât de diferiți ca Blake, Wordsworth și Shelley ca "idealiști obiectivi". Este greu de sesizat rațiunea reducerii istoriei poeziei la permutările a trei sau mai multe tipuri de Weltanschauung, în fine, această poziție implică un relativism radical și excesiv. Ea trebuie să plece de la ideea că aceste trei tipuri sunt de valoare egală și că poetul nu are altă posibilitate decât aceea de a alege unul dintre ele pe baza temperamentului lui sau a unei atitudini
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
dezastruoase pentru ideea continuității civilizației 168 occidentale: diferitele epoci sunt considerate mult prea categoric deosebite și discontinue, iar schimbările ce se petrec de la una la alta sunt considerate a fi atât de radicale, încât Geisteswissenschaftler-ul ajunge nu numai la un relativism istoric fără rezerve (în ochii lui o epocă este la fel de bună ca oricare alta), dar și la o concepție falsă despre individualitate și originalitate, concepție care ignoră constantele fundamentale ale naturii umane, ale civilizației și ale artelor. La Spengler ajungem
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
un scurt articol separat, în capitolul final Figures contemporaines (pp. 987-988), de Titus Bărbulescu. Despre paul Goma și alte nume ale epocii pariziene, nimic. pas un mot. De tot sumar și dezamăgitor, paragraful respectiv este și o (dură) lecție de relativism al valorilor și notorietății, al efemerității publicității ocazionale, mai mult sau mai puțin locale. Cum se poate îndrepta o astfel de situație? Cine selecționează și de ce? Cum și când? Întrebări esențiale și, din punctul nostru de vedere, încă insolubile. Cum
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
moralitatea constrângerii la cea a cooperării, discuțiile privind regulile, legile sau etica pot fi extrem de furtunoase, cu diferențe de opinii crâncen susținute. Radicalismul moral este În floare, judecata În alb și negru nu lasă nici o speranță nuanțelor de gri, proprii relativismului moral, mai realist. Regulile "oficiale" sunt Încă ascultate din respect față de autoritate sau din dorința de a-i impresiona pe ceilalți. Dorința de conformare la normele vârstei atinge acum un apogeu. Este "paradoxul" pe care Îl gazduiește această etapă, dat
Prevenirea conduitei agresive la preadolescenţi şi adolescenţi by Mihaela Munteanu; Anica Nechifor () [Corola-publishinghouse/Science/91538_a_92391]
-
nu sunt întru totul acceptate de teoriile ontologice pentru că nici o dovadă empirică nu e suficientă în a explica nivelul ontologic al operei. Iar dacă obiectele artei ar reprezenta viariabile ale unei teorii universale, atunci cercetarea ontologică riscă să piardă în fața relativismului simțului comun. Raportul dintre referința numelor de arte și a termenilor nautrali nu e deterimnată prin concepte sau descripții ci, mai de grabă, prin contact cauzal între universali și individuali. Teoria cauzală a referinței aduce în discuție indentificarea unui termen
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
chiar grupuri din civilizația occidentală care au o concepție mult mai puțin strictă asupra sfințeniei vieții umane, care acordă mult mai puțină atenție irosirii vieții altora decât am face noi în circumstanțe similare. Astfel, există în mod inevitabil un anumit relativism în relația dintre principiile morale și politica externă; nu putem trece cu vederea acest lucru dacă dorim să facem dreptate principiilor moralității în politica internațională. Relativismul este dublu. Există un relativism în timp; anumite principii sunt aplicabile într-o perioadă
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
decât am face noi în circumstanțe similare. Astfel, există în mod inevitabil un anumit relativism în relația dintre principiile morale și politica externă; nu putem trece cu vederea acest lucru dacă dorim să facem dreptate principiilor moralității în politica internațională. Relativismul este dublu. Există un relativism în timp; anumite principii sunt aplicabile într-o perioadă a istoriei și inaplicabile în alta. Există, de asemenea, un relativism în termeni de cultură - de cultură contemporană - deoarece anumite principii sunt urmate de câteva națiuni
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
circumstanțe similare. Astfel, există în mod inevitabil un anumit relativism în relația dintre principiile morale și politica externă; nu putem trece cu vederea acest lucru dacă dorim să facem dreptate principiilor moralității în politica internațională. Relativismul este dublu. Există un relativism în timp; anumite principii sunt aplicabile într-o perioadă a istoriei și inaplicabile în alta. Există, de asemenea, un relativism în termeni de cultură - de cultură contemporană - deoarece anumite principii sunt urmate de câteva națiuni, câteva civilizații politice, dar nu
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
trece cu vederea acest lucru dacă dorim să facem dreptate principiilor moralității în politica internațională. Relativismul este dublu. Există un relativism în timp; anumite principii sunt aplicabile într-o perioadă a istoriei și inaplicabile în alta. Există, de asemenea, un relativism în termeni de cultură - de cultură contemporană - deoarece anumite principii sunt urmate de câteva națiuni, câteva civilizații politice, dar nu sunt urmate de altele. În ultimii ani, relația dintre politica externă și moralitatea internațională a fost adesea discutată la rubrica
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
inegalitarismului (care presupune și el existența unei scale universale a valorilor „rasiale”, deci o formă de universalism), considerate a fi cele două caracteristici fundamentale ale rasismului doctrinar, cărora s-a crezut multă vreme, cu naivitate, că li se poate opune relativismul cultural și dreptul la diferență. Recenta metamorfoză ideologică se bazează tocmai pe deplasarea inegalității biologice a raselor Înspre o absolutizare a diferenței dintre culturi. De aici, s-a ajuns la Înlocuirea temei clasice a „luptei Între rase” cu noua și
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
contextul lor de origine sau de formare și exportabile sau transferabile. Astfel de valori și norme sunt considerate drepturile omului și democrația pluralistă, respectul libertății individuale și principiul laicității. Se iese astfel din Închisoarea absolutismului cultural la care se reduce relativismul radical. Ceea ce a fost gândit sau creat „la noi” nu este În nici un caz menit să aibă valoare doar „pentru noi”: acesta este conținutul formal al exigenței de universalitate, implicând ceea ce voi numi principiul universalizabilului. Însă antirasismul nu poate fi
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
În cadrul politicilor lor de imigrare. Prima lege În acest sens datează din 1921, dar există și astăzi dispoziții menite să restrângă numărul de persoane care se pot stabili pe teritoriul american. Numeroase critici au fost aduse acestui gen de practici. Relativismul cultural a constituit una dintre principalele lor surse de inspirație. Acest curent de gândire consideră imposibilă ierarhizarea culturilor și poate duce așadar la refuzul de a o privilegia pe una În raport cu alta. Lucrările etnologilor au contribuit În mare măsură la
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
ar dezvolta după același model. Nu se mai putea susține astfel ideea că un grup ar avea o evidentă superioritate morală asupra altora și că, În consecință, i-ar fi permis să restrângă drepturile acestora din urmă. Cu toate acestea, relativismul a condus el Însuși la folosirea cotelor. Ideea că toate culturile sunt la fel de importante are două implicații. Mai Întâi, după cum sublinia, printre alții, John Rawls, inegalitățile de care suferă de facto unele grupuri subreprezentate În eșaloanele cele mai Înalte ale
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
să-i primească pe 10% dintre elevii cel mai bine clasați În fiecare din liceele de stat, dintre care o parte sunt frecventate În special de negri sau hispanici. X. M.-T. & DELIEGE Robert (1998), „Vers un nouveau tribalisme? Du relativisme au politiquement correct”, in FERREOL Gilles (coordonator), Intégration, lien social et citoyenneté, Villeneuve-d’Ascq, Presses universitaires du Septentrion, pp. 167-196. JAFFRELOT Christophe (2002), „Inde: l’avènement politique de la caste”, Critique internationale, nr. 17, octombrie, pp. 131-144. KASPI André (1998), Les
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
În primul rând, pe Ruth Benedict (1887-1948), elevă a lui Boas și Kroeber, care s-a interesat de indienii dintr-o rezervație californiană (indienii Zuñi, una dintre etniile populației Pueblo), precum și de mediile americane de imigrație. Accentul este pus pe relativismul formelor culturale, noțiunile cele mai fecunde fiind cele de „tip psihologic” și de pattern. La rândul său, etnologul Ralph Linton (1893-1953), al cărui nume, alături de cel al lui Abram Kardiner, va rămâne veșnic legat de noțiunea de basic personality, și-
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
interacționistă sau aderăm la postulatele etnometodologiei, ar mai fi de menționat o mulțime de teme de discuție. Să semnalăm În special studierea stilurilor de viață și a tipurilor de sociabilitate, analiza impactului mass-media și a determinanților creației artistice, dezbaterile asupra relativismului și etnicității sau asupra mondializării și aculturației ocupând și ele un loc important În galeria subiectelor de discutat. Dacă civilizația se bazează pe acumulare și progres, cultura ă ne amintește Paul Ricœur În Histoire et vérité ă se bazează pe
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Învățământului și al culturii, este o mare provocare căreia trebuie să Îi răspundem, dacă se poate, Într-un mod pașnic și consensual. Cultura aceasta a monologismului, monolog asemănător autismului, trebuie făcută să evolueze găsind un nou echilibru Între universalism și relativisme și refuzând orice formă de Închidere sau de ghetoizare. În consecință, numai pornind de la o nouă perspectivă, transmodernă, vom găsi soluțiile specifice unui drept plural, adaptat cerințelor mondializării economice, dar și culturale. E. L.R. & ARNAUD André-Jean (1969), Les Origines doctrinales
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]