1,450 matches
-
că l-ai invitat la masă poimâine la prânz, m-a însărcinat să-ți Nu uita, romane, imperiul tău va stăpâni popoare,/ Va dicta condițiile păcii, ale tale vor fi legile acestea,/ Vor cruța supușii și vor supune semeții (lat.). rememorez. Zice că te-a căutat la telefon și n-a răspuns nimeni. Ha-ha-ha! Suflețel intră în convulsii. A se scuza, imposibil, numirea Aurorei nu ieșise, în orice caz era legat de acum încolo de Hangerliu. A-l primi numai pe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cactușii. Dar e întrebarea: ce valoare evocativă ar fi avut micul cactus ghimpos din ghiveci dacă Pica ar fi văzut păduri, aproape, de cactee în Sicilia sau în Africa de nord? Între Ioanide și Pica fusese această deosebire: Ioanide își rememora o experiență întîlnind unele imagini exotice, Pica visa experiențe posibile. Astfel, Pica fusese la mare, însă niciodată pe un vapor, ca Ioanide. Deci marea însemnase pentru ea un decor îndepărtat, nu un spațiu pe care te miști. Ce idee avusese
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
orașul timp de câteva zile. Sentimentele pe care le încercă fură foarte contradictorii. Unele clădiri i se părură izbutite, altele contestabile, în tot cazul nu reacțiile de ordin critic îl reținură, cât amintirile ce se legau de respectivele lucrări. Își rememora împrejurările în care construise fiecare edificiu, oamenii cu care venise în contact. În convorbiri, Pomponescu evoca tot mai des oamenii pe care îi cunoscuse în copilărie și tinereță, părând a nu-l interesa prezentul. . - Când a murit, maman, unchiul Paul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
desfac din ciorchinele gregarității lor și, asemeni boabelor unui strugure, pornesc individual spre un destin personal care nu este nici măcar fastuos. Ci doar demn. Cu toate acestea, demnitatea pe care o întruchipează astfel de personaje nu numai că nu este rememorată de cei mulți, ci este chiar denigrată. Gabriel Liiceanu notează în Apel către lichele referindu-se la tratamentul pe care-l oferă societatea romănească post-totalitară prin ziariștii săi, Doinei Cornea: ”Cultul eroilor și al sfinților nu-l au decăt oamenii
Dialogul cu libertatea. De la Marele Inchizitor la fragilul dizident. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Carmen Hudim () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2304]
-
imposibil a se interpreta altfel decât în litera lui textul frazei ce urmează: ,,Și repede coana Marghiolala dă o poruncă unei cotoroanțe să puie de masă-n odaie, și pe urmă s-apropie de cotlon la vatră’’. Doar la sfârșit, rememorând toate aparițiile ei, realizăm ideea că numita ,,cotoroanță’’ este principala unealtă a hangiței; chiar dacă (sau tocmai de aceea) acțiunile ei dau impresia că se circumscriu în aria celui mai stereotip comportament (de pildă: ,,- Cocoană, dumneavoastră stați de vorbă aici... nu
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
Reflecția asupra situației în care tocmai mă pregăteam să mușc dintr-o chifteluță în clipa în care a apărut un emmerdeur ca tine și m-a întrebat ce este fenomenologia." De atunci, de câte ori ne vedem la București sau la Lugano, rememorăm scena chifteluței fenomenologice ca pe un gest fondator din care s-a născut "îndrăgostirea" noastră. sâmbătă, 7 septembrie "Ușa interzisă" păstrează în ea întreaga ambiguitate pe care o provoacă tensiunea dintre ceea ce este "închis" (și trebuie să rămână așa) și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
descrisă Fortuna și este reliefată vanitatea bunurilor pământești. Deși această secțiune este mai scurtă, tratează teme îndrăgite de Boccaccio, pe care le va aborda în două din operele sale mai târzii: precaritatea gloriei umane și decăderea celor faimoși altădată. Naratorul rememorează în aceste pasaje prăbușirea Tebei și a Troiei, a lui Alexandru, Cezar, Nero și mulți alții. Aceste exemple ale unei fortuna labilis par a-l aduce pe călător pe calea cea bună. Acum îi spune femeii care îl însoțește că
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
pe colegul Octavian Iftimie la prima întâlnire cu colegii promoției 1950, ai Școlii Normale „Vasile Lupu” Iași. Evocam atunci greutățile adolescenței noastre și cum am rămas, toți, legați sufletește prin suferințele comune îndurate în condițiile grele pricinuite de urmările războiului. Rememoram cum ne desăvârșeam pregătiriea pentru viață, și suferințele privațiunilor cumpliților ani de secetă 1946-1947. Hotăram în 2000 revederi anuale și Dumnezeu ne ajută să ne ținem de cuvânt.. Introducerea acestei intervenții, la apariția monografiei unei comune, despre care unii din
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
face să trăim la publicarea „Monografiei Comunei Oncești-Bacău” emoții profesionale, adolescentine, semn că sămânța învățăturilor primite a rodit prin dăruirea colegului nostru. Apreciindu-i rezultatele muncii sale ne face parcă să simțim emoția reverberațiilor ce răsună în memoria noastră auditivă. Rememorăm ecoul glasurilor severe pline de înțelepciune, ale exigenților noștri dascăli (la fel de nenutriți ca și noi, datorită foametea de atunci). Iată rezumativ rădăcinile îndrumărilor pedagogice: „să iubim omul, copii pe care îi educăm, să iubim meleagurile pe care în misiunea de
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
descrisă Fortuna și este reliefată vanitatea bunurilor pământești. Deși această secțiune este mai scurtă, tratează teme îndrăgite de Boccaccio, pe care le va aborda în două din operele sale mai târzii: precaritatea gloriei umane și decăderea celor faimoși altădată. Naratorul rememorează în aceste pasaje prăbușirea Tebei și a Troiei, a lui Alexandru, Cezar, Nero și mulți alții. Aceste exemple ale unei fortuna labilis par a-l aduce pe călător pe calea cea bună. Acum îi spune femeii care îl însoțește că
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
în cuplu din cauza uitării datelor aniversare... Dar să vedem mai întâi ce este memoria afectivă. Ei bine, este capacitatea de a codifica și de a-și aminti evenimentele care au o încărcătură afectivă. O bună memorie afectivă au cei care rememorează cu ușurință (adică mai ușor decât ceilalți) întâmplări care au provocat tristețe, mânie sau bucurie. De exemplu, își aduc aminte ce făceau când au aflat că le-a murit bunicul sau cu ce erau îmbrăcați în ziua în care au
150 de experimente pentru cunoașterea sexului opus. Psihologia feminină și psihologia masculină by Serge Ciccotti () [Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
au declarat că au resimțit mai multe emoții negative în comparație cu bărbații; femeile își aminteau 75% dintre imaginile cu încărcătură afectivă, în timp ce performanța bărbaților era de doar 60%. Există așadar o adevărată diferență între capacitatea bărbaților și a femeilor de a rememora evenimente emoționale. Cum se explică această diferență? Explicația ar putea foarte bine să fie găsită în creier... Grație IRM-ului, cercetătorii au remarcat că în timpul primei etape (codificare), adică atunci când participanții erau confruntați cu imagini de o foarte mare densitate
150 de experimente pentru cunoașterea sexului opus. Psihologia feminină și psihologia masculină by Serge Ciccotti () [Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
că o asemenea „performanță” nu oferă numai avantaje, căci, în opinia lui Canli, ea ar putea explica de așijderea de ce femeile sunt, mai mult decât bărbații, predispuse la depresie. Această predispoziție și-ar putea avea originea în facultatea de a rememora, chiar de a derula la nesfârșit, aceleași amintiri neplăcute... Concluzie Dacă sunteți bărbat, faceți-vă un nod la batistă pentru a evita să uitați datele evenimentelor care sunt importante pentru cuplul dumneavoastră. Studiile arată că sunteți mai degrabă înclinat să
150 de experimente pentru cunoașterea sexului opus. Psihologia feminină și psihologia masculină by Serge Ciccotti () [Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
Nu este imposibil ca ea să provină din prea marea ușurință cu care femeile deapănă la nesfârșit întâmplările nefericite... Într-adevăr, o echipă de cercetători a descoperit că femeile au o memorie mai bună decât bărbații în privința capacității de a rememora evenimentele care au fost sursă a unei emoții negative. În 2002, Canli și colegii săi au cerut unui grup format din 12 bărbați și 12 femei să privească o serie de 50 de fotografii între care unele erau foarte șocante
150 de experimente pentru cunoașterea sexului opus. Psihologia feminină și psihologia masculină by Serge Ciccotti () [Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
consemnate prin intermediul unor mărturii orale) ne oferă un tablou comprehensiv, detaliat și plin de viață al celor mai importante reprezentări istorice vehiculate prin intermediul școlii românești. Prezentând avatarurile imaginii lui Ștefan cel Mare, sărbătorirea zilei naționale sau modul în care este rememorat trecutul comunist, autoarea ne arată, de fapt, cum se construiește identitatea socială a românilor, pornind de la lecția de istorie din școala primară, gimnaziu sau liceu. Aceasta este "didactica apartenenței", un titlu cum nu se poate mai potrivit, pentru o carte
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
acest aparent eșec, exercițiile de rememorare produc urmări nebănuite. Auto-confirmarea prin reluări potențial nesfârșite produce efecte de real foarte stabile, informațiile astfel asimilate opunându-se categoric revizuirilor ulterioare. Experiențe personale, memorii colective Teoria lui Maurice Halbwachs, potrivit căreia nimeni nu rememorează nimic de unul singur, a devenit o axiomă a studiilor de specialitate. El considera că amintirile fiecăruia se așază în tiparele culturale ale comunității, se ajustează și se raportează permanent la ceilalți, mai mult sau mai puțin explicit 48. Personalizarea
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
imperiul austriac. Sfârșitul nu este, nici el, același pentru toți, în ciuda stabilirii de multă vreme a zilei de 11 noiembrie 1918 ca "zi a Victoriei"17; probabil pentru că au fost mai multe victorii și mai multe înfrângeri decât se pot rememora într-o singură zi. Evident, în cuprinsul atâtor cărți școlare 18 scrise de atunci încoace, relatarea nu a rămas fidelă evenimentelor. Au avut loc modificări de accente, de încadrare sau de interpretare, în funcție de politicile memoriale și de concepția pedagogică a
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
care se referă la acest subiect sunt, de obicei, fie referiri succinte și aleatorii în diferite polemici pe teme de educație, fie etape inevitabile din biografia celor care își povestesc viața. Probabil că vremurile sunt tot neașezate și neinteresate să rememoreze sistematic pe marginea acestei teme; sau poate că, așa cum suspină unii, școala "era mult mai importantă atunci decât este acum"127. Semnalăm totuși o anume excepție, un volum bilingv pe tema școlii din perioada comunistă, care propune câteva lucrări scrise
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
memorabile din viața de elev. Empatia și nevoia de a împărtăși celuilalt frânturi din propria biografie traversează constant acest dialog al amintirilor. Intenția realizării unor decupaje tematice a fost frecvent deturnată de tentația subiecților -, dar și a intervievatorului de a rememora ceva din propria "poveste a vieții"132, de a găsi o confirmare în plus trecutului personal. Intenția declarată, așa cum au perceput-o, de altfel, aproape toți respondenții, a fost aceea de invocare, de reconstituire și de reamintire împreună a unor
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
pp. 477-478. 295 Ibidem, p. 478. 296 "El a fost primul rege al României Mari", fiind un deschizător de succesiune. Părea deci, cu atât mai mult, să fi fost și singurul ei creator (Ibidem, p. 479). 297 Un editorial care rememora, în 1929, cele petrecute cu peste un deceniu în urmă, expunea clar aceeași teză a meritelor celor din Regat. Hotărârile curajoase ale ardelenilor erau, fără îndoială, memorabile, dar realizarea efectivă a unirii avusese nevoie de sprijinul armatei române: "așa se
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
exuberanță, semnalînd o constantă a comunicării umane (că așa este, ne putem lesne da seama urmărind modul în care un prezentator la televiziune își mișcă mîinile fapt evidențiat uneori prin gros-planuri asupra mîinii ce ține stiloul, figurează ideea etc.) sau rememorînd anii școlarității cînd asociam fiecărui profesor o poreclă și un tic verbal sau gestual. De fapt orice mesaj "trece" datorită cuvintelor și gesturilor care îl însoțesc și uneori numai datorită gesturilor ("marile emoții mute", minutul de reculegere în memoria dispăruților
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
de gradul al doilea". Cervantes sesizează automatizarea unor procedee specifice epicului medieval, dar și lipsa interacțiunii eroicului cu lumea. În al doilea caz, este suficient să tragem o privire asupra modului în care este învestit cavaler Don Quijote și apoi să rememorăm câteva din celebrele episoade ale distanțării de real pe care, din cauze livrești, personajul nostru nu le mai poate domina (hanul devine castel, oile sunt armate, morile de vânt au chip de uriași etc.). Constantele parodice ale romanului cervantesc au
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
imaginar ca să descifreze sensuri urmărind zborul păsărilor, comentatorul decupează de-a lungul textului zone de lectură, pentru a observa migrația sensurilor, dezvăluirea codurilor, înlănțuirea citatelor"325. Din starea de "plutire" pe care o poate institui în cititor un (oarecare) text "rememorându-le" pe celelalte, parodia îl va readuce în mod sigur cu picioarele pe pământul lecturilor anterioare, mulțumită translației și repetiției semnificaților. Iar dacă Barthes introducea termenul de lexie pentru a denumi unitățile de lectură ("semnificantul tutore va fi desfăcut într-
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
opoziție cu Faddei, care este introdus pentru a scoate în relief sfințenia Matrionei. Bărbatul apare ca un personaj întunecat la chip, a cărui esență malefică se va dovedi în final. Apariția lui Faddei în pragul casei, "cu toporul în mână", rememorată de Matriona, capătă o încărcătură simbolică importantă. Scena devine o imagine a agresiunii lumii exterioare. Pragul este granița dintre gospodăria Matrionei un spațiu al liniștii, și lumea din afară. "Cealaltă Matriona" este plasată și ea în opoziție cu personajul principal
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
Cezar Petrescu - APOSTOL. Dar câtă deosebire între acele vremuri și acestea la care se referă învățătorul Alexandru Mânăstir eanu ʹ Deși, „Ca și în celălalt război învățătorii și profesorii au plătit cu greu un tribut de sânge”, învățătorul din Priponești rememorează sovietice,puținii comuniști se agită, fac tărăboi ca la bâlci, dar lumea majoritatea zdrobitoare, nu agreează politica des ervită Moscovei... „. Iată, deci, pe învățătorul și ostașul Mânăstireanu devenit « slugă la chiaburi, fascist, legionar„. Și autorul volumului consemnează subliniat: „Așa am
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]