1,047 matches
-
se conturează ea în creația eminesciană, în poezii precum Venere și Madonă sau Înger și demon, este una tipică romantismului. De fapt, așa cum observa G. Călinescu în Opera lui Mihai Eminescu, ideea salvării prin femeie apare în romantism ca o reminiscență a eroticii mistice care presupunea „ridicarea factorului feminin la gradul unui simbol, o adorație care, depășind viața sexuală, trece în absolut. Însă romantismul cultivă, în paralel cu ideea salvării prin femeie, și pe aceea a căderii prin ea. Femeia este
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
a lui P. Eufemismul din titlu își relevă în contextul epic o semnificație cinică: pe de o parte, se demască aici o umanitate larvară și amorală, dominată de tropisme instinctuale și de o insațiabilă voință de putere, în cadrul căreia firavele reminiscențe etice se maculează ireversibil în mâzga pulsiunilor narcisiace; pe de altă parte, dominația autorului asupra personajelor sale dobândește proporții tiranice, protagoniștii fiind reduși la statutul de marionete eviscerate și acefale. Nu în ultimul rând, combinând eseul cu introspecția, oniricul cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288679_a_290008]
-
și opoziția devin factori producători de imagini esențiale. Gilbert Durand decelează operația participativă, declanșată de trecerea de la sensul propriu la sensul figurat al imaginii, care ia naștere din jocul subtil dintre absentia și praesentia. Făcând apel la problema platoniciană a reminiscenței, antropologul francez subliniază importanța imaginației epifanice, aptă de a descifra cunoașterea adevărului ascuns, în raport cu aletheia starea de neascundere (a se vedea, în acest sens, comentariul lui Heidegger asupra lui Parmenide). Imaginația simbolică nu trebuie confundată cu un demers intelectual, întrucât
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
ca Romier, Keyserling, Bartok și alții). Respectă apoi și Predania, adică e tradițional, dar nu în sensul bizantin (cu nota sa complexă levantină), ci mai mult în sens național, legând datinile sale religioase de străvechea pietate dacică și de unele reminiscențe latine: Rosalia, Floralia, așa că nota locală e uneori cum nu se poate mai vădită". 4 Vasile Băncilă, Misiunea noii generații, în Opere vol. IV. Eseistica edită (1933-1936), ediție îngrijită de Dora Mezdrea, Brăila, Editura Istros, p. 232. 5 Ibidem, pp.
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
că o națiune (așadar o etnie) este constituită odată cu apariția statului respectiv și că națiunea moldovenească și-a constituit un stat național cu cinci secole înaintea celorlalte națiuni ale Europei. Ne întrebăm însă dacă, în accepția autorului, există astăzi, ca reminiscență a unor realități europene contemporane întemeierii statului moldovenesc la mijlocul veacului al XIV - lea, și o națiune napolitană, navareză sau bavareză și dacă, la mijlocul secolului al XVII - lea, celor peste trei sute de state cvasi-independente ale Imperiului RomanoGerman le corespundeau tot atâtea
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
punct de vedere științific, 1359 nu este anul formării Țării Moldova, ci este unul al transformării acesteia din stat vasal ce depindea de Ungaria, în stat independent pe arena politică a Europei,” a afirmat și cercetătorul Dimitrie Grama. Însă, cum reminiscențele trecutului se păstrează, Vladimir Țaranov, care a predat în perioada sovietică istoria Partidului Comunist, a susținut în limba rusă un discurs despre importanța anului 1940 „în reluarea și consolidarea statalității moldovenești” și a regretat că puterea sovietică a pierdut în
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
logaritmului în bază 2 este bitul. El redă informația obținută prin precizarea unei variante din două egal posibile. Bitul provine din aglutinarea unor fragmente ale cuvintelor Binary = binar și digit = cifră, termen ce-și are originea în latinescul digitus = deget reminiscență lingvistică a străvechiului și universalului obicei al număratului pe degete-. Transmiterea informației se face prin intermediul semnalelor, apelându-se la parametrii caracteristici ai acestora. Semnalul este mărimea care apare în procesul de funcționare a unui sistem sau a unui element. Semnalele
TEHNOLOGIA INFORMAŢIEI CU APLICAŢII ÎN ATLETISM NOTE DE CURS – STUDII DE MASTERAT by Ababei Cătălina () [Corola-publishinghouse/Science/278_a_505]
-
doar parțial) de felul celor din Ape adânci de Hortensia Papadat-Bengescu, cu care, tematic, pot fi puse în relație. Sunt aici felurite constatări și observații privind mediul dobrogean, individualizat și printr-un vag cromatism exotic, reflecții, considerații intelectuale, descrieri ideatice, reminiscențe de lectură. În lirică, I. s-a manifestat inițial cu poeme de fluență simbolistă, incluse într-o scriere de tip mozaic, Jurnal de vacanță (1983). O culegere mult mai consistentă este Homer avea dreptate (2002), în care priveliști, reverii, reflecții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287523_a_288852]
-
cu natura devine o permanentă bucurie, în care se topesc marile-i neliniști. Partea cea mai rezistentă a operei lui o formează însă poemele de atitudine, care, în Vatra cu stele (1942), poartă însemne ale luminozității nordice, dar și evidente reminiscențe mioritice. Un lexic suculent îndeamnă retoric spre amintirile copilăriei, spre ieșirea din tristețe și durere, spre imnificarea gliei străbune, cu întreg cortegiul ei de frumuseți baladești și de fapte eroice. Cuvinte ca „baladă”, „legendă”, „stele” și „toamnă” sunt aici simboluri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286885_a_288214]
-
Ei, ce faci? Nu răspunzi? Unde ești? Ha, mi-ai luat jumătatea aceea ți te-ai dus cu ea! Du-te, domnule, du-te!" Ducă-se! Marieta: Parcă spuneai că ai scăpat de... Octav: Eh, mama, mai greșesc... mai am reminiscențe... resturi... resturi... resturi... Matei: Mă rog, e treaba ta... Eu în cîteva zile rezolv toate chestiile... Marieta și cu Costache or să te ajute... Octav: Cum, și mama! Vezi, mama, n-ai scăpat de patron! Și n-ai să scapi
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
a le cenzura ideile pînă a-i determina să nu mai aibă încredere în ei și pînă cînd teama îi va face de neînțeles în fața lor înșiși, aceasta este forma cea mai potrivită de a conduce autoritar o națiune. Iar reminiscențele deschid pînă azi. Comicul spectacolului pare să abunde, însă treptat trece în dramă, și se realizează deseori din contrapunct, din autoironie, din jocuri de cuvinte și alternează mereu cu tragicul. Gheorghe Popescu este, în primul rînd, un text care denotă
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
La un geam, bolnavă de suvenire/ o fată prin feriga de aur/ gingașă mă căta". Horia Zilieru plătește tribut proletcultismului, dar încearcă să facă o poezie a evenimentului într-un stil căutat și entuziast. Rămâne în poezie un îndrăgostit "cu reminiscențe din Costache Conachi"1, și prin universul de tradiții proiectat într-un ținut fabulos, cuprins în formulă clasică, suprarealistă sau chiar dadaistă. Horia Zilieru îl reînvie pe Ion Barbu sau pe Emil Botta, amintind de tehnica imagistică a "Cântecului pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
mai trimite iarna peste mări/ Decât bubuituri și jale și blesteme". Ni se pare că trecerea prin purificare, transcenderea materiei presupune la Ioan Alexandru o cale în spirală, urcând astfel în cercuri spre înalt, într-un univers de joc apocaliptic, reminiscențe, cum remarcă Ion Pop, din lectura romanticilor germani; trimiterea la Hölderlin,("Der Ister",) semnifică "călătoria locului" unitatea călătoriei și a locului. "Fluviul lui Ioan Alexandru este o formă de mișcare a esenței" ce-și găsește impulsul în sine însăși, încât
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Și-aș vrea ca să mor/ Ca Romulus Rege,/ Uitat, legendar.../ Cuprins de-o furtună,/ Pierdut să dispar/ Prin codrii Bacăului...” 3) O combinație de note de peisaj și de aluzii livrești, „Furtună” constituie un bun exemplu pentru a arăta prezența reminiscențelor școlare în scrisul lui Bacovia. Aci sînt două: Avesalom și Romulus, de care a auzit în gimnaziu, la ora de religie și, respectiv, de istorie. Avesalom, al treilea fiu al regelui David, singurul personaj din Vechiul Testament citat de Bacovia în
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
să se considere, moral, un Avesalom. După alți douăzeci de ani, cînd o publică, are și mai multe, căci în fața sa stă, sumbru, spectrul țintuirii definitive în provincie. Acum și el „geme” ca lovit de fatalitate. Cea de-a doua reminiscență școlară din această poezie (de asemenea foarte potrivit folosită) e referirea la Romulus: „Și-aș vrea ca să mor/ Ca Romulus Rege,/ Uitat, legendar...” în aceste trei versuri sînt rezumate cîteva pagini din Plutarh, pe care, probabil, profesorul lui Bacovia și-
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
tîrg mizerabil/ De glod și coceni/ Pe-un tîrg jidovit/ Și plin de dugheni”. Poemul său se bazează pe - cum s-ar zice - „impresii de la fața locului”. E posibil totuși ca ideea de „jidovire” să aibă în ea și anumite reminiscențe de la cursul de economie politică predat, la Facultatea de Drept din Iași, de A. C. Cuza, autorul faimosului studiu Meseriașul romîn, în care de la observații în general corecte se ajunge la concluzii catastrofice, alarmiste 4). De la poezie la reportaj După Plumb
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
lui] de trecut” se exprimă în mai multe locuri, dar cel mai evident în două „Balade”, care apar ca „altceva” , neașteptat, în poezia sa. în a doua dintre ele (de fapt, un sonet), atmosfera e de mînăstire, reconstituită cu ajutorul unor reminiscențe din Ion Heliade Rădulescu: „Clopot de alarmă la mănăstire.../ «Căderea dracilor», miazănoapte -/ Ale vremurilor fructe coapte/ închid trecutul ca mîntuire.// Ce zvoane călu1gărești și șoapte,/ Făclii ce fug, se-ntorc în neștire./ Desigur, cu a zorilor ivire/ Vom mai gîndi
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
patriarh al magiei negre”?3) Desigur, - zici iarăși -, nu. O demonstrație contrară e, de asemenea, posibilă, ba chiar obligatorie pentru a întregi profilul poetului. Ea trebuie să înceapă de la faptul că, în cîteva din poeziile sale, sînt aluzii biblice, probabil reminiscențe ale lecțiilor de religie însușite în școală. Finalul poemului „Panoramă” („Și stam împietrit... și de veacuri,/ Cetatea părea blestemată”)4), trimite, de pildă, la capitolul 19 din „Facerea”. „Cetatea” e o altă Sodoma sau Gomora și poate avea oricînd soarta
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
De pildă, acea imagine întîlnită într-o evocare de Dora Adam (Aurel Savela) -, a oglinzii care răsfrînge pianul ce pare un catafalc -, cronologic anterioară „Poemei în oglindă”. O cercetare detaliată va evidenția (peste ce a amintit I. M. Rașcu) destule „reminiscențe” din Al. Macedonski, A. Vlahuță, Ion Păun-Pincio, Ștefan Petică, Șt. O. Iosif (cele mai multe), D. Iacobescu, Mihai Codreanu etc. Sau din diverși prozatori. Dar după depistări e necesar să se sublinieze că gradul de asimilare e atît de mare, încît par
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
căpeteniilor individuale. Exista de regulă o piramidă, aproape feudală, a supunerii personale. Acest aspect a devenit rar în prezent, deși în unele părți din lumea a treia, inclusiv din America Latină, acest tip de "vasalitate" de partid este prezentă în continuare; reminiscențe sunt întâlnite și în Europa de Vest, în special în zonele periferice. Pentru a descrie această relație se folosesc adesea anumite expresii împrumutate din domeniul militar. Astfel putem vorbi despre diverse tipuri de "locotenenți" care își exercită influența în numele șefului principal ("colonelul
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
nu-i nici ce bea, nici ce paște/ Eu l-am adus să se-adape/ din nesfârșirea unicei ape/ fără izvoare/ O, Doamne, cu câtă sete/ bea calul alb din râul Lethe". Și în alte câteva artes poeticae apar posibile reminiscențe ale unor lecturi orfice, care în ecuația scriiturii lui Nicolae Turtureanu vor avea o finalitate bine camuflată într-o retorică elegantă, adesea plurietajată: echivalența dintre poezie și ritualul sacrificial. Lăsându-se în voia torturii creației (undeva apare imaginea unei autoflagelări
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
valorile și credințele noastre, dar contribuie și la formarea unor valori și credințe noi, pe care le acceptăm sau le respingem potrivit grilei culturale proprii. Să fie însă acest comportament un reflex al unei lumi lipsite de divinitate, sau o reminiscență a unui timp păgân, când mintea omenească își crea singură zeii și demonii? Printre exemplele date de Nachbar și Lause, unul pare extrem de relevant pentru a înțelege legătura dintre părțile casei culturii populare: subsolul, etajele și diferitele încăperi. Una dintre
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
Reputația lor trebuia să fie imaculată. Astfel, ori se lăudau, ceea ce era considerat o calitate, ori se bazau pe barzi să le apere sau să le consolideze reputația (Beowulf: 399-455; 530-606). O a patra valoare a codului germanic era răzbunarea, reminiscență a doctrinei precreștine "dinte pentru dinte" (Beowulf: 506-28). Acest "crez" provoca de fapt faptele eroice și activa celelalte virtuți. Grendel atacă din dorința de răzbunare castelul lui Hrothgar, Heorot, pentru că este invidios pe fericirea oamenilor, în timp ce mama lui Grendel este
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
care vrea să facă să se creadă. Este într-un fel credința în Moș Crăciun a copilului care nu mai analizează ca relație cauză / efect solidaritatea (ipotetică) existența fabuloasă/existența cadoului; această credință ne permite să păstrăm în existența adultă reminiscențe ale miraculosului și magicului. Operația publicitară actualizează aceeași tematică a protecției și gratificației, aceeași instanță securizantă (care trimite la imaginea mamei), instanță ce schițează dorința, îi vine în întîmpinare, o raționalizează. În această perspectivă, mecanismul care explică eficiența publicității este
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
dezbateri, mese rotunde, poate și datorită unei lipse de practică efectivă a dialogului, negocierii, discuției). Lipsa de petinență este accentuată și de deficitul de reperaj (un fel de maladie a abstracțiilor, a teoriilor disjuncte de contextul real) și de numeroasele reminiscențe ale limbii de lemn. 10.4. Sistemul mediatic postcomunist În modelarea evident simplificatoare a peisajului mediatic post-comunist vom prezenta principalii parametri ai triunghiului comunicațional emițător-mesaj-receptor sau în limbajul retoricii antice ethos-logos-pathos. Vom încerca să punem în evidență caracteristicile mesajelor (noua
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]