1,034 matches
-
roagă și execută dansuri rituale și sacrificii pentru provocarea la timp a ploii. Ruga pentru ploaie (Tefilat Gheșem) este adresată „Celui care face vântul să sufle și ploaia să cadă” (vezi capitolul „Evreul vrăjitor”). Vânătoarea de evrei Poate că o reminiscență a unui arhaic ritual de xenocid este „vânătoarea de evrei” <endnote id=" (133, p. 28)"/>, care se practica În unele regiuni ale României În timpul procesiunilor religioase de provocare a ploii. În general, se credea că evreul, fiind „necredincios”, profanează cere
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
un comportament exact invers : „Ei [vlahii] Îi numesc pe evrei frații lor. Când se Întâmplă să-i Întâlnească, ei Îi pradă, dar se feresc să-i omoare, așa cum Îi ucid pe greci”. 48. Pentru exemple și comentarii, vezi Andrei Oișteanu, „Reminiscențe mitico-rituale În folclorul copiilor”, În Folclor literar, vol. VII, Timișoara, 1988, pp. 51-80. 49. Tudor Pamfile, Jocuri de copii, București, vol. II, 1907. 50. Martin Gilbert, Jewish History Atlas, Steimatsky, Ierusalim, 1992. 51. Vezi 13, p. 87. Pentru același subiect
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de -un vechi renume Suvenir de-un brav popor... De la începutul cântecului, asistența se ridică în picioare, stimulând puternic sentimentele patriotice prin cuvinte și sunetul muzicii. Cineva pe bună dreptate spunea : « Cântecul tricolorului este o imagine a sufletului nostru, fără reminiscențe străine în el, fără ecouri din vre-o altă muzică. El a răsărit din elanul sincer al unui artist îndrăgostit de frumos, dar și de cauza ridicării poporului său la nivelul progresului și civilizației altor popoare, la libertatea lor » Apoi
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
superbă realizată în 1926 și achiziționată de URSS în 1955 (din 1944 până în 1955 clădirea a fost utilizată de diplomații sovietici în calitate de chiriași). Guvernul sovietic a cumpărat-o cu mobilier și tot "inventarul". Edificiul este de stil neoclasic, cu clare reminiscențe de palat italian. Peste tot te întâmpină picturi pe pânză, pe teme mitologice și religioase, realizate de pictorul italian Domenico Giordone și aplicate pe pereți și tavan. Candelabrele enorme erau de cristal, căminele de marmoră și oglinzile de Veneția. Există
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
religioși musulmani, care se descurc) mai bine cu el decât sub conducerea iordanian). Lui Kollek Îi place s) li se adreseze oamenilor Bisericii folosind titlurile lor onorifice sonore. Când spune „Preasfinția Voastr)”, fata lui mare se lumineaz) de pl)cere. Reminiscențe ale Imperiului Austro-Ungar, probabil - o Înclinație spre tradiție și respectarea ierarhiei. Orice ar fi, lui Kollek Îi place. Îi face pl)cere s)-l salute pe venerabilul patriarh grec. Trebuie s) spun c) și mie Îmi face mare pl)cere
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
LUI, pentru eliberare de propriile lanțuri. L-am visat pe dragul meu Lionel. Ce vis ciudat! Am fost neliniștită toată ziua. Lionel trebuia să coboare în mină, să le indice minerilor de sub pământ straturile aurifere. Astea, m-am gândit, sunt reminiscențe din tinerețea lui de inginer prospector al terenurilor aurifere din Africa (Congo Belge). Se pregătea minuțios pentru descinderea foarte periculoasă. Vedeam toate lucrurile lui, inclusiv cărțile de studiu, bibliile în toate limbile pe care le cunoaște, hainele, vestele de catifea
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de „filo-germanism” ce ni s-a adus este cu desăvârșire neîntemeiată. Cred că nici 1% dintre legionari n-au fost filo-germani: cultura noastră, afinitățile spirituale cu neamurile latine (căci nu se prea poate vorbi de sânge roman la neamul românesc), reminiscența destul de puternică a războiului de întregire [298] din 1916-1918, în timpul căruia toți am avut de suferit într-un fel sau într-altul, și nu numai fizicește, ne-au orientat din punct de vedere spiritual spre Franța și Italia. Este de
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
ale mitologiilor locale, uneori chiar în mod radical. Pe măsură ce instituția clericală în ansamblu, inclusiv cea monastică, și-a consolidat bazele pentru exercitarea atribuțiilor religioase, monoteismul a impus noua reprezentare figurală a divinității − cu acceptarea interpretărilor locale, unele marcate profund de reminiscențele credințelor păgâne. Pentru a-i sprijini pe muritorii acum penitenți să înțeleagă mesajul creștin și dogma treimii (subiectul marilor controverse teologice), propovăduitorii au adaptat structurile mitologice și schema narativă a mitului la lumea de personaje sacre sau sacralizate ale noii
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
de refacere a legăturii dintre reprezentare și memorie, fapt văzut drept: ... o activitate gnoseologică a conștiinței în întregime orientate spre cunoașterea Ideilor, care este în fond o recunoaștere și care presupune o ανάμνησις (Menon 81 a sqq.), o reminiscență prealabilă. Cât privește imaginarul propriu-zis, fiind produsul revărsării non-ființei în conștiință [prin rememorare, n.n.], el pare să-și găsească aici un fundament extra-noetic pozitiv și, din acest motiv, se afirmă ca un fel de mediație ontologică analogă acelora a căror
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
filtru al memoriei, așadar adevăratul "subiect" (agent) al amintirii. Memoria nu doar că are o dimensiune temporală constrângătoare, ci este și profund marcată în detaliile ei de viața anterioară. În ea există însă și lucruri atemporale, care sunt de fapt reminiscențe, sunt gândire pură, întotdeauna identice cu ele însele. Le putem considera "scheme" (despre care am discutat ceva mai devreme), matrici, prezente în structurile care organizează rețeaua imaginarului, de care se "prind" datele noi sau în care sunt păstrate cele vechi
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Naturalia) raportul dintre cele două moduri ale procesului de reamintire, mnēme și anamnēsis, corelate cu reprezentările prezente (amintirile) despre un lucru absent. Memoria era divinizată însă în credințele cetății vechi, prin practici dedicate ei; exista chiar o "vastă mitologie a reminiscenței în Grecia arhaică" (Vernant, Mit și gândire 137 - îl urmăm aici), corelată cu reprezentări religioase și cu tehnici de reținere a faptelor deosebite, unele dintre ele fiind chiar ritualurile sau ceremonialurile publice. Mnēmosyne, divinitatea titanidă atribuită memoriei, înrudită cu Chronos
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
poltronerie comit o sumedenie de încurcături. Intră și miraculos creștin, fiindcă arhanghelul Mihail cu ceata lui ajută pe Țepeș împotriva păgânilor asistați de oștile Satanei. Eroul principal romanțios este Parpangel, în alergare neostenită după a sa Romica. O mulțime de reminiscențe clasice sunt folosite în noua epopee, cu efecte comice, dat fiind mediul degradat. Vocația lui Budai-Deleanu e în direcția verbală, și numele țiganilor formează un genial catalog grotesc de sonuri: Aordel, Corcodel, Cucavel, Guladel, Parpangel, Parnavel, Șuvel, Bambul, Bobul, Bumbul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
pe-o harpă, Pe fire lungi, tăcerea fără soare Și plictiseala, umedă, coclită, Apasă peste viața-mbătrînită. Capitolul XXVI TRADIȚIONALIȘTII ION PILLAT Ion Pillat (1891-1945) a început cu poeme de un parnasianism exuberant, țipător, sub direcția lui Al. Macedonski, însă cu reminiscențe din mai toți poeții români (Bolintineanu, Alecsandri, Eminescu, Coșbuc). Impulsiunile sălbatece împrumutate de la poetul Nopților sunt de un delir factice, totuși de o artă deplină pentru un începător atât de tînăr: E-n mine-o herghelie de armăsari. Sunt unii
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
bruteni și necredincioși, dar potrivit hotărîrii lui Dumnezeu, brutenii/rutenii aflîndu-se în conflict cu blacii/românii, regele s-a văzut înșelat în speranțele sale”. Regii Poloniei pînă la Ioan lll Sobieski purtau și titlu de duce al Volohiei ca o reminiscență a legăturii de suzeranitate între românii de la izvoarele Nistrului și Bugului și acest regat! Peste Carpați către vest găsim în Moravia o regiune numită Walaska locuită de walaski adică români. Tacit spune că neamul germanic al naharvalilor se învecina cu
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
acestui tip de suflete, respectiv cultul morților/strămoșilor. Sufletele continuă să ființeze într-un anume fel și după survenirea morții, iar dacă ceremonialul despărțirii de această lume nu este dus până la capăt, ele vor continua să frecventeze lumea celor vii. Reminiscențe ale gândului animist se regăsesc și în plin spațiu creștin. Este vorba de credința în strigoi, un spectru rătăcitor în lume și în visele celor vii (vezi M. Eliade, Domnișoara Cristina, de exemplu). astăzi, animismul se mai regăsește doar în
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
an la Editura Șaraga din Iaș (revista „Ateneul român” se va înființa și va cuprinde aceste conferințe publice abia în 1895). În aceeași lună conferențiarul publica în „Convorbiri literare”, la București (unde revista se mutase din 1885) textul „Edelwisz. O reminiscență”, cu subtitlul „Contribuțiune la psihologia experimentală”, prin care-i familiariza pe prieteni cu metoda sa de investigare a memoriei prin literatură. Acest text va fi fost primit, probabil ca o curiozitate sau un joc de societate; din relatări ulterioare vom
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
materiale sub titlurile Obiceiuri de familie, Din poezia ceremonialului de nuntă, Cântecul celor rămași în viață după măcelul de la Lunca din ianuarie 1941, se reproduc texte din colecțiile lui Dragoș Tochiță, Dumitru Covalciuc și Z. A. Istrati, apare și studiul Reminiscențe ale poeziei populare românești la ucrainieni și ruși de Grigore C. Bostan. Probleme de lingvistică, etimologie etc. intră în secțiunea „Graiul neamului”, numită ulterior „Filologie”: Descrierea situației lingvistice din actuala regiune Cernăuți la sfârșitul perioadei sovietice - până în 1992 (Ion Popescu
ŢARA FAGILOR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290065_a_291394]
-
duhurilor” în vitraliile de catedrală: „Vremelnica făptură de om cioplită-n om / Își veșnicește visul pe-un pământesc vitraliu”. Romantismul sensibilității se convertește frecvent în parnasianism. Vibrații intime, peisaje sufletești sunt absorbite de decoruri, fenomenalități obiective, nu mai puțin de reminiscențe livrești. Unele dintre cele mai reprezentative piese fixează priveliști culese în cursul unor călătorii, bunăoară cele din Bruges: „Lagune-adânci își mișcă tentaculul fluid / Lent ruginind zăvoare și înverzind pereții / Și poduri gri de piatră arcadele-i închid / Sub pâcla violetă
ŢAŢOMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290097_a_291426]
-
Literatura aceasta, repetitivă în fond, cu voievozi, mușchetari balcanici, pirați, spioni sau ostași invincibili, întinzându-se cronologic de la Decebal până la Gh. Gheorghiu-Dej, se adresează mai ales tinerilor. Dramele de război sau expedițiile maritime prefigurează o epopee cu accente naționaliste. Uneori reminiscențele sadoveniene sunt evidente, referințele putând duce însă și la surse de tipul Walter Scott, Herman Melville, Al. Dumas, Michel Zévaco, Antoine de Saint-Exupéry, Karl May, pe lângă cele autohtone - Petre Sălcudeanu, Dan Tărchilă, Ion Lăncrănjan, Titus Popovici. Criticii au remarcat atât
THEODORU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290165_a_291494]
-
junglă”, ca în textul omonim, poetul exultă, dominat de sentimentul plenitudinii vieții și al bucuriei de a trăi, în care se infiltrează o undă de reverie, elegiacă și meditativă, dar echilibrată, calmă. În genere, Ț. uzează de motive livrești, de reminiscențe dintr-o bună tradiție, cizelându-le adesea în vers clasic. Îl preocupă, de pildă, figura poetului, ca suflet al naturii înzestrat cu darul cântării (Circuit, Poeții sunt naivi, Aici a trăit poetul ș.a.). Alteori gândul extincției e transpus într-o
ŢION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290191_a_291520]
-
abonaților pe prețul mediu de 50 bani sacaua, fie că o vindeau pe străzi, strigându și marfa, la fel cu toți ceilalți vânzători ambulanți. Ori pe ce stradă locuiai, auzeai sacagiii strigând: — Apă! Apă! Haap! ... Mai era și obiceiul, o reminiscență a păgânismului, ca urmașii unui mort să dea apă de pomană. Aceștia plăteau apa din saca și obligau pe sacagiu să o împartă gratuit la lume. Și atunci sacagiul pornea pe străzi strigând: — De pomană! Apă! Apă! Aaap!... Acum stradele
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
-și însă toate precauțiunile în legătură cu această veste așteptată cu emoție de opinia publică românească („Până acum nici o depeșe oficială n-a confirmat depeșa corespondentului nostru oficial în privința luării Plevnei“), adeve rindu-se apoi numai știrea privind cucerirea redutei Grivița I. Potrivit „reminiscențelor“ lui Caragiale, pe care Bacalbașa le cunoștea, desigur (apăruseră în decembrie 1899 în Uni versul), corespondentul „oficial“ al Națiunii române, „un om cu un nume binecunoscut în societatea noastră, binecrescut, afabil și inteligent, dar boier scăpătat“ trimisese din Turnu Măgurele
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
care anterior a publicat fragmente în „Săptămîna”. (în Italia editează un buletin istoric cu același titlu.) L-a prezentat Vasile Florea, poleindu-l cu toate adjectivele. A vorbit și el, coerent, dar ca un diletant, despre „cromozomii dacici” și despre reminiscențele în toponimie ale lumii trace, niște aproximări aproape neserioase. Noi, tracii pleacă, mi se pare, din psihologia sa de individualist, învingător într-o lume dominată de concurență; din dorința de diferențiere. „Negrii”, probabil, au pregătit-o; entuziastul milionar o iscălește
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
partid, bineînțeles) de carne, de brînzeturi etc. Ar vrea să mă știe scutit de greutățile fiecărei zile. Remarcîndu-i grija, am rîs totuși de o asemenea întrebare. Ideea că partidul e o alimentară deschisă membrilor săi e, la el, probabil, o reminiscență țărănească. La fel gîndea și mama, atunci cînd îi reproșa tatei că încălzește degeaba laița primăriei în lungi ședințe, dacă nu s alege cu nimic din toate împărțirile! *În prima versiune tipografică, numărul 1/1983 (omagial) al revistei era așa
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
închid ca niște paranteze rotunde, ocrotitor, zările. Mergînd pe marginea ogoarelor, am încercat să spun denumirile unor buruieni. Cam la vreo zece nu l-am știut, dovadă de cît subțire e cultura mea de țăran. * Am notat mai sus că reminiscențele țărănești sînt slabe în mintea și în simțurile mele. Afirmația trebuie nuanțată: disting mirosul frunzei de porumb de cel al frunzei de cartof, cel al urzicii de cel al socului, știu că floarea aflată acum în fața mea se numește „cerceii
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]