2,146 matches
-
libertatea. Dacă libertatea semnifică faptul de „a fi tu Însuți”, constrângerea Îți impune cu caracter de obligativitate „a fi conform unei voințe străine și de regulă, nedorită”. Dar constrângerea poate veni și din interiorul persoanei sub formă de scrupule morale, remușcări, regrete, sentimente de culpabilitate etc. Se produce În acest caz un conflict valoric interior Între voință și conștiința morală, Între „ce vreau” și „ce trebuie”. Trebuie stabilit astfel un acord Între voință și conștiință, mai exact un raport de subordonare
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
condiția de puritate primară În calitatea sa de „creație a lui Dumnezeu”. Efectele vinovăției, după K. Jaspers, sunt următoarele: crima este o vinovăție pedepsită; vinovăția politică atrage după sine răspunderea În fața statului și a istoriei; vinovăția morală duce la căință, remușcare și Închiderea dureroasă În sine; vinovăția metafizică are drept consecință o transformare a conștiinței pe care omul o are despre el Însuși În fața sa și În fața lui Dumnezeu; această transformare este un act interior, din care, printr-un proces de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
le face. Ele duc la o stare de „cădere a omului”, prin impurificarea dată de absorbția răului și Înlocuirea de către acesta a Binelui. Ființa umană virtuoasă se pervertește. Apăsată de păcat sau vinovăție, ea va trăi chinuită de complexe și remușcări. Ce trebuie făcut În aceste situații? Se poate vorbi despre o terapeutică psihomorală a păcatului și vinovăției? Da. Omul se poate restaura. Poate fi purificat. El trebuie să se „desprindă” de Rău și să redobândească starea de Bine. El trebuie
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
principiului plăcerii Încarcă tensional viața psihică. Încalcă libera circulație a energiei psihice. Generează nevroze. Nevoia de catharsis. Au origine interioară. Reprezintă eșecuri, vinovății. Sunt contrarii responsabilității și datoriei morale. Încarcă conștiința morală. Încalcă normele morale. Generează suferință morală, nefericire, chin, remușcare. Nevoia de reparație. Evitarea conflictelor Orice conflict implică o stare de tensiune care apare Între două persoane și care modifică relațiile interpersonale, comunicarea. Prin natura sa, conflictul are o latură psihologică, de confruntare combativă, și o latură morală, de schimbare
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
reparatorie a speranței. Ne găsim În fața unei duble situații, atât din punct de vedere psihologic, cât și moral. Este vorba de sentimentele Eului raportate la timp. În sensul acesta, distingem sentimente psihomorale care se situează În raport cu trecutul - regretul, căința și remușcările - și sentimente psihomorale care se situează În raport cu viitorul: Încrederea În progres, speranța, teama (R. Le Senneă. Se poate vedea că, În multe privințe, aceste grupe de sentimente sunt complementare, echilibrându-se reciproc. Aceasta ne dovedește, o dată În plus, că ele
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
-se reciproc. Aceasta ne dovedește, o dată În plus, că ele au o origine comună, pe care trebuie să o situăm În conștiința morală a persoanei. Ne vom referi În continuare la sentimentele psihomorale raportate la trecutul persoanei: regretul, căința și remușcările. 1. Regretul Orice regret este obiectiv. El se referă la o situație concretă, bine determinată și delimitată În timp. Prin aceasta, el are un caracter exterior În raport cu persoana, care adesea consideră că, deși a comis un act reprobabil, producerea acestuia
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
a comis un act reprobabil, producerea acestuia a fost independentă de voința sa. Vinovăția legată de faptul comis este mai puțin, sau chiar deloc, resimțită interior către de persoană, ea rămânând În afara acesteia. 2. Căința Căința, ca de altfel și remușcarea, este resimțită interior de persoană, Întrucât aceasta nu mai este, ca În cazul regretului, un simplu spectator al evenimentului consumat, ci se recunoaște ca fiind un autor activ al producerii acestuia. Orice căință rezultă din conștiința mea, care judecă faptele
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
V, 2-3Ă. Pentru R. Le Senne, căința se raportează În primul rând la intelect și voință. Ea are un caracter autoreflexiv, prin care cel care a greșit reflectează asupra greșelii comise și vrea să Întreprindă un act de reparație. 3. Remușcarea Remușcarea este forma cea mai profundă a trăirii interioare a vinovăției de către persoană. În cazul remușcării, se suprapune amintirea actului negativ pe actul propriu-zis. Amintirea concentrează În ea durerea, suferința și doliul. F. Nietzsche spune că remușcarea este o „iluzie
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
2-3Ă. Pentru R. Le Senne, căința se raportează În primul rând la intelect și voință. Ea are un caracter autoreflexiv, prin care cel care a greșit reflectează asupra greșelii comise și vrea să Întreprindă un act de reparație. 3. Remușcarea Remușcarea este forma cea mai profundă a trăirii interioare a vinovăției de către persoană. În cazul remușcării, se suprapune amintirea actului negativ pe actul propriu-zis. Amintirea concentrează În ea durerea, suferința și doliul. F. Nietzsche spune că remușcarea este o „iluzie interioară
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Ea are un caracter autoreflexiv, prin care cel care a greșit reflectează asupra greșelii comise și vrea să Întreprindă un act de reparație. 3. Remușcarea Remușcarea este forma cea mai profundă a trăirii interioare a vinovăției de către persoană. În cazul remușcării, se suprapune amintirea actului negativ pe actul propriu-zis. Amintirea concentrează În ea durerea, suferința și doliul. F. Nietzsche spune că remușcarea este o „iluzie interioară”. Ea apare ca un spectru terifiant, care domină În totalitate persoana, Închizând-o În limitele
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de reparație. 3. Remușcarea Remușcarea este forma cea mai profundă a trăirii interioare a vinovăției de către persoană. În cazul remușcării, se suprapune amintirea actului negativ pe actul propriu-zis. Amintirea concentrează În ea durerea, suferința și doliul. F. Nietzsche spune că remușcarea este o „iluzie interioară”. Ea apare ca un spectru terifiant, care domină În totalitate persoana, Închizând-o În limitele propriei sale vinovății. Persoana se va identifica cu vinovăția comisă, pierzându-și semnificația umană. În această situație, sentimentul sufletesc și moral
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
o „iluzie interioară”. Ea apare ca un spectru terifiant, care domină În totalitate persoana, Închizând-o În limitele propriei sale vinovății. Persoana se va identifica cu vinovăția comisă, pierzându-și semnificația umană. În această situație, sentimentul sufletesc și moral al remușcării va duce la dezvoltarea unei depresii grave, dureroase și penibile, care invadează sufletul individului. Spre deosebire de căință, remușcarea are un caracter profund afectiv, care poate duce la o dezorganizare importantă a vieții sufletești a individului. Limitele extreme la care pot ajunge
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
limitele propriei sale vinovății. Persoana se va identifica cu vinovăția comisă, pierzându-și semnificația umană. În această situație, sentimentul sufletesc și moral al remușcării va duce la dezvoltarea unei depresii grave, dureroase și penibile, care invadează sufletul individului. Spre deosebire de căință, remușcarea are un caracter profund afectiv, care poate duce la o dezorganizare importantă a vieții sufletești a individului. Limitele extreme la care pot ajunge remușcările sunt reprezentate prin disperare. Disperarea Închide persoana, Îi răpește libertatea interioară și autonomia. Individul nu-și
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
va duce la dezvoltarea unei depresii grave, dureroase și penibile, care invadează sufletul individului. Spre deosebire de căință, remușcarea are un caracter profund afectiv, care poate duce la o dezorganizare importantă a vieții sufletești a individului. Limitele extreme la care pot ajunge remușcările sunt reprezentate prin disperare. Disperarea Închide persoana, Îi răpește libertatea interioară și autonomia. Individul nu-și mai aparține. El se va Întoarce și va rămâne fixat, În trecut. Din acest moment, totul pentru el s-a sfârșit. Disperarea va dizolva
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
gest simbolic. Pe de o parte, persoana, autoculpabilizându-se, plătește prin propria sa moarte; pe de altă parte, suicidul este gestul simbolic prin care persoana vinovată se desprinde de vinovăția sa, trecând Într-un alt registru al existenței. Regretul, căința și remușcarea, deși sunt forme speciale de Întoarcere În trecut ale persoanei, raportate la actele sale negative, au ca intenție interioară, ultimă, nevoia de reparație. Astfel, ele sunt forme prin care spiritul, Întorcându-se către sine și recunoscându-se vinovat, dorește să
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
ilustrează o anumită trăsătură de caracter imoral. Persoana imorală dă de fiecare dată impresia, din cauza frământării sale interioare, că este posedată de propriile sale pulsiuni care nu pot fi cu nimic controlate. Aceste persoane nu pot avea scrupule și nici remușcări Întrucât conștiința lor este o conștiință perversă. Pervertirea morală reunește doi factori: unul de tip constituțional psihologic și altul de ordin moral dobândit prin educația incompletă sau lipsa de educație, influența mediilor și a modelelor negative. Caracterul pervers, imoral, reprezintă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
punct de vedere, ca niște conflicte ale conștiinței morale care au violat natura persoanei, pervertind-o prin alteralitate; ieșirea din constrângerile conștiinței morale, ca act de eliberare, catharsis, moral, cu efect reparator pentru individ, se va face prin căință și remușcare. Din cele de mai sus, se pot desprinde următoarele concluzii: dincolo de imaginea de sine, și exclusiv psihologică, există și o valoare de sine, și exclusiv morală, care o dublează pe prima și care este actualizată de către conștiința morală a persoanei
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
să se preschimbe puțin câte puțin Într-un fel de doctor-miracol, În timp ce medicina, pe care se credea În drept să o exercite fără diplomă, era Încă aproape de cea pe care Molière, un secol și jumătate mai devreme, o ridiculizase fără remușcări. Acest diavol de om nu stătea locului. Se vede bine aceasta când se ivește prilejul de a-l urma În toate meandrele nenumăratelor sale peregrinări În Orient. Traversa regiuni Întregi ca și cum ar fi plecat În orașul vecin, și nu ezita
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
stranie confuzie, dar ciudățenia fetei e artificială, exterioară. De aceeași factură cu prima nuvelă, Cornel Merei este povestea unui soț care trimite în secret flori consoartei, spre a-i pune la încercare fidelitatea. Reușind să o tulbure, e cuprins de remușcări și, spre a reînnoda firul rupt al încrederii, vrea să simuleze un accident de mașină, menit să readucă afecțiunea femeii, dar este ucis. Aici cazuistica geloziei frizează, în același timp, absurdul și ridicolul. Șeful Preda, ultima nuvelă, exploatează gelozia paternă
SIMIONESCU-RAMNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289688_a_291017]
-
fond viclean, în stare chiar de crimă pentru a parveni. După ce se căsătorește cu sora administratorului Müller, o seduce pe nevasta moșierului Arțăreanu, cu care plănuiește să se însoare, după ce aceasta își va ucide soțul. Dar, cuprinsă de spaimă și remușcare, femeia se sinucide. În alte schițe și nuvele S.-A. înfățișează sugestiv bălțile Dunării și peisajul arid al Bărăganului, dezastrele naturale din lumea satelor, incendiile devastatoare (La arie), seceta (Ape mari). Aceste descrieri - observă Tudor Vianu - se caracterizează prin „preciziunea
SANDU-ALDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289464_a_290793]
-
sentimentul de sănătate sau de boală etc.; sentimentele raportate imediat la Eu, la lumea prezentă; sentimentele spirituale, de tipul celor religioase și metafizice, care sunt „sentimente de salvare”, reprezentate prin: starea de beatitudine sau fericire, disperare, siguranța sufletească de sine, remușcări, sentimentul de pace și seninătate etc. Capitolul 8 Comunitatea umană și mediul social 1. Comunitatea umană Comunitatea umană este grupul social-uman de indivizi, eterogen constituit, care este considerat ca atare prin dispunerea în cadrul sistemului social. Ea nu trebuie confundată sau
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
științifică”. Redactor: Eugen Relgis. Colaborează cu poezie Ion Barbu (Dezrobire, În ceață, Toiagul), Tudor Arghezi (Prințul, localizată și datată Văcărești, 1919), Al. A. Philippide (Desen murdar), Ion Vinea (Nocturnă, Iarnă, subintitulată Sat rusesc în Basarabia și datată 1917), F. Aderca (Remușcări, Mea culpa..., Stegarii, Ruga de seară a unui revoluționar), Tudor Vianu (Închinare, Lemn, Pe stânci), Enric Furtună, A. Dominic, Marcel Romanescu, Mihail Celarianu, G. Spina, Virgiliu Moscovici (Virgiliu Monda). Se reproduc sonete din placheta Frontul roșu de A. Steuerman-Rodion, de la
UMANITATEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290336_a_291665]
-
se diversifică în următoarele plachete, În punctul de criză (1981) și Sonete euclidiene (1983), sobrietatea fiind nuanțată de lirism și melancolie. Deși se consideră „robul rațiunii”, V. practică și un discurs în care sensibilitatea pesimistă (bacoviană) străpunge abstractul haos barbian ( Remușcare, Debusolare, Chemări de toamnă, Melancolie). Țintind să fie poet al „adevărului crud” și al „ultimei crize”, pentru care întregul univers e o idee, el se simte atins de morbul îndoielii, al zădărniciei și, ca un „zeu frustrat”, se retrage din
VASILIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290462_a_291791]
-
Iritabilitate și agresivitate demonstrate de repetate agresiuni fizice. 5. Disprețuirea siguranței personale și a celorlalți. 6. Iresponsabilitate manifestată În eșecuri repetate de a avea un comportament adecvat la locul de muncă sau de a-și onora datoriile financiare. 7. Lipsa remușcării demonstrată de indiferența sau neconștientizarea faptului că a rănit pe cineva, l-a tratat necorespunzător sau a furat. Personalitatea borderline este marcată de instabilitatea relațiilor interpersonale și emoționale ce generează impulsivitate crescută. Subiecții reacționează cu furie, crize de panică sau
TENDINŢE INTEGRATIVE PSIHOPATOLOGICE ALE AGRESIVITĂŢII. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Paveliu Liana, Chele Gabriela, V. Chiriţă, Roxana Chiriţă, R. P. Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1460]
-
și agresivitatea nu sunt În general criterii de diagnostic, Însă TOC se caracterizează prin gânduri intrusive și inadecvate, comportament repetitiv. Agresivitatea este mascată de forme reacționale organizate, iar trecerile la act rămân excepționale și sunt adesea mascate de ambivalență, de remușcări și de dorința de pedeapsă. Prevalența comportamentului agresiv În TOC asociat cu altă patologie psihiatrică este de două ori mai mare decât prevalența agresivității În TOC simplă. Incărcătura agresivă și ambivalenta apare, ca și În simtomatologia obsesională, și În tulburarea
TENDINŢE INTEGRATIVE PSIHOPATOLOGICE ALE AGRESIVITĂŢII. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Paveliu Liana, Chele Gabriela, V. Chiriţă, Roxana Chiriţă, R. P. Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1460]