3,228 matches
-
-o să nu-l părăsească. I-a spus cu câtă patimă o iubește și i-a amintit de toată devoțiunea cu care o copleșise. I-a vorbit despre viața lor fericită. Nu era supărat pe ea, nu-i făcea nici un reproș. „Te rog, lasă-mă să plec în liniște, Dirk“, mi-a zis ea în cele din urmă. „Tu nu înțelegi că-l iubesc pe Strickland? Unde merge el, acolo mă duc și eu.“ „Bine, dar cu siguranță știi că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
care se gudură. - Prietene, știam că ne vei scoate de aici! Credincioșii se ajută Întotdeauna! Apoi, dintr-o dată, deveni bănuitor, aruncându-i o privire cercetătoare. - Tu ai dat ordinul să fim Îmbrobodiți? adăugă el. Lui Dante i se păru un reproș dureros mai curând decât o Întrebare. - Ar fi trebuit să o fac atunci când am văzut capul șarpelui care Își desfășoară toate inelele. Dar acum trebuie să fugi, trebuie să fugiți cu toții. Unde-i Amara? - Nu... nu știu, bâigui sienezul, potrivindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
În ziua aceea eram, fără îndoială, cel mai fericit om de pe pământ, în mijlocul atâtor oameni care, nu departe, ucideau și mureau, aproape de un asasin fără chip care strangula copile de zece ani. Eram cel mai fericit om. Nu-mi făceam reproșuri în legătură cu asta. Ciudățenia anchetei e că a fost încredințată nimănui și tuturor. Mierck a făcut din ea o tocană. Primarul și-a băgat și el nasul. Jandarmii au adulmecat totul de departe, dar mai ales a fost un colonel care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
că totul era drăguț la ea, ochii și vocea. — Nici eu nu-i mai țin minte chipul... Adesea îl caut, am impresia că vine spre mine, dar apoi se șterge, nu mai rămâne nimic, atunci îmi dau palme, îmi fac reproșuri... De ce, tontule? — Să nu-ți mai aduci aminte chipul celei pe care ai iubit-o.... Sunt un ticălos. Josăphine ridică din umeri: — Nu am întâlnit niciodată ticăloși sau sfinți. Nimic nu e pe de-a-ntregul alb sau negru, cenușiul învinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
pălăria și m-a privit drept în ochi, și cred că era prima oară când mă privea astfel, sau în orice caz, când mă privea cu acea sclipire răutăcioasă. Dar dumneavoastră, îmi spuse deodată, cu o voce ascuțită, ca un reproș, unde erați în noaptea aceea? Am rămas împietrit în fața lui. Clèmence a venit imediat lângă mine. Am privit-o. Era la fel de frumoasă, transparentă, dar atât de frumoasă. Ce-i puteam spune lui Despiaux? Îmi aștepta răspunsul. Stătea în fața mea, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ea, ca într-un șir de așteptare infinit, și că acolo unde se afla, putea, fără îndoială, să o vadă, la câțiva metri îniantea lui. Da, fără să-l cunosc, fără să-i fi zărit măcar trăsăturile, îi făceam acest reproș. Să fii gelos pe un mort. Să vrei să fii în locul lui. Infirmiera de zi a venit la ora șapte. I-a închis ochii lui Clămence pe care, curios, îi deschisese în momentul morții. Am mai rămas lângă ea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
vrea să rămân vreodată!!!! Doamne, Neli, de ce te-ai speriat așa? Loredana, care se așezase între timp, se ridică și își ia ajutoarea în brațe, haideți, doamna Neli, c-ați mai auzit texte la noi... și se uită cu fals reproș la Căpșuna, ce te-o fi apucat acuma?, asta s-o spui la teatrul tău din margine de București, în cabină, la o bârfă, băga-mi-aș picioarele, că nu pot să vă împac pe toți. Neli surâde la suprafață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
la români, uite că și asta e o temă, am văzut în istorie că tentația românilor e să dea vina pe alții, avem prea multe frustrări, avem complexul de țară mică, vă e teamă vouă - regizorul se uită cam cu reproș la ceilalți - că ungurii vă iau Ardealul, acuma, în secolul XXI?, e depășită faza, nu ungurii sunt problema, asta o spun eu, și Laszlo Gabor surâde complice, și în ’56, în timpul revoltei din Ungaria, după ce începuseră mișcările studenților și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
desacralizează, umor?, da, umorul e o chestie creștină, asta da, ăsta era Creangă, el avea umor, nu făcea bășcălie. Învățământul teatral românesc s-a distrus, tu dai pe piață, de la școala aia particulară, niște Iacobeți - și se uită lung, cu reproș, la Maestru. Democrație?, păi, învățământul nu se democratizează, profesorul e profesor, îl asculți, el e magistrul tău, politica de a democratiza școala e sinistră. Dascălul trebuie plătit ca lumea, că nu are bani de mâncare, darmite de cărți. Am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
acoperă ochii albaștri și, ce păcat!, are ochi așa de frumoși, dar se poartă părul lung, e mai ușchit, e vară, vacanță, are o cămașă albă pe el, o cămașă foarte curată. Cam tristă, femeia se uită la băiat cu reproș, adică tu unde umblași?, uite c-au apărut alții care recită mai bine ca tine, ăla, la difuzor, ți-a luat-o înainte. — Da cine era, maică, ăla, oare?, că recită unul la difuzor, de ne-a rupt inima.. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
o arată pe ea cu smacurile, clamele în mână, strigă - ar trebui o muzică dulceagă, în contrast cu nervii și dinamismul scenei... totul e filmat de Străin, amator.) De-aia nu-ți termini tu proiectele, că ești ocupat acasă. Dacă începi cu reproșurile, s-a terminat, ești liberă să faci tot ce vrei, poți pleca, de la început te-am trimis acasă la tine. Cum liberă? Li-be-ră. Întoarce-te la tăntălăul tău de bărbat. De bărbatul meu să nu te legi. Cine știe cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
i-a vândut Cezarinei. O am lângă mine. — Mi-ați mai spus, știu și eu de casa doamnei Cezarina. Mi-ați povestit și cum și-au cumpărat casa, pe vorbele Maestrului. Toată lumea din Snagov vorbește despre asta. Neli privește cu reproș, doar Loredana povestește mai departe, fără să se oprească. În dreapta noastră e un regizor de la o televiziune particulară, în spatele casei e Cezarina, în stânga, va cumpăra cineva de la Conservator, un mare compozitor, face aici bărbatul meu un cartier de artiști. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
și îi arată capul... vorbea doctorul meu ca la carte, că de-aia-i profesor doctor, a făcut-o nebună, clar... Iar ea parcă nici nu-l asculta, s-a tot uitat lung la mine, avea o privire plină de reproș, o grea și adâncă privire, că mă băga în mormânt. Dar a trecut, am scăpat, să ducă singură boala aia, eu sunt celebru, eu am alte treburi, eu am familie, iubito... — În actul doi, am dus-o cu mașina până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
devine interesant. — Banii, ce sunt banii? Putem vinde mașina. — Să Încasăm o taxă pe motiv că i-am salvat-o. — Cum facem rost de mâncare?, s-a interesat Amory. — Pe onoarea mea, a răspuns Kerry, cu o privire plină de reproș, te Îndoiești de abilitatea lui Kerry pentru trei zile scurte? Unii oameni au supraviețuit ani Întregi cu nimic. Citește Boy Scout Monthly. — Trei zile, a reflectat Amory, iar eu am cursuri. — Una dintre ele este duminică. — Oricum, a zis Amory
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
cred că-s mutrele cele mai pocite din câte-am văzut vreodată! Parc-ar fi pensionarii unui azil de bătrâni. — O, Amory, dar uită-te la fruntea lui Emerson, uită-te la ochii lui Tolstoi! Glasul lui Burne gemea de reproș. Amory a clătinat din cap: Nu! Poți spune că au Înfățișări remarcabile sau orice vrei, dar nu Încape Îndoială că-s urâți! Neafectat, Burne și-a plimbat tandru palma peste frunțile spațioase și a adunat fotografiile ca să le pună la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
nu pot să discute deloc, pentru că Waldviertel îi ademenește și se burzuluiește și întreabă: de unde vii? Dintr‑un oraș mare? Atunci asta‑i adresa corectă, aici suntem la țară. Tatei îi e ciudă că fiul său tace și lansează un reproș de incest, nu cumva te‑ai hârjonit și tu cu mama cât am fost eu plecat și am muncit din greu pentru voi? Sate izolate își fac apariția pe marginea șoselei și rămân apoi în urmă, regretând că oamenii nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
vită, iar deasupra suvițelor de păr negre, date cu gel, se reflectau mănunchiurile de lumini proiectate de un tonomat de prin anii ‘50. Aveam impresia că pulsul mi se accelerase, dar probabil că avea legătură cu teama de a Înfrunta reproșurile acestei femei de treizeci de ani care se afla lângă mine. Akemi avea o cicatrice pe abdomen care forma o mică aureolă asemănătoare unei pete de cerneală roșie vărsate pe un șervețel. — După mutra pe care o faci, s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
care am făcut-o Împreună. La Început călătoream În diverse locuri numai noi doi, dar după aceea voia să o luăm și pe Reiko cu noi. Nu m-am plâns niciodată, firește, nu i-am făcut nici cel mai mic reproș, cu toate că nu prea aveam ce să discut cu Reiko. Îmi dădeam seama de forța de atracție de care dispunea Reiko, dar nu sufeream din cauza prezenței ei. Uneori făceam sex În trei, alteori doar În doi, sub privirile celui de-al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
justiția nu dispune de mijloacele de a-i face dreptate. Apelarea la mărturii - o garanție teoretică a priori - antrenează la rândul ei neplăceri și generează practic dușmănii. Etalarea intimității, scotocirea în viața privată, care este întoarsă cu susul în jos, reproșurile vechi reactivate pentru necesitățile momentului sunt tot atâtea ocazii de a întoarce spatele adevărului și de a adăuga negativitate negativității. Jocul atestărilor și al depozițiilor creează dușmănii periculoase care generează dorințe de răzbunare. într-o perversă răsturnare de situație, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
face elogiul physis-ului contra nomos-ului, de a arăta calea de urmat în practica unui bun filosof capabil să înțeleagă necesara indexare a comportamentului său în funcție de natură, de a recuza cultura, de a lua model de la animale și de a respinge reproșurile legii, ale moralei, ale binelui și răului, ale viciului și virtuții, reproșuri promulgate de ordinea socială și reluate în cor de mulțime. Demonstrația a fost făcută într-o zi cu ajutorul unui pește. în portul Atenei, ori poate din Sinope sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
practica unui bun filosof capabil să înțeleagă necesara indexare a comportamentului său în funcție de natură, de a recuza cultura, de a lua model de la animale și de a respinge reproșurile legii, ale moralei, ale binelui și răului, ale viciului și virtuții, reproșuri promulgate de ordinea socială și reluate în cor de mulțime. Demonstrația a fost făcută într-o zi cu ajutorul unui pește. în portul Atenei, ori poate din Sinope sau Corint, Diogene a ochit, într-adevăr, un pește - un morun? un calcan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
hedonistul, cei doi mari dușmani teoretici ai lui Platon, nu figurează nicăieri în operă ca interlocutori credibili... închiși în această caricatură, cei doi hedoniști de paie - Philebos și Protarh - nu merită, evident, nici o clipă de osteneală... Dacă trebuie să suporte reproșul de a fi celebrat animalul ca model filosofic, dacă trebuie să rămână muți în fața abilității dialectice și pline de viclenie a interlocutorului lor, apărut pe scenă în veșmintele sale cele mai frumoase, dacă servesc doar la a-l face să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
o voință de a face rău, o pervertire, nici nu-ți trebuie cine știe ce pentru a lansa un zvon, pentru a-i construi cuiva o proastă reputație, pentru a-i face într-adevăr rău, un mare rău. Fiindcă unele dintre aceste reproșuri au la bază fapte reale, desigur, doar că aceste fapte sunt interpretate incorect cu bună știință. Astfel, în Grădină sunt admise și femei, ceea ce nu se întâmplă la adepții filosofiei oficiale, și ele sunt considerate egale cu bărbații; acest fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
reproșezi ție funcționează aici de minune: un sfânt creștin îi reproșează unui filosof materialist gustul pentru farmece; un mare iubitor de fecioară ce dă naștere, de duh sfânt care copulează și de taumaturg ce transformă apa în vin îi aduce reproșuri unui deconstructor radical al lucrurilor în termeni atomiști - este exact ca și cum Azilul papistășesc și-ar bate joc de Milostenia rațională... în detaliul biografic, după maniera forte care eludează opera și conținutul ei, Lucrețiu face obiectul unei condamnări fără apel: aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
și ai Grădinii împărtășesc această idee a morții ca geniu conducător al gândirii: ineluctabilă, imperioasă și definitivă, ea înseamnă punctul final al oricărei aventuri existențiale. Bine, bine, dar până atunci? Zenon optează pentru asceza care renunță, pentru gestul moralizator, pentru reproș, pentru refuzarea trupului și a plăcerilor cărnii, el incarnează - dacă putem folosi aici acest cuvânt... - austeritatea celui care alege să moară înainte să-i vină ceasul morții, pentru a rezolva problema dispariției lui anunțate; Epicur, având alături animalul său emblematic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]