1,533 matches
-
mai rău, aveți amândoi mare grijă, din câte am auzit, femeile gravide își schimbă brusc dispoziția, au capricii, manii, mofturi, atacuri de plâns, crize de nervi, pregătiți-vă așadar cu ce-o să mai fie, În ce mă privește, eu sunt resemnat, spuse Marçal, și imediat spre Cipriano Algor, Și tata, Eu sunt resemnat de mulți ani, de când s-a născut, În sfârșit, toată puterea femeii, tremurați, bărbaților, tremurați și temeți-vă, exclamă Marta. Olarul nu urmă de astă dată tonul jovial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
își schimbă brusc dispoziția, au capricii, manii, mofturi, atacuri de plâns, crize de nervi, pregătiți-vă așadar cu ce-o să mai fie, În ce mă privește, eu sunt resemnat, spuse Marçal, și imediat spre Cipriano Algor, Și tata, Eu sunt resemnat de mulți ani, de când s-a născut, În sfârșit, toată puterea femeii, tremurați, bărbaților, tremurați și temeți-vă, exclamă Marta. Olarul nu urmă de astă dată tonul jovial al fiicei lui, ci vorbi serios și senin ca și cum aduna unul câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
va trebui să faci eforturi, Să vedem dacă atunci n-o să te gândești să-mi spui că mirosul vopselelor face rău copilul, E clar că nu se poate sta de vorbă cu femeia asta, îi spuse Cipriano Algor lui Marçal, resemnându-se parcă să ceară ajutor, O cunoști de mai multă vreme decât mine, răbdare, dar că aici e nevoie de o curățenie serioasă și de o ordine făcută ca lumea, nu e nici o îndoială, Pot să am o idee, întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
știu să judece decât după aparențe. Să se laude așadar fiecare cu victoria pe care presupune c-a obținut-o, chiar și asirienii cu barbă și colegii lor, din fericire la adăpost de agresiuni. În privința lui Găsit, nu ne vom resemna să-l lăsăm cu o nedreaptă reputație de învins. Ca dovadă că victoria a fost a lui, el s-a transformat din ziua aceea în cel mai grijuliu paznic care a protejat vreodată momâi de lut. Merita să-l auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
întâmplat nou aici au fost lacrimile grele pe care le-a lăsat să curgă, stăvilite de mult timp, mereu gata să izbucnească, dar păstrate pentru acest ceas trist, pentru această noapte fără lună, pentru această singurătate care nu s-a resemnat. Dar n-a fost nici o noutate, pentru că s-a mai întâmplat în istoria fabulelor și ale minunilor lumii canine, faptul că Găsit s-a apropiat de Cipriano Algor ca să-i lingă lacrimile, gest de supremă consolare care, totuși, oricât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
cultivat pământul și ar fi făcut alți copii. Sau să mă culc pe spate, cu fața la stele? la urma urmei, cerul înstelat se vedea și de-acolo, în toată splendoarea lui, la fel ca de oriunde. Dar nu, nu mă puteam resemna să rămân acolo. Singura soluție era să mă rog lui Dumnezeu să mă ajute să scap din capcană. Și chiar am început să bolborosesc, speriat, o rugăciune când mi-a trecut prin minte că Dumnezeu este Marele Dresor în fața căruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Cred că, tot brodând pe marginea visului său, Belbo se Întorcea Încă o dată la gândul ocaziei pierdute și la legământul lui de renunțare, din cauza faptului că nu știuse să prindă - dacă existase vreodată - Momentul. Planul căpăta contur pentru că el se resemnase să-și construiască momente fictive. Îi cerusem nu știu ce text, iar el frunzărise pe masă Într-un vraf de manuscrise rău puse, gata să cadă și fără nici un criteriu de volum sau de mărime, unele peste altele. Reperase textul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Și a avut o copilărie foarte nefericită. — Ca și Hitler. — În ceea ce-i privește, tragedia e că au făcut o pereche atât de nepotrivită. Sper sincer că nu din cauza mea au rămas împreună. Iar tragedia mea e că m-am resemnat cu asta. Ar fi trebuit să mă lupt pentru el, Fran, cu orice preț. Ne iubeam. Atâția ani irosiți. Și acum asta... Nu poate să-l ducă la un azil! Nu poți s-o lași să facă asta, Fran. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
așa cum e acum într-unul din locurile astea. Se va schimba. Îmi pare rău, dar n-are nici un rost să te ascunzi după deget. Fran porni grăbită pe aleea umbrită, nedorind să-l mai audă. De bună seamă, dacă se resemnau cu o astfel de prognoză, creștea și probabilitatea ca ea să se adeverească. Celălalt așezământ, The Willows, nu era chiar așa rău. Era mai mic, cu mai puține aspirații spre lux. Camerele comune erau mai prietenoase și fiecare pensionar avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
prea bine că, atunci când Carrie își dorea îndeajuns de mult ceva, putea să fie întruchiparea diafană a seducției și nu era sigur că-i va putea rezista. Apoi își aminti de Ralph. Ea va trebui pur și simplu să se resemneze cu prezența lui. Acesta va fi un bun mijloc de a-i pune la încercare hotărârea. Carrie n-avea obiceiul să facă acte de caritate. — Mă tem că Ralph va trebui să rămână. Nu pot să-l dau afară de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
le ratase pe toate, risipindu-le ca pe firimiturile de pâine aruncate acestor rațe bine hrănite. În plus, iubindu-l pe Jack îl înșela pe Laurence, iar Laurence era un om bun, care merita mai mult. Ar trebui să se resemneze cu ceea ce are și să fie recunoscătoare că i-a venit mintea la cap la timp. Un cuplu la vreo patruzeci de ani trecu pe lângă ea ținându-se de mână, fără a ieși în evidență prin nimic în afara luminii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
a lui Napoleon, târându-se după mașină până l-au lăsat puterile. — Am ajuns, Endō. Endō și-a ridicat gulerul pelerinei și a deschis portiera. — Ieși, străine. Picăturile de ploaie cădeau pe fața și pe gâtul lui Gaston. S-a resemnat însă, expunându-și trupul de elefant ploii mohorâte din această țară despre care știa atât de puține lucruri. Șoferul deschise radioul. Se auzea o melodie sentimentală: „Alesul meu, nu fi neîndurător Iubitule, nu fi cu inima de piatră.“ — Eu îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
deschise. — Unde? Aici? îl întrebă Gaston, surprins, pe Endō. — Aici e Sanya. Sanya. Suntem tot în Tokyo, dar poliția nu-și întinde antenele până aici, răspunse Endō ursuz, acoperindu-și fața cu mâinile ca să nu-l plouă. Așa că mai bine resemnează-te... Privind în jur, Gaston a constatat că toate căsuțele acelea erau hanuri, dar foarte diferite de cele din Shibuya. Erau murdare și dărăpănate, și fiecare avea câte un geam spart prin care se putea citi: „40 yeni/noapte“. Prețul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
ajunsese probabil acasă. Era cu siguranță în salon și-i povestea lui Takamori și restului familiei ce s-a întâmplat. Viața de zi cu zi... bucuria părinților și copiilor adunați laolaltă. Fericirea de a nu fi singur. Dar Gaston se resemnase cu singurătatea. Bătuse atâta drum până în Japonia și acum se afla într-un tren care-l clătina, în drum spre nord, în noaptea întunecată. Yamagata. Ce stingher se va simți acolo. Călătorea singur spre un oraș străin pe care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
tunicile tocite și brăcinarii cârpiți, continuau să-și poarte cu fală scramasaxul, preferând să moară de foame decât să se-apuce de o muncă oarecare, deși pe domeniile îndepărtate de oraș ceva se schimba, și unii dintre ei s-au resemnat să pună mâna pe plug. Încât într-o seară i-am spus lui Rotari să propună regelui abrogarea legii care interzicea longobarzilor, chiar și celor ajunși la sapă de lemn, să se însoare cu femei romane libere, cu excepția unor motive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
De aceea răspunde-mi fără ocolișuri la întrebare: ce vrei de fapt în schimbul secretului? Nisipul din clepsidra care măsoară timpul întâlnirilor noastre e pe sfârșite, va trebui s-o sparg retezându-ți gâtul. A desfăcut brațele precum cel care se resemnează. - Bine, Stiliano, n-ai decât. Ți-am spus și-ți repet, nu vreau decât ca băiatul să plece teafăr. Am încredere în cuvântul tău. Am căutat să câștig timp, să accept faptul că până și unul de teapa lui Andras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Ferrante luă cartela electronică hotărât să-l respingă fără nici o milă pe acel contestatar Încăpățânat și transpirat ca un vagabond, când privirea Îi căzu asupra numelui. Un nume comun, de altfel. Îl privi pe tânărul filiform care ședea dinaintea lui resemnat În fața destinului. Avea trăsături delicate. Ochi albaștri, care În lumina cenușie a aulei aveau reflexe de ardezie. Nasul acvilin - nu, nu-i semăna deloc. Și totuși. Foarte puțin probabil. Ar fi fost neplăcut totuși. Mai bine să ne asigurăm Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mii de desene. La Început deosebea cu greu sensul lor. Se iveau Încet-Încet, dacă ochiul știa să le descifreze. Figurile se adaptau spațiului, foloseau formele fără să le agreseze. Erau ductile, mobile, atente. Se mulau la marginea ferestrelor și se resemnau Îmbrățișând farurile, se Întrerupeau pe tampoane pentru a Începe din nou, pe vagonul următor - o simfonie continuă de personaje și culori, o epopee de imagini și cuvinte Întrerupte și frânte care se chemau și răsunau și rimau unele cu altele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
capitolele unei cărți, se desfășurau cortegii de automobile și magazine, palate și biserici, trenuri și biciclete. Și printre ele se agitau omuleți burduhănoși și aroganți care strigau și se certau, și omuleți subțiri și melancolici asistau la spectacolul acelei vieți, resemnându-se sau visând, visând chipuri feminine, care se iluminau - precare - Între nuanțe de gri și tonalități de negru. Sau, dacă nu, apăsau pur și simplu butonul telecomenzii și aruncau totul În aer. Și toate acele desene erau Însoțite de aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de doi băieți palizi și buboși, care erau fiii lui. Apoi îngenunchease în fața icoanei și izbucnise într-un plâns greu, gâlgâit în fundul gâtului. Pe nas îi ieșea un firicel de abur mov. Zogru îl privea din strânsoarea lemnului, el însuși resemnat de cât stătuse întemnițat în poarta de platan. Apoi îl invadase un sentiment de milă, cald și risipit în toată ființa. Ioniță era un bătrânel cu câteva fire albe în barbă, cu obrazul rozuliu, denivelat de urmele bubelor. Ochii micșorați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
prima oară o fantomă ieșind din cuibul ei de lumină, într-o noapte de iarnă. O noapte precum cea în care Iscru îngropase inelul. Era la începutul lui ianuarie 1477. Zogru, supt în poarta de platan, privea peste lacul înghețat, resemnat cu soarta lui de icoană făcătoare de minuni. Singura bucurie era să vadă oamenii venind la poarta mănăstirii. Se uita la ei ca la un spectacol. Dar erau și zile întregi, mai ales pe timp de iarnă, când nu venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
prin ochii Giuliei și i se pare că vede până-n sufletul lui Andrei Ionescu și al tuturor Ioniților pe care îi cunoscuse, cu gândul că cel puțin din ei rămăsese numele, pe când el se va spulbera neștiut de nimeni. Este resemnat și nu mai are nici un chef de Andrei Ionescu. Acesta îl privește cu ochii împietriți, de parcă l-ar fi văzut pe Zogru însuși, dincolo de Giulia. Se uită nemișcat, iar nemișcarea lui o împietrește parcă și pe ea. Nici unul nu spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Îmi pare rău! Printre lacrimi, el zâmbi și în acel moment inima mea începu să bată mai din ce în ce mai repede... La un an după accident, ne aflam amândoi pe plaja de la Jeffrey Bay. Devenisem, nu știu cum, cei mai buni prieteni. El se resemnase cu tragedia și încerca să facă lucrurile cu o singură mână: chiar și surf. Și cum ne aflam atunci, așteptând răsăritul, el mă îmbrățișă, cuprinzându-mi talia cu mâna dreaptă. Îmi șopti ușor la ureche: Mulțumesc! Apoi îmi oferi un
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pisălogul. Dar amenințările nu-și aveau rostul. Laban a înțeles imediat ce avantajoasă era amânarea și s-a dus la Iacob cu vestea că va trebui să aștepte până când fata va fi pregătită, înainte de a fixa data nunții. Iacob s-a resemnat. Ce-ar fi putut să facă? Furioasă, Rahela a țipat la Ada, care i-a tras o palmă și a trimis-o să-și verse nervii în altă parte. Rahela, la rândul ei, a pocnit-o pe Bilha, a blestemat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Întrebat din priviri de către ceilalți, scutura invariabil din cap oftînd. Nicolas rămînea de negăsit. Împins de Armelle, care socotea de neconceput și contrar datoriilor poziției lor ca soțul ei să nu ia parte la efortul general, Pierre-Marie de Kersaint se resemnase moale să cutreiere prin landă ceasuri la rînd În compania ei. PM era tocmai pe punctul de a mușca dintr-o tartină unsă din belșug cu unt cînd soția sa i-o luă autoritar din mînă. - GÎndește-te la colesterolul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]