2,221 matches
-
decupez o gaură în cer și /mă rog lui Dumnezeu să mai aștepte /până când prin inima mea /vor mai trece odată toate anotimpurile”. Cea mai amplă sectiune este, desigur, cea de a treia, în care autorul îsi explorează neputința și resemnarea în fața vieții și a morții. Poeziile sunt forma în care autorul își exprimă în modul cel mai natural intensitatea trăirilor. Comunicarea cu cititorul e directă, uneori ajung doar două trei cuvinte pentru ca poetul să etaleze o mare gamă de sentimente
MOARTEA, UN FLUTURE ALB de TEODOR DUME în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374892_a_376221]
-
ogorul În strai alb și Viitorul Pâinea bună și gustoasă S-o avem mereu pe masa! Pruncii să-i creștem frumos Pentru-n An mai glorios! Mâinile să ducă truda, Inima și mintea ruga, Iar picioarele cărări... Să uităm de resemnări! Hărnicia să ne fie Laitmotiv și bucurie, Frați uniți, când e mai greu Să-L cinstim pe Dumnezeu! Anul vechi gârbov și rece În alt spațiu vrea să plece Tânărul voios alerga Și miroase tot a iarbă... E îmbrăcat în
AHO, AHO, de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375016_a_376345]
-
câmpiile cu floare! Du-mi tristețea nostalgiei pe tărâm cu flori și soare! Pune-n coșul rodniciei, dăruire sufletească! Din fiorii nostalgiei, o iubire să renască! Lasă-n vremuri de restriște, cu iubire trecătoare, ploaia gândurilor triste. Spre a vieții resemnare. Cu plâns de frunze scăldate în lacrimile sângerii, sentimente-s înghețate pe grumaz cernit al verii. Prin a iernii hibernare, duc în scorbură de gânduri, vis de primăveri cu soare, cu al lirei glas în rânduri. © Maria Filipoiu 24.09
TOAMNA GÂNDURILOR MELE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1366 din 27 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/373821_a_375150]
-
25 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Am făcut din idealuri, Trepte pe care să urc Dar vă spun că uneori, Drumul a fost și abrupt... Pe o pantă lunecoasă De fatidice întâmplări Am schițat ușor grimase Și- am scâncit în resemnări. Au trecut pe lângă mine Oameni, munți și sentimente, Unghiurile nu păreau Să mai fie congruente... În clepsidre de nisip Timpul se scurgea agale Într-o zi prin împăcări Am găsit o altă cale. Muguri noi crescuți pe ram Mi-au
IDEALURI de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374053_a_375382]
-
așa, militărește, de parcă instalarea lor acolo nu ar fi fost decât provizorie, depinzând de interesele strategice ale mișcărilor de trupe. Altele au rămas cu totul de izbeliște, având ușile și ferestrele sigilate iar curțile cotropite de flora spontană, afișând cu resemnare pe câte un ochi de geam anunțul, din ce în ce mai greu lizibil, că sunt de vânzare ori de închiriat. Îmi port pașii pe cele câteva străzi cu nume ciudate, care se răspândesc dinspre centru pe văile dealurilor din preajmă, adevărate avanposturi ale
MÂHNIREA CASELOR PĂRĂSITE (PARTEA I) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374032_a_375361]
-
liniște ca de mormânt se lasă ca un giulgiu greu pe demnitatea ce s-a frânt de când stă în genunchi mereu. Un murmur nu-i, măcar și-ncet, iar ochii sunt închiși și orbi. Numai durere și regret și-ai resemnării negri corbi. Și ninge jale în destin și bate-un vânt rece și șui, fiindcă speranța, de-atât chin, nu arde-n ochii nimănui A. C. Referință Bibliografică: Și ninge jale / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2070, Anul
ŞI NINGE JALE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375423_a_376752]
-
bucura de goliciunea iubirii condeiului îndrăgostit, în ale cărui mreje este prinsă poeta. Ultima poezie din volum este o pecete a tristeții, a neîmplinirii unei iubiri, a unui dor, a unei despărțiri, dar și o pecete a unei consolări sau resemnări. Autoarea demonstrează, prin profunzimea discursului liric, o cunoaștere a detaliilor profunde ale existenței, o caldă sensibilitate, exprimate în versuri sincere și emoționante, de o certă valoare artistică! Prof. Petronela Angheluță Referință Bibliografică: CLEPSIDRA VIEȚII - NISIP STRECURAT ÎN SUFLETE... ”43” - OLGUȚA
CLEPSIDRA VIEȚII – NISIP STRECURAT ÎN SUFLETE… ”43” – OLGUȚA LUNCAȘU TRIFAN DE PROF. PETRONELA ANGHELUŢĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371856_a_373185]
-
câmpiile cu floare! Du-mi tristețea nostalgiei pe tărâm cu flori și soare! Pune-n coșul rodniciei, dăruire sufletească! Din fiorii nostalgiei, o iubire să renască! Lasă-n vremuri de restriște, cu iubire trecătoare, ploaia gândurilor triste. Spre a vieții resemnare. Cu plâns de frunze scăldate în lacrimile sângerii, sentimente-s înghețate pe grumaz cernit al verii. Prin a iernii hibernare, duc în scorbură de gânduri, vis de primăveri cu soare, cu al lirei glas în rânduri. PRINȚESA TOAMNĂ Toamnă-prințesă cu
POEME AUTUMNALE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371860_a_373189]
-
cuvinte, așchii pe hârtie, Prin rugăciuni mă leg de veșnicie. Pe taler grele toamnele îmi par Mă pierd prin codrii de cleștar, Ninsorile de crin sărută tâmpla, Feciori voioși cutreieră iar lunca. Copacii dezgoliți sfidează zarea În iarnă își semnează resemnarea, Un bucium cântă de plecare Tristețea mușcă iar din fiecare. Iarna sfioasă colindă printre brazi, În fiecare bucurie tu să arzi Lumini aprinse la geamul înserării Poteci să legi la porțile iertării. foto internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Înserare / Camelia
ÎNSERARE de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371950_a_373279]
-
romanii suntem obișnuiți ca atunci când ni se cere, sau nu avem o altă ieșire, să ne punem singuri capăt zilelor. Cedăm, unii dintre noi, uneori prea ușor în fața morții! -Hm! hai că nu te mai înțeleg centurionule Gaius! Capitularea și resemnarea omului în fața morții vine oricum odată cu timpul, nu știu ce vrei să spui cu asta? Nimeni nu se poate opune trecerii în lumea umbrelor unde Pluton este stăpân! -Prietene, spuse Gaius, am luptat din Galia până în Siria cu toți dușmanii Romei. Ca
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL CINCILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371879_a_373208]
-
idee cu autoarea, exprimată în cuvinte total diferite. Spune Elvira Maria Vancea: „Realitatea mă trezește/ Și intru singură în jug / Mă-nham, și biciul mă plesnește!/ Din poezia Îmi vine să mă duc pe lume//” Iar Sabina Măduța în „Sonetul resemnării” scrie: „Acum merg liniștită ca asinul,/ Nainte, înapoi cum vrea Stăpânul,/ Mi-e caldă suferința ca o soră...” Dac-am uni cele două citate ar rezulta o poezie unitară . Am citat aceste versuri ivite dintr-o mare suferință, în orele
DOR DE TĂCERI, DOR DE POEZIE de SABINA MĂDUȚA în ediţia nr. 1429 din 29 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371995_a_373324]
-
nr. 2238 din 15 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Nu e vremea să-ți întorci fața dacă cineva te-a lovit cu palma alungându-și mânia, pofta de răzbunare umflă sângele-n vene. Cel mai cuminte renunță, caută-n tăcere resemnarea rece presărând nisip peste orgolii, respiră pașnice gânduri înflorite să se nască fructul ce plin de aromă strălucește. Cu fețe luminoase zâmbete largi stârnind, glasuri tinere se răsfață punându-și bucuria pe rana uitării. Cu perle, fire de nisip se
CEL MAI CUMINTE RENUNŢĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2238 din 15 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372409_a_373738]
-
foștii boieri de viță veche, și cartierul Uranus pare să fie ultimul bastion al unei lumi câmdva fascinante, elegante, cu perspectivă în a ocupa locuri de frunte în societate. Pe fondul unei sărăcii lucii, dar asumate ca o medalie a resemnării, cade zvonul unei posibile demolări a cartierului. Citind paginile respective am avut imaginea unui mușuroi de furnici în care un copil nătâng lovește cu bocancul. Amelia Caracas știe să pregătească suspansul literar, dar emoția, furia personală, starea de spirit a
AMELIEI CARACAS PE STRADA CU NUME DE PLANETĂ (URANUS) de MELANIA CUC în ediţia nr. 1650 din 08 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372539_a_373868]
-
Acasa > Poeme > Devotament > CÂND RESEMNAREA NU SE ÎNTOARCE Autor: Maria Filipoiu Publicat în: Ediția nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Îngheață dorința în suflet și-n gând, iubite, că nu te pot vedea curând! Număr petale în floarea iubirii, si-n mână
CÂND RESEMNAREA NU SE ÎNTOARCE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372815_a_374144]
-
și fiori de gheață îmi duce dorul pe câmp cu verdeață. Cu priviri și cu brațe înghețate cuprind căldura Primăverii calde. Mă viscoleste Iarna și îmi duce iubirea la a timpului răscruce. Îmi întreb soarta, ce-aș putea face, când resemnarea nu se mai întoarce? © Maria Filipoiu Referință Bibliografică: CÂND RESEMNAREA NU SE ÎNTOARCE / Maria Filipoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1472, Anul V, 11 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Maria Filipoiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
CÂND RESEMNAREA NU SE ÎNTOARCE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372815_a_374144]
-
verdeață. Cu priviri și cu brațe înghețate cuprind căldura Primăverii calde. Mă viscoleste Iarna și îmi duce iubirea la a timpului răscruce. Îmi întreb soarta, ce-aș putea face, când resemnarea nu se mai întoarce? © Maria Filipoiu Referință Bibliografică: CÂND RESEMNAREA NU SE ÎNTOARCE / Maria Filipoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1472, Anul V, 11 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Maria Filipoiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
CÂND RESEMNAREA NU SE ÎNTOARCE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372815_a_374144]
-
și dăruiam din plin sămânță roditoare pentru semeni dorind să-nmugurească pentru a fi asemeni cu sufletul meu tânăr și senin. Apoi deodată viața și soarta s-au schimbat. Prin sufletul meu zboară vrăjitoare, iar inima uscată de griji și resemnare într-un pustiu imens s-a transformat. Trei capete se ceartă pe umeri zi de zi și se întrec, de născociri avide, iar gândurile mele bătrâne și livide, bolborosind, descântă poezii. Anatol Covali Referință Bibliografică: Poeme / Anatol Covali : Confluențe Literare
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372920_a_374249]
-
Nicăieri, să fiu ca o floare solitară, să văd pe cer mii de albi luceferi, să fiu dorului destinatară. Dați-mi un bilet dus spre Oriunde, aripile-mi au uitat să zboare, să mă-ntorc în lumea-mi în secunde, resemnarea să nu mă-nfioare. Dați-mi un bilet dus-întors Oricând, să dăruiesc. Am uitat să primesc. Sunt în nori sau mă aflu pe pământ? Am iubit, sau poate acum iubesc. Dați-mi un bilet dus-întors Oricum, eu nu vă cer să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372817_a_374146]
-
Nicăieri,să fiu ca o floare solitară,să văd pe cer mii de albi luceferi,să fiu dorului destinatară.Dați-mi un bilet dus spre Oriunde,aripile-mi au uitat să zboare,să mă-ntorc în lumea-mi în secunde,resemnarea să nu mă-nfioare.Dați-mi un bilet dus-întors Oricând,să dăruiesc. Am uitat să primesc.Sunt în nori sau mă aflu pe pământ? Am iubit, sau poate acum iubesc.Dați-mi un bilet dus-întors Oricum,eu nu vă cer să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372817_a_374146]
-
în diferitele ipostaze ale singurătății aduce versului tonalități diferite, variante de ritm și intensitate, dar păstrarea memoriei afective se face mereu calm, într-o gravitate asumată, prin himeră și mister ca termeni ai ecuației vieții. Existențialismul domnului Berghian ține de resemnare, scepticismul său ține de neantizare și din acest punct de vedere îmi amintește de Sartre (L’Être et le Neant). Adâncul “din care ni se pare” este pentru poet sursa existenței și la fel ca Sartre consideră că numai în fața
IOAN BERGHIAN- DEBUT LIRIC DECIS de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372999_a_374328]
-
ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Când în noi odihnesc... liniștit, nepăsări... Vine-o vreme când tot se preschimbă-n nimic, Frunți tăcute-ncrețim, generând întrebări Spre nimicul din noi, ce din mic... e mai mic. Neputința a pus, peste noi, resemnări, Și plimbăm așteptări... răstignite de cer. Printre umbre de gând, rătăcim pe cărări, Șerpuind fără rost prin destine ce pier. Desnădejdi care stau, prin speranțe, pripon, Ard un vis rătăcit...printre câte mai vin. Pe culori de trecut vrem să
UNEORI MAI COPIL... ALTEORI MAI ADULT de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1846 din 20 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371064_a_372393]
-
soare s-auzi țipând tăcerea din liniștea ei mută fără să simți cum timpul te macină... și doare când somnul ți-e pierdut prin umbre nopți de-a rândul și cerul greu se lasă pe umeri tăi goi ascuns în resemnare împacă-te cu gândul... mai grea-i singurătatea când singur... ești în doi Referință Bibliografică: Singur... / Marin Bunget : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 516, Anul II, 30 mai 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Marin Bunget : Toate Drepturile Rezervate
SINGUR... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/371151_a_372480]
-
de contradicțiile capitalismului în ascensiune, contradicții care îl măcinau pe autor însuși. Înclinarea scriitorului pentru morbid, pentru patologie, dezvăluie cum scria Gorki,”frica organică în fața străfundurilor tenebroase ale propriului său suflet “. Strania împletire între bine și rău, între protest și resemnare, între impuls și rațiune și rațiune, între fantastic și real, între principiul atotbiruitor al vieții și sumbra renunțare la bucuriile ei-aceasta este opera lui Dostoievski. Ea ne transmite mesajul unui suflet torturat de o dublă viziune: spectacolul tragic al
DOSTOIEVSKI-GENIUL ROMANULUI RUS ŞI PĂRINTELE EXISTENŢIALISMULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371265_a_372594]
-
da vigoare și strălucire. Într-o atmosferă kafkiană în care acționează un mecanism ocult al forțelor răului, omul așteaptă neputincios să fie strivit. Personajele străbat drumul lung al Golgotei, cu neputința și inocența mielului de sacrificiu, fără revoltă și cu resemnare, deși e lucru știut că majoritatea dintre ei nu vor izbuti să mai găsească calea întoarcerii. Soarta lor nu este una de excepție ci constituie un fenomen larg răspândit printre oamenii supuși unei trieri riguroase de către un destin nemilos și
O CARTE DE REFERINŢĂ DE ION CATRINA de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 34 din 03 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344921_a_346250]
-
țuică de corcodușe, ce ar trebui să tindă să-i iasă rebelă dintr-un buzunar al pantalonilor. Spre disperarea sa, nu se întâmplă nimic. Mai fluieră de vreo două-trei ori în același mod, însă, din păcate și cu același rezultat. Resemnarea și speranța se luptă pe viață și pe moarte, în sufletul său. O parte din el și-a luat adio de la țuica lui Păsărilă, însă o altă parte n-ar pleca încă de lângă gardul ce desparte cele două proprietăți („cele
ŢUICA LU' PĂSĂRILĂ de LIVIU GOGU în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345751_a_347080]