1,270 matches
-
să conducă lucrările și eu merg la bordul navei străine - ceea ce cred că trebuie, într-adevăr, să fac, cu condiția ca mai întâi să mă descotorosesc de un potențial individ turbulent, aici pe Pământ." Răspunsul păru să fie o acceptare resemnată. "Ești un bărbat mai curajos decât mine. Dar ce faci cu băiatul?" Gosseyn fusese preocupat. Acum, privi în jurul lui. Și fu cam speriat să constate că Enin dispăruse... "Expresia aceea ciudată pe fața lui: pune precis ceva la cale..." Mental
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
-i ajute, străinii tot ar fi reușit să-i captureze pe cei mai mulți dintre ei; până acum acționase în ritmul de numai un transport dodecimal de o dată. Ceea ce-și propusese ajunsese până la alter-ego. Pentru că Gosseyn Doi spuse pe un ton resemnat, de la distanța aceea enormă: "Adevărul trebuie să fie că, de fapt, ei pe tine te vor. Dacă e cineva care-i poate ajuta să se întoarcă în galaxia lor - modalitatea se află probabil pe undeva prin încurcătura aceea de nervi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
nu vorbise tare, celălalt spuse: - Da. Și eu mă opun impulsului și bănuiesc că, dacă dintr-un motiv sau altul va trebui să stăm împreună multă vreme, va trebui să inventăm ceva. Fusese o frază lungă și Gosseyn Trei remarcă resemnat că, deși nu scoase nici un sunet, buzele i se mișcau de parcă ar fi rostit aceleași cuvinte. Gândi: "A fost într-adevăr cazul de memorie dublă..." Același gând, aceeași părere despre gândul respectiv, aceeași experiență. Amintirea perfectă a faptului că mersese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
momentul în care această cavalcadă clandestină părea că se înfundă-n monotonie (cei care veneau să asiste la ruletele amicului meu o mai făceau doar din dorința de a-l vedea odată curățîndu-se, nu ca să mizeze, căci aveau sentimentul, din ce în ce mai resemnat, că mizează contra diavolului), Ruletistul a făcut primul gest de sfidare, care practic a desființat ruleta, pulverizând orice posibilitate de competiție în afară de cea dintre el și tot ce depășește biata noastră condiție. În iarna acelui an el a anunțat, prin
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
decât la început, le explicam că nu am nimic, că vreau doar să scriu o povestire și că pot să cheme și-o sută de doctori după ce-o termin. Le-am promis că într-o săptămână sigur. Ei acceptau resemnați, dar după-amieze întregi se adunau în salon cu alți bătrâni și șușoteau ore în șir. Era fără îndoială ceva schimbat în copilul lor, și asta îi umplea de spaimă .Refuzasem să mănânc în sufragerie, pentru că și acolo se afla o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
40 de kg de truse și trusițe bine rânduite în rucsac, valiză și-n ditai coșul de paie. La o a doua privire, mai scormonitoare, un psihiatru ar fi descoperit lucruri demne de studiat, căci nimeni (în afara adevăraților prieteni, oricum resemnați) n-ar putea înțelege, de pildă, rostul unei lămpi de citit, cu tot cu prelungitor de 10 m. în vârf de munte. La care se adaugă firesc trei lanterne (una cu mare bătaie, alta cu elastic, de prins pe frunte, pentru peșteri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
de la ea pentru plecarea precipitată (un gând ascuns îi șoptea chiar că putea să-i dovedească o singură dată că-i prețuia farmecele fizice), și cu această hotărâre închise iar ochii mai împăcat, lăsîndu-se de astă dată, în toată voia, resemnat, pradă chemărilor Georgetei, care în clipa când adormi se numea Otilia. Moș Costache îl rugă, a doua zi de diminieață, să se ducă la Aglae, pentru a-i cere niște chei de la casa din strada Știrbeyvodă. Felix consimți cu părere
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
să fie un ingredient esențial al ADN-ului social al Americii. Dintre toate popoarele lumii, americanii sunt unici în privința viziunii, a energiei și exprimării încrederii în viitor. Nu vrem să spunem că popoarele altor națiuni sunt în mod specific oameni resemnați. Dar americanii par că își trag seva dintr-un infinit izvor de optimism legat de viitor și acționând în consecință, pun în mișcare lumea, răspândind mesajul încrederii într-un viitor pozitiv ce urmează să vină. Ei inspiră schimbările și inovațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
pătrundă. — Față de cei apropiați sunt în defect, într-adevăr, se înclină tânărul. Cu cât cineva îmi este mai apropiat, cu atât comportarea mea față de el este mai... din păcate, este mai... — Mai proastă, da, surâde și Sophie. Surâsul ei - ușor resemnat, ușor acid, ușor jignit - se întâlnește cu surâsul lui - jucăuș și triumfător. De fapt, nu se întâlnesc, pentru că trec, cu viteze diferite, printr-o aceeași substanță, aflată în stări de agregare diferite. Totuși nu înțeleg de ce să ții atâta să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
simte mai întremat, devine iarăși locvace. Îl împinge același sentiment neplăcut, dar vocea îi rezonează, plină, ochii îi lucesc și verdele irisului s a împrospătat de febra după-amiezii : — Pentru că la noi, dragii mei, oamenii arată dintru început obosiți, dintru început resemnați, de parcă au mai trăit încă atâtea alte vieți grele și dezamăgitoare, așa că au renunțat de mult să se mai împotrivească răului atotputernic. Iar dezordinea, provizoratul, primitivismul se înmulțesc spontan... Ca microbii în praf... Există parcă în aer un ferment al
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
asemenea bănuială, pe care la prima ocazie avem din nou să o uităm... Doar după ce vom lăsa să se scurgă inutil toată sinceritatea bietului nostru suflet, iar celălalt nu se va arăta în stare să primească niciun cuvânt, vom întrezări, resemnați, ocultele legi la care ne predestinează omeneasca apropiere... Asemenea gânduri încolțesc în mintea magistrului în clipa când întâlnește privirea discipolului. Dâra pe care o lasă împrejur ochii acestuia este - inexplicabil - șovăielnică, lipicioasă, de animal încolțit. Din nou însă, meseria de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
când în când, câte o siluetă mai gârbovită. O mulțime cu mult mai mare și mai disperată decât la audiență, astfel că am înțeles că nu merge să mai încerc să intru pe ușa din spate. Lumea aceasta care aștepta resemnată s-ar fi transformat pe loc într-o hidră ce m-ar fi rupt în bucăți, cu atât mai mare plăcere cu cât nu eram de teapa lor. Am început să mă silesc să-mi amintesc numele unui funcționar ce
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ea înainte. Plină de nervi și de dezamăgire, a închis, prea supărată pentru a lăsa un mesaj. Trebuia să-și fi dat seama că nu va suna. Se terminase, știau amândoi asta și, de îndată ce el lua o decizie, așa rămânea. Resemnată și distrată, nu se putea abține să nu își pună întrebări pe care ar fi trebuit să și le pună în urmă cu șase luni, nouă luni, un an. Ce se întâmplase cu căsnicia ei? Ce nu a mers bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Doinaș, de unde și sensul deschis, neunivoc, al unor scene. Spectatorii sunt văzuți doar ca o replică degenerată a strămoșilor în stare să domine întreaga lume antică : Tre buie oare să mă mir că voi, neștiind ce înseamnă a stăpâni, vă resemnați a fi stăpâniți ?... Noi, romanii, am avut un destin atât de mare, încât urmașii noștri se pot mulțumi cu unul mai mic (p. 13). În timpuri de glorie sau de declin, contemporanii autorului sunt la fel de indiferenți la crimele stăpânirii ca
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
nu mint un moșneguț care-i pe ducă. — Iar asta te Înnobilează, Daniel, Însă cum ai de gînd să strecori o individă În această casă respectabilă? — Plătind triplu, bănuiesc. Detaliile specifice le las În seama dumitale. Fermín ridică din umeri, resemnat. În fine, tîrgu-i tîrg. O să ne gîndim noi la ceva. Însă, data viitoare cînd se Înfiripă o negociere de natura asta, lasă-mă pe mine să vorbesc. — Se acceptă. Întocmai cum Îmi indicase bătrînul cel șmecher, pe Jacinta Coronado am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
lui Daniel să-mi povestească restul. Trei capete gîndesc mai bine decît două, mai ales dacă al treilea este al meu. Fermín schiță gestul de a ridica din umeri printre bandaje și eșarfe. — Eu nu mă opun, Daniel. Dumneata hotărăști. Resemnat să-l avem la bord și pe don Gustavo, mi-am continuat relatarea pînă cînd am ajuns la punctul În care Fumero și oamenii lui ne surprinseseră pe strada Moncada, cu cîteva ceasuri În urmă. După ce mi-am Încheiat povestirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
facă pînă la sfîrșitul vremurilor, mi-a acordat mîna fiicei sale cînd s-a văzut În imposibilitatea de a primi capul meu pe tavă. Dispariția Beei Îi mai retezase din furie, iar acum trăia Într-o stare de spaimă permanentă, resemnat că, În curînd, nepotul său avea să-mi spună „tăticule“ și că viața, prevalîndu-se de un nerușinat, peticit după ce fusese găurit cu un glonț, Îi furase copila pe care el, În ciuda lentilelor sale bifocale, continua s-o vadă ca În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
-s. Drept compensație am cerut și am obținut dreptul de a nu spune decât adevărul, întrucât se știe că adevărul îl spun doar cei care nu sunt spirituali. Pe deasupra, sunt un om foarte răzbunător, tot din cauză că nu sunt spiritual. Suport resemnat orice jignire, însă numai până la primul ghinion al celui care mă jignește; chiar la primul ghinion, îi aduc imediat aminte și mă răzbun pe loc cu ceva, dau cu copita, cum s-a exprimat despre mine Ivan Petrovici Ptițân care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Nu arăta deloc scund, era slăbănog, să tot fi avut vreo douăzeci și doi de ani. Nici cea mai mică ironie, nici cea mai ușoară umbră de reflecție nu se puteau citi pe fața lui; dimpotrivă, chipul îi exprima încântarea resemnată a dreptului pe care îl are și, în același timp, ceva care ajungea până la bizara și neîntrerupta necesitate de a fi și de a se simți tot timpul jignit. Vorbea emoționat, grăbindu-se și bâlbâindu-se, ca și cum n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
dar cel mai adesea cădea pe gânduri, de altfel neștiind nici el pe unde-i umblă mintea; subit, începea să povestească ceva, despre Epancini, despre prinț sau Lebedev, întrerupându-și brusc discursul și răspunzând la întrebări doar cu un zâmbet resemnat, fără să observe că i se pun întrebări și că el nu face decât să surâdă. Ultima noapte și-o petrecuse oftând și gemând, încât o chinuise pe Nina Alexandrovna, care, cine știe de ce, îi încălzise toată noaptea comprese; spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Filippovna îl privea țintă, iar buzele ei învinețite fremătau, întrebându-l: — După ea fugi? După ea? Căzu leșinată în brațele lui. El o ridică, o duse în cameră, o așeză în fotoliu și rămase aplecat deasupra ei într-o așteptare resemnată. Pe masă era un pahar cu apă; Rogojin, care se întorsese, îl înșfăcă și o stropi pe față; ea deschise ochii și, preț de aproape un minut, nu înțelese nimic; deodată însă se uită împrejur, tresări, scoase un strigăt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
regrete. Cum s-ar explica altcum că oricărui triumf peste condiția de om i se asociază o părere de rău corespunzătoare? Timiditatea împrumută ființei umane ceva din discreția intimă a plantelor, iar unui spirit agitat de el însuși o melancolie resemnată care pare a fi aceea a lumii vegetale. Sânt gelos pe un crin numai când nu-s timid. Dacă suferința n-ar fi un instrument de cunoaștere, sinuciderea ar fi obligatorie. Și viața însăși - cu inutilitățile ei sfâșietoare, cu bestialitatea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
strălucitor s-ar fi născut dintr-un acces de plâns al Divinității! Nefericirea este starea poetică prin excelență. În măsura în care animalele sânt capabile de nefericire în dragoste, participă la umanitate. De ce n-am admite că privirea umedă a câinelui sau duioșia resemnată a măgarului nu exprimă uneori regrete fără cuvinte? Există ceva sumbru și îndepărtat în erotica animală, și care ne-o face atât de străină. Literatura este o mărturie sigură că noi ne simțim mai aproape de plante decât de animale. Poezia
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
lighioane scârboase spurcând gândurile și draci cărând idei printr-un creier pustiit... Ce vrăjmaș a biruit spiritul? Și ce substanță de-ntuneric hrănește atâta noapte? Groaza ce se-ntinde la poalele imbecilității înalță aburi de adormire mută și viața tace resemnată, în ceremonialul funebru de-ngropare a spiritului. Un vis de monotonie neagră căruia locașurile de veci sânt prea înguste imensității lui crepusculare. Idioțenia este o groază ce nu poate gândi asupra ei însăși, un neant material. - Când separația de tine
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
în mâinile lui Dumnezeu! Să mă plâng în el, și el să se plângă în mine! Prin pasiune și fericire, învingem caracterul de relativitate al vieții și o proiectăm în Absolut. Așa devine ea un Apocalips zilnic... Există o măreție resemnată pe care n-o cunoști decât surprins de tulburarea morții în mijlocul bulevardelor... Sau acea îngrijorare somptuoasă, care te cuprinde pe străzile cenușii ale Parisului de câte ori te-ntrebi dac-ai fost vreodată, și casele-nclinate și bătrâne ce-ți dau răspunsul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]