1,256 matches
-
peste obraz. Mab voi să-l smulgă cu dinții") și hotărăște să-i arate scrisoarea de la amant pentru a-și proba, astfel, nevinovăția. Neobținând înțelegerea scontată, femeia încearcă să se sinucidă și izbutește să câștige, cu prețul gestului disperat, iertarea. Resemnat, Andrei simte că în sufletul său se petrece "o mare prefacere", ce o ajută pe Mab să se oglindească din nou în ochii lui "ca într-o apă liniștită". În sfârșit, bărbatul "se regăsea pe sine: acel Andrei duios, icoană
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
de toată lumea, inclusiv de Andrei, și îi propune să plece împreună în străinătate, reputația femeii ("dama de la hotel Astoria") fiind definitiv compromisă. Realist, "grecul" sancționează idila dintre cei doi îndrăgostiți care nu făceau decât să se înșele unul pe celălalt. Resemnată, Lulù se pregătește de plecare. Aceasta este povestea, căreia Lovinescu îi adaugă la ediția din 1929 (ca un preambul la ciclurile romanești din deceniul al treilea) o serie de amănunte tipic melodramatice, cum ar fi sărutul patetic ce însoțește cererea
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
pe care l-am putea numi (psiho)energetic, iar intervenția directă sau indirectă mai ales, particulară medicinei alternative, devine clinic cel puțin de neînlocuit, cum se întâmplă și în cazul celui suferind aflat în fața atâtor opțiuni și care renunță altfel resemnat, dar dominat de ideea inutilității unui regim igienico-dietetic mai mult ori mai puțin restrictiv, unei atitudini terapeutice sau alteia (un bolnav de ulcer are de ales între o intervenție chirurgicală, un tratament alopat sau alternativ prelungit, un canceros între disponibilitățile
IX. Educaţia voinţei pentru vindecare. In: Fitoterapie clinică by Vasile Bodnar, Olga I. Botez () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2110]
-
de cai m-au liniștit cu totul, am început să cânt fluierând și până acasă am și uitat ce pățisem. Iată însă că șoapta lui reapărea și asta mi se întîmpla adesea și totdeauna numai în mijlocul naturii. Uneori o acceptam resemnat, o cunoșteam prea bine, alteori însă era o surpriză totală, mă pomeneam exclamînd: "Hai, taci, doar calc pe corpul tău, toți călcăm, știu că viața e un dar, e inutil să-mi reamintești". Feeria din jur nu era un vis
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
o sută de metri de pânză... I se chirciseră, erau crăpate, urzicate de hrănitoarea iarbă, arse de focul de paie pe care îl vâra mereu sub căldare, de săpunul cu sodă puternică cu care ne spăla cămășile... Era senină și resemnată văzând diferența dintre mâinile noastre, ale mele tinere, albe și îngrijite (fiindcă după ce intrasem la școală, furca, sapa, secerea, băligarul, țesala nu le mai atingeam), ale ei bătătorite și având culoarea pământului, cu noduri tari ca lemnul în podul palmei
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
prizonier și de ce trebuia să moară, erau întrebări pe care instinctele sale moarte nu-l mai împingeau să și le pună. Dar de când instinctele vitale s-au stins ele astfel în noi? Când s-au transformat într-o astfel de resemnată înțelepciune? Și Bezuhov îl admiră, el care își ascultase odată instinctele și pusese mâna pe placa de marmură a biroului să-i crape capul desfrânatei Helene: te omor, urlase el, înspăimîntînd-o. Așa da! Și dacă ar fi omorît-o pe loc
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ȘI CU UN CIUDAT AER DE HOTĂRÂRE ÎN ATITUDINE. OCHII SĂI ALBAȘTRI STRĂLUCEAU ÎN SPATELE OCHELARILOR. MIȘCĂRILE SALE ERAU CALINE ȘI CÂTUȘI DE PUȚIN CONFUZE. \ AM CEVA SĂ-ȚI ARĂT, ZISE EL. MARIN SE AȘEZĂ PE SCAUNUL INDICAT. ERA MIRAT, DAR RESEMNAT SĂ ACCEPTE ORICE VENEA DE LA TRASK. I SE PĂREA ÎNDOIELNIC DACĂ CEEA CE VOIA TRASK SĂ-I ARATE AVEA VREO IMPORTANȚĂ. EL MAI VĂZUSE ATITUDINEA ASTA LA CONDAMNAȚI: ÎN ULTIMELE CLIPE ALE VIEȚII TRĂIAU UN SENTIMENT PUTERNIC CĂ AVEAU CEVA REMARCABIL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
ȘI ÎNDREPTĂ SPRE MARIN UN NEUTRALIZATOR. \ TRECI ACOLO! ÎI ORDONĂ SCURT, ARĂTÂNDU-I UN COLȚ AL CAMEREI PLIN DE APARATE. MARIN SE RIDICĂ ÎN PICIOARE ȘI SE DUSE ÎN COLȚUL INDICAT FĂRĂ SĂ SCOATĂ UN CUVÂNT. AȘTEPTA LINIȘTIT, CURIOS ȘI RESEMNAT ÎN ACELAȘI TIMP, NU ȘTIA NICI EL DE CE. NU PĂREA SĂ FIE VORBA DE MOARTE. RIDICĂ PRIVIREA ȘI O ÎNTÂLNI PE CEA A LUI TRASK. În cele din urmă acesta își feri ochii și zise: Presupun că vrei să cunoști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
Mult timp rămase indiferent, gândindu-se că apartamentul lui Trask era destinația logică pentru cineva care avea înfățișarea lui. \ AM ATERIZAT, DOMNULE, ÎL INFORMĂ VOCEA PILOTULUI DIN DIFUZORUL DE LÂNGĂ EL. MARIN RIDICĂ MIRAT PRIVIREA, APOI SE SCULĂ ÎN PICIOARE, APROAPE RESEMNAT CĂ TREBUIA SĂ FACĂ EXACT AȘA CUM ÎI SUGERASE SAVANTUL. DEODATĂ SE ÎNCRUNTĂ ȘI SE AȘEZĂ DIN NOU. \ M-AM RĂZGÂNDIT, SPUSE EL. DU-MĂ LA..., ȘI NUMI UN PARC DIN CENTRUL ORAȘULUI ERA UN LOC FRUMOS, UNDE SE DUCEA DESEORI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
POSIBILUL CA SĂ FIU CINSTIT, DAR ASTA NU ARE NIMIC DE-A FACE CU CEEA CE NE INTERESEAZĂ. ÎMI VA FACE O DEOSEBITĂ PLĂCERE SĂ ÎȚI POVESTESC, DAR ALTĂ DATĂ. MARIN APROBĂ. Te rog, numai două întrebări în încheiere. \ Fie. TRASK PĂREA RESEMNAT. \ ERAU MULȚI ASTFEL DE... IDEALIȘTI ÎN JORGIA? \ EU AM CUNOSCUT CAM DOUĂ SUTE, SPUSE TRASK. DAR AVEAM IMPRESIA CĂ SUNT MII. S-AR FI ZIS CĂ AVEAU RELAȚII PESTE TOT. \ Întrebarea a doua. Le-ai spus despre invenția ta care face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
VEI PUNE MÂNA PE APARATUL MEU, TE VEI AFLA LA O RĂSCRUCE A ISTORIEI, ANUNȚĂ EL DRAMATIC. VEI PUTEA SĂ MODELEZI LUMEA DUPĂ GUSTUL TĂU. ȘI INEVITABIL NU VEI AVEA ALTĂ ALTERNATIVĂ DECÂT SĂ ACȚIONEZI CA MINE. SE CALMĂ ȘI, RESEMNAT, ÎȘI PRIVI TEMNICERUL. MAI TÂRZIU MĂ VEI OMORÎ, BINEÎNȚELES. DEȘI, CINE ȘTIE, ADĂUGĂ EL VISĂTOR. POATE MĂ VEI FOLOSI. Trask se schimbase brusc într-o persoană atât de convingătoare încât, timp de o clipă, Marin privi spre orizontul deschis de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
Strihan . Printr-o istorie, din șirul celor care ar dovedi aceeași antinomie între „subiect și Istorie“. Lipsa de valoare a primelor desene cuminți, vag fidele, vag paradoxale - ca o vârstă sau doar un răgaz al abandonării în liniștea și comoditatea resemnată a oboselii, a mediocrității -, readucea și un potențial al trădărilor ? Premisa de a ceda : frivolitatea, slăbiciunea. Un pas posibil în slujba celor care îi pândeau înfrângerea, jocuri, înțelesese târziu, semnalele posibile ale unei ființe care nu mai însemna nici ea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de privirea sa, aprinsă de patimă și viclenie. Mă scutur, să scap... încerc să deslușesc doar o scurtă întâmplare, cu zei capricioși, ușor de dezamăgit. De părinți m-am despărțit de prea multe ori, pierderea prietenilor mă găsește tot mai resemnat. Dar Poetul ? Pierderea acestui prieten e poate o dreaptă lovitură, să mă fortifice. „Ne-am făcut vinovați, am fost necredincioși, ne-am abătut, am osândit, am fost semeți, am scornit minciuni, am înșelat, am dușmănit, am rătăcit și am dus
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
să-și adune planșele. Dialogul se întrerupe, dar nu se termină. Vornicu nu poate îndura, se pare, tăcerea, stânjenirea. — Poate nu-și suportă maturitatea, continuă Lucian. Inginerul Lucian Vornicu se referise, prin urmare, la... maturitatea celor care acceptă colivia, supuși, resemnați, ca niște copii care nu se pot opune părinților tiranici sau la... imaturitatea celui care se sufocă, încolonat, în complicitate, dar nu își dă încă foc, încă nu. Disprețuitor ? Destul de indiferent. Manole pare satisfăcut cu acest sumar indiciu, cei doi
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
gâfâitul și ipotezele cotidianului, bruște surpări, scâncetul, în bezna și fumul și expoziile și tirul încrucișat și asaltul și retragerile de pe câmpul de luptă. Familii, salarii, speranțe, boli, camarazii modești și răbdători, apocaliptice probe de restrângere, mereu restrângere, prudență, perseverență resemnată, azi o mică bucurie, poate furăm și mâine una, revolta nu poate izbucni, simultan, în toți cei născuți în colivie, tânjind după zbor, clipă de clipă, cu ură și durere. Piatra funerară pe care scrie : „A murit pentru că un prieten
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
pantofi s-or mai găsi, măcar șosete noi să-ți pui. Da` să ai țuica pregătită. Și măslinele. Ține ochii pe calendar și mori Între perioadele de post, nu ne-ntrista suplimentar. Veșnicaaaaa pomeniiiiireee, veeeeșnicaaaa pomenireeeeee! Gore ridică din umeri, resemnat, apoi se alătură celor doi și răcnește, la rândul său, spre deliciul consumatorilor de pe terasă. Strigă: Uite-așa aș vrea să mooooooor! Patroane, Încă un rând la băieții veseli cu obraz subțire, da` să vină cu Gică Petrescu lângă el
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
încăpățânării tale. Hai, dezbracă-te! Un gust de cocleală îi năvăli amarnic în gură; o durea îngrozitor ficatul, pântecul, capul iar corpul detașat de restul i se încovriga înspăimântat reflex numai la gândul că va fi lovit iarăși. Înfricoșată și resemnată, începu să-și dea jos ciorapii iar bărbatul își trase folia protectoare. Nu urmărea cum se chinuie să-și scoată picioarele din ștrampi însă știa din mișcările ei unde ajunsese; bărbatul încerca să păstreze un cerc îngust de intimitate în jurul
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
nu doar, autorul aduce ca o ‚apă vie‛ în prim-plan, aproape osteologic, chipul câtorva personaje precum: Kenan, mândru de noua lui motoretă, prilej pentru scriitor de-a face o incursiune în împrejurimile șantierului și a le descrie sub semnul resemnatei cuviințe. Laur, cel de-al doilea personaj, atletic, care se urcă cu ușurință în copac pentru a culege nuci verzi, identificat într-un fel cu simțământul plonjării în viață și hotărât lucru, dar nu în cele din urmă un al
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
uit după ea, așa că noaptea nu mă mai săturam să o tocesc cu privirea. Am privit-o nopți întregi. După prima săptămână am început să mă potolesc. Nu mă refer la privit, ci mai mult la starea mea. Eram calm, resemnat și indolent la tot ce se întîmpla în jurul meu. Făceam cele mai multe carturi. Atunci a început și ea să rămână peste noapte cu mine. Nu ne futeam, vorbeam vrute și nevrute, priveam ore în șir cerul, fără să scoatem un cuvânt. Din când
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
în pat la Paris. Atunci am mîngîiat-o eu. Am adormit cu imaginea ei în minte. Când m-am trezit, dispăruse. A reapărut acum. E la fel de frumoasă. Și ea îmi vorbește, după care mă mângâie și ea pe păr. închid ochii resemnat. Simt mâna ei care mă mângâie drăgăstos. Redeschid ochii și o zăresc pe Regu, aplecată asupra mea. Mă bucur că a putut să vină și ea. A apărut din nou Vero. Avea părul roșcat și cârlionțat al lui Regu. Cum
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
bufet. Mai marii vremii de la județ ajungeau rareori în control pe aceste meleaguri pentru că nu existau mijloace de transport, iar drumurile erau pline de praf vara, de noroi primăvara și toamna, și înfundate de nămeți iarna. Locuitorii așezării își duceau resemnați viața adaptându-se anevoie la condițiile grele în care trăiau, crescându-și copiii după experiența preluată de la generațiile precedente și manifestând respect față de biserică și școală. Într-una din zile a sosit în control la grădiniță o inspectoare, considerată, pe
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
bucurii, Părinții au mai multă nevoie de copii, Fără milă ei sunt abandonați, Și la singurătate condamnați. Orizontul senectuții O dată cu apariția neputințelor și înmulțirea suferințelor, Dispar aspirațiile și ambițiile, Conturându-se treptat, și tot mai pregnant, Imaginea vârstnicului neputiincios și resemnat. Pașapoarte Ca individ, trăind în libertate, Omul are nevoie de două pașapoarte: Unul, pentru călătorii în străinătate, Altul, pentru plecarea în eternitate. g Nu încerca să pari ceea ce nu ești. Fii tu însuți! g Pauperitatea este împovărătoare și insuportabilă. Sărăcia
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
soldatul, porniră spre tabără. Oamenii rome, cărora li se luase câmpia frumoasă mărginită din două părți de pădurea de salcâmi și palmieri, iar din celelalte două de marea albastră și de râul cu desișuri de papirus și lotuși, o ocoleau resemnați. Cât mai erau aici atlanții, câmpia era atlantă. Treceau departe de tabăra străină, tăcuți, privind cu ură corturile albe. Își vedeau de îndeletnicirile lor nenumărate din luna semănăturilor a anotimpului pert, iar Puarem stătea în acest ceas pe țărm și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
specificată data și ora primirii. Ceilalți ofițeri prezentaseră actele întocmite la Postul de jandarmi din Răchiteni, care specificau împrejurările în care le decedaseră subordonații, și declarațiile soldaților. Așteptară îngrijorați, în ciuda evidențelor, timp de o oră. Când apăru magistratul, erau deja resemnați. Își doreau să se termine odată totul, indiferent cum! - Domnilor, veți da câte o nouă declarație scrisă despre desfășurarea evenimentelor, și puteți pleca liniștiți, probele sunt evidente, nu se pune problema vreunei culpe în ce vă privește. Cu inima ușoară
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
p. 258). E semnificativ acest episod al capitulării voluntare într-o epocă în care "se preferă în scris fermoarul, care închide și deschide dintr-odată", pentru că ironia argheziană, altă dată arma briliantă în disputele cotidiene, disimulează acum un zâmbet amar, resemnat, în fața unui croitor de pantaloni "învățat cu purtarea în partea stângă" ("Răscrucea", în Ars poetica, p. 270). 116 Liga ortodoxă, București, an I, nr. 9/30 iulie 1896. 117 Pavel Țugui, Arghezi necunoscut, Editura Vestala, București, 1998, p. 18. 118
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]