2,142 matches
-
cum li se ating coapsele. în timp ce eu îi priveam șocată, Luke și-a trecut mâna peste spătarul scaunului ei și i-a atins umerii subțiri și totuși musculoși. Știusem tot timpul că era atras de Anya, mă gândeam plină de resentimente. Știusem foarte bine. Și el care-mi îndrugase toate gogoșile alea cretine cu ce fată drăguță era Anya. Nu te mai holba, a șuierat Brigit. Am tresărit și mi-am revenit. Oarecum. — Vino în locul meu, mi-a ordonat Brigit. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
nu-mi stă în fire. Și, de cum obținea iertarea pentru ceva, o lua de la capăt... nu e stilul meu să-mi ies din sărite. Detestam ce-mi făcea, felul în care mă transforma comportamentul ei. Tot timpul eram plină de resentimente. Sau enervată. Eu nu sunt așa. în mod normal sunt o persoană sociabilă... Am descoperit, alarmată, că pentru câteva minute îmi dădusem voie să simt compasiune pentru Brigit. Pentru scurt timp, uitasem că eu eram personajul negativ din povestea plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
fi, uite că aș fi!“ Nu mai urma decât să forțeze dovezi în exces ale absolutei obiectivități. „Înțeleg unele dintre justificările care... da, înțeleg, și nu mă gândesc doar la faptul că nebunul Adolf a exploatat la început un firesc resentiment, pentru umilința tratatului de pace din ’918. Dar la Nürnberg, ti-amintești de Jodl? Datoria față de popor și patrie este mai presus de oricare alta! Adăugase: fie ca într-un viitor mai fericit, datoria aceasta să fie înlocuită cu datoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
lucruri pe care acum le regretă amarnic. Dintre toți oamenii din lume, tu ești pentru mine cea mai importantă. Ești sufletul sufletului meu, sângele sângelui meu și mă îndurerează gândul că remarcile mele tâmpite ar fi putut da naștere la resentimente între noi. Fără tine, sunt un nimic. Fără tine, sunt un nimeni. Draga, iubita mea Rachel, te rog să îi dai bătrânului tău tată fără minte o șansă să își ispășească păcatele.“ Am continuat pe același ton încă vreo câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
și Tom știe totul, dar nici el nu dorește să pomenească renghiul urât care ni s-a jucat. Honey și Lucy cântă cântecele fără sens în timp ce desfac homarii, ce rost ar avea să le întrerupem cu o relatare neplăcută despre resentimente de clasă și animozități provinciale? După ce o duc pe Lucy sus, la culcare, îmi dau seama că sunt mult prea ostenit ca să mai stau până târziu a doua seară la rând, dând peste cap pahar după pahar de vin, laolaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
clipită să ne bucurăm de propriile victorii. Timp de aproape o lună, mă frământasem cu gândul la biletul pe care i-l trimisesem mânioasei, înstrăinatei mele fiice, rugându-mă ca umilele mele rugăminți de iertare să treacă dincolo de anii de resentimente și să-mi ofere o a doua șansă în ochii ei. Printr-o minune, scrisoarea îmi adusese tot ceea ce-mi dorisem. Eram iar pe teren solid, împreună, și, cu toate arțagurile trecutului acum uitate, cina din seara aceea ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
mama și acum, că mama se întorsese, s-ar fi zis că fata își putea considera toate rugăciunile împlinite. Dar din nou nu. Imediat după reîntâlnire urmase un scurt val de bucurie, după care însă începuseră să iasă la suprafață resentimentele și dușmăniile și, la finele primei luni petrecute împreună, copila noastră inteligentă, energică și glumeață devenise o pacoste în toată regula. Uși trântite; solicitări politicoase întâmpinate cu o batjocură acră; țipete răzvrătite care răsunau de la etajul al doilea; mormăieli preschimbate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
evident că nu voi pleca nicăieri prea departe pentru un timp. Tim s-a logodit. Cu vecina lui, vă vine să credeți? Se pare că se vedea cu ea de mult fără să știu eu. Dar nu am absolut nici un resentiment față de el, pentru că viața e prea scurtă. El e fericit și eu sunt fericită. Cu alți oameni. Nu ne-am fi făcut oricum niciodată fericiți unul pe celălalt așa că e bine că am mers mai departe. Chiar mi-a trimis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
am ieșit deloc astăzi îmi dau subit seama. — Nici eu n‑am mai avut testul ăla video, spun într‑un final. Serios? zice Luke, dar glasul îi sună sec și neinteresat și nu îmi pot reține o mică fulgurare de resentiment. — Nu vrei nici măcar să știi de ce? zic, apucând strâns de franjurii unei perne. Urmează o pauză, apoi Luke spune, a în urma unui vizibil efort: — De ce? — Pentru că nimeni nu mai e interesat de mine. Îmi dau părul spre spate. Nu ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
plăti cu viața. Doamna Mao are convingerea că fiecare trebuie să-și încaseze datoriile. Îl pun la punct pe Dan cu răceală. Îi pretind seriozitate. Deși la suprafață nimic nu pare a fi în neregulă, există curentul ăsta subteran, un resentiment nerostit. Într-o zi, a doua zi după ce l-am îndepărtat de la pieptul meu, amintește de o fată. Sunt îndrăgostit, zice el. O cheamă Lucy. Lucy Ye. Ea este cea cu care am de gând să mă însor. Și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ca parteneră de scenă, el zice: Fără comentarii, sincer. Le zice asta tuturor jurnaliștilor, criticilor și prietenilor. O ridicare din umeri. Sincer, fără comentarii. Asta o rănește pe Lan Ping fără putință de vindecare. Și totuși, dincolo de toate astea, în mijlocul resentimentului și tensiunii ei, nu există deloc sentimentul unei afaceri încheiate - nu există niciodată un sfârșit la dorința pentru Dan. În săptămânile de dinaintea premierei, îmi pun sufletul în rol. Simt personajul, simt că povestea e bună pentru vremurile noastre. Deși Dan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
nu numai că e de neclintit, dar e și dezgustat. Dacă nu era vorba de Tang Nah, nici nu s-ar uita la Lan Ping. Ea ia asta atât de personal, că o simte ca pe o stare de dizgrație. Resentimentul ei e atât de mare, că peste treizeci de ani, în timpul Revoluției Culturale, le ordonă Gărzilor Roșii să-l distrugă pe Junli. Să-l pună la o parte, ca să nu răspândească zvonuri despre ea. Junli e omorât în bătaie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
a încercat să-l înlăture pe Mao de la putere. Puteți să aduceți dovezi, nu-i așa? Să zic că ați încercat, de fapt, să-l apărați pe tovarășul președinte? Ar fi o exagerare să zic că ați suferit multe de pe urma resentimentelor lui Wang Ming?... Sunt sigură că pot să obțin o vorbă bună de la președinte pentru dumneavoastră. Kang Sheng e mulțumit. Culoarea îi revine în obraji. Tovarășă Lan Ping, îți promit că acestă telegramă nu va merge mai departe nici măcar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
să merg pe jos câteva străzi, după ce am ieșit de la închisoare, zice Dan după ce este eliberat în 1977, la căderea Doamnei Mao. Cea de-a doua soție a mea a încercat să divorțeze de mine. Copii mei și-au arătat resentimentele față de mine înrolându-se în Gărzile Roșii. La o demonstrație publică, fiul meu a luat un bici și m-a lovit. Cum să deosebesc viața de un film? Montajul lasă de dorit. Regia este rigidă și jocul actoricesc e superficial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
toate astea, e ținut minte ca premier al poporului. Spre dezamăgirea Doamnei Mao, națiunea nesocotește ordinul lui Mao de a restrânge ceremonia și îl jelește pe Zhou. Coroane albe acoperă Piața Tiananmen. Lui Mao cel bolnav asta îi demonstrează un resentiment evident. Îl bănuiește pe prietenul lui Zhou, recent avansatul premier Deng Xiaoping, că pune la cale o trădare. Cu vorbe bălmăjite și pe jumătate înghițite, Mao ordonă înlăturarea lui Deng Xiaoping. Ordinul este imediat îndeplinit. Națiunea e nedumerită. Doamna Mao
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
de când mă știu. Poate Îl așteptasem atât pentru că pe el nu-l văzusem cum se Întoarce În fiecare zi, târându-și picioarele, târându-și servieta, târându-se, de la Servici, nervos, istovit, neras, mototolit, autointoxicat de propriile lui dorințe, neputințe, invidii, resentimente prelungite. Poate Îl așteptam pentru că pe el nu-l văzusem, nu-l auzisem șușotind, cap În cap cu mama, seară de seară, calculându-și banii Împrumutați, dați, luați. Lui nu-i zărisem În ochi panica din zilele când se Întorcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
WARNING! Cineva i-a văzut așteptând, conducând pe cineva la aeroport, pe cine? Pe cine ar putea spune că așteaptă, conduce etc. Ceea ce eu niciodată nu am să accept: să Împart cu altcineva durerile de ficat, de colon, de dinți, resentimentele, constipația, umilința, diareea, bătrânețea. Nu, niciodată n-am să accept să ajung o ființă simbiotică, așa cum n-am să accept să ajung un boșo. Capitolul 20 Ghicitoarea lui Ulise — ...Am, Într-adevăr, rezervele mele față de scrisorile acestui văr care au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
a fost a noastră și nu mai e a nimănui, pe care o detesta prea intens Cioran. Nu, este un gând urât. Mullova este Ana Maria și-atât. Măcar aici nu, măcar arta s-o tragem din fața tancurilor și a resentimentelor noastre. Lasă. * Aplauzele au Început să slăbească, dar pe fețele din jur se vede același entuziasm perseverent. Mâinile din jur sunt antrenate În aceeași mișcare fără oprire. Dar știu toți că sunt ultimele reverențe reciproce: ale cuviinciosului public meloman, ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Poate să se fi adunat În sufletul lui o nemulțumire pentru că În tinerețe fratele lui mai mare Îl eclipsase, era spectaculos, iar mai târziu, din câte spunea, a fost ca o ghiulea atârnată de piciorul lui. Poți Înțelege astfel de resentimente? Ce Întrebare! Cum să nu poată să-l Înțeleagă? Klara și buna dispoziție cu care se trezea dimineața și cânta În baie ca să Își facă singură curaj să se spele cu apa rece. Genele ei dese care nu aveau nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
doar stofa unui ins oarecare, unul din miile de indivizi mărunți, incapabili de performanțe, incapabili să-și aprecieze dușmanii la justa lor valoare, dar invidioși pe calitățile, poziția sau norocul altora, un simplu slujbaș dus, fără discernământ, de valul propriilor resentimente și orbiri. Doar pleavă! Se ridică și îl privi drept în ochi. ― Excelență!... I se adresa pentru prima oară cu o formulă oficială și schimbarea ei vizibilă de ton și de atitudine îl lăsă perplex pe Ledoulx. Era ca și cum s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
asta! Kutuzov apucă sticla de votcă și o duse direct la gură. Un șarpe de foc i se prăvăli vijelios prin măruntaie, prin toate arterele, până la degetele de la picioare, în timp ce ghilotina rece a lucidității îl separă dintr-odată de toate resentimentele și gândurile stârnite de vestea înlocuirii lui. Da, era cu mult mai bine așa. Era perfect. El aici și dușmanul dincolo. Ca pe un câmp de luptă. Doar el și acea stare suprafirească de dinaintea unei bătălii decisive, acea convingere nestrămutată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
unui lucru pe care nu putea să-l controleze. Dar, din când în când, atunci când se gândea la o achiziție minoră, dar luxoasă și se temea că prețul i-ar putea arunca în faliment, femeia se simțea cuprinsă de copleșitoare resentimente. —Gata, maimuțico! După ce a tras tricoul peste burtica rotunjoară a Jessicăi, Fiona a pus copilul jos. Hai să mergem! Și-a luat fiica de mână și a început procesul extenuant de coborâre a scărilor. De când învățase să meargă, copilul voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
e și motivul pentru care James s-a însurat cu noi. Julia și-a îndesat cardul în geanta pe care apoi a închis-o. —În orice caz, a fost o plăcere, a încheiat ea întinzând mâna peste masă. Și fără resentimente, da? Deborah i-a strâns mâna, dar cu un gest moale și parcă împotriva voinței. — Îți mulțumesc pentru prânz, dar mă tem că nu mă pot preface că nu am resentimente, fiindcă am. Din belșug. E absolut de înțeles, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
a încheiat ea întinzând mâna peste masă. Și fără resentimente, da? Deborah i-a strâns mâna, dar cu un gest moale și parcă împotriva voinței. — Îți mulțumesc pentru prânz, dar mă tem că nu mă pot preface că nu am resentimente, fiindcă am. Din belșug. E absolut de înțeles, i-a răspuns Julia veselă, hotărâtă să încheie întâlnirea pe un ton rezonabil. Și eu aș simți la fel dacă aș fi în locul tău. După care Julia a plecat, îndreptându-se către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
mai inviți și altă dată la masă? —Ei, nu știu... Julia s-a ridicat și a început să strângă farfuriile. Cred că s-ar putea s-o invit la petrecerea de ziua mea. Numai ca să-i demonstrez că nu am resentimente față de ea. Cu alte cuvinte, s-a gândit Julia, numai ca să-i demonstrez lui Deborah că, în planul general al vieții mele, ea nu este decât o scamă minusculă, care nu mă tulbură în nici un fel. Cei mai buni dușmanitc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]