1,862 matches
-
acum pe Maggie în față. Oamenii stăteau la rând pentru a cunoaște familia îndoliată. Încerca să asculte ce se vorbea în față, dar nu înțelegea nimic: ebraică. În sfârșit veni și rândul lui Maggie să strângă mâna membrilor familiei, înclinând respectuos capul în fața fiecăruia, încercând să-și țină buzele în așa fel încât să exprime compasiune. Fiica mai întâi, care o privi o clipă în ochi. Părea să aibă în jur de patruzeci și cinci de ani, păr scurt, negru, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
-i Harla O’Horror. — Boetius și un animal favorit, mormăi Ignatius. Ce mai descoperire! — Ar’ să deschidă peste vro trei zile. Tre’ să vii și tu. E număru’ cel mai grozav pe care l-am văzut. — Îmi pot imagina, spuse respectuos Ignatius. Vreo satiră strălucită despre decadența Vechiului Sud, prezentată în fața porcilor neavizați care frecventează Bucuria Nopții. Sărmana Harlett! Spune-mi, ce fel de animal favorit are? — De, asta nu po’ să-ți spun. Tre’ să vezi tu singur. Harla are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
spiritului - „nu-i asculta pe dobitocii ăștia“, zicea adesea În legătură cu profesorii mei -, ce plăcere găsea În fidelitatea lui necondiționată față de Biserică? La fel ca un copil care se teme că va fi dojenit (un teolog ar vorbi de o teamă respectuoasă), se supunea ordinelor puterii pastorale deținute de papă și de episcopi. Se Îmbufnase aflînd că Începeam o cură de psihanaliză. Credea cumva că rigorismul lui excesiv mă satisfăcea? Voi spune În apărarea lui că nu era singurul care condamna și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
durerile de cap: mă așteptam dintr-o clipă În alta să fiu doborît de o formă rapidă și mortală de meningită acută. Îmi prescrisese niște cașete după rețeta lui, care, luate cîte trei pe zi, izbutiseră să țină la o respectuoasă distanță neliniștile și migrenele mele. Aș mai fi luat cu dragă inimă una din acele cașete care mi-ar fi permis să reflectez la informațiile mai exacte pe care radioul Începea să le dea În legătură cu Cehoslovacia, abandonată din motive de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
astfel de echipament. Doctorul zâmbi în timp ce își spunea oful. ă Mai convenabil pentru dumneata, fără îndoială, răspunse Liputin cu răceală. Comfortul dumitale nu este problema principală aici. ă Voi ține cont de sugestia dumneavoastră pe viitor, spuse Porfiri, înclinându-se respectuos în fața lui Pervoiedov. ă Nu-i nevoie, insistă Liputin brusc. Eu unul nu înțeleg logica argumentului conform căruia dacă doctorul și-a dat toată silința să își care toate uneltele până aici, noi trebuie să îi permitem să le și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
spre ieșirea din cimitir, murmură acum tot ce-a rămas de spus. Tăcuse deja când își încrucișă pașii cu o femeie îndoliată care intra în cimitir, așa a fost întotdeauna, unii sosesc, alții pleacă, ea spuse, Bună ziua, domnule Cipriano, adresarea respectuoasă se explică prin diferența de vârstă dar și prin obiceiurile de la țară, el răspunse, Bună ziua, nu i-am spus numele nu pentru că nu-l știm, ci pentru că ne-am gândit că femeia, în doliu greu după bărbatul ei, nu va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
voce autoritară, de hochmarschall: „Mefista, ce cauți aici?” Da, Mefista, de la Mefisto. E drept, un Mefisto feminin cu chip de înger, la care numai ochii sumbri te nelinișteau. Femeia grasă, cu părul puternic oxigenat, era Moașa. Arhivarul stătea în spatele ei, respectuos și tăcut. Blondă, masivă, cu buzele violent rujate, ca niște lipitori roșii, cu sânii mari, umflându-i provocator halatul, Moașa mă cântărea fără menajamente din priviri. În mod ciudat, nu părea foarte încântată de venirea mea. Nici nu m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
parte și mi-a explicat: „Eu n-ar trebui să mă grăbesc. Sunt încă tânăr. Dar nu poți să știi niciodată ce se întâmplă. Mi-am ales de aceea și eu un loc”. După asta, de câte ori mă zărea, se ridica respectuos în picioare și își scotea șapca decolorată, salutându-mă în timp ce-și ștergea cu dosul mâinii chelia transpirată: „Să trăiți, domnule sculptor”. Dacă n-aveam chef de el, îi răspundeam la salut și treceam mai departe. Altfel îmi plăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și că la fel va proceda în viitor, veghind lângă fiecare muribund până în ultima clipă, întrucât nu cunoștea o datorie mai sfântă decât aceea de a ușura viața și moartea bătrânilor de care se ocupa. Și întotdeauna exista o aluzie respectuoasă la mâhnirea cu care Bătrânul urmărea din singurătatea lui suferințele celorlalți, poruncind, când era cazul, ca oglinzile să fie acoperite cu voaluri negre. Mai ales acest amănunt le plăcea tuturor. Îi emoționa gândul că oglinzile despre care toată lumea vorbea vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
în spatele oglinzilor, studiindu-mă ca pe o muscă pătrunsă în sanctuarul său înainte de a-și face o intrare solemnă, impunătoare. Ezitam. Să mă așed pe unul din cele două fotolii și să aștept? Dar nu se cădea. Trebuia să aștept respectuos în picioare. Aproape paralizat de ideea că eram studiat de un ochi invizibil, mă străduiam să-mi impun o atitudine cât mai avantajoasă și să par liniștit, deși îmi auzeam pulsul zvâcnind la tâmplă. Ca să mă calmez, m-am uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
în grabă ghereta, venind să tragă și el cu urechea, și până la masa de prânz îmi luam rația zilnică de glorie. Întins la soare, singur între stânci și scaieți, și cu zgomotul mării în urechi, nu mai aveam obișnuita teamă respectuoasă pe care o simțeam noaptea și mă gândeam cu înțelegere la motivele care-l putuseră împinge pe Bătrânul să se izoleze în sala cu oglinzi. Câte nu se putuseră întâmpla? Se scârbise, poate, de lume. Nu mai suportase, poate, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pe dos. Dacă ai energia necesară pentru asta, n-o să te mai surprindă nimic. Vei înțelege de ce ai greșit când ai uitat că marile vanități îți cer să sacrifici vanitățile mărunte, că trebuie să te prefaci din când în când respectuos pentru a ajunge să nu mai respecți pe nimeni și să te prefaci din când în când modest pentru a căpăta dreptul la o trufie fără limite. Fiindcă, din păcate, până acum te-ai purtat ca un borfaș. Ai jefuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pe un eveniment artistic fără nici o legătură cu viața reală. Cum a putut să nu Înțeleagă, după mica lor bătălie simbolică pe marginea sensului familiei, că credința acestei comunități În puterea Artei era puternică și adevărată? Trebuie să te porți respectuos În fața unor atari nestrămutate credințe. Mai ales dacă vrei să ai parte de sex. Dobitoc! — Credeam că e doar așa, hai să ne mascăm și să dăm o petrecere, spune jalnic. Știi, un soi de spectacol, vorbește mai departe, săpîndu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
cărți mai puține, ascult muzică, din asta ce ne dă pe canal video, pe stații în interior, muzică lăutărească, Ștefan de la Bărbulești, Adrian Copilul Minune. Are Adrian harul de la Dumnezeu. Eu am harul de la Dumnezeu să muncesc și să fiu respectuos, din păcate, datorită la greșeala mea, nu mai pot zice nimic, dar s-a văzut că în atâția ani nu am nici un raport de pedepsire, concluzia o trage oricine. Eu am știut întotdeauna să-mi țin pătrățica mea. Niciodată n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
ce să-ți mai facă - un raport sau zece zile de izolare. Eu le-am spus că asemenea lucruri nu pot să iau în considerație la nimeni. La nimeni. Eu așa vreau să fiu, cum sunt acuma: cuminte, liniștit și respectuos. Nu-știu-cum-îl-cheamă a ieșit afară din cameră și e pe la colegi, pe altă secție. O să se întoarcă. E un animal de putem să ne înțelegem cu el, nu face rău și ne place. Câinele se zice că e prietenul omului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
că ăștia sunt bolnavi și trebuie tratați, în pușcărie sunt oameni timizi, ei sunt cei mai timizi oameni. Dar cei mai bătuți, cum ar veni, de soartă. Și am impus așa, un respect. Și chiar și între cadre, fiindcă vorbeam respectuos, vorbeam frumos cu ei. Și cu deținuții la fel, deci nu agresivitatea... Dar s-au întâmplat niște incidente neplăcute. Da, albanezii, tot ăștia din Est, ne-au provocat că „dom’le, că voi știți să jucați fotbal bine, voi faceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
roșu, luminându-mi drumul spre sat. Un du-te-vino de lume prin perdeaua de fum des a vetrelor deja aprinse. M-am oprit la un adăpost unde un fierar și un pielar lucrau la lumina unui foc mare. M-au salutat respectuos, dar nu s-au oprit din treabă. Unul din ei tocmai termina de cusut o bucată de blană ce căptușea un coif lamelar. Celălalt lustruia plăcile unei platoșe dispuse peste piele ca solzii de pește. Am privit porțiunile de zale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
clatine din cap resemnat. El era, pe de altă parte, mulțumit că nu mă amestecam în ceea ce el considera ca fiind strict de competența lui. Pot chiar să afirm că, după trei ani, între noi exista un fel de prietenie respectuoasă. Nu pot să trec sub tăcere faptul că l-a ajutat pe Rotari să fie un duce iscusit, învățându-l șiretlicurile politicii. Longobarzii din ducat, după ce vreme de peste un an s-au ferit de mine, au început să mă considere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
forțăm ușa bisericii; ne-am dus direct la criptă și am scos trupul lui Rotari și al Gailei, de-acum uscate precum lemnul vechi. Ajutoarele noastre și-au amintit de generozitatea regelui și s-au arătat deosebit de grijulii. Cu purtări respectuoase de care nu i-aș fi crezut în stare, au înfășurat trupurile în pânzeturi albe de in și le-au depus în lada așezată pe un car pitit de noi în spatele absidei bisericii. După care au golit peste trupuri sacii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
crezut și el când spunea că fusese un simplu muncitor la căile ferate. Dar În clipa aceea Elio Însuși era convins că este fiul unui feroviar. — Ei bine, eu Îmi doream să schimb soarta noastră, continuă el Încurajat de tăcerea respectuoasă care se așternuse În sală. Cu alte cuvinte, să nu fiu sărac, așa ca el. Dar erau vise - n-aș fi crezut niciodată că pot reuși dacă n-aș fi văzut atâtea filme. Cinematograful american mi-a schimbat viața. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ca la o iubită, ci, așa, ca la o ființă frumoasă către care îndrăznise să ridice ochii. Pampu era argat de curte, dat de mic la stăpân. Era un băiat oacheș, cam în genul lui George Clooney, viu și deschis, respectuos și învățat cu de toate. Avea 25 de ani. Cum stătea cu spatele sprijinit de trunchiul copacului, văzuse țâșnind parcă din inima pământului un fuior subțirel de lumină verde, care stătea încă în fața lui, drept ca o lumânare. Era ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
a chemat pe Pampu. Nu i se părea nici schimbat, nici primejdios. Stătea în fața lui, cu aceeași față ascultătoare și pregătită să se bucure de bucuria interlocutorului. Avea părul puțin umezit și dat cu grijă după urechi, ca un servitor respectuos, care trecuse pe lângă butoiul cel mare de la streașina casei și își netezise în grabă freza ca să intre primenit la stăpân. - Ce-ai pățit, Pampule, ce te-a mușcat de gât? Ia, vino încoace să te văd mai bine. Cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ani în cele câteva luni cât fusesem plecată. Liniile adânci de pe frunte îi erau deseori pline cu praf și dunga de mizerie de sub unghiile ei mă dezgusta. Sigur, n-aș fi putut să-i spun lucrurile astea atât de puțin respectuoase, așa că o evitam pe mama și mă adăposteam pe lângă războiul de țesut al Zilpei unde era liniște sau în jurul vocii blânde a Bilhei. Am ajuns chiar să dorm în cortul Rahelei, ceea ce trebuie s-o fi durut un pic pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
absolut inadmisibil, să se dea mai în spate imediat, la o parte de la ușă, este revoltător ce fac tovarășii, ea nu pricepe ce-și imaginează unii, unde se cred, de stau câte patru și urlă aiurea, în loc să aștepte frumos și respectuos să ajungă la rând, să se dea în spate imediat. În timp ce striga, dădea într-una oamenii la o parte, împingându-i cu lădițele, până când, încetul cu încetul, i-a împrăștiat pe toți din fața intrării, rândul s-a stricat, au înconjurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
loc pe o insulă tropicală paradiziacă - vegetația și peisajele sunt probabil inspirate de Sri Lanka. Pe acea insulă s-a dezvoltat o civilizație originală, departe de marile curente comerciale din secolul XX, foarte avansată pe plan tehnologic și În același timp respectuoasă cu natura: pacificată, complet eliberată de nevrozele familiale și de inhibițiile iudeo-creștine. Nuditatea este aici naturală; voluptatea și iubirea se practică liber. Această carte mediocră, dar ușor de citit, a avut o influență enormă asupra tinerilor hippy, iar prin ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]