1,027 matches
-
muierești, și cam atât. Ei pierd întotdeauna din vedere faptul că, în realitate, nimeni nu le cere să se implice câtuși de puțin în problemele altora. Personal, nu știu cât de binevenit este lucrul acesta pentru alții (pentru mine este atât de respingător!), chiar nu știu, însă cu siguranță că următoarea întâmplare deosebită, cea despre care voi face eu A 148 Rareș Tiron vorbire în continuare, nu se întâlnește la tot pasul, nu cred... Iată despre ce este, mai limpede, vorba. Curând de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
vorbească. Gâfâia, însă, puternic. Avea o mutră dușmănoasă, răutăcioasă și autoritară, încât stârnise teribil spaima în Șerban; niciodată n-o mai văzuse așa, cu toate că se poate spune că el „avea experiență” aici. Se uita la ea și o găsea foarte respingătoare. În cameră, totul era numai urlete din partea ei, care deja ajunsese la o stare nemaipomenită de paroxism isteric. - Haide, vorbește odată, răspunde drept, nemernicule! Ce s-a ales de mințile tale? Cum de te-ai putut gândi să te droghezi
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
bucure iarăși de hotelurile, restaurantele și fetițele din Cannes. Rămase cufundat în amintiri, lăsându sudoarea să i se prelingă pe tot trupul, pe măsură ce o căldură sufocantă punea stăpânire pe campament, așteptând ca ordonanța să sosească cu o tavă și cu respingătorul și zilnicul cușcuș înotând în grăsime, pe care îl mâncă fără poftă, însoțit de mici sorbituri dintr-o apă călduță, tulbure și puțin sărată, cu care încă nu reușise să se obișnuiască și care tot îi mai producea diaree, în ciuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
sânge și apoi un jet de apă verzuie și urât mirositoare cu care umplu până la gură cea de-a doua gerba. Apoi, își astupă nasul cu o mână, închise ochii și-și lipi buzele de rană, bând direct acel lichid respingător de care știa cu siguranță că depindea viața sa. Bău până la ultimul strop, deși setea i se potolise și simțea că stomacul său era pe punctul de a plesni. își stăpâni aceesele de vomă, străduindu-se să se gândească la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
să se ridice în picioare, trebuind să se sprijine de cadavrul cămilei, care, după cum observă, începuse să emane o duhoare acră și pătrunzătoare. își căută gerba și apelă încă o dată la toată voința lui că să înghită lichidul verzui și respingător ce curgea, aproape gros acum, de parcă ar fi fost mai degrabă albuș de ou amestecat cu fiere. Apoi își scoase pumnalul încovoiat, desprinse șaua și tăie cu forță pielea de pe cocoașa cămilei, extrăgând grăsimea albicioasă, un seu rece care în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Detesta vulturii și șacalii, dar față de hiene simțea o aversiune pe care nu și-o putea controla de când, băiețandru fiind, aproape un copil, descoperise într-o dimineață că mâncaseră un ied abia născut și pe maică-sa. Erau niște animale respingătoare și scârboase, șontoroage, lașe, trădătoare, murdare și feroce, care, dacă se adunau suficient de multe, erau în stare să atace chiar și un om neînarmat. Adesea se întreba, fără să găsească un răspuns, pentru ce le lăsase Alah pe pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Înspăimântător, așa că Îi examină fața mai Îndeaproape decât Îndrăznise vreodată Înainte. Manierele dispăruseră o dată cu viața. Băgă de seamă pentru prima oară că fața lui avea trăsături curios de aspre. Dacă n-ar fi fost atât de suptă, ar fi fost respingătoare. Probabil că doar Îngrijorarea și hrana pe sponci Îi dăduseră aerul de inteligență și o anumită sensibilitate. Chiar și după moarte, sub lumina albăstruie și pâlpâitoare a unei făclii făcute din ziar, fața doctorului era remarcabilă prin lipsa ei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
îi plăcea să se dăruiască bărbaților înflăcărați. Cu cine o fi de data aceasta? Se rușina pentru această întrebare. Simplul fapt că stătea ascuns în spatele unui palmier, spionând o pereche care era liberă să facă ce dorește, reprezenta un lucru respingător, care merită cele mai aspre mustrări. Porni înapoi pe unde venise, îndepărtându-se de râsetele și șoaptele celor doi și făcu un ocol pe la poalele dealului, pentru a nu fi nevoit să treacă prin apropierea lor. Din fericire, cănd ajunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
o politețe deosebită în relațiile zilnice. Cea de a doua lege la bord era că fiecare trebuia să fie amabil cu toți ceilalți. Evident, prima fusese dintotdeauna supunerea totală față de căpitan. Chiar și agresivul Roonuí-Roonuí, atât de aspru și de respingător pe uscat, își schimbă atitudinea imediat după ce se îmbarca. În primul rând, în virtutea unei tradiții, vechi de secole, a amabilității marinărești și, în al doilea rând, deoarece era perfect conștient că, până când va veni momentul să pună mâna pe arme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Cât timp puteau să reziste în situația asta? Plecaseră din Bora Bora cu intenția să organizeze o operațiune rapidă și îndrăzneață de salvare, iar acum se vedeau prinși, tot mai mult, în această poziție absurdă de temniceri ai unor ființe respingătoare, care păreau să trăiască pândindu-le cea mai mica neatenție, ca să le sară la gât. Cățărate în palmierii cei mai înalți, gărzile cercetau cu atenție orizontul, așteptând cu nerăbdare să zărească navele dușmane, dar se părea că oceanul - sau poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
îi veni iarăși din spate, întinzând pânzele, isi recupera vitalitatea, lăsând în urmă navele dușmane, ai căror ocupanți păcăliți făceau eforturi inutile să întoarcă și să-i urmărească în continuare. Tapú Tetuanúi putu distinge cât se poate de clar figură respingătoare a unui uriaș acoperit de tatuaje, care îi amenință în gura mare, învârtind în jurul capului o ghioaga lungă, si nu era nevoie să-l lămurească cineva ca să-și dea seama că acel individ înspăimântător nu era altul decât sadicul rege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
eforturi, și nici măcar spiritul de camaraderie, care fusese nelipsit până cu o zi înainte. Convingerea absolută că dulcea și inocentă prințesa Curcubeu, pentru care, de fapt, porniseră peste mări, dispuși să înfrunte atâtea pericole, se transformase în ființă cea mai respingătoare și mai demnă de dispreț de care auziseră vreodată umpluse toate sufletele de amărăciune și risipise toate iluziile. Eforturile atâtor bărbați, femei, bătrâni și copii care munciseră zi și noapte ca să construiască navă cea mai rapidă pe care și-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
puteai spune în fața unei asemenea barbarii? Când se află doar împreună cu bună ei prietena, Vahíne Tipanié, Vahíne Tiaré erași ea de părere că lucrul cel mai bun pe care-l puteau face era să scape, o dată pentru totdeauna, de această respingătoare ființă, care se transformase într-o obsedată sexual, si pe care o credea în stare să-și sacrifice și propria mamă pentru a se putea întoarce alături de bărbatul care îi luase mințile. Ceea ce simte ea nu e dragoste, spunea. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
dintre carene - că acolo era ascuns un vas. Totodată, echipajul avu ocazia să evalueze daunele produse de temuții teredos, care încă nu erau majore, dar care ar fi devenit dacă ar mai fi rămas încă vreo câteva săptămâni în larg. Respingătorii viermi ajunseseră deja la patru centimetri lungime și unul diametru și, introducând o crenguța în găurile formate, era ușor de constatat că unele dintre ele erau adânci de opt centimetri. Doar vreo cinci dintre ele ajunseseră până pe partea cealaltă, provocând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și lipsa de umezeală erau dușmanii de moarte ai Niho-Nui, care, în mai puțin de douăzeci și patru de ore, începură să se desprindă precum fructele coapte, căzând apoi imediat pradă unui adevărat stol de păsări, care păreau încântate de această hrană respingătoare. De fapt, o numeroasă familie de pițigoi cu ciocuri lungi și ascuțite, pe care le introduceau în orificiile lemnului cu o abilitate deosebită, lua imediat în stăpânire navă. Păsările se arătau atât de dornice să o elibereze de oaspeți, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pielea capului, din creștet până la gât, și cu cea mai mare grijă o desprindeau de țeastă, folosindu-și degetele și cuțitele lor foarte ascuțite. Când au terminat - murdari și însângerați -, arătară mândri pieile goale, moi ca niște baloane dezumflate, rămășițe respingătoare pe care le așezară din nou pe butucul de lemn. Kano luă țeasta negrului, alt războinic, pe cea a lui Lucas, și la unison le aruncară tot pe deasupra capetelor privitorilor și auziră lovitura căderii lor în apă. Xudura își reluă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cu impresia că societatea românească este incapabilă să mai discearnă valorile autentice, pe care totuși poporul român continuă să le nască. După '89 un uriaș malaxor a început să se învîrtă diabolic, creînd un soi de pastă de o consistență respingătoare. În malaxor este însuși poporul român. Inteligenți și tîmpiți, genii și troglodiți, hoți și oameni cinstiți, criminali și victimele lor, învingători și învinși, călăi și inocenți, diavoli și sfinți, toți sînt amestecați, tocați, frămîntați și transformați în pasta dracului. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Condurache, Mihai Ursachi, cei trei răstigniți pe cruce și băgați în malaxorul românimii de vii. Ultimele lor pîlpîiri s-au stins, imprimînd pe retina lor o lume românească nebună, nebună, nebună. Românii care se zbat în mizerabilul malaxor care omogenizează respingătorul conținut, atunci cînd văd o stea strălucind în ceruri, au o singură dorință: s-o ademenească și s-o înglobeze în pasta lor. Nu dorim purificare, nu dorim strălucire, dorim să-i coborîm pe cei de pe piedestal! Nu dorim medalia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
are o mînă de aur. Din pasta mîzgoasă a malaxorului a fost zărit de o inimă haină, mizerabilă. De acolo a ieșit hidosul produs, nu spre a urca, cu infinit efort, spre zări îndepărtate, ci pentru a utiliza bidineaua lui respingătoare. Am o mare contribuție la opțiunea medicului Tinică de a rămîne la Iași. A acceptat casa care se dărîma și era populată de șobolani, doar ca să fie aproape de spital. Prin eforturi personale a făcut-o locuibilă. Cu cîștigul dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
care nu se potrivea În raiul acela, ceva ce nu mai văzusem și nu părea să aparțină lumii din afara noastră, apăruse mai degrabă de undeva din străfunduri, din viscerele unei făpturi vii. Neputînd să-mi iau ochii de la acel lucru respingător, aproape hipnotizată, am Întrebat-o pe colega mea Helga Christel: „Was ist das?“ „Schwartelmagen“*, mi-a răspuns. Numele Îmi era la fel de străin ca și obiectul pe care Îl desemna; nu-mi era cunoscută decît ultima parte a cuvîntului - Magen, adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Îndoială, dar erau la fel de mulți cei care aplaudau de frică sau dintr-o, hai să-i zicem, omenească tendință de parvenire. Parcă și noi cunoaștem unele exemple similare, nu? — Te referi la Bârsan? Bineînțeles că tupeul și cinismul lui sînt respingătoare, dar iartă-mă, el este totuși un artist, atunci cum rămîne cu teoria ta? — Indiscutabil, dar de ce Îți vorbeam eu de tineri isteți și de proveniență mediocră? Fără să vreau m-am gîndit la Bârsan. Vezi mata, există la noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
comenta aceste imagini atroce cu o expresie de admirație ce nu se justifica prin nimic. Michel fremăta de indignare și simțea cum se formează În el o convingere de neclintit: luată În ansamblu, natura sălbatică nu e decât o mizerie respingătoare; luată În ansamblu, natura sălbatică justifica o nimicire totală, un holocaust universal - iar misiunea omului pe Pământ era probabil să Împlinească acest holocaust. În aprilie 1970, a apărut În Pif un gadget ce avea să rămână celebru: praful vieții. Fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
unor femei bogate de a lupta cu Îmbătrânirea sau de a-și corecta anumite imperfecțiuni naturale. Se scăldau, goi cu toții, În micile golfuri de lângă vilă. Doar Bruno refuza să-și scoată costumul de baie. Se știa alb ca brânza, scund, respingător, obez. Uneori, unul dintre băieți era primit În patul maică-sii, care avea deja patruzeci și cinci de ani; vulva i se mai ofilise, era puțin lăsată, dar fața Îi rămânea superbă. Bruno se masturba de trei ori pe zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
aici și acum. Ne vom ridica și ne vom recentra pe grup. Se ridicară În picioare și formară un cerc, luându-se de mâini. Fără nici un chef, Bruno luă mâna bețivancei din dreapta, iar În stânga pe a unui bărbos bătrân și respingător ce semăna cu Cavanna. Concentrându-se, rămânând totuși calmă, Învățătoarea yoghinică emise un „ooom!”* prelung. Ca la un semn, toți Începură să scoată câte un „ooom!”, de parcă o făceau din moși-strămoși. Curajos, Bruno Încerca să intre În ritmul sonor al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
revine și-și dă jos chiloții cu o mișcare vânjoasă. Sexul lui e umflat, alb și perfect epilat. Mă întreb de ce nu-i zdrobesc țeasta cu un pumn hotărât. Ar fi atât de simplu. Dar nu - omul nu are nimic respingător în el. Începe să-mi recite în franceză și mă privește transpus. Aș spune că pare chiar fericit. - Te rrrog, te rrrog masează-mă, atinge-mi sexul! Sunt uluit, revoltat și totuși, ca în stare de hipnoză, fac ceea ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]