1,548 matches
-
neplăcute, semnificațiile acestora. Ne relaxăm și privim undeva în partea stângă. Privim cu atenție și vedem niște stânci înalte de pe care se scurge, se revarsă în valuri apa unei cascade. Închidem ochii și ne relaxăm ascultând sunetele relaxante ale curgerii, revărsării miilor de stropi de apă pură, cristalină. Percepem, simțim energia purificatoare, vitalizantă ce se revarsă odată cu stropii de apă ai cascadei. Realizăm că am întreprins o călătorie lungă și obositoare până aici, că am avut în viață momente ce au
Momentele zilei : oportunităţi de vindecare şi armonizare a inimii şi a minţii : exerciţii practice by Moisoiu Mihai () [Corola-publishinghouse/Science/91878_a_92803]
-
prin surplusul de întuneric sau simbioza celor două stări. Pentru cel îndrăgostit, realitatea ce înconjoară persoana iubită este cuprinsă de vălul unei întunecări depline ignorarea acestei zone ontice fiind decisivă. În schimb, aura individualității spre care el și-a focalizat revărsările de adorație erotică și dragoste cutremurată este investită cu prea-plinul unei lumini selenare. Un asemenea contrast nocturn dintre un fundal de beznă și o strălucire de astru orbește privirea imprudentă a celui îndrăgostit. Aici survine întâlnirea inedită dintre excesul de
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
extatice, sub spectrul așteptării calme a unei intense furtuni. Desigur, este vorba despre o furtună de ordin spiritual. Sufletul dăruit răscolirilor artistice se manifestă într-un astfel de context special asemeni unei forme modelante ce-și pregătește golul circumscris pentru revărsările de conținut copleșitor. Începutul este anunțat de foșnetul adierilor-iscoade, de zemfirurile reci și ușoare ce ating într-un gest de legănare maternă, de balansare ritmată pluralitatea eflorescentă a gândurilor și sentimentelor. Acestea își mișcă lent ascendențele sub presiunea plutitoare a
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
de legănare maternă, de balansare ritmată pluralitatea eflorescentă a gândurilor și sentimentelor. Acestea își mișcă lent ascendențele sub presiunea plutitoare a pasului ce prevestește posibila apropiere a unei zguduiri creatoare. Unduirea interiorității este dictată aici de briza trimisă înaintea marilor revărsări spre a confirma existența sau absența albiei metafizice, a deschiderii formei spre conținutul spiritual. În acest sens, furtuna evocată aici își trimite mesagerul abisal spre a explora natura întinderii ce-i stă în față. Și numai dacă noul regat se
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
sub impresia unei protecții ocrotitoare. De fapt, în acest context, banalitatea fluxului cotidian se protejează numai pe sine preferând descătușări limitate de energie spirituală în locul unei târzii dar radicale desubstanțializări impusă de un impact amplu și covârșitor. Aici se acceptă revărsarea fragmentară a strălucirii precum punctele stelare din bezna nopții senine pentru a evita amiaza cascadelor de incandescență solară. Iată, așadar, cum fragilitatea copilăriei și a adolescenței, echilibrul de sine al maturității, descendența calmă aferentă apusului de viață dar și momente
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
a unei zodii binecuvântate. Așadar, chipul-mască al individualității negative ascunde realul răsturnat al aparenței pe care o propune cu titlul strident de unica și veritabila prezență. Dincolo de acest fals ornamental pulsează fierberea întunecată a răutății ce așteaptă finalizarea înșelării pentru ca revărsarea negativității să poată surprinde cetatea celuilalt cu porțile larg deschise. Sunetul ascuțit al deschiderii acestora este rezonanța profetică care prevestește prăbușirea ce stă să vină. Cel naiv își ține porțile întotdeauna deschise. El nu distinge între personaj și actor, între
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
sumă a tensiunilor ce-l definesc. Numai dinspre nivelul înfășurării într-un astfel de ghem metafizic se poate determina saltul său în galaxia propriilor adâncuri. Aici, el renaște superior deschizându-se către întinderile lăuntrice nesfârșite și devenind pentru acestea fereastra revărsării lor spre lume. Cetatea interiorității celui care a depășit naivitatea fiind încercat prin confruntări pierdute rămâne acum închisă pentru străinul ce-i solicită deschiderea pătruns de mirajul răutății sfredelitoare. Mai mult, vicleniei acestui călător i se iese în întâmpinare. El
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
și succesiunea victoriilor și a înfrângerilor, el va urma numai constanta răului, imperativul distrucției semenilor. Aceeași constantă o va sluji cu tenacitate și în raportul cu existențele umane pozitive fie ele naive sau nu. Devenind, astfel, o albie vie pentru revărsarea ne-omenescului, definit drept animalic de ateu și demonic în versiunea misticului, acest spirit ratează, cum a fost deja evocat, demersul unei introspecții autentice. Mai mult, el pierde în tulburarea crescândă a răutății și evidențele dobândite prin începutul unei analize
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
Astfel, el pierde treptat din vedere conștientizarea erupției propriei sale răutăți precum și demersul de ascundere al acesteia. Prin urmare, incoștient de negativitatea sa lăuntrică, el acționează sub spectrul și imboldul ei. Suferința spirituală implică nu numai restrângerea concentrată a sinelui, revărsarea sa în propria tensiune pulsativă dar și cristalizarea interioară, sesizarea lucidă a eului suferind de către eu. Durerea în plan spiritual și din cauze spirituale implică reașezarea spre propriile fundamente a luminii cognitive ce sondează devenind progresiv din simplă atenție redirecționată
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
evoluția spiritului constituie o etapă esențială. Acea răspîndire, în schimb, nu are nici o realitate spirituală. Distrugerea Troiei, încoronarea lui Carol cel Mare au constituit momente decisive ale istoriei; expansiunea naturală în cadrul limbii este ceva lipsit de spirit, lipsit de conținut. Revărsarea în afară a Indiei nu este decît o expansiune tăcută, neînsoțită de fapte, cu alte cuvinte de acțiune politică" [188], [35 td]. La p. 97-106, Hegel se ocupă de "spiritul poporului indian", considerat fundament ce a servit la formarea și
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
se naște din cuvântul lui Dumnezeu și totodată este introdusă de acesta. 3.2 Sacramentele Sacramentul este o celebrare, un moment solemn, un dialog, o întâlnire între om și Dumnezeu și un eveniment de har. Prin celebrarea sa, omul primește revărsarea harului divin care îl face să participe din plin la viața Trinitară a lui Dumnezeu. Întâlnirea omului cu Dumnezeu în celebrarea sacramentului are loc în mod real, pentru că, printr-un astfel de moment, Cristos, atât Om cât și Dumnezeu, „își
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
acest dialog intim între om și Dumnezeu este ca omul să aibă umilință. Rugăciunea este considerată și o „adeziune spirituală față de propria existență a harului și față de propria vocație”. Harul împlinește un rol important în dialogul între Dumnezeu și om. Revărsarea sa este necesară, pentru ca omul să poată să răspundă dialogului inițiat de Dumnezeu. Conștiința harului există, în sensul că există percepția intervenției lui Dumnezeu, care vine în ajutorul omului sub forma unor binefaceri și poate fi recunoscut. Această conștiință a
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
o exercitare a preoției din ambele părți: a penitentului și a confesorului. Penitentul îndeplinește funcția sacerdotală în liturgia acestui sacrament atunci când se acuză și își mărturisește păcatele. Prin aceasta, el contribuie atât la refacerea calității vieții sale, cât și la revărsarea harului asupra întregii Biserici și cooperează, prin propria convertire, la creșterea sfințeniei întregii comunități ecleziale. Preoția confesorului este însă o preoție ministerială. El acționează nu doar „in persona Christi” ci și „in persona Ecclesiae”. Prin exercitarea ministerului său, confesorul nu
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
că Împărăția lui Dumnezeu se poate realiza încă de pe acest pământ, nefiind ceva departe de posibilitățile omului, poate face parte din mesajul pe care confesorul îl adresează penitentului. El își aduce contribuția pentru ca să aibă loc „întruparea” Cuvântului în viața penitentului, revărsarea Duhului Sfânt asupra acestuia și, odată cu aceasta, instaurarea Împărăției lui Dumnezeu în inima sa. A primi vestea că Cristos, singura persoană care vindecă și poate să învioreze adâncurile omului, este prezent și poate fi întâlnit și simțit în acest sacrament
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
în misterele sacramentale, care să-i fie sursă și a dezvoltării și a îndeplinirii acestora”. Fenomenul mistic din ambientul sacramentului reconcilierii este realizat în plan transcendental, pentru că aceasta nu poate veni dintr-o căutare subiectivă a omului, ci dintr-o revărsare a harurilor Duhului Sfânt în sufletul acestuia. Omul doar poate crea condițiile necesare pentru ca acest lucru să se întâmple, fără însă a căuta trăiri afective forțate și fără a alimenta un sentimentalism religios fals, cu nuanțe intimiste și egoiste. Este
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
efect al sacramentului reconcilierii și al procesului dialogic dintre confesor și penitent: autocomunicarea lui Dumnezeu. 2. Autocomunicarea lui Dumnezeu Trăind reconcilierea cu Dumnezeu și parcurgând momente de purificare și de sfințire, prin celebrarea sacramentală, penitentul experimentează într-un mod particular revărsarea milostivirii lui Dumnezeu în viața sa. Dumnezeu este perpetuu și constant milostiv, însă nu întotdeauna omul este conștient de acest lucru, fapt pentru care, uneori, consideră lipsită de semnificație porunca iubirii, săvârșind păcatul. În momentul iertării însă, el revede și
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
dragostea și cu ura apare întreaga diversitate posibilă a lumii sufletești. Prin combinația celor patru elemente rezultă mișcarea, care în forme diferite determină viața sufletească. Aceasta este teza de bază a lui Empedocle pentru explicarea cunoașterii senzoriale. Empedocle emite ipoteza "revărsării" elementelor de combinație. În acest sens, el postulează că în timpul combinării elementelor au loc scurgeri. Acestea determină ca atomii să se strecoare în porii altor obiecte materiale. Nașterea senzației are loc prin strecurarea acestor revărsări de atomi prin pori. Întrucât
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
cunoașterii senzoriale. Empedocle emite ipoteza "revărsării" elementelor de combinație. În acest sens, el postulează că în timpul combinării elementelor au loc scurgeri. Acestea determină ca atomii să se strecoare în porii altor obiecte materiale. Nașterea senzației are loc prin strecurarea acestor revărsări de atomi prin pori. Întrucât porii sunt de diferite mărimi, aceștia pătrund în organism mai adânc sau mai puțin adânc, mai ușor sau mai greu. În ceea ce privește scurgerile de elemente prin porii sistemelor de receptoare, Empedocle nu face nici o diferențiere între
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
și sociale, Epicur vorbește de necesitatea unei "vieți ascunse", de la care omul să nu se abată, și de ideea de a-și vedea doar de interesele sale puse în joc. 2. Mecanismul cunoașterii A fost explicat de Epicur prin teoria revărsării atomilor. Imaginile reflectate se despart de purtătorii lor pentru ca apoi să pătrundă în suflet prin receptori. Gândirea. în acești termeni, nu este altceva decât prelucrarea pe mai departe a imaginilor în materia fină a sufletului; totul se produce în relație
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
în fugă scările, fără să mă mai obosesc să aștept liftul. În clipa în care intru în magazinul de la parter mă uit disperată în jur, căutând cu privirea o licărire roz. Dar întregul etaj e ticsit până la refuz cu o revărsare de turiști entuziasmați, care vociferează veseli. Hainele lor colorate modifică vizibil peisajul. Îmi croiesc loc printre ei, cu respirația întretăiată, încercând să mă conving în gând că Alicia nu-i va spune nimic lui Robyn; că nu va fi chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
sau așezare a aparatului noțional suprastructural, adică se poate recupera o stabilitate rațională determinată de diferențieri raportante și de reculul spiritual al experimentării unei asemănări esențiale. Predicată despre sinele unitar, trăsătura comunitară și comunicantă are darul de a genera o revărsare de semnificații interioare, o erupție de conținut sufletesc întemeietor al empatiei reciproce. Apoi, în funcție de concluzii decantate în liniștea răgazului introspectiv se organizează pașii experienței conviviale, întâlnirea dintre două personalități depinzând de factori reflexivi emergenți către un punct de mutuală împărtășire
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
anabasic neînfrânat al tuturor celor ce presimt aerul tare al înălțimilor, pregustă deja din orizontul rarefiat al luminii ce le aspiră. "Ce surdă clocotire, ce-nceată așteptare/ Sub aburii roșiateci, sub aburii de fier,/ Când înspre noi tărâmuri vroiai o revărsare,/ Când, oprimat de umbră, tu presimțeai un cer!// Dar se desprinde vălul, și-o boltă-ndepărtată/ Din zâmbetu-i albastru desfășură spre tine;/ O clipă-a fost... și totuși, sclipirea ei curată/ Te-a înfrățit de-a pururi cu sferele senine
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
spirit, așa "cum anticii deșteptau din ape clare și inexpresive statura indolentă a nimfei captive - figura ei umană, aproape soră, figura prin care explicau izvorul"?29 Din invizibilul de maximă interioritate al spațiului inimii izvorăște unda ce însuflețește rostirea poetică, revărsare a exprimabilului ce dă seama de începutul inexprimabil din care procesează ca de originea unei mereu refăcute unități: " Se petrece, poate, în aceste capricii așa de minuțios organizate în acest delir al simetriilor care constituie plasma însăși a poemei, ceva
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ochiul stă să vadă, se deschide în calea celor care stau să vină, se pun în starea vizibilului. Ce stă în vedere stă sub imagine, ca ipostază care o pune în lumină; aici - înserarea, eclipsarea luminii lumii și o concomitentă revărsare a unei alte lumini 17. Dacă "lumina văzătoare", cea care pune în lumină și dă de văzut, devine din ce în ce mai moale, destrămând chiar orizontul vizibilului, ea proiectează în schimb umbra lucrurilor, acel adevăr al imaginii care nu dă lucrul ca atare
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
imaginea presată în sine", devenită transparentă: "Privesc prin foile pleoapei ca prin pergament/ - palimpsest diafan, încărcat de aripi, atârnând de voci" (Îndoirea cerului, vol. În umbra luminii, ed. cit., p. 27). 92 "Intru în apele clare, în undele timpului,/ în revărsarea imaginii pe maluri de lumină./ Din existența ei de aer se naște realitatea./ Aici și acum" (Umbrele cerului, vol. În umbra luminii, ed. cit., p. 34). 93 "Și prin transparență se vedeau muzici întrupându-se/ și creația primenindu-se/ în
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]