165,466 matches
-
suspiciuni. Scrisul lui denotă predispoziția și pentru spații mari, cu mize narative pe măsură, iar romanul Venea din timpul lui diez nu înșală așteptările. Cu rezervele de rigoare, bineînțeles. După atâta mic realism, sătul de fronda prin limbaj, de nonconformismul ridicat la rang de way of life și de trendul narcoticilor în floare, iată că se poate citi și o literatură mai deșteaptă, provocatoate atât ca miză cât și ca realizare, oricum cu totul altceva. Formula acestui roman nu este inedită
Mesinism New Age și terorism neoortodoxist by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12395_a_13720]
-
a-i imputa alții greșeala, Iuda se face singur răspunzător. Se detestă pe sine și se autonimicește, poate și de teama sau orgoliul de a nu fi pedepsit pentru moartea celui crucificat, blasfemiator, între doi tâlhari. Prin căință, Iuda se ridică deasupra actului abominabil, se înfruntă pe sine însuși. E ca o iluminare. în fond, conștiința ca "sinteză creatoare" l-a salvat pe Iuda. Astfel, printr-un efort de luciditate, el se creează pe sine, dramatic, drept model de slăbiciune corectată
Iuda, o necesitate? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/12382_a_13707]
-
mai puțin marcate din serie au o anumită conotație socială, care poate fi pusă în evidență prin compararea contextelor tipice de apariție: prieten e folosit mai ales cu referire la tineri și la persoane cu un standard social mediu sau ridicat; locuirea în comun nu este exclusă, dar nu e nici presupusă. În cronicile de senzație și în evocarea unor straturi sociale marginale, ziariștii recurg mult mai des la termenul juridic concubin: "Minoră violată de concubinul mamei" (EZ 30.05.2004
Prieten, ibovnic concubin... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12404_a_13729]
-
datorează sintagma), în "Sămănătorul" din 2 ianuarie 1905, în cronica de semnalare a volumului Crâșma lui Moș Precu: Cu acest volum se mântuie un an de literatură românească, ce s-ar putea numi, după acela dintre scriitori care s-a ridicat, în cuprinsul lui, printr-o bogăție de activitate admirabilă, la situația de cel mai cetit și iubit dintre nuveliștii de astăzi - Ťanul lui Sadoveanuť". Se pecetluia astfel un mit care va aureola o carieră. Debutul lui Mihail Sadoveanu a fost
Centenarul debutului sadovenian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12402_a_13727]
-
important precursor. Scriind despre Celesta Tenzi și aparițiile ei în autobuzul Fălticeni-Probota, scriitorul face, poate fără să o știe, literatura navetei avant la lettre: "Din sens contrar venea autobuzul Fălticeni-Probota. Era pe la cinci. Mergeam trist, sfîșiat de lumină. Mi-am ridicat capul și am zărit-o pe Celesta Tenzi, la geamul autobuzului, privind în gol, disperat, cu fața literalmente desfigurată de singurătate. Pentru o clipă m-a zărit și ea și, brusc, gura, ochii, obrazul s-au deschis într-un surîs
Inefabilul alfabet al delicateții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12396_a_13721]
-
Celesta Tenzi, la geamul autobuzului, privind în gol, disperat, cu fața literalmente desfigurată de singurătate. Pentru o clipă m-a zărit și ea și, brusc, gura, ochii, obrazul s-au deschis într-un surîs nesfîrșit de cald, de bucuros. Am ridicat mîna a recunoaștere, a recunoștință. Asta a fost totul". (p. 197) Corespondența dintre Emil Brumaru și Lucian Raicu pare a fi una unidirecționată. Nici un semn nu trădează eventualele răspunsuri ale corespondentului. Textele par a fi file rupte dintr-un jurnal
Inefabilul alfabet al delicateții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12396_a_13721]
-
de noi, mișto de gang, ieftin, vulgar, născocit din neputințe. În cîteva fraze, se tranșează lumi, ape, se alege bobul de neghină, se strînge dezamăgirea în suflet și el se smochinește, se usucă și, cine știe, poate cade. Cine îl ridică? Drumul spre înalta societate" Dacă ăla care l-a enervat așa tare pe Iliescu de i-a zis "măi animalule!" a ajuns primar la Constanța, ăsta care i-a dat în cap c-o brînză în Canada ar trebui să
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12392_a_13717]
-
admiți, revenindu-ți ușor, că și actualul regim cu firmă democratică și nobilii săi bătrâni, nu mai puțin zglobii, confirmă regula sacră a părților bune ale părților rele. Rea, însă, pur și simplu, este indecizia de a purcede la lustrație, ridicând pe zece-cincisprezece ani drepturile politico-sociale ale celor care, activând după decembrie '89, s-au manifestat ca intratabili adversari ai unei democrații originale, luminos iliesciene. Puțini și dezbinați aceștia - dar, iată, că s-au împiciorongat și, dacă o asemenea blasfemie se
Partea cea bună a părți rele by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12418_a_13743]
-
academică nu are aici vreo importanță, pentru că nenumărați autodidacți (asimilați amatorilor) sînt profesioniști de prima mînă, după cum, în nenumărate cazuri, oameni formați după toate rigorile academice nu au ajuns, nici prin continuitatea interesului și nici prin practica propriu-zisă, să se ridice la exigențele expresiei artistice. Amatorul poate fi numit astfel din pricina unei activități discontinue și capricioase, dar el poate fi un profesionist indiscutabil prin autenticitatea gestului artistic, prin coerența exprimării și prin motivația profundă a actului său. Un asemenea amator profesionist
Sabin Opreanu, un amator profesionist by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12412_a_13737]
-
culturii române și de cruzimea destinului ei, scriu studii. Într-o țară în care dorința testamentară a celui mai mare filosof al ei a fost cu nesimțire călcată în picioare, și la 17 pași numărați de mormîntul lui a fost ridicată în mod ilegal o hală pe care nimeni n-o mai dă jos, eu mă încăpățînez să mă ocup de istoria filosofiei românești, considerînd că buna cunoaștere a filosofiei noastre este o urgență națională. Dacă sînt ridicolă, așa să fiu
Marta Petreu și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12406_a_13731]
-
susurul fîntînei, Leonce și Lena care ies de sub cupola ce închide în ea iubiri, căutări, cinism, dansul păpușii și la boite-ŕ-musique, frică și neputință eliberate în nori, Așteptîndu-l pe Godot pe insula ratării, acolo unde și zmeele așteaptă să fie ridicate. Alexandru Dabija, Cătălina Buzoianu, Alexandru Tocilescu, Dragoș Galgoțiu, regizori mari, Anca Maria Colțeanu regizor tînăr și neliniștit, texte cu carne și angoase, cu tumult uman și aventură, teatre mari din București - Odeon, Bulandra, Mic - teatrul din Brașov, Brăila... Imagini pe
Și în chioșc fanfara cînta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12432_a_13757]
-
paroxistic, poziție aristocratică, bizuită pe o "suferință spirituală", "creatoare - adică purificatoare", ce dăruiește vieții "aripi și culmi". E o atitudine ce converge cu tezele naeionesciene, impunînd o tablă de valori a individualismului: "Trebuie să existe în individ valori ce îl ridică deasupra masei; aceste valori sînt embrionare în mulțimea care numai le presimte. Pentru ea, ele plutesc în aer - le simte fîlfîind fără a le sesiza esența". Sau: " Masa simte viața ca ceva serios - nu-i sesizează însă caracterul ei eminamente
Despre Nae Ionescu și Cioran (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12423_a_13748]
-
paroxistic, poziție aristocratică, bizuită pe o "suferință spirituală", "creatoare - adică purificatoare", ce dăruiește vieții "aripi și culmi". E o atitudine ce converge cu tezele naeionesciene, impunînd o tablă de valori a individualismului: "Trebuie să existe în individ valori ce îl ridică deasupra masei; aceste valori sînt embrionare în mulțimea care numai le presimte. Pentru ea, ele plutesc în aer - le simte fîlfîind fără a le sesiza esența". Sau: " Masa simte viața ca ceva serios - nu-i sesizează însă caracterul ei eminamente
Întoarcerea poetei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/12424_a_13749]
-
pensii de nimic, uitați în case sau zidiți într-o tristețe mută, dincolo de care nu pătrunde nici un zîmbet, pentru ei lumea se sfîrșește în fiecare zi, iar așteptările nu au nici un rost pentru că nu vine nimeni. Din cînd în cînd ridică receptorul și formează un număr. La capătul celălalt e iluzia unei lumi care ascultă și singura lor șansă să știe dacă mai contează" (p. 125). Fiind în permanent contact cu dramele celorlalți, jurnalistul ajunge să mediteze și la propriul său
Mesaje din România reală by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12443_a_13768]
-
ciudat în care îl privesc semenii, ignorându-l de fapt, obosiți că poezia nu se mai sfârșește și nu folosește la nimic. Și, doamne, dacă prin absurd, catastrofal, nedrept, poezia ar fi retrasă vreodată dintre bunurile lumii și ar fi ridicată, împreună cu poeții, la cer, în altă dimensiune, acolo unde îi este locul, lângă Creator, puțini ar fi aceia care-ar rămâne bucuroși pe pământul golit astfel de sufletul său, de esențe și de adevăruri" l Am citit, cam în ordinea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12460_a_13785]
-
hrănit, mai mult sau mai puțin vizibil, nenumărate energii ale artei europene și din care au derivat tot atîtea aspirații și ideologii. Este vorba de acel segment artistic care a părăsit comentariul direct pe marginea formelor naturale și s-a ridicat pînă la înălțimea de la care privirea devine contemplație, faptele concrete se transformă în principii, iar creația propriu-zisă părăsește și ea planul sensibil și se preschimbă în cercetare a esențelor. O astfel de cercetare a încercat să facă, de-a lungul
Ultimul Mattis Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12435_a_13760]
-
Teutsch. Provenit, asemenea lui Brâncuși, din climatul meșteșugăresc al Școlii de Arte și Meserii, din acel climat care punea accentul exclusiv pe îndemînare și pe rigoare, el a reușit să depășească orizontul practic al capacității de a face și să ridice îndemînarea pînă la cotele înalte ale ideologiei. Pentru că în tot ceea ce a făcut Mattis Teutsch, indiferent de expresia imediată, se resimte indubitabil amestecul subtil de nonșalanță tehnică, de manualitate, și de capacitate de abstractizare, de control strict al materiei din
Ultimul Mattis Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12435_a_13760]
-
figurii blajine a tradiției gen "Păcală în satul lui" sau un Moromete răsturnat unde natura când nu este în armonie cu omul, domină schimbând locul cu acesta la fel cum se dau copiii huța în balansoar: când o parte se ridică, coboară cealaltă și tot așa, împlinindu-se reciproc. Un desen animat rural, expresiile candide și grozave de poveste, de lemn aprins în sobă, de stihie a naturii (loan Măric,Bacău și Gheorghe Ciobanu, Iași).Astfel, m-am plimbat printre costume
Două evenimente by Violeta Ion () [Corola-journal/Journalistic/12474_a_13799]
-
ba nu, își dorește independența, dar nu și modul de viață pe care aceasta îl presupune) și asta afectează consistența scenariului. În plus, dialogurile, mult prea infuzate cu melodramă (unul dintre scenariști le compara cu replicile din operă), nu se ridică la înălțimea scenelor de acțiune (aici Eroul și Tigru și dragon sunt pe picior de egalitate din punct de vedere al coregrafiei, deși scenele sunt filmate cu mai multă minuțiozitate și atenție pentru detaliu în primul lungmetraj). Oricum, ambele filme
HollyKong? by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12475_a_13800]
-
ireal. Drumul acesta în sine capătă atîtea semnificații. Un drum de țară, cum precizează Beckett, cu un aer medieval, parcă, în spectacol. Aștept ca după ce ajung cei doi pe insula lor, aici, pe scenă, lîngă mine, în urmă să se ridice podețul, calea de acces. Să rămînem izolați, suspendați pentru un timp, în povestea lui Didi și Gogo. Cuvinte, mișcări, liniște. Și cîteva baloturi cu fîn. Este, cred, vremea amurgului, entre chien et loup, cum spune francezul. Timpul perfect al ambiguităților
Ce să-i spun domnului Godot? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12477_a_13802]
-
așteptăm pe Godot. La fel cum așteptăm să se înalțe și zmeele. Godot nu mai vine azi. Un băiat, care nu-l cunoaște, dar care are un mesaj de la el, spune că vine mîine. Atunci, probabil că mîine se vor ridica și zmeele. Se aude, din cînd în cînd, mai tare sau mai încet, un pian. Sunete care se întîlnesc la jumătatea intervalului dintre realitate și vis. Pe ușa visării intră Pozzo și Lucky. Ei vorbesc altfel, se mișcă altfel. Aici
Ce să-i spun domnului Godot? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12477_a_13802]
-
pașii învîrtiți în cerc ai lui Vladimir și Estragon cînd își iau un timp de gîndire pentru ceva. În felul în care se ghemuiește Estragon și adoarme. Chiar și în strădaniile, nu mereu reușite, ale lui Marius Cordoș-Pozzo de a ridica ștacheta în propria interpretare. În comicul straniu al lui Lucky-Mihai Bica, o apariție elaborată, pentru mine neașteptată în jocul actorului. Și iarăși pianul. Departe, aproape. Tare, încet. Muzica originală și interpretarea îi aparțin lui Dumitru Dabija, care l-a mai
Ce să-i spun domnului Godot? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12477_a_13802]
-
vândut aparatul de raze Roentgen..." (I-am respectat această dorință întocmai, cât timp a trăit soția sa). A urmat o nouă clipă de tăcere, apoi }uculescu a continuat: "Mi-am schimbat radical părerea despre dumneata și te felicit!" S-a ridicat de pe scaun și a dat să plece, îndreptându-se spre scară. Coborând a adăugat: "îmi pare bine că mi-ai dat prilejul să te văd într-o altă lumină. A fost pentru mine o lecție: mi-ai dovedit că dumneata
ION ȚUCULESCU, un erou al probității intelectuale by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/12454_a_13779]
-
mă așez la măsuța mea și să cotrobăi în pachetul de țigări început, pe care se află imprimat un dromader trist - și el un simbol al Orientului? Simți un fel de greață, ca și cum ai aștepta să primești pomană, și îți ridici capul, de aceea vezi înălțimile bolților. în acest foaier al hotelului, cu vitrine și vaze delfice, poți asculta muzică de Mozart mixată cu Mitsouke. îndepărtează-te ca un derviș de la această putreziciune sortită pierii, întinde-ți ca un pelerin mîinile
Poeme de Evgheni Borisovici Rein by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/12498_a_13823]
-
pus șefului de echipă o întrebare fariseică: Oare ai putea face o lucrare mai frumoasă ca aceasta?" Răspunsul afirmativ al meșterului i-a costat viața, atât pe el, cât și pe colegii săi. Căci domnitorul a dat poruncă să se ridice schelele, oamenii rămânând prizonieri pe acoperiș. Poate că domnitorul n-ar trebui învinovățit neapărat pentru invidia lui pe alte eventuale biserici ale neamului, mai frumoase, cât pentru prostia de a crede că moartea meșterului ar fi putut opri progresul arhitecturii
Folclor pentru drepcredincioși by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/12504_a_13829]