2,775 matches
-
lor, despre luminile și umbrele din viață, ce le-au influențat și înrâurit opera. Citind carea aceasta, apărută în condiții grafice și estetice deosebite, mi-am dat seama că testele autorilor ascund un efort intelectual mult mai intens și o risipă de energie infinit mai mare decât lasă să se vadă cele 433 de pagini. În acest context mi-am adus aminte de ce spunea Emil Cioran: “ Scriitorii sunt niște bătrâni care nu trebuie luați în serios decât în momentele “cetățenești” ale
CONFESIUNEA CA SPOVEDANIE ÎN FAŢA MĂRIEI SALE CITITORUL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 750 din 19 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342412_a_343741]
-
Acasa > Strofe > Creatie > HOTARE Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 672 din 02 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului când vei arunca glasul timpului deasupra ochilor orbi să privești buzunarul risipei atent, om cu ochii din cărbunele minelor de cuvinte. înainte să le rostești, să-mi lași în palmă fragmente de litere și pulsul inimii tale. când mintea îți ascultă tăcerea le voi aduna... le adun și acum în conturul fără
HOTARE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342464_a_343793]
-
sub pardesiu. Nu mă iubi pentru-o secundă, Nu are rost să te consumi, Nu am nicio lună rotundă Să dau în schimbu-acestei lumi. Nu mă iubi pentru o clipă, Pentru nimic în lume n-am Să dau iubire în risipă În schimbul orișicărui gram. Nu mă iubi pentru suspine, Mâine pot râde în exces, De vrei, iubește-mă, mai bine Cum sunt, fără vreun interes. Nu mă iubi doar din cuvinte, Te voi simți, și-ar fi păcat Să pășesc singură
NU MĂ IUBI! de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342535_a_343864]
-
pielii arse la soare - melanoma! Credeți că bronzații de la „marea neagră e albastră”, sau cei de la alte mari învecinate sunt scutiți de acest „cadou” solar! Anul nou, se sărbătorește în cadru festiv, deobicei locuri organizate de guvern, unde se face risipă de artificii și de sticle de șampanie cărora le sar dopurile. La Sydney sunt organizate cele mai fastuoase serbări ale trecerii dintre ani, cu focuri și jocuri de artificii lansate de pe Marele Pod, de pe acoperișul Operei House, sau de pe navele
ŢARA CONTROVERSELOR de GEORGE ROCA în ediţia nr. 40 din 09 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342527_a_343856]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > NINGE Autor: Mirela Stancu Publicat în: Ediția nr. 1870 din 13 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Și ninge ușor, Risipă de nor, Pe tâmple de brazi Cu foșnet de dor. Și clipele mor, Buimace de-amor, Gonind vântul treaz Cu-al zorilor cor. Și gândul mi-e zbor, Dans de condor, Răscolind înc-un AZI, Într-un IERI trecător. Crâmpeie de
NINGE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342647_a_343976]
-
că lucrează „la cultură”. În general, pentru o funcție la stat, în România, este suficientă o diplomă universitară de la fabrica de diplome, o pilă pusă de tati ori de unchiul din structuri și o recomandare de la partid. Fără aceste imense risipe, muzicienii ar putea fi recompensați altfel, în Filarmonici, teatrele susținute cu adevărat, cinematografia încurajată. Librăria ar putea fi subvenționată pentru scăderea comisionului de difuzare, cartea nu ar mai ajunge la prețuri uriașe. Statul însuși ar putea dezvolta o rețea națională
INTERVIU CU SCRIITORUL HORIA MUNTENUŞ de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342684_a_344013]
-
timpul culesului. Sufletele ajunse în toamna vieții ar trebui să se îngrijească de apropiatul îngheț și să-și pregătească adăpostul: “A nins azi și fulgii timizi / căzând s-au topit într-o clipă / în toamna-adormită puțin / de suflete șterse-n risipă // Risipa de suflete, Doamne, / de poți s-o oprești, fă-o-ndată - / iubirea în noi să se-ntoarne / oprită demult sub lăcată”. Oricât dramatism ar presupune viața, autoarea tot speră că va ajunge în Lumina numită Isus, ceea ce este o mare
DE OLGA ALEXANDRA DIACONU (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 724 din 24 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341521_a_342850]
-
culesului. Sufletele ajunse în toamna vieții ar trebui să se îngrijească de apropiatul îngheț și să-și pregătească adăpostul: “A nins azi și fulgii timizi / căzând s-au topit într-o clipă / în toamna-adormită puțin / de suflete șterse-n risipă // Risipa de suflete, Doamne, / de poți s-o oprești, fă-o-ndată - / iubirea în noi să se-ntoarne / oprită demult sub lăcată”. Oricât dramatism ar presupune viața, autoarea tot speră că va ajunge în Lumina numită Isus, ceea ce este o mare mângâiere
DE OLGA ALEXANDRA DIACONU (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 724 din 24 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341521_a_342850]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > FAR Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1806 din 11 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Plugul meu a tras mereu, Unde Doamne a fost mai greu, Dar puterea e-n risipă Sunt din ce, în ce, mai mică... Mulți de mine se dezic Azi când nu mai am nimic... Dar te am pe Tine far Și Credința drept - altar! Într-o zi când via mea Va rodi (dacă vei vrea) Voi
FAR de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1806 din 11 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341679_a_343008]
-
autoarei și chiar o anumita putere de seducție, oferind cititorului o agreabila și îndreptățită satisfacție. A apărut la Editură ANAMAROL, București, 2007, editor, scriitoarea Rodica Elenă Lupu OGLINDIRI Volumul „Oglindiri” păstrează notă caracteristică a celorlalte volume, scrisul că o adevarată risipă a vietii interioare pentru a obtine biruința luminii clipei trecătoare. Adună între coperte eseuri, memorialistica, impresii din călătorii, note de lectură și câteva epigrame, toate acestea publicate în mai multe reviste. Și în acest volum, ca și în cele anterioare
ELENA BUICĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340551_a_341880]
-
nu poți fi șnapan Sunt Odiseu și sunt Eneea Iubind, căutam tărâmuri noi Căutându-te, tu ești femeia Fără de tine, nu-s eroi Eu știu, te voi găsit în clipa Când mitul dragostei s-a stins Cuvântul meu nu e risipa Ci oglindirea dintre-oglinzi Boris Marian Niciun comentariu: Sunetul 111 Iubirea mea este vorbită-n târg Dar ce e târgul, punct în univers, Cândva un cronicar mai plin de sârg Va scrie despre noi un vers Voi fi un fel de
SUNETE de BORIS MEHR în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340546_a_341875]
-
ești printre sfere, Prin tine mă împac cu Dumnezeu, Prin tine cred în înviere, Doar pentru vocea pe care o aud, Nici moartea nu ma face surd. Boris Marian Niciun comentariu: Sunetul 129 Cu bucurie eu mă risipesc Cuvintele-n risipă zboară Dar nu cuvintele, nu ele oglindesc Ce pot să spun la fel ca prima oară Nevoia de a te vedea De a cunoaște glasul tău în mine Tunelul timpului, trecând prin el cândva Ne vom cunoaște-n șoapte și
SUNETE de BORIS MEHR în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340546_a_341875]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > UMBRA PUNCTULUI Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 464 din 08 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului autor foto: Victoria Anghelache din libertate, aleg cătușa cuvântului. risipa cere acum aer. improvizația crapă cercul în punct. gestul curat cere pietrei fisurile. ascult tăcută sunetul pietrei. între două puncte, virgula amețește. devine șarpe în piatră. din cătușă în cătușă, poezia ajunge pasăre. aerul din fisuri, devine umbra punctului dintre
UMBRA PUNCTULUI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 464 din 08 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340672_a_342001]
-
pe semne de mirare Se cutremură și plânge. O decolorează timpul!... Amețită și infirmă Vremea-și schimbă anotimpul Înecând-o-n fum de smirnă... Iubite, vino aici! Mâna-ti atingându-mi clipa M-ar ninge iar cu lumină, Amândoi trăind risipa Toamna iar va fi divină ... Referință Bibliografică: SFÂRȘIT DE VARĂ / Lia Ruse : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1368, Anul IV, 29 septembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Lia Ruse : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
SFÂRŞIT DE VARĂ de LIA RUSE în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341075_a_342404]
-
haine și imediat în bucătărie, la aragaz, să-mi prepar cafeaua la ibric, fără de care nu pot porni realmente într-o nouă zi de viață și de muncă. Semn rău în dimineața asta căci cafeaua a dat în foc. Câtă risipă! Am interacționat scurt cu frigiderul și după ce am îmbucat ceva pe fugă, am ieșit grăbit din casă. Aveam cinci minute de întârziere. Cum spusesem înainte, eram deja prevenit pentru ziua de rău augur ce avea să urmeze pentru mine. O
În ziua în care i-a dat cafeaua în foc, un corporatist constată că viața lui între mașină, birou și cantină este o înlănțuire de lăcomie și risipă () [Corola-blog/BlogPost/338137_a_339466]
-
mine. O idee fixă mi se înșurubase în creier în timp ce porneam motorul limuzinei de serviciu primită drept beneficiu pentru postul pe care îl ocupam în companie: viața mea de corporatist se desfășoară într-un permanent balans zilnic între lăcomie și risipă. Hmm... ce idee! Am demarat și am pătruns în traficul cotidian cu acest gând apăsător în minte. La prima congestie de trafic din cele trei pe care le străbat zilnic în drumul meu pană la locul de muncă, în timp ce motorul
În ziua în care i-a dat cafeaua în foc, un corporatist constată că viața lui între mașină, birou și cantină este o înlănțuire de lăcomie și risipă () [Corola-blog/BlogPost/338137_a_339466]
-
străbat zilnic în drumul meu pană la locul de muncă, în timp ce motorul tura la relanti, m-am întrebat la ce îmi trebuie mie o limuzină cu motor cu cilindreea atât de mare, în traficul din București. Este, fără indoială, o risipă de centimetri cubi, de cai putere și până la urmă o lăcomie de a consuma combustibili fosili clasici. Unde mai pui că și o lăcomie de a elimina în mediul ambiant o cantitate mai mare de substanțe poluante, chiar toxice. Sau
În ziua în care i-a dat cafeaua în foc, un corporatist constată că viața lui între mașină, birou și cantină este o înlănțuire de lăcomie și risipă () [Corola-blog/BlogPost/338137_a_339466]
-
până la urmă o lăcomie de a consuma combustibili fosili clasici. Unde mai pui că și o lăcomie de a elimina în mediul ambiant o cantitate mai mare de substanțe poluante, chiar toxice. Sau una de orgoliu? Imaginea de pendul între risipă și lăcomie, între care mă aflu, mi-a străfulgerat brusc prin minte. La următoarea congestie de trafic, acolo unde trec de un pasaj rutier inferior pe sub o cale ferată, am realizat, uitându-mă peste umăr, că sunt singur în limuzina
În ziua în care i-a dat cafeaua în foc, un corporatist constată că viața lui între mașină, birou și cantină este o înlănțuire de lăcomie și risipă () [Corola-blog/BlogPost/338137_a_339466]
-
ferată, am realizat, uitându-mă peste umăr, că sunt singur în limuzina de cinci locuri. M-am simțit un pic vinovat față de trecătorii care mă depășeau, pe trotuar. Oare și ei mergeau în aceeași direcție cu mine? Ce contează? O risipă de capacitate de transport în autoturismele personale și cele de companie în traficul bucureștean, în timp ce lumea așteaptă în stații mijloacele de transport în comun care vin rar, nu mai miră pe nimeni. De ce m-ar mai mira pe mine? În
În ziua în care i-a dat cafeaua în foc, un corporatist constată că viața lui între mașină, birou și cantină este o înlănțuire de lăcomie și risipă () [Corola-blog/BlogPost/338137_a_339466]
-
în trafic ori cinci zile înmulțit cu patruzeci și opt de săptămâni pe an înseamnă două sute patruzeci de ore, adică zece zile calendaristice le trăiesc în timpul de întârziere de trafic pe care îl am de consumat până la jobul meu. Câtă risipă de timp! Exact durata concediulu meu de vară. Bine, asta-i risipă, dar unde-I lăcomia? Păi, lăcomia este a celor care ar trebui să aducă infrastructura rutieră a orașului la standardele normale de civilizație europeană, utilizând judicios banii publici
În ziua în care i-a dat cafeaua în foc, un corporatist constată că viața lui între mașină, birou și cantină este o înlănțuire de lăcomie și risipă () [Corola-blog/BlogPost/338137_a_339466]
-
pe an înseamnă două sute patruzeci de ore, adică zece zile calendaristice le trăiesc în timpul de întârziere de trafic pe care îl am de consumat până la jobul meu. Câtă risipă de timp! Exact durata concediulu meu de vară. Bine, asta-i risipă, dar unde-I lăcomia? Păi, lăcomia este a celor care ar trebui să aducă infrastructura rutieră a orașului la standardele normale de civilizație europeană, utilizând judicios banii publici. Am ajuns în fața tower-ului de birouri unde își are sediul și compania
În ziua în care i-a dat cafeaua în foc, un corporatist constată că viața lui între mașină, birou și cantină este o înlănțuire de lăcomie și risipă () [Corola-blog/BlogPost/338137_a_339466]
-
a lăcomiei. Da, da, credeți-mă știu și contraargumentele la o astfel de opinie comunistoidă. Totuși, mi-o mențin. V-am spus că azi dimineață, înainte să plec la serviciu, mi-a dat cafeaua în foc. Da’ să vezi și risipa! Lumina artificială funcționează și în timpul zilei, chiar și când nu este deloc cazul. Nu mai vorbesc de computerele performante de pe birouri cu caracteristici mult peste ceea ce utilizatorii lor folosesc și cer de la ele. Dar asta este o meteahnă cu care
În ziua în care i-a dat cafeaua în foc, un corporatist constată că viața lui între mașină, birou și cantină este o înlănțuire de lăcomie și risipă () [Corola-blog/BlogPost/338137_a_339466]
-
utilizatorii lor folosesc și cer de la ele. Dar asta este o meteahnă cu care fiecare corporatist vine la job dacă te uiți la telefoanele lor inteligente cu care poți, de asemenea, face mai mult decât face fiecare utilizator cu ele. Risipă de inteligență, de resurse sau de orgolii? Oricum risipă... În pauza de masă, cobor la cantina building-ului, care, deși mult mai colorată și diversificată ca în trecut este, vrei nu vrei, tot un sistem de „împinge tava”. Și ce dacă
În ziua în care i-a dat cafeaua în foc, un corporatist constată că viața lui între mașină, birou și cantină este o înlănțuire de lăcomie și risipă () [Corola-blog/BlogPost/338137_a_339466]
-
este o meteahnă cu care fiecare corporatist vine la job dacă te uiți la telefoanele lor inteligente cu care poți, de asemenea, face mai mult decât face fiecare utilizator cu ele. Risipă de inteligență, de resurse sau de orgolii? Oricum risipă... În pauza de masă, cobor la cantina building-ului, care, deși mult mai colorată și diversificată ca în trecut este, vrei nu vrei, tot un sistem de „împinge tava”. Și ce dacă? Sentimentul de prezență a lăcomiei și aici mă cuprinde
În ziua în care i-a dat cafeaua în foc, un corporatist constată că viața lui între mașină, birou și cantină este o înlănțuire de lăcomie și risipă () [Corola-blog/BlogPost/338137_a_339466]
-
un sistem de „împinge tava”. Și ce dacă? Sentimentul de prezență a lăcomiei și aici mă cuprinde când văd șirurile de corporatiști care se înghesuie civilizat să ajungă mai repede la tejgheaua cu mâncare. Ș-apoi la casa de marcat. Risipa o constați la final, dacă urmărești ce aruncă fiecare la coșul de gunoi: hârtie, plastic, resturi alimentare. Am sughițat și asta, pe moment, mi-a alungat ideea fixă a zilei ăsteia: trăim între lăcomia, de a avea mai mult deși
În ziua în care i-a dat cafeaua în foc, un corporatist constată că viața lui între mașină, birou și cantină este o înlănțuire de lăcomie și risipă () [Corola-blog/BlogPost/338137_a_339466]